Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1972 (Anul 5, nr. 1275-1351)
1972-04-01 / nr. 1275
Pag. 2 PUTEREA ŞI ADEVĂRUL Noua producţie cinematografică românească este, cu prisosinţă, o demonstraţie pe cit de lucidă, de veridică, pe atit de apropiată sufletului nostru, ca fiind pelicula istoriei trăite, este o demonstraţie de Putere şi Adevăr. Pentru că zbuciumul personajelor sale este al nostru, al tuturor, care muncim şi luptăm pentru un ideal comun. Pe bună dreptate, se poate afirma că cele trei ore de sinteză artistică a devenirii noastre, ilustrată in tot ce are mai esenţial, mai omenesc, marchează un moment de cotitură in filmografia românească. Este un film al ,,crizei de creştere“ depăşite cu succes de aceşti făuritori de istorie, de calităţile morale ale comuniştilor. Spre deosebire de producţiile anterioare, „Puterea şi Adevărul" îşi propune să dezbată realitatea, iar nu idealul, nu schema momentelor hotărîtoare din drumul nostru. Şi realitatea aceasta este tonifiantă prin esenţa ei: pasiune şi dăruire, luciditate şi patos revoluţionar, calitatea aceasta a comuniştilor de a fi oameni, profund oameni şi, prin ea, puterea lor de a privi adevărul. In faţă, chiar dacă e dureros, uneori, chiar dacă înseamnă infrîngere, pentru moment. Filmul traduce în limbajul peliculei mersul nostru, bătăliile care s-au dat şi se mai dau încă 111 sufletele noastre, în condiţiile în care victoria este, pe cit de grea, nespus de grea, pe atit de frumoasă, de înălţătoare. A fost nevoie să ne învingem pe noi Înşine ! Pentru că duşmanul nu e întotdeauna dincolo de baricade, cu arma în mină, ci se poate numi şi „neîncredere“, „exclusivism“, ,,teama de a privi realitatea în faţă“. Conştiinţa puterii nu este sinonimă cu adevărul, pustiitor pentru sufletele generoase — prin idealul lor — dar care scapă din vedere tocmai esenţa, omenescul orinduirii pe care au înălţat-o şi, prin aceasta, depăşite de evenimente. Lecţiile sînt aspre, dar tonice şi constructive ! Adevărul de viaţă al filmului este total, iar ficţiunii nu-i rămîne decit să-l facă apropiat nouă — de fapt, cea mai dificilă sarcină — ceea ce reuşeşte cu prisosinţă. Impetuozitatea ritmului de desfăşurare a acţiunii este cea a vieţii, caracterele şi temperamentele ce se desfăşoară de-a lungul unei existenţe de mai bine de 20 de ani se manifestă plenar, cu toate frumuseţile şi scăderile lor, iar conflictele lor sunt conflictele epocii. Iată, deci, că filmul românesc a ajuns la producţii clasice. Cînd formulăm această afirmaţie şi angajantă, avem, desigur, în vedere perenitatea operei, datorată capacităţii, de sinteză, faptului că redă — pentru prima dată — tipologia unor personaje, perfect şi general valabile , pentru perioada respectivă. Pelicula nu este un rezumat al epocii, ci o sinteză a sa, cu ce a avut mai bun şi mai puţin bun, cu tendinţele sale generale. Servite fiind de actori excelenţi, în ipostaze inedite, aceste tipuri ne reprezintă, pentru că epoca redată am trăit-o, majoritatea. Pavel Stoian, interpretat de Mircea Albulescu, va rămîne încă multă vreme, personajul convins de idealul comunist în slujba căruia şi-a pus viaţa, impetuos, puternic, dar impulsiv şi incapabil să cumpănească adevărul atunci cînd evenimentele depăşesc figuraţia schematică a reprezentărilor sale ideale. Mihai Duma (Ion Besoiu) secondantul său, la fel de convins, de entuziast, este insă mai lucid, el vrea să înţeleagă totul, iar in momentul cînd reuşeşte, declanşează o luptă aprigă, loială, dar intransigentă, împotriva fostului său idol, căruia-i va da o lecţie