Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1973 (Anul 6, nr. 1662-1739)

1973-07-01 / nr. 1662

Pag. 2­ 1*i­il K I III I II I I Unitate închisă pe caz de... gestionar „Noi,­ muncitori la C.P.L. Topliţa am vrea să aflăm, prin interme­diul ziarului, cînd se va redeschide centrul de legume şi fructe din comuna noastră, care de mai bine de o lună stă închis, acum în plin se­zon de vară, pentru că, chipurile, gestionarul Găsite Bogdan, este bol­nav? Noi ne întrebăm, care nu se găsește ni­meni să-l înlocuiască? Aceasta nu se întîmplă pentru prima oară. De altfel, chiar cînd nu este bolnav, gestionarii­ nu respectă orarul, în­chide cînd vrea, iar da­­că-l întrebi de ce, răs­punde necuviincios: „Nu am marfă de vîndut!“ Ne mai întrebăm, în le­gătură cu cele afirmate mai sus, oare acest ges­tionar nu are superiori care să-l controleze din cînd în cînd, şi să ne mai ceară şi nouă, cum­părătorilor de rînd, pă­rerea? De ce să fim mereu nevoiţi să ne de­plasăm la alte centre pentru a ne procura le­gumele, fructele, cînd un magazin stă nefolo­sit cu diferite pretexte? BARTI Alexandru şi ANTAL loan, C.P.L. Topliţa N.R. I Centrul de le­gume şi fructe din Gheorgheni trebuie să ia măsuri concre­te pentru a rezolva situaţia creată la Gă­­lăuţaş. ! !! !! !! în dimineaţa zilei de 27 iunie 1973 am avut „ghinionul“ de a dori să iau micul dejun la „Corso“ din Miercurea- Ciuc. Ghinion, deoarece după 35 de minute de stat, la o masă murda­ră, fără ca vreunul din cei patru ospătari care pierdeau vremea prin local să se sinchisească de prezenţa mea, mi-a pierit pofta de mîncare. Notez că între timp fă­cusem atent pe unul dintre ospătari, care mi-a replicat să stau li­niştit, căci o să fiu şi eu odată şi odată servit, de o colegă a domniei­­sale. După ş­i acest efort de răbdare a urmat cere­rea mea către barmană (cred justificată) de a-mi prezenta condica de sugestii şi reclamaţii. Un timp a lipsit tot personalul localului din sală, pentru ca ulterior, să constat cu stupefacţie că pentru a „mă lămu­ri“ au trimis un practi­cant care se străduia să salveze situaţia! Poate că în felul a­­cesta, responsabilul va avea ocazia să decupeze din ziar notiţa mea şi să o lipească acolo unde îi era locul­­ în condica pe care în zadar am cerut-o! Ing. Nicolae OFRISlU mim OPINIhSESIZA Rl» PROPUNERI Cetăţenii sesizează...­­ un local de clasa intii, cu servire de... clasa a treia!!! III II II ! II II IIII1 Pogeană sau pe... sprinceană? Pe bună dreptate spunea cineva că la Căminul de zi din cartierul Tudor Vladi­­mirescu al oraşului Miercurea-Ciuc „se in­tră“ tot atît de greu ca la facultate. Ba, poate şi mai greu. In­­trucît pentru a intra la facultate se emite pro­grama de pregătire, ca­re prevede şi condiţiile de admitere, în timp ce pentru a-ţi fi primit copilul la cămin există în afara condiţiilor pe care le cunoaştem (să ai doi copii, să fie ambii soţi în cîmpul muncii, să nu ai spaţiu locativ suficient etc.) cîteva ce­rinţe „speciale“. Unele dintre ele le a­­flăm de la Kolumban Ida, directoarea căminu­lui, altele le deducem noi. Dar să începem cu primele. Cerind înscrie­rea copilului, dintr-u început directoarea se va scuza, cu amabilita­te) Credeţi-mă, nu mai am locuri, deci nici po­sibilitate de a primi co­pilul. Depuneţi o cere­re şi, eventual, la toam­nă... Fiindcă noi avem program „exact“ ca şi şcoala — primim copiii odată cu