Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 961-1038)

1971-05-16 / nr. 1000

COLOCVIU DESPRE ANCHETĂ ŞCOLARĂ PRINTRE V­IITORII ABSOLVENŢI iaşi ASPIRAŢII DE VIITOR CU PROMOŢIA SEMICENTENARULUI Adeseori opinia elevu­lui este revelatoare pen­tru fenomenele specifi­ce ale procesului instruc­­tiv-educativ dintr-o şcoală sau alta, pentru modul în care acesta a crescut de-a lungul ani­lor şcolarităţii, şi, desi­gur, pentru climatul ge­neral oferit de şcoală— familie—mediu social, dezvoltării personalităţii sale. Şi afirmaţia de sus se verifică cu prisosinţă, cită vreme viitorul ab­solvent, omul în plină formare, dotat deja cu un mod propriu de a gindi, îşi exprimă cu sinceritate părerile, op­ţiunile. Şi poate nici o dezbatere nu este mai fecundă pentru achiziţii-­­le intelectuale şi gra­dul de maturitate al e­­levului absolvent, ca dialogul pe tema alege­rii profesiunii de viitor, a integrării profesionale ulterioare încheierii pe­rioadei de şcolaritate. Ancheta pe care am în­­treprins-o printre elevii din Odorheiu Secuiesc, de la Liceul „Dr. Petru Groza“, Liceul economic, Şcoala profesională, Li­ceul agricol, ne-a rele­vat cîteva din elemente­le definitorii profilului actual al cetăţeanului de mîine, premise îmbucu­rătoare în conturarea u­­nei personalităţi puter­nice, constituind în a­­celaşi timp un test de gîndire, ca şi un reper deloc neglijabil în acti­vitatea educatorilor, a părinţilor, a organizaţi­ilor de tineret în instru­irea şi formarea pentru viaţă a celorlalte con­tingente de absolvenţi. RED. — Ce impuls de­­terminant aţi avut în a­­legerea profesiunii ? — „O discuţie cu un inginer horticultor m-a influenţat decisiv in a- Iegerea meseriei mele viitoare“ (Soc Ştefan, a­­nul IV Liceul „Dr. Petru Groza“). — „Un prieten al fa­miliei, contabil, m-a de­terminat să urmez Li­ceul economic, o mese­rie pe care o găsesc foar­te utilă“ (Kovács Mag­dalena, Liceul econo­mic). — „Îmi place viaţa de întreprindere producti­vă, şi munca de contabil este puternic legată de ea“ (Vass Andrei, Li­ceul economic). — „Nu m-a influenţat nimeni, deşi în alegerea unui drum în viaţă, un sfat bun dat la timpul potrivit este foarte folo­sitor oricînd“ (Floarea Macarie, Liceul econo­mic). — „Părinţii, ei au re­uşit să-mi formeze gus­tul pentru meseria de contabil“ (Elena Osvath, Liceul economic). — „Mie îmi place să muncesc în agricultură; după terminarea Liceu­lui agricol, vreau să-mi adîncesc cunoştinţele in această ramură a econo­miei ; este un vis al meu pe care nimeni nu mi-l poate influenţa sau schimba“ (Bordy Ioan, anul IV, Liceul agricol). RED. — Ce satisfacţii aşteptaţi de la profesiu­nea îmbrăţişată, ce îm­pliniri umane vă doriţi? — „Marea mea bucu­rie va fi aceea de a rea­liza ceva Nou şi Folosi­tor pentru oameni, pen­tru patrie“ (Szabó Pavel). — „Ca eventual viitor medic vreau să gust din bucuria victoriei vieţii asupra morţii; vreau să-mi ajut semenii in clipele grele“ (Florin Băcanu­). — „In calitatea mea de viitoare contabilă, mă voi strădui să mă a­­chit cu conştiinciozitate de toate obligaţiile lo­cului de muncă. Dar sa­tisfacţiile sufleteşti cele mai mari mi le voi îm­plini printr-o veche pa­siune — literatura“ ... (Floarea Macarie). RED. — Aveţi modele pentru viaţa de viitor (profesori, oameni de ştiinţă şi cultură, scrii­tori, artişti, savanţi etc.) ? — „Il admir pe bota­nistul Rudolf Palocsay“ (Soó Ştefan). — „N-am nici unul; vreau să rămin EU (Szabó Pavel). — „Da ! Un prieten al familiei de meserie con­tabil“ (Kovács Magda­lena). — „Admir un om in­teligent, respectat de toţi cei din jur pentru înţelepciunea sa; nu-i dau numele“ (Jakab Ladislau). — „Pe tatăl meu şi o profesoară de literatură română“ (Floarea Ma­carie). — „Nu am un proto­tip anume; in tot cazul mă pasionează omul multilateral, interesat de toate problemele pa care le ridică viaţa“ (Molnár Estera). — „Un tovarăş pro­fesor, om in înţelesul a­­devărat al cuvintului“ (Keresztes Ignaţiu). Aşadar, din răspunsu­rile reproduse mai sus (precum şi din unele ... neformulate) nu e greu de conchis că, în mare măsură, problema „mo­delului“ de viaţă, a op­ţiunii finale a tînărului, îi preocupă pe elevi, li­nii nu s-au fixat asupra unui anume prototip u­­man, fie dintr-o firească atitudine de frondă ju­bilă, fie pentru că sunt insuficient de ma­turizaţi spre a avea un clar spirit de discernă­­mînt între mai multe soluţii posibile, fie pentru că (şi am vrea să fie aşa!) au atins acel grad optim de evaluare, cînd îşi pot etala des­chis aspiraţiile spre un model al lor, original, pe care îl vor acredita ulterior. Satisfacţiile profesionale scontate la anii maturizării depli­ne, au în vedere consi­derente de fond, fiind rezultate ale unei bune cunoaşteri a posibilităţi­lor şi capacităţilor indi­viduale. Din opţiunile fundamentale nu lipsesc nici pasiunile colaterale, venind ca o complinire a registrului intelectual şi afectiv al viitorului om al muncii. Omul specializat strict­, om al societăţii moderne, sim­te acut nevoia de a-şi îmbogăţi orizontul spi­ritual, spre a-şi spori randamentul în munca de zi cu zi. Supranumi­tele „hobby“-uri nu sînt numai nişte simple ca­pricii ! Hotărîrea fiecă­ruia de a deveni „un om în înţelesul adevă­rat al cuvintului“ este o nobilă angajare atestînd conştiinţa clară a unui destin luminos, deschis în faţa generaţiei de ti­neri constructori ai so­cietăţii socialiste multi­lateral dezvoltate. In ancheta noastră, la întrebări de genul — „Ce este munca şi crea­ţia umană ?“ — am pri­mit răspunsuri lipsite de echivoc, unele foarte inteligente („munca este activitatea cotidiană, ne­cesară, condiţia însăşi a existenţei umane ; crea­ţia este o condiţie sine qua non a progresului uman, bazată pe o mun­că perseverentă, intuiţie, pe o gîndire eliberată de orice fel de prejudecăţi“ — F. B. ; „munca nu es­te numai o necesitate o­­biectivă a vieţii de toa­te zilele, ci şi un etalon al cinstei ; creaţia uma­nă este rezultatul unei munci cinstite depuse într-o viaţă de om — V. P."). Contingentul de absolvenţi — 1971 din municipiul Odorheiu Secuiesc, ne dă în pri­mul rînd, certitudinea unei frumoase evoluţii ulterioare. Copii oameni­lor muncii români şi maghiari din municipiul de pe Tîrnava Mare, do­vedesc o bună pregătire pentru viaţă, conştienţi de rolul lor în dezvolta­rea societăţii româneşti, în deceniile următoare, pe drumul trasat de Par­tidul Comunist Român de-a lungul istoriei sa­le. Promoţia acestui an poate fi numită simbolic „promoţia semicentena­rului“. Ne imaginăm o splendidă