de profundă partinitate, comunistă, de omenie. Recent redescoperitul Lazăr Vrabie, în rolul lui Olaru, şi el la fel de convins de justeţea cauzei pentru care trăieşte, rămîne ostaşul care a făcut din lupta sa un scop în sine, scapă din vedere idealul, tocmai pentru că pune crezul înaintea cunoaşterii, pune o nuanţă de fanatism incompatibil cu evenimentele. O notă aparte, de o deosebită frumuseţe morală, ne-o oferă Amza Pellea, in rolul inginerului Petrescu, intelectual comunist, ale cărui trăsături minunate îl fac să înţeleagă şi să depăşească criza provocată de traumele făcute de tovarăşii săi de luptă, ce l-au lovit fără să-l înţeleagă. Valoarea artistică a peliculei este susţinută in principal de calitatea scenariului, semnat de cunoscutul scriitor Titus Popovici, care a ştiut să surprindă autenticul faptelor de viaţă abordate, dindu-le culoare şi expresie, ridicîndu-se astfel deasupra multora din producţiile anterioare ale genului, iar dezbaterile continuă mult după ce pelicula s-a derulat, cînd filmul abia începe ... P. MIRCEA O lucrare de vastă documentaţie In anul 1970, Al. Gh. Savu a publicat o valoroasă lucrare asupra unei perioade nu prea limpezi din istoria contemporană a României. Este vorba de lucrarea întitulată „Dictatura regală“, apărută in Editura politică. Primul lucru care trebuie remarcat în legătură cu lucrarea amintită este faptul că pentru prima dată în literatura de specialitate din ţara noastră avem o lucrare marxist-leninistă de o asemenea amploare, prin care autorul caută să dea răspuns, să elucideze probleme extrem de complexe pe baza unui studiu şi a unei documentări foarte temeinice și aprofundate, restabilind adevăruri istorice, de multe ori răstălmăcite de o serie de cercetători ai perioadei, mai ales din străinătate. In al doilea rînd, trebuie să subliniem că pe plan documentar se constată o strădanie plină de merite a autorului de a epuiza informaţiile existente în prezent, folosind amplu materialul arhivelor şi aceasta i-a servit din plin în rezolvarea problemelor în răspunsurile pe care le-a dat multor chestiuni ce se ridică încă în legătură cu perioada analizată. Cele 17 capitole ale cărţii pot fi grupate în două mari părţi. Primele şase analizează probleme de ordin economic, social şi politic, premergătoare loviturii de stat din februarie 1938, cînd a fost instaurată dictatura regală, autorul căutînd să reliefeze, pe bază de date concrete, de fapte şi documente, cum s-a manifestat în România, in începuturile deceniului al patrulea al secolului nostru atacul de la dreapta al democraţiei parlamentare, cine a fost, pe plan intern şi extern, interesat în reuşita acestui atac, cum s-a ajuns la acea criză profundă a democraţiei parlamentare burgheze de la noi, criză care s-a manifestat cu toată pregnanţa în pregătirea, dar mai ales în desfăşurarea alegerilor parlamentare din decembrie 1937. Cu capitolul al şaptelea autorul intră în analiza evenimentelor care au început din februarie 1938 şi s-au întins pînă la 6 septembrie 1940, cînd s-a instaurat dictatura militaro-fascistă. Aici sînt analizate modul cum s-a instaurat dictatura regală, ca dictatură a elementelor de dreapta, nefasciste din România (zice autorul?!), ce esență a avut acest regim, căutînd să arate modul cum a fost instituţionalizat, cum el a însemnat o restrîngere a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, ce activitate a dus regimul dictaturii regale, urmărind, şi nouă ni se pare că destul de reuşit, drumul parcurs de regimul dictaturii regale de la concesiuni, la capitulare faţă de