începerea anu­lui şcolar“. Dacă cere­rea s-a învechit — unii părinţi prevăzători o depun înainte cu cîtva timp, pentru a fi siguri de primirea copilului — tot „foarte amabilă“ di­rectoarea te va sfătui s-o reînnoieşti, că aşa co­pilul va intra în mult rîvnita instituţie. Bine ar fi dacă ar fi aşa... Dar lucrurile stau une­ori vice-versa. Pentru că, intervine a doua grupă de condiţii „spe­ciale“. Mamele care do­resc să le fie primiţi copiii, trec pe la „cos­metica“ şi îşi aranjează genele şi sprîncenele — vorba cîntecului, pentru că şi aici e cam cu cintec — primirea la că­min se face după gea­nă... sau sprinceană! Dar să exemplifici Profesoara O. I. îşi ia zilnic copilaşul de mi­nă, făcind împreună na­veta pînă la Liceul din Sînmartin, unde are ca­tedra. Nu este unicul caz! L-am­ citat la în­­tîmplare, fiindcă cunosc multe mame într-o si­tuaţie asemănătoare. Şi multe cereri — cu mo­tive întemeiate — pe care tovarăşa directoa­re, împreună cu „comi­sia de admitere“ le-au uitat în dosar sau poa­te... în afara acestuia. In acelaşi timp, alţi copii avînd mame cu „sprîncenele mai bine făcute“ sînt primiţi imediat ca (exemplu, copilul infirmierei M.M.), motivîndu-se că acei copii care au fost la creşă intră obligato­riu la cămin. Dar dacă memoria îi părăseşte pe unii, îi invităm să mai răsfoiască cererile şi să vadă dacă nu au mai fost copii înscrişi la cre­­şă, care la împlinirea vîrstei de trei ani nu au fost „transferaţi“ din o­­ficiu la cămin. Aşadar, parcă ar fi ceva necurat la mijloc. Iar dacă ci­neva o să mă întrebe pentru ce mă voi... ma­chia de-acum, îi voi spune deschis­ „ca să-mi fie primit copilul la cămin“. Dacă, sprin­ceana are atîta trecere... Sperăm că acea co­misie ce se ocupă cu aprobarea cererilor de primire a copiilor la cămin, va da dovadă de mai multă principialita­te și pe viitor nu vor mai apărea asemenea a­­nomalii. Aș propune ca să se facă vizite la do­miciliul celor care au depus cereri în acest sens şi să se vadă con­diţiile în care stau co­pii şi care sunt situaţi­ile prioritare. In caz de nevoie vom concretiza şi cu alte e­­xemple. Sperăm însă ca fenomenul să fie înlătu­rat din timp, fiind vor­ba şi în acest caz de o problemă de echitate. Aura C. TINCA, Miercurea-Ciuc I I I I I I I I I I I I I (Urmări plin pag. 1) Nu punem la îndo­ială faptul că gestio­narei i-o fi fost sete, dar ne întrebăm, cum de şi-a permis să în­chidă unitatea pentru a sta în bar, unde — intre noi vorbind — a servit şi o cafea ... DE LA BARA LA... APERITIV Braseria „Carpaţi". La o masă trei cetăţeni în jurul unor pahare cu lichid roşu (am aflat apoi că era lichior a­­peritiv). Legăm conver­saţie şi le aflăm nu­mele şi locul de mun­că: Vasile Aioanei, ju­rist la I.C.S.M. Topli­­ţa, Octavian Mitache, jurist la Sectorul de proiectări al I.J.C.M. şi Ioan Ţifrea, de la Consiliul popular jude­ţean. — Sărbătoriţi vreun eveniment? Cei trei ne spun că nu, dar s-au întîlnit şi — cum primii doi aşteptau pronunţarea sentinţei, la tribunal, în procesele la care au participat — s-au gîn­­dit că ... Nu ne îndoim că toţi trei, mai ales doi fi­ind jurişti — cunosc Codul muncii, obliga­ţia ce o are — con­form prevederilor a­­cestuia — fiecare anga­jat de a folosi timpul de lucru în scopul o­norării obligaţiilor ce îi revin. De fapt, ne-au şi confirmat a­­cest lucru. Ce folos, insă, că eşti conştient de o obligaţie dacă nu