Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1972 (Anul 5, nr. 1275-1351)

1972-04-01 / nr. 1275

Pag. 2 PUTEREA ŞI ADEVĂRUL Noua producţie cinematografică românească este, cu prisosinţă, o demonstraţie pe cit de lu­cidă, de veridică, pe atit de apropiată sufletului nostru, ca fiind pelicula istoriei trăite, este o demonstraţie de Putere şi Adevăr. Pentru că zbuciumul personajelor sale este al nostru, al tuturor, care muncim şi luptăm pentru un ideal comun. Pe bună dreptate, se poate afirma că cele trei ore de sinteză artistică a devenirii noastre, ilustrată in tot ce are mai esenţial, mai omenesc, marchează un moment de cotitură in filmografia românească. Este un film al ,,crizei de creştere“ depăşite cu succes de aceşti făuritori de istorie, de calită­ţile morale ale comuniştilor. Spre deosebire de producţiile anterioare, „Puterea şi Adevărul" îşi propune să dezbată realitatea, iar nu idealul, nu schema momentelor hotărîtoare din drumul nostru. Şi realitatea aceasta este tonifiantă prin esenţa ei: pasiune şi dăruire, luciditate şi patos revoluţionar, calitatea aceasta a comuniştilor de a fi oameni, profund oameni şi, prin ea, pu­terea lor de a privi adevărul. In faţă, chiar da­că e dureros, uneori, chiar dacă înseamnă i­n­­frîngere, pentru moment. Filmul traduce în limbajul peliculei mersul nostru, bătăliile care s-au dat şi se mai dau încă 111 sufletele noastre, în condiţiile în care victoria este, pe cit de grea, nespus de grea, pe atit de frumoasă, de înălţătoare. A fost nevoie să ne învingem pe noi Înşine ! Pentru că duş­manul nu e întotdeauna dincolo de baricade, cu arma în mină, ci se poate numi şi „neîncredere“, „exclusivism“, ,,teama de a privi realitatea în faţă“. Conştiinţa puterii nu este sinonimă cu adevărul, pustiitor pentru sufletele generoase — prin idealul lor — dar care scapă din vedere tocmai esenţa, omenescul orinduirii pe care au înălţat-o şi, prin aceasta, depăşite de evenimen­te. Lecţiile sînt aspre, dar tonice şi construc­tive ! Adevărul de viaţă al filmului este total, iar ficţiunii nu-i rămîne decit să-l facă apropiat nouă — de fapt, cea mai dificilă sarcină — ceea ce reuşeşte cu prisosinţă. Impetuozitatea ritmului de desfăşurare a ac­ţiunii este cea a vieţii, caracterele şi tempera­mentele ce se desfăşoară de-a lungul unei exis­tenţe de mai bine de 20 de ani se manifestă plenar, cu toate frumuseţile şi scăderile lor, iar conflictele lor sunt conflictele epocii. Iată, deci, că filmul românesc a ajuns la pro­ducţii clasice. Cînd formulăm această afirmaţie şi angajantă, avem, desigur, în vedere perenitatea operei, datorată capacităţii, de sinteză, faptului că redă — pentru prima dată — tipologia unor personaje, perfect şi general valabile , pentru perioada respectivă. Pelicula nu este un rezu­mat al epocii, ci o sinteză a sa, cu ce a avut mai bun şi mai puţin bun, cu tendinţele sale generale. Servite fiind de actori excelenţi, în ipostaze inedite, aceste tipuri ne reprezintă, pentru că epoca redată am trăit-o, majoritatea. Pavel Sto­­ian, interpretat de Mircea Albulescu, va rămîne încă multă vreme, personajul convins de idea­lul comunist în slujba căruia şi-a pus viaţa, im­petuos, puternic, dar impulsiv şi incapabil să cumpănească adevărul atunci cînd evenimente­le depăşesc figuraţia schematică a reprezentări­lor sale ideale. Mihai Duma (Ion Besoiu) secon­dantul său, la fel de convins, de entuziast, este insă mai lucid, el vrea să înţeleagă totul, iar in momentul cînd reuşeşte, declanşează o luptă aprigă, loială, dar intransigentă, împotriva fos­tului său idol, căruia-i va da o lecţie de profun­dă partinitate, comunistă, de