forţele fasciste, interne şi externe. Cu toate că lucrarea la care ne-am referit ar fi putut, în cîştig, să mai se ocupe deO serie de alte probleme pendinte de tema analizată, că unele soluţii date ni se par discutabile sau în cel mai bun caz de discutat şi, ca urmare, de retuşat şi completat, „Dictatura regală“, lucrare a eruditului cercetător Al. Gh. Savu se recomandă de la sine, fiind o lucrare scrisă de pe poziţiile ştiinţifice, clarvăzătoare ale concepţiei partidului nostru, menită să contribuie la elucidarea unei pagini de istorie contemporană a României, încă, din multe puncte de vedere, sub semnul întrebării. Conf. dr. D. FIROIU televiziune SÎMBATA. 1 APRILIE 9.00 — Deschiderea emisiunii. Telex 9.05 — Biblioteca pentru toți (reluare). 9.25 — Film documentar (reluare). 9.40 — De vorbă cu gospodinele. 9.55 — Tele-enciclopedia (reluare). 10.40 — Revista literarii TV. 11.25 — Emisiune de divertisment (reluare). Recital Karina. 11.45 — Cunoaşteţi legile? (reluare). 12.00 — Telejurnal. 16.30 — Deschiderea emisiunii de după-amiazâ. Emisiune în limba germană. 18.15 — Ritm, tinereţe, dans. 19.10 — Tragerea de amortizare A.D.A.S. 19.20 — 1001 de seri — Fabule de La Fontaine — ..Iepurele şi broasca ţestoasă“. 19.30 — Telejurnal. 20.15 — Tele-enciclopedia : Pablo Neruda — Zoorama — Penicola. 21.00 — Film serial : Invadatorii. 21.50— Emisiune de divertisment. Păcăleli, păcăleli... — E- misiune surpriză ! 23.00 — Telejurnal. 23.15 — Campionatul mondial de hochei pe gheaţă — grupa B: România — Japonia (reprizele a ll-a şi a III-a), studioul tîrgu mureş SÎMBATA, 1 APRILIE 6.30—7.00 — Orizont economic. Noua campanie de împăduriri din judeţul Mureş. Orchestre de muzică uşoară. 16.30—,18.00 — Cronica actualităţii. Umor şi muzică uşoară. Profiluri contemporane. O echipă — un om. Cîntece şi jocuri populare. Magazin radio— emisiune realizată de Ştefan Neagu, cinema SÎMBATA, 1 APRILIE NERCUREA-CIUC - Cinematograful „Transilvania“ : Puterea şi adevărul, film românesc. Cinematograful „Harghita“ : Hugo şi Josefina, film suedez ODORHEIU SECUIESC - Cinematograful „Homorod“ : Decorarea, film românesc. GHEORGHENI — Cinematograful „Mioriţa“ : Ritmuri spaniole, film spaniol. BĂLAN — Cinematograful „Minerul“ : Facerea lumii, film românesc. TOPLIŢA — Cinematograful „Căliman“ : B.D, la munte şi la mare, film românesc. CRISTURU SECUIESC — Cinematograful „Progresul“ : Fraţii, film românesc. VLAHIŢA — Cinematograful „Fierarul“ : Doar un telefon, film maghiar. BORSEC — Cinematograful „Borsec“ : fatal meu, căpitan, film sovietic. Cinematograful „Izvorul“: Oliver, seriile I—II, film englez. BMLE TUȘNAD — Cinematograful „Oltul“ : Armando — Calul alb, film bulgar. PTAID — Cinematograful „Sătesc": N-am cintat niciodată pentru tata, film american. DITRAU — Cinematograful „Sătesc" : Căpitanul Korda, film cehoslovac. ewfia HARGHITEI ANUL V. nr. 1275 ADECVAREA OPTIMA LA NECESITĂŢILE OBIECTIVE ALE EDUCAŢIEI Prin locul pe care îl ocupă în difuzarea militantă a informaţiilor din cele mai diferite domenii ale cunoaşterii şi creaţiei umane, brigăzile ştiinţifice capătă o mare însemnătate în munca politico-educativă de masă, în etapa actuală. Dialogul viu legat de preocupările, de viaţa spirituală a auditoriului, contribuie la educarea multilaterală a oamenilor muncii de la oraşe şi sate. în acest proces, necesităţile obiective ale educaţiei trebuie îmbinate riguros cu cerinţele subiective ale „beneficiarilor“. Pentru a înlătura simptomele de formalism care au apărut în munca de difuzare a culturii şi ştiinţei din judeţ, va trebui să renunţăm