o şi îndeplineşti? ... PREZENŢE... ABSENŢE Ora douăsprezece fă­ră cîteva minute. Co­fetăria „Violeta“ cu­noaşte afluenţă de con­sumatori şi nu ne-am permis să deranjăm deservirea. Ni s-a fa­cilitat, însă, o­ discu­ţie cu Nagy Rudolf, maistru la Şcoala pro­fesională de construc­ţii. Era la o masă, împreună cu alţi trei colegi de muncă: Baj­­kó Carol, Bajkó Eme­­ric şi Sebők Ludovic. Interlocutorul ne spu­ne că dînşii au — în această perioadă — sar­cina de a coordona practica de vară a e­­levilor, ce se efectuea­ză pe un şantier din cartierul Patinoarului, că au fost acolo, au dat indicaţiile necesa­re şi, în drum spre şcoală, s-au oprit la o cafea. Nu comentăm cele spuse, deşi e clar că prezenţa lor în co­fetărie, la ora aceea, era o abatere de la sarcinile ce le revin... LA O PAROLA... Unul din însoţitorii noştri ne spune că u­­nitatea „Mic­ gros“ de pe strada Coşbuc este un loc obişnuit de ... vorbă lungă, şi intrăm intr-o încăpere mică, plină de jur-împrejur cu rafturi pentru marfă. Una dintre cele trei femei ce stăteau la ... o parolă aici, era gestionara, cele­lalte erau străine de u­­nitate. Le întrebăm ce fac acolo, şi iată răs­punsurile: Csato Elisabeta, func­ţionară la Direcţia muncii: — Sunt în concediu medical pentru îngri­jirea copilului, care e bolnav. Peter Maria, de la reprezentanţa Uzinei „Electronica“ Bucureşti: — Am venit să ridic nişte materiale. Intervenim cu o în­trebare: ■— Aţi ridicat? — Nu, m-am uitat doar... Face o pauză, apoi, privindu-ne strîmb, se burzuluieşte: — Dar ce? N-am voie? N-aveţi subiecte pentru ziar? In defi­nitiv, eu depind de Bu­cureşti şi nu puteţi să-mi controlaţi acti­vitatea! ! Folosim acest prilej pentru a-i spune că a­­vem subiecte suficien­te, şi unul dintre aces­tea e chiar faptul că dînsa a închis biroul reprezentanței, care — conform programului — trebuie să fie deschis zilnic Intre orele 7—14 — și s-a dus la .. .o pa­rolă, ceea ce presupu­nem că e o abatere de la Codul muncii... SUB ADIEREA VINTULUI DE VARA Pe terasa Restauran­tului „Bradul“ adia un vînt călduț. Sub o um­brelă multicoloră, în faţa a două sticle de bere, două cliente sa­vurau cu poftă lichi­dul cu guler de spu­mă. Am intrat în vor­bă şi am aflat că sunt Ana Bota şi Ardelea­­nu Ilona de la I.A.S. Miercurea-Ciuc. — Astăzi n-aţi fost la serviciu ...? — Nu. Stetem în concediu medical. Nu ne-am interesat de afecţiunile de care suferă cele două pa­ciente, dar suntem­ con­vinşi că terasa Res­taurantului „Bradul“ nu e cel mai propice loc pentru tratament. Şi acum, la sfîrşitul raidului nostru, o sin­gură concluzie: Cei gă­siţi de noi, se aflau în timpul orelor de pro­gram, în afara locului de muncă, a sarcinilor de serviciu şi a pre­scripţiilor medicale (ca­zul de la „Bradul“), de unde rezultă necesita­tea unui control mai ri­guros din partea con­ducerilor întreprinderi­lor şi instituţiilor asu­pra utilizării timpului de lucru, precum şi o­­bligaţia fiecărui om în­cadrat în cîmpul mun­cii de a folosi integral şi eficient timpul de muncă. Unii „trag la şaibă“, alţii „trag“ la... halbă!