întîlnire pes­te ani a promoţiei 1971, cu ocazia centenarului gloriosului nostru par­tid comunist, şi ne în­cearcă un sentiment de îndreptăţită mîndrie pentru acest viguros schimb de ştafetă. • „îmi place viaţa întreprinderilor productive“ . ..un sfat bun dat la timpul potrivit este foarte util..." • „munca pe ogoare — un vis al meu dintotdeauna“ 1® Necesitatea unui puternic impuls în alegerea profesiunii 9 „o mare bucurie v­a realiza ceva Nou şi Folositor pentru oameni" 0 „vreau să gust din bucuria victoriei vieţii asupra morţii" 9 ..am un model de viitor , un om inteligent, respectat de cei din jur, pentru înţelepciunea sa“ 0 Opţiune fundamentală și pasiuni complementare. • „MUNCA — ETALON AL CINSTEI". LICEUL „DR. PETRU GROZA“ DIN ODORHEIU SECUIESC Un tineret viguros, oştean de nădejde al partidului Organizaţiile de tineret joacă un rol de­ sea­mă în formarea şi dezvoltarea multilaterală a tinerilor. Prin specificul său, prin formele şi mijloacele de care dispune, organizaţia re­voluţionară a tineretului a obţinut succese remarcabile în lunga şi bogata sa activitate, contribuind alături de şcoală şi familie, la e­­ducarea unor personalităţi de frunte ale so­cietăţii noastre. In zilele noastre organizaţiile U.T.C. şi-au sporit considerabil atribuţiunile. Ţinînd seama de sarcinile sporite care ne stau în faţă, Comitetul municipal al Uniunii Tine­retului Comunist se preocupă în permanenţă de iniţierea unor acţiuni care să concure la pregătirea tinerilor patriei pentru anii matu­rităţii depline, răspunzînd grijii permanente pe care Partidul Comunist Român o acordă generaţiilor tinere, întîlniri cu membrii Bi­roului Comitetului municipal de partid, cu activişti ai organizaţiei U.T.C. — au rolul de a sedimenta în conştiinţa uteciştilor, semnifi­caţia unor noţiuni politice, să-i înarmeze pe aceştia cu principiile de bază ale politicii interne şi externe ale partidului nostru, să ducă in final la dezvoltarea conştiinţei socia­liste a cetăţeanului de mîine, la întărirea sen­timentelor lui patriotice şi internaţionalist­socialiste. Simpozioane, seri literare, con­cursuri pe teme ca : „Poeţii cîntă Româ­nia", „Oameni de ieri şi de azi", „Trecut de glorie pe meleagurile patriei“, „Mai uniţi ca oricînd“, „Participarea tineretului la marile înfăptuiri ale partidului“ etc., şi-au dovedit o maximă eficienţă în sensul celor de mai sus-Excursii, vizite şi drumeţii organizate de ti­nerii din şcoli şi întreprinderi, au prilejuit intrarea într-un contact nemijlocit cu măre­ţele realizări ale anilor socialismului. Formaţiile artistice ale tineretului, activi­tăţile desfăşurate la Clubul tineretului, ma­tineoe devenite tradiţionale, sunt alte forme directe, de pronunţată valoare agitatorică şi propagandistică, care îmbogăţesc repertoriul afectiv al personalităţii tînărului. In munca noastră ne-am orientat pe organi­zarea unor acţiuni care să ducă la stimularea respectului faţă de tot ceea ce poartă însem­nele efortului creator uman. Taberele de mun­că patriotică organizate cu tinerii pe şantiere­le de construcţii, în silvicultură, la cercetările arheologice, în agricultură etc., le-au întărit convingerea că munca este factorul esenţial al vieţii de care se leagă marile împliniri o­­meneşti, că în socialism munca este o ches­tiune de onoare, îndatorire patriotică a fie­cărui cetăţean. Elevii Şcolii profesionale, cei ai Liceului „Dr. Petru Groza“ au obţinut succese remarcabile pe şantierele muncii pa­triotice. Comitetul municipal U.T.C., graţie dăruirii cu care tineretul odorheian a mun­cit în acţiunile patriotice, a obţinut locul al II-lea pe judeţ. Preocuparea organizaţiilor U.T.C. de la Tehnoutilaj, Cooperativa „Voin­ţa", Şcoala profesională, Liceul agricol, Li­ceul „Dr. Petru Groza“, pentru iniţierea şi participarea la competiţiile sportive de am­ploare este, de asemenea, lăudabilă. Cercurile foto, cercurile tehnice, literare şi artistice, de mare audienţă în multe unităţi şcolare contribuie şi ele la formarea unor te­meinice deprinderi de muncă. Prin toate ac­ţiunile întreprinse în cadrul organizaţiilor de tineret, avem certitudinea că vom contribui la educarea unui tineret viguros, cu înalte sentimente patriotice, oştean de nădejde al Partidului Comunist Român. ION REZAN, secretar al Comitetului municipal U.T.C. I­t ' ^ » 1­1 » " Ştiam despre profesorul odorheian László Béla că a absolvit facultatea de maghiară-istorie în urmă cu pes­te treizeci de ani la Cluj, mai ştiam că predă la acelaşi liceu de trei de­cenii, că actualmente este şef de ca­tedră — aveam aşadar o „fişă perso­nală“ destul de sumară, suficientă totuşi a spera într-o discuţie plină de miez cu acest dascăl... Un dialog cu un profesor de literatură, avind o vastă perspectivă istorică a obiectului şi a timpului ca atare, ră­­mîne o satisfacţie gazetărească rară, plină de învăţăminte pentru toţi cei aflaţi sau proaspeţi ieşiţi de pe băn­cile şcolii. RED. — C­um pregătiţi elevii pentru viaţă, cum le influenţaţi sau Ie orientaţi opţiu­nile alegerii unei profesiuni ? Prof. László Béla : Un elev a că­rui sensibilitate, al cărui mod de a gindi, ale cărui preocupări ne ră­­mîn­ străine, este. O­ necunoscută ! Se cade a pătrunde în amănunţime delicata enigmă a adolescenţei şi du­pă aceasta să-i influenţăm opţiunile de viitor. Eu purced la această grea şi frumoasă operaţie, bineînţeles, prin resursele obiectului de literatu­ră , le cer elevilor să citească cit mai mult şi în special cit mai adâncit! Un scriitor, un destin exemplar­­de creator bine desluşit în semnifica­ţiile sale umane, este un mare cîştig pentru elev, modelindu-i in măsură dominantă caracterul. RED. — Desigur că toate acestea se înfăptuiesc urmînd o metodă riguroasă, a­­numite principii . . . L.B. : Fireşte sunt şi metodicile bu­ne la ceva ... dar fără pasiune, fă­ră convingerea ta de profesor să ofi­­ciezi un act util, de mare răspunde­re, oricare metodă devine incoloră ! Unele manuale sunt slabe şi dacă te menţii la litera lor... metodică, nu-i faci pe copii să se apropie de miezul literaturii ! Cea mai bună „metodă“ experimentată de mine es­te aceea a prezentării vii a scriitoru­lui, a omului creator de valori, o­­mul adevărat ! RED. — De bună seamă obiectul dumnea­voastră vă ajută să faceţi o muncă de e­­ducaţie multiplă a elevilor, este vorba de o educare a sufletului, dar şi a modului de a gîndi contemporan, în spiritul nobi­lelor idei ale umanismului socialist. L. B. : Ţin în mod deosebit la a­­cest capitol, şi-i rezerv un loc pri­vilegiat în orele de curs, cînd se ivesc legături între literatura de lim- Cuvinte despre omul de la catedră bă maghiară şi literatura română, stabilesc ample corelaţii, paralele, şi apropieri spirituale.; deşi progra­ma nu prevede un asemenea lucru, eu fac raportări şi comparaţii ori de cîte ori există un text tradus din­tr-o limbă în alta, aceasta pentru a realiza dezideratul major al unei bune inter-cunoaşteri : trăim împre­ună, avem aceleaşi idealuri, români, maghiari, nu ne deosebim întru ni­mic în vise, gînduri şi aspiraţii, aşa că a ne cunoaşte cît mai amănunţit, mi se pare un lucru firesc şi frumos, necesar pentru a ne preţui şi ne sti­ma reciproc ; vorbesc cu­ mare dra­goste elevilor mei despre primii tra­ducători de nestemate folclorice ro­mâneşti în limba maghiară — Ács Károly şi Zilahi Károly, care au trăit la sfîrşitul veacului trecut; a­­ceştia sînt pionierii apropierii su­fleteşti dintre români şi maghiari, apropiere cimentată astăzi tot mai mult în sînul naţiunii noastre socia­liste ; adevărate leit-motive ale lec­ţiilor mele sînt relaţiile generaţiei paşoptiste din Transilvania, opera de tălmăcitor a lui Octavian Goga din Madách, prietenia sa cu Ady etc., etc., etc. RED. — Mi pare foarte ilustrativ să vă cunosc preferinţele în materie de pro­fesori . . . Imaginea căror profesori pe ca­re i-aţi avut vă stăruie în amintire ? ! L. B. : Dintre mulţi îi voi pomeni pe puţini, semn că nu toţi au rezis­tat capriciilor memoriei elevului... Profesorul de istorie universală Constantin Marinescu, un universi­tar desăvîrşit , desăvîrşit pentru că era un om de mare cultură, că era un OM, un prieten, un părinte, un tovarăş care ştia să se facă respec­tat respectîndu-te. Nu-l uit pe Kris­tóf György, pe Mészöly Gedeon. RF.D. -T Calităţi pe care le apreciaţi la un profesor de liceu . . . L. B. : Să nu se limiteze cu trecerea anilor la buchea cărţii (cum se mai întimplă uneori...); să fie un bun pedagog, să ştie să se facă înţeles, să aibă un larg orizont spiritual , să facă din fiecare elev un om cu adîncă cultură generală, spun aceas­ta pentru că nu întotdeauna sîntem atenţi la devenirea spirituală globa­lă a elevului licean ! Aş spune cîteva cuvinte a­ici despre profesorul lu­­crînd la secţia serală, cu care mă o­­cup şi eu de multă vreme : elevul învăţînd seara,, după orele de ser­viciu la locul de muncă, venit din fabrici sau din oricare alt mediu, are alte caracteristici, tipologic vor­­bind ! Elevul acesta mai este la noi o realitate şi trebuie în consecinţă a ne preocupa de creşterea lui, cu acelaşi succes cu care îl înconjurăm pe elevul de la zi! Să-l facem deci să îndrăgească şi el arta, ideile gene­roase, imaginea metaforică, cuvîntul frumos spus sau scris, în general vorbind, un profesor autentic, „în­cărcat“ de calităţi nu trebuie să pre­cupeţească eforturi, oricît de supra­­licitante ar fi acestea, pentru a-şi împlini menirea, puţind trăi numai astfel sentimentul plenitudinii pro­fesionale , spun aceasta și în calitate de om cu peste trei decenii de mun­că la catedră... PROFUNDUL AL PLENITUDINII SENTIMENT PROFESIONALE iciani□ □□□ i □□ era tm­i I cm cm I­I cm cm I Pagină realizată de C. COSTIN h­mcm v * Liceul economic din municipiul Odorheiu Se­cuiesc,­­ frecventat în momentul de faţă, de 368 de elevi, este pe ca­lea deplinei afirmări în munca de pregătire a unor cadre calificate în­ ramura planificării, contabilităţii şi admi­nistraţiei de stat. Prima promoţie a numărat 30 de elevi, a doua, cea de anul acesta, va înregis­tra 72 de absolvenţii care se vor directa fie înspre facultăţile cu profil adecvat (I.S.E., drept ş.a.), fie spre locu­rile de muncă de pe în­treg cuprinsul patriei. Liceul şcolarizează elevi din toate localităţile ţării, aşa încît reputaţia sa este în continuă creş­tere, ceea ce obligă cor­pul profesoral la o per­manentă încordare de energii în vederea pre­gătirii la un nivel su­perior, a viitorilor con­tabili, a lucrătorilor din ramura finanţelor, sta­tisticii, în general a oa­menilor muncii anga­jaţi în viaţa economică a întreprinderilor din bogata geografie indus­trială a României socia­liste. Alături de obiec­tele de specialitate, în planul de învățămînt sunt incluse şi discipli­ne de pregătire genera­lă, care ocupă circa 30 la sută din program; o oarecare reducere a a­­cestui coeficient se im­pune, date fiind impe­rativele unei cît mai temeinice specializări. In perspectivă, așa cum ne arăta economista Kolumban Iulia, direc­toarea Liceului, se va merge mai insistent spre o specializare strictă, in­­sistându-se pe aspectele practice ale procesului instructiv-educativ. Descinderea noastră în acest tur de orizont şco­lar la Odorheiu Secu­iesc, ne-a relevat cîteva insuficienţe persistînd în cadrul Liceului eco­nomic, a căror înlătura­re trebuie să preocupe pe viitor Inspectoratul şcolar judeţean. In pri­mul rînd nu există apa­ratura necesară pentru diferite cercuri menite a adînci tocmai latura practică a muncii vii­torului economist; la o­­biectul „programare“ nu s-au procurat încă a­paratele de rigoare. A­­poi, dată fiind lipsa ca­drelor didactice propriu­­zise, ale şcolii, se face apel la personal ingine­resc şi economic din exterior, ceea ce face imposibilă desfăşurarea orelor de curs în exclu­sivitate dimineaţa, din care cauză, elevii sunt continuu hărţuiţi în ore­le de după-amiază, fapt cu totul nefiresc în con­diţiile unei organizări optime, judicioase, a u­­nui proces instructiv­­educativ cu rezultate de înaltă ţinută. Ţinînd seamă şi de­ faptul că la Liceul economic, elevii se situează vrînd-ne­­vrînd (în urma selecţii­lor operate de exame­nele de admitere), la un nivel mediu, orice altă carenţă suplimentară, este total neavenită. E­­levii Liceului economic muncesc cu mare serio­zitate, lucru recunoscut de cadrele didactice, şi atestat de notările cu­rente. Intre 15 iunie şi 17 iulie, elevii aceştia îşi vor satisface perioa­da de practică pe lîngă întreprinderi. Aşadar, ei se vor bucura de o vacanţă mai scurtă decît ceilalţi liceeni (din re­ţeaua de cultură genera­lă sau pedagogică), ne întrebăm — nu sunt cu toţii de aceeaşi vîrstă, nu s-ar cuveni să se e­­galizeze numai şi numai pe acest considerent, so­licitările şi drepturile la recreaţie ale tuturor a­­dolescenţilor?! Desigur, printr-o mai bună orga­nizare, ca şi o justă in­tuiţie a exigenţelor o­­biective, organele de resort pot interveni spre continua perfectibilita­te a învăţămîntului nos­tru. LA LICEUL ECONOMIC Insuficiente ce se cuvin neîntîrziat remediate

Next