la „tehnica de a trimite insistent în brigăzile ştiinţifice intelectuali de la oraşe la sate! De fapt în unele zone (Miercurea-Ciuc sau Odorheiu Secuiesc), brigăzile ştiinţifice de la oraş se deplasează la sate numai ca urmare a unor solicitări speciale, venite din partea publicului rural. Faptul că s-a trecut, de anul trecut, la delimitarea precisă a zonelor de acţiune pentru fiecare brigadă, are în vedere cunoaşterea temeinică a celor cărora ne adresăm, adică a locuitorilor din comune şi oraşe, întreprinderea unor investigaţii de către înşişi membrii brigăzii asupra preferinţelor tematice ale publicului. Raţiunea înfiinţării brigăzilor ştiinţifice locale (Atid, Şimoneşti, Mugeni, Mărtiniş, Ocland, Lupeni, Corund, Praid, Subcetate, Remetea, Ditrău, Joseni, Dăneşti, Sînmartin, Ciucsîngeorgiu, Zetea), pe lîngă cele judeţene, este tocmai aceasta — legarea actului oficiat de brigada ştiinţifică de viaţa concretă a comunei, pentru intervenţii prompte, operative în materie de informare. Principala menire a brigăzii ştiinţifice este aceea de a aduce informaţii şi a da explicaţii de care oamenii au imediată nevoie pentru clarificarea lor interioară. Se pot face multe observaţii critice referitoare la răspunsurile prea abstracte date la întrebările puse de cetăţeni, sau la argumentarea prea generală despre unele probleme de evidentă importanţă practică. In adevăr, unora dintre aşezămintele noastre culturale, ca şi membrilor brigăzilor ştiinţifice, credem că trebuie să le reamintim faptul că oamenii apelează la serviciile lor pentru a-şi elucida anumite nedumeriri, cărora trebuie să le dăm soluţiile fireşti, ştiinţific, şi nu să le creăm alte ... nedumeriri ! Oamenii simt nevoia unui sfat, vor să capete informaţia sau explicaţia de care au trebuinţă. Părerea locuitorilor din comunele şi satele unde s-au făcut lucruri bune pe linia brigăzilor ştiinţifice este semnificativă: „oricînd îi aşteptăm cu plăcere pe tovarăşii din brigadă, pentru că ne spun multe noutăţi, multe lucruri interesante, pe care n-am avea altfel de unde a le afla“! Asemenea exemple pozitive (Sărmaş, Bancu, Armăşeni, Ciucsîngeorgiu, Călimănel, Lunca de Jos, Mihăileni, Mereşti, Şimoneşti, Atid) sunt încă prea puţine ! O exigenţă metodică a brigăzii ştiinţifice este aceea de a îmbina informarea generală cu problematica de interes local care îi preocupă pe oameni — aceasta ca o garanţie a reuşitei. Se impune apoi complinirea explicaţiilor vorbite cu ilustraţia didactică, ca şi cu recomandarea unor cărţi utile pentru aprofundarea celor transmise pe scurt în consultaţiile periodice. Acest din urmă deziderat este încă o raritate în practica brigăzilor noastre ştiinţifice. Un bogat material intuitiv, de susţinere a afirmaţiilor oricum destul de generale, contribuie la sedimentarea durabilă a ideilor ştiinţifice comunicate. Materialele audio-vizuale cu care sunt dotate casele şi căminele de cultură, precum şi şcolile sau liceele teoretice şi de specialitate trebuie folosite convergent, cu mai multă eficienţă în munca educativă cu adulţii. Ceea ce ne-a surprins în cadrul unor întîlniri ale brigăzilor ştiinţifice cu publicul din sate şi comune, a fost o anume „pasivitate“ în punerea întrebărilor, derivată însă clar din modul distant în care se adresează conferenţiarul masei de oameni, apoi folosirea unor termeni „tehnici“, expresii pretenţioase, un limbaj insuficient de limpede, inaccesibil. De aceea trebuie vegheat ca fiecare membru al brigăzii ştiinţifice să devină un adevărat consultant ştiinţific, un pedagog bun, intuind pulsul colectivităţii în care descinde. In acest efort de continuă clarificare a gîndirii fiecăruia, se reflectă, în final, eficienţa muncii de culturalizare depusă de brigada ştiinţifică. In aceste forme moderne de culturalizare, trebuie cooptaţi specialiştii din fiecare localitate (inginerul agronom, zootehnicianul, cadrele didactice) conectaţi nemijlocit de ritmurile comunităţii, altfel brigada ştiinţifică venită de la „centru" (este vorba de brigăzile judeţene), va apărea desprinsă de elementele proprii fizionomiei localităţii respective. Iniţiativa înfiinţării brigăzilor ştiinţifice profilate pe anumite specialităţi (medicină, drept, tehnică, arte etc.) este cît se poate de binevenită, întrucît se pare că eficienţa unei dezbateri periodice complexe, incluzînd prea multe domenii, creează sentimentul aglomerării, al suprasolicitării, de unde şi fixarea superficială a cunoştinţelor comunicate. Dar, deocamdată trebuie să observăm că nu toţi specialiştii solicitaţi răspund chemărilor aşezămintelor culturale. Peste tot unde am fost (Miercurea-Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Topliţa, Cristuru Secuiesc), juriştii, de pildă, participă foarte puţin sau deloc la activitatea brigăzilor ştiinţice! Asociaţia judeţeană a juriştilor va trebui să reflecteze asupra acestor stări de fapt (şi nu de... drept), mai ales pentru că membrii ei au şi anumite obligaţii obşteşti exprese pe această linie ! Formarea unor brigăzi ştiinţifice specializate pe domenii ale culturii şi ştiinţei, este un fenomen nou şi semnificativ pentru mutaţiile calitative înregistrate în viaţa noastră culturaleducativă. Prin aceste forme, care trebuie cît mai curînd generalizate, ca şi prin toate celelalte resurse ale muncii cultural-educative de masă, se va asigura un caracter tot mai sistematic culturalizării maselor de oameni ai muncii, lărgirii orizontului lor de cunoaştere. Nicolae BUCUR, vicepreşedinte al Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă Aportul informativ-formativ al brigăzilor ştiinţifice Jurnal pionieresc Activul pionieresc al Liceului din Subcetate a organizat de curînd o amplă manifestare cultural-artistică dedicată semicentenarului. La adunarea festivă a unităţii, profesoara Georgeta Anghel, secretara Comitetului comunal U.T.C., a vorbit despre activitatea şi lupta tinerilor comunişti de-a lungul celor 50 de ani. La căminul cultural din comună s-a desfăşurat apoi programul artistic. A debutat detaşamentul clasei a Vll-a B, cu o frumoasă piesă de teatru îndelung aplaudată. După o suită de dansuri locale corul de pionieri a interpretat cîntece patriotice, iar în încheiere s-a prezentat dansul fetelor de la Căpîlna. Sabin I. HURUBA, comandantul unităţii de pionieri — Liceul Subcetate Organizaţia U.T.C. din şcoala noastră in colaborare cu organizaţia de pionieri au alcătuit un montaj literar muzical intitulat „Imn tinereţii“ şi prezentat în faţa tuturor elevilor şcolii. Cu această ocazie tovarăşul Alexandru Coltea, directorul Bibliotecii orăşeneşti Topliţa ne-a evocat momente din cei 50 de ani de luptă şi activitate a U.T.C. Manifestarea s-a desfăşurat într-o atmosferă de entuziasm, şi elan patriotic. Alexandru CUBLEŞAN, el. a Vina, Şc. gen. nr. 1 — Topliţa Şl EU VOI FI UTECIST Amintirile mă duc cu cîţiva ani în urmă. Eram elevă în clasa a treia şi aşteptam cu nerăbdare ziua, cînd cravata de pionier va flutura şi la gîtul meu. Am gustat atîtea bucurii, atîtea satisfacţii date de fiecare acţiune pe care o organizam în cadrul organizaţiei de pionieri. Am învăţat să preţuiesc copilăria fericită pe care o avem astăzi şi să respect pe toţi acei care nu şi-au precupeţit tinereţea sau puterea vîrstei, pentru ca zilele noastre să fie însorite. Nimic mai frumos, decit tînăr fiind, să-ţi foloseşti elanul şi puterea tinereţii pentru binele patriei. Nu ştiu de ce, dar de cite ori mă gindesc la eroi ca Filimon Sîrbu, Vasile Roaită, Ilie Pintilie, mă cuprinde dorinţa de a săvîrşi fapte mari, de a le urma exemplul, să fiu şi eu folositoare patriei mele, Republica Socialistă România. Şi dacă mă impresionează şi mă-ndeamnă parcă ceva la înfăptuirea unor lucruri măreţe, aceasta e voinţa, e dîrzenia cu care în ciuda atîtor suferinţe, cei ce-au luptat pentru noi, au rămas adevăraţi oameni, încă îmi mai flutură cravata de pionier la gît, dar inima şi gîrdunii sînt alături de toţi tinerii patriei mele. O jumătate de secol încununează lupta tineretului nostru. La cununa lor împletită din fapte, privesc cu respect şi gîndul că poate in curînd şi eu voi fi utecistă mă face să mă gîndesc la atîtea planuri îndrăzneţe ce vreau să le realizez, toate pentru Partidul Comunist Român, pentru patria mea. REGECZI Rozalia, clasa a VI-a A, Şcoala generală Borsec Din iniţiativa Consiliului orăşenesc Topliţa al O.P., zilele trecute s-a desfăşurat la Şcoala generală nr. 2, Topliţa-Zencani un schimb de experienţă cu comandanţii unităţilor de pionieri de la şcolile din oraş şi cu comandanţi-instructori. In cadrul acestei acţiuni a avut loc o intîlnire a pionierilor cu tovarăşul Sabin Macarie, secretarul Comitetului orăşenesc U.T.C. S-a prezentat, de asemenea, montajul literar-muzical „Mulţumim din inimă partidului pentru copilăria noastră fericită“ A fost organizată şi o expoziţie de artă populară cu obiecte adunate de pionieri pentru „Colţul muzeistic“, iar în încheiere a avut loc un interesant „Carnaval pionieresc“. Asemenea schimburi de experienţă care s-au dovedit fructuoase, se vor organiza trimestrial la toate şcolile din oraş . De la subredacţia din Topliţa „Termocentrală“ desen de ŢEPEŞ RODICA, cl. a V-a, Şcoala generală nr. 2 Corbu v Pe şantiere • Peste 400 de elevi, din şcolile municipiului Odorheiu Secuiesc, au participat cu un deosebit entuziasm, la o acţiune de muncă patriotică. Pe mai bine de un kilometru pe drumul Odorheiu Secuiesc — Sovata, au fost săpate şanţuri în zona Băilor Szejke, precum şi lucrări de curăţare şi amenajare a locurilor de agrement, valoarea muncii patriotice executate ridicînduse la peste 10.000 lei. Cu toate că nu sunt deja la primii paşi în neasemuitul univers al cărţii, am întotdeauna sentimentul ineditului cînd mă găsesc undeva, intr-un loc in care tomurile îşi aţintesc spre mine titlurile asemenea unor ochi miraculoşi. Sunt parcă în aşteptarea unui eveniment nemaipomenit, în aşteptarea unei descoperiri, şi mărturisesc că, deşi plăcută, simt o crispare: acum, poate aici, voi găsi cartea minunată la care visez în continuu ... Şi acest „joc“ se repetă, fiind nevoit să ajung la concluzia că sunt multe cărţi... minunate, iar noi suntem atât de trecători, deşi am dori să ne CARTEA, IMPORTANT adăpăm mereu la izvorul lor de simţire şi înţelepciune... De aceea, sentimentul de veneraţie ce îl port Cărţii s-a văzut încă o dată încurajat atunci, cînd am aflat de acţiunea (de altfel, de loc singulară !), de răsnostru, în rîndurile tineretului studios. Şi se cumpărau cărţile — ca plinea caldă! — O soartă de-a dreptul minunată, o soartă creată în zilele noastre cărţii, monument al strădaniei umane, al sacrificiului şi frumuseţii. Nicolae FERARU FACTOR CULTURAL pindire a literei tipărite organizată în municipiul