­­ Informafta HARGHITEI Cel în drept răspund „Ca răspuns la articolul „întrebări la care se aşteaptă răspunsuri concrete“, vă comuni­căm următoarele: Orarul de distribuire a apei calde a fost stabilit de către Asociaţia locatarilor, însă nu este respectat din cauză că nu se eliberează de furnizor întreaga cantitate de motorină so­licitată la începutul fiecărui trimestru. Din a­­ceastă cauză, atît apa caldă, cit și încălzirea apartamentelor lipsesc în unele perioade. In cea de-a doua problemă, mijloacele de transport din administrarea întreprinderii mi­niere Bălan, nu pot efectua la timp transpor­tul gunoaielor menajere din cauza stării înain­tate de uzură a acestora, necesitînd dese repa­raţii în timpul unei săptămâni“. Semnează: vicepreşedintele Consiliului popu­lar orăşenesc Bălan, Constantin Vodă şi secre­tarul, Gavril Ţinea. N. R.: Răspunsul de mai sus, reprodus întocmai, repetă, de fapt, constatativ, stările de lucruri din materialul apă­rut. Nici urmă de o măsură menită să curme situaţia exis­tentă! Pe cînd, to­varăşi de la Bălan, un reviriment? Doar minerii, oamenii muncii din Bălan nu au nevoie de ... con­statări, ci de apă caldă şi condiţii ci­vilizate de trai! De vorba cu cititorii Simion MACARIE — Sărmaş Apreciem şi noi, ca şi dumneavoastră, noul program al Ansamblului folcloric al Consiliului judeţean al sindicatelor. Dealtfel, precum aţi putut vedea, din nume­rele anterioare „suntem­ pe fază“ în ceea ce pri­veşte oglindirea eveni­mentului , plecarea an­samblului în Grecia, ce constituie o cinste pen­tru judeţul nostru, pen­tru artişti, pentru arta populară în plină afir­maţie internă şi inter­naţională. Gheorghe P. SIDERAŞ — Gheorgheni Sinceră să fiu, citind scrisoarea trimisă, v-am compătimit. Aţi fost păgubit de un prieten... „Spune-mi cu cine te-nsoţeşti..sau „Mult zgomot pentru nimic“, ca să vorbim în para­bole. Dumitru VODĂ — Topliţa Urmare a sesizării dumneavoastră, I.C.S.M. Topliţa ne comunică ur­mătoarele : „Avind în vedere faptul că cele sesizate corespund rea­lităţii, in cadrul unei şedinţe cu întreg perso­nalul Complexului „Cer­bul“, ospătară Ana Ve­­rezan a fost avertizată verbal, iar Viorica Cioa­tă a fost retrogradată cu o treaptă de salari­zare, pe timp de trei luni, incepted cu 15 iu­nie 1973“. Pavel BOŢOC — Borsec pe a­­cardele Transmitem ceastă cale,, dumneavoastră apre­cieri privind priceperea şi dăruirea cadrelor medicale din Borsec, în munca lor de restabili­re a sănătăţii pacien­ţilor. Floarea ŢIFREA şi Gavril STOICA — Bilbor Veţi primi răspuns la rubrica noastră „Ca­dran juridic“. Ion NICULESCU — Borsec Cele sesizate de dum­neavoastră sunt în con­text cu intenţia de a reveni (am mai scris despre aceste lucruri) cu încă un articol privind anomaliile existente în unele sectoare de activi­tate din Borsec. Vă mulțumim ! M. MARIA ANUL VI, nr. 1662 e Scrisoare din Borsec TREI FURCULIŢE ŞI... MAI TRAGI O DATA! „Se cîştigă obiectul de la număr, restul es­te decor“. Am transcris Întocmai anunţul care o disculpă pe proprietara „Tirului sportiv“, de comentarii, pe faţa ce­lor frustraţi de neşansă în faţa decorului ten­tant ! sticle pîntecoase cu băuturi diverse, apa­rate de fotografiat, oche­lari şi ceasuri de mină, un tranzistor „Mamaia“ care cîntă (proprietate personală) etc. Cuminte intru în rînd alături de alţi gură-cască. Aici nu se pierde, aici se cîşti­gă mereu­­ un păhăruţ de ţuică, apoi o furcu­liţă, apoi alt păhăruţ şi iar o furculiţă. Mă încăpăţînez să ni­meresc lozul cel mare, sticla de votcă, de ver­mut sau „Murfatlarul“, care îmi rîde în nas că nu-l nimeresc. S-au a­­dunat 3 păhărele, 3 furculiţe, 3 carneţele şi 3 chei de scos dopuri. Dau 3 furculiţe şi mai trag