omenie. Recent re­descoperitul Lazăr Vrabie, în rolul lui Olaru, şi el la fel de convins de justeţea cauzei pentru care trăieşte, rămîne ostaşul care a făcut din lupta sa un scop în sine, scapă din vedere idea­lul, tocmai pentru că pune crezul înaintea cu­noaşterii, pune o nuanţă de fanatism incompati­bil cu evenimentele. O notă aparte, de o deosebită frumuseţe mo­rală, ne-o oferă Amza Pellea, in rolul ingineru­lui Petrescu, intelectual comunist, ale cărui tră­sături minunate îl fac să înţeleagă şi să depă­şească criza provocată de traumele făcute de tovarăşii săi de luptă, ce l-au lovit fără să-l înţeleagă. Valoarea artistică a peliculei este susţinută in principal de calitatea scenariului, semnat de cu­noscutul scriitor Titus Popovici, care a ştiut să surprindă autenticul faptelor de viaţă abordate, dindu-le culoare şi expresie, ridicîndu-se astfel deasupra multora din producţiile anterioare ale genului, iar dezbaterile continuă mult după ce pelicula s-a derulat, cînd filmul abia în­cepe ... P. MIRCEA O lucrare de vastă documentaţie In anul 1970, Al. Gh. Savu a publicat o valo­roasă lucrare asupra u­­nei perioade nu prea limpezi din istoria con­temporană a României. Este vorba de lucra­rea întitulată „Dictatu­ra regală“, apărută in Editura politică. Primul lucru care tre­buie remarcat în legă­tură cu lucrarea amin­tită este faptul că pen­tru prima dată în lite­ratura de specialitate din ţara noastră avem o lucrare marxist-leni­nistă de o asemenea am­ploare, prin care auto­rul caută să dea răspuns, să elucideze probleme extrem de complexe pe baza unui studiu şi a u­­nei documentări foarte temeinice și aprofunda­te, restabilind adevă­ruri istorice, de multe ori răstălmăcite de o serie de cercetători ai perioadei, mai ales din străinătate. In al doilea rînd, tre­buie să subliniem că pe plan documentar se con­stată o strădanie plină de merite a autorului de a epuiza informaţiile existente în prezent, fo­losind amplu materia­lul arhivelor şi aceasta i-a servit din plin în rezolvarea problemelor în răspunsurile pe care le-a dat multor ches­tiuni ce se ridică încă în legătură cu perioada analizată. Cele 17 capitole ale cărţii pot fi grupate în două mari părţi. Pri­mele şase analizează probleme de ordin eco­nomic, social şi politic, premergătoare loviturii de stat din februarie 1938, cînd a fost instau­rată dictatura regală, autorul căutînd să relie­feze, pe bază de date concrete, de fapte şi do­cumente, cum s-a ma­nifestat în România, in începuturile deceniului al patrulea al secolului nostru atacul de la dreapta al democraţiei parlamentare, cine a fost, pe plan intern şi extern, interesat în reu­şita acestui atac, cum s-a ajuns la acea criză profundă a democraţiei parlamentare burgheze de la noi, criză care s-a manifestat cu toată pregnanţa în pregătirea, dar mai ales în desfă­şurarea alegerilor par­lamentare din decem­brie 1937. Cu capitolul al şapte­lea autorul intră în ana­liza evenimentelor care au început din februa­rie 1938 şi s-au întins pînă la 6 septembrie 1940, cînd s-a instaurat dictatura militaro-fas­­cistă. Aici sînt analiza­te modul cum s-a in­staurat dictatura rega­lă, ca dictatură a ele­mentelor de dreapta, nefasciste din România (zice autorul?!), ce esen­ță a avut acest regim, căutînd să arate modul cum a fost instituţion­a­­lizat, cum el a însem­nat o restrîngere a drepturilor şi libertăţi­lor cetăţeneşti, ce acti­vitate a dus regimul dic­taturii regale, urmărind, şi nouă ni se pare că destul de reuşit, dru­mul parcurs de regimul dictaturii regale de la concesiuni, la capitula­re faţă de forţele fas­ciste, interne şi externe. Cu toate că lucrarea la care ne-am referit ar fi putut, în cîştig, să mai se ocupe de­­O serie de alte probleme pen­dinte de tema analizată, că unele soluţii date ni se par discutabile sau în cel mai bun caz de discutat şi, ca urmare, de retuşat şi completat, „Dictatura regală“, lu­crare a eruditului cer­cetător Al. Gh. Savu se recomandă de la sine, fiind o lucrare scrisă de pe poziţiile ştiinţifi­ce, clarvăzătoare ale concepţiei partidului nostru, menită să con­tribuie la elucidarea u­­nei pagini de istorie contemporană a Româ­niei, încă, din multe puncte de vedere, sub semnul întrebării. Conf. dr. D. FIROIU televiziune SÎMBATA. 1 APRILIE 9.00 — Deschiderea emisiunii. Telex 9.05 — Biblioteca pentru toți (reluare). 9.25 — Film documentar (reluare). 9.40 — De vorbă cu gospodinele. 9.55 — Tele-enci­clopedia (reluare). 10.40 — Revista litera­rii TV. 11.25 — Emisiune de divertisment (reluare). Recital Karina. 11.45 — Cu­noaşteţi legile? (reluare). 12.00 — Tele­jurnal. 16.30 — Deschiderea emisiunii de după-amiazâ. Emisiune în limba germană. 18.15 — Ritm, tinereţe, dans. 19.10 — Tra­gerea de amortizare A.D.A.S. 19.20 — 1001 de seri — Fabule de La Fontaine — ..Ie­purele şi broasca ţestoasă“. 19.30 — Tele­jurnal. 20.15 — Tele-enciclopedia : Pablo Neruda — Zoorama — Penicola. 21.00 — Film serial : Invadatorii. 21.50­— Emisiune de divertisment. Păcăleli, păcăleli... — E- m­isiune surpriză ! 23.00 — Telejurnal. 23.15 — Campionatul mondial de hochei pe gheaţă — grupa B: România —­ Japonia (reprizele a ll-a şi a III-a), studioul tîrgu mureş SÎMBATA, 1 APRILIE 6.30—7.00 — Orizont economic. Noua campanie de împăduriri din judeţul Mureş. Orchestre de muzică uşoară. 16.30—,18.00 — Cronica actualităţii. Umor şi muzică uşoa­ră. Profiluri contemporane. O echipă — un om. Cîntece şi jocuri populare. Maga­zin radio­­— emisiune realizată de Ştefan Neagu, cinema SÎMBATA, 1 APRILIE N­ERCUREA-CIUC - Cinematogra­ful „Transilvania“ : Puterea şi adevă­rul, film românesc. Cinematograful „Harghita“ : Hugo şi Jose­fina, film suedez ODORHEIU SECUIESC - Cinemato­graful „Homorod“ : Decorarea, film ro­mânesc. GHEORGHENI — Cinematograful „Mio­riţa“ : Ritmuri spaniole, film spaniol. BĂLAN — Cinematograful „Minerul“ : Facerea lumii, film românesc. TOPLIŢA — Cinematograful „Căli­­man“ : B.D, la munte şi la mare, film românesc. CRISTURU SECUIESC — Cinematograful „Progresul“ : Fraţii, film românesc. VLAHIŢA — Cinematograful „Fie­rarul“ : Doar un telefon, film maghiar. BORSEC — Cinematograful „Borsec“ : fatal meu, căpitan, film sovietic. Cinematograful „Izvorul“: Oliver, seriile I—II, film englez. BMLE TUȘNAD — Cinematograful „Oltul“ : Armando — Calul alb, film bulgar. PTAID — Cinematograful „Sătesc": N-am cintat niciodată pentru tata, film american. DITRAU — Cinematograful „Sătesc" : Căpitanul Korda, film cehoslovac. ewfia HARGHITEI ANUL V. nr. 1275 ADECVAREA OPTIMA LA NECESITĂŢILE OBIECTIVE ALE EDUCAŢIEI Prin locul pe care îl ocupă în difuzarea mili­tantă a informaţiilor din cele mai diferite domenii ale cunoaşterii şi creaţiei umane, bri­găzile ştiinţifice capătă o mare însemnătate în munca politico-educati­­vă de masă, în etapa actuală. Dialogul viu le­gat de preocupările, de viaţa spirituală a audi­toriului, contribuie la educarea multilaterală a oamenilor muncii de la oraşe şi sate. în acest proces, necesităţile o­­biective ale educaţiei trebuie îmbinate rigu­ros cu cerinţele subiec­tive ale „beneficiarilor“. Pentru a înlătura simptomele de forma­lism care au apărut în munca de difuzare a culturii şi ştiinţei din judeţ, va trebui să re­nunţăm la „tehnica­ de a trimite insistent în brigăzile ştiinţifice in­telectuali de la oraşe la sate! De fapt în unele zone (Miercurea-Ciuc sau Odorheiu Secuiesc), brigăzile ştiinţifice de la oraş se deplasează la sate numai ca urmare a unor solicitări speciale, venite din partea publi­cului rural. Faptul că s-a trecut, de anul tre­cut, la delimitarea pre­cisă a zonelor de acţiu­ne pentru fiecare briga­dă, are în vedere cu­noaşterea temeinică a celor cărora ne adresăm, adică a locuitorilor din comune şi oraşe, în­treprinderea unor inves­tigaţii de către înşişi membrii brigăzii asupra preferinţelor tematice ale publicului. Raţiunea înfiinţării brigăzilor ştiinţifice locale (Atid, Şimoneşti, Mugeni, Măr­­tiniş, Ocland, Lupeni, Corund, Praid, Subce­­tate, Remetea, Ditrău, Joseni, Dăneşti, Sînmar­­tin, Ciucsîngeorgiu, Ze­­tea), pe lîngă cele jude­ţene, este tocmai aceas­ta — legarea actului o­­ficiat de brigada ştiin­ţifică de viaţa concretă a comunei, pentru in­tervenţii prompte, ope­rative în materie de in­formare. Principala menire a brigăzii ştiinţifice este aceea de a aduce infor­maţii şi a da explicaţii de care oamenii au ime­diată nevoie pentru cla­rificarea lor interioară. Se pot face multe ob­servaţii critice referi­toare la răspunsurile prea abstracte date la întrebările puse de ce­tăţeni, sau la argumen­tarea prea generală des­pre unele probleme de evidentă importanţă practică. In adevăr, u­nora dintre aşezăminte­­le noastre culturale, ca şi membrilor brigăzilor ştiinţifice, credem că trebuie să le reamintim faptul că oamenii ape­lează la serviciile lor pentru a-şi elucida anu­mite nedumeriri, cărora trebuie să le dăm solu­ţiile fireşti, ştiinţific, şi nu să le creăm alte ... nedumeriri ! Oamenii simt nevoia unui sfat, vor să capete informa­ţia sau explicaţia de care au trebuinţă. Pă­rerea locuitorilor din comunele şi satele un­de s-au făcut lucruri bune pe linia brigăzi­lor ştiinţifice este sem­nificativă: „oricînd îi aşteptăm cu plăcere pe tovarăşii din brigadă, pentru că ne spun mul­te noutăţi, multe lucruri interesante, pe care n-am avea altfel­ de un­de a le afla“! Asemenea exemple pozitive (Săr­­maş, Bancu, Armăşeni, Ciucsîngeorgiu, Călimă­­nel, Lunca de Jos, Mi­­hăileni, Mereşti, Şimo­neşti, Atid) sunt încă prea puţine ! O exigenţă metodică a brigăzii ştiinţifice es­te aceea de a îmbina informarea generală cu problematica de interes local care îi preocupă pe oameni — aceasta ca o garanţie a reuşitei. Se impune apoi compli­nirea explicaţiilor vor­bite cu ilustraţia didac­tică, ca şi cu recoman­darea unor cărţi utile pentru aprofundarea ce­lor transmise pe scurt în consultaţiile periodi­ce. Acest din urmă de­ziderat este încă o ra­ritate în practica brigă­zilor noastre ştiinţifice. Un bogat material intu­itiv, de susţinere a a­­firmaţiilor oricum des­tul de generale, contri­buie la sedimentarea durabilă a ideilor ştiin­ţifice comunicate. Ma­terialele audio-vizuale cu care sunt dotate case­le şi căminele de cultu­ră, precum şi şcolile sau liceele teoretice şi de specialitate trebuie fo­losite convergent, cu mai multă eficienţă în munca educativă cu a­­dulţii. Ceea ce ne-a surprins în cadrul unor întîlniri ale brigăzilor ştiinţifice cu publicul din sate şi comune, a fost o anu­me „pasivitate“ în pu­nerea întrebărilor, de­rivată însă clar din mo­dul distant în care se adresează conferenţia­rul masei de oameni, a­­poi folosirea unor ter­meni „tehnici“, expresii pretenţioase, un limbaj insuficient de limpede, inaccesibil. De aceea trebuie vegheat ca fie­care membru al brigă­zii ştiinţifice să devină un adevărat consultant ştiinţific, un pedagog bun, intuind pulsul co­lectivităţii în care des­cinde. In acest efort de continuă clarificare a gîndirii fiecăruia, se re­flectă, în final, eficienţa muncii de culturalizare depusă de brigada ştiin­ţifică. In aceste forme moderne de culturaliza­re, trebuie cooptaţi spe­cialiştii din fiecare loca­litate (inginerul agro­nom, zootehnicianul, ca­drele didactice) conec­taţi nemijlocit de rit­murile comunităţii, alt­fel brigada ştiinţifică venită de la „centru" (este vorba de brigăzile judeţene), va apărea desprinsă de elemente­le proprii fizionomiei localităţii respective. Iniţiativa înfiinţării brigăzilor ştiinţifice pro­filate pe anumite spe­cialităţi (medicină, drept, tehnică, arte etc.) este cît se poate de bi­nevenită, întrucît se pare că eficienţa unei dezbateri periodice com­plexe, incluzînd prea multe domenii, creează sentimentul aglomerării, al suprasolicitării, de unde şi fixarea superfi­cială a cunoştinţelor co­municate. Dar, deocam­dată trebuie să obser­văm că nu toţi specia­liştii solicitaţi răspund chemărilor aşezăminte­lor culturale. Peste tot unde am fost (Miercurea-Ciuc, Odor­heiu Secuiesc, Topliţa, Cristuru Secuiesc), ju­riştii, de pildă, partici­pă foarte puţin sau de­loc la activitatea brigă­zilor ştiinţ­­ice! Asocia­ţia judeţeană a jurişti­lor va trebui să reflec­teze asupra acestor stări de fapt (şi nu de... drept), mai ales pentru că membrii ei au şi anu­mite obligaţii obşteşti exprese pe această li­nie ! Formarea unor bri­găzi ştiinţifice speciali­zate pe domenii ale cul­turii şi ştiinţei, este un fenomen nou şi semni­ficativ pentru mutaţiile calitative înregistrate în viaţa noastră cultural­­educativă. Prin aceste forme, care trebuie cît mai curînd generalizate, ca şi prin toate celelal­te resurse ale muncii cultural-educative de masă, se va asigura un caracter tot mai siste­matic culturalizării ma­selor de oameni ai mun­cii, lărgirii orizontului lor de cunoaştere. Nicolae BUCUR, vicepreşedinte al Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă­­­ Aportul informativ-formativ al brigăzilor ştiinţifice Jurnal pionieresc Activul pionieresc al Liceului din Subcetate a organizat de curînd o amplă manifestare cul­­tural-artistică dedicată semicentenarului. La a­­dunarea festivă a unită­ţii, profesoara Georgeta Anghel, secretara Comi­tetului comunal U.T.C., a vorbit despre activita­tea şi lupta tinerilor co­munişti de-a lungul ce­lor 50 de ani. La cămi­nul cultural din comu­nă s-a desfăşurat apoi programul artistic. A debutat detaşamentul clasei a Vll-a B, cu o frumoasă piesă de tea­tru îndelung aplaudată. După o suită de dansuri locale corul de pionieri a interpretat cîntece pa­triotice, iar în încheiere s-a prezentat dansul fe­telor de la Căpîlna. Sabin I. HURUBA, comandantul unităţii de pionieri — Liceul Subce­tate Organizaţia U.T.C. din şcoala noastră in cola­borare cu organizaţia de pionieri au alcătuit un montaj literar muzical intitulat „Imn tinereţii“ şi prezentat în faţa tu­turor elevilor şcolii. Cu această ocazie to­varăşul Alexandru Col­­tea, directorul Bibliotecii orăşeneşti Topliţa ne-a evocat momente din cei 50 de ani de luptă şi ac­tivitate a U.T.C. Manifestarea s-a des­făşurat într-o atmosferă de entuziasm, şi elan patriotic. Alexandru CUBLEŞAN, el. a Vin­a, Şc. gen. nr. 1 — Topliţa Şl EU VOI FI UTECIST Amintirile mă duc cu cîţiva ani în urmă. Eram elevă în clasa a treia şi aşteptam cu nerăbdare ziua, cînd cravata de pionier va flutura şi la gîtul meu. Am gustat atîtea bucu­rii, atîtea satisfacţii da­te de fiecare acţiune pe care o organizam în ca­drul organizaţiei de pio­nieri. Am învăţat să preţuiesc copilăria feri­cită pe care o avem as­tăzi şi să respect pe toţi acei care nu şi-au pre­cupeţit tinereţea sau pu­terea vîrstei, pentru ca zilele noastre să fie în­sorite. Nimic mai frumos, decit tînăr fiind, să-ţi foloseşti elanul şi pute­rea tinereţii pentru bi­nele patriei. Nu ştiu de ce, dar de cite ori mă gindesc la eroi ca Fili­­mon Sîrbu, Vasile Roai­­tă, Ilie Pintilie, mă cu­prinde dorinţa de a să­­vîrşi fapte mari, de a le urma exemplul, să fiu şi eu folositoare patriei mele, Republica Socia­listă România. Şi dacă mă impresio­nează şi mă-ndeamnă parcă ceva la înfăptui­rea unor lucruri măreţe, aceasta e voinţa, e dîrze­­nia cu care în ciuda atî­­tor suferinţe, cei ce-au luptat pentru noi, au ră­mas adevăraţi oameni, încă îmi mai flutură cravata de pionier la gît, dar inima şi gîr­du­­nii sînt alături de toţi tinerii patriei mele. O jumătate de secol încununează lupta ti­neretului nostru. La cu­nuna lor împletită din fapte, privesc cu respect şi gîndul că poate in curînd şi eu voi fi ute­­cistă mă face să mă gîn­­desc la atîtea planuri în­drăzneţe ce vreau să le realizez, toate pentru Partidul Comunist Ro­mân, pentru patria mea. REGECZI Rozalia, clasa a VI-a A, Şcoala generală Borsec Din iniţiativa Consi­liului orăşenesc To­pliţa al O.P., zilele tre­cute s-a desfăşurat la Şcoala generală nr. 2, Topliţa-Zencani un schimb de experienţă cu comandanţii unităţilor de pionieri de la şcolile din oraş şi cu coman­­danţi-instructori. In ca­drul acestei acţiuni a a­­vut loc o intîlnire a pio­nierilor cu tovarăşul Sabin Macarie, secreta­rul Comitetului orăşe­nesc U.T.C. S-a prezen­tat, de asemenea, monta­jul literar-muzical „Mul­ţumim din inimă parti­dului pentru copilăria noastră fericită“­ A fost organizată şi o expoziţie de artă populară cu o­­biecte adunate de pio­nieri pentru „Colţul muzeistic“, iar în înche­iere a avut loc un inte­resant „Carnaval pio­nieresc“. Asemenea schimburi de experienţă care s-au dovedit fruc­tuoase, se vor organiza trimestrial la toate şco­lile din oraş . De la subredacţia din Topliţa „Termocentrală“ desen de ŢEPEŞ RODICA, cl. a V-a, Şcoala generală nr. 2 Corbu­ v Pe şantiere • Peste 400 de elevi, din şcolile municipiului Odorheiu Secuiesc, au participat cu un deose­bit entuziasm, la o ac­ţiune de muncă patrioti­că. Pe mai bine de un ki­lometru pe drumul O­­dorheiu Secuiesc — So­­vata, au fost săpate şan­ţuri în zona Băilor Szej­­ke, precum şi lucrări de curăţare şi amenajare a locurilor de agrement, valoarea muncii patrio­tice executate ridicîndu­­se la peste 10.000 lei. Cu toate că nu sunt deja la primii paşi în ne­asemuitul univers al cărţii, am întotdeauna sen­timentul ineditului cînd mă găsesc undeva, in­tr-un loc in care tomuri­le îşi aţintesc spre mine titlurile asemenea unor ochi miraculoşi. Sunt parcă în aşteptarea unui eveniment nemaipome­nit, în aşteptarea unei descoperiri, şi mărturi­sesc că, deşi plăcută, simt o crispare: acum, poate aici, voi găsi cartea minunată la care vi­sez în continuu ... Şi acest „joc“ se repetă, fiind nevoit să ajung la concluzia că sunt multe cărţi... minunate, iar noi suntem­ atât de trecători, deşi am dori să ne CARTEA, IMPORTANT adăpăm mereu la izvorul lor de simţire şi înţe­lepciune... De aceea, sentimentul de veneraţie ce îl port Cărţii s-a văzut încă o dată încurajat atunci, cînd am aflat de acţiunea (de altfel, de loc singulară !), de răs­­nostru, în rîndurile ti­neretului studios. Şi se cumpărau cărţile — ca plinea caldă! — O soartă de-a dreptul minunată, o soartă creată în zilele noastre cărţii, monument al strădaniei umane, al sacrificiului şi frumuseţii. Nicolae FERARU FACTOR CULTURAL pindire a literei tipărite organizată în municipiul

Next