odată. La fel fac şi cu carneţelele şi cu pă­hărelele şi cîştig altele. Mai dau 2 lei şi o furcu­liţă şi mai trag o dată. De ciudă că nu cîştig sticla mult visată mai că-mi vine să trag te­mina stăpînei tirului, plină de bijuterii. Ce să fac cu furculiţele, cu carneţelele, cu păhă­relele, se găsesc şi la Brăila şi peste tot ? Da­că pe locul lor ar fi fost suveniruri „Made în Borsec“, le-aş fi luat cu plăcere pe toate, ci­te un cadou pentru fie­care coleg de serviciu. ...O POZA FRUMOASA. O AMINTIRE VESNICA La concurenţă mare cu „particularii“, unita­tea foto din cadrul nou­lui complex de deser­vire şomează. Singurul cerb de paie, „fugărit“ zilnic de ploaie, nu prea atrage clienţii, după cum nici vitrina unită­ţii nu-ţi inspiră prea mare încredere în arta fotografică, un geam spart prin care răzbate ploaia, cîteva poze us­cate de soare, la fel ca şi hîrtia care cîndva a fost poleită. Nici o che­mare către frumos, nici o tentaţie de „imortali­zare“ pe peliculă. Ba nu, în acest sens există ce­va­­ motto-ul vitrinieri­­lor din Topliţa care spune că „o poză fru­moasă este o amintire veşnică“. Aşa o fi, dar ultimul cuvînt sună prea trist, iar dacă es­te vorba de amintiri, care vor fi acelea in măsură să inspire la meditaţie viitoare pe un vizitator al Borsecului ? Vitrine mari, spaţioase, sunt şi cele ale croitori­ei la comandă şi ale atelierului de comandă şi reparaţii încălţămin­te, dar de ele atîrnă 3 cartoane cu desene şterse în formă de pantofi. Reclamă ieftină, chiar prea ieftină în comparaţie cu miile cheltuite pentru faţa staţiunii. Alături, unitatea de artizanat. Lume multă, marfă la fel, gestionara M. Molnar abia pridi­deşte să servească pe fiecare. Dar ... dacă au intrat 5 persoane, a şa­sea trebuie să aştepte afară. In rafturi, pe sus şi pe jos, ceramică, ţe­sături multicolore, arti­zanat din lemn încrus­tat, aşteaptă un locşor in rafturile ticsite ... Mărfurile se află în de­pozit (la alt etaj). Cînd se termină stocul din­­tr-un sortiment, clienţii trebuie să părăsească încăperea şi se încuie uşa magazinului. Cînd s® întoarce vinzătoarea cu marfa, cumpărătorii, fireşte, au plecat de­mult. La frizerie, în schimb, sală mare, spaţioasă, lume puţină, se discută, se comentează despre modă şi vreme, fotbal, şi isprăvile drumeţiilor de săptămîna trecută. Pentru magazinul de artizanat, anunţul „schimb urgent de spa­ţiu", am sugera să fie publicat pe gratis. ... SIMULTAN DE TABLE LA 11 MESE ... la club , tablagii dau simultane contracost ! 2 lei ora (tarif de închi­riere). Cînd plouă, în sală, cînd nu, afară,­­ sub molidul pletos ca bateristul de la orches­tra care cîntă la „Ely­­see“. Asistenţă mare, şi gură-cască destui, pen­tru că clubul este în renovare (nu ştim de ce acum, în plin sezon balnear). Se văruieşte, se vopseşte, se face cu­răţenie în plină campa­nie estivală. Respon­sabila de la sala de jocuri (pe cea de la sa­la de lectură nu am avut onoarea s-o cu­nosc), din motive stra­tegice nu ne-a divulgat data cînd biblioteca se va deschide, cînd cel de-al doilea televizor ÎNSEMNĂRI se va repara firma clubului­­ din propriul nu loc cu renume,­­ de destindere. ( terminarea rep nu putem vorbi s-a spus), de­­ manifestări o, sau ceva în ac | care să se ap I actul de cult I jocuri de tabit I şah, 18 de reni ! 11 mese ale cs I televizor ... Asta avei | ne culturaliză | In „schimb centru un afi­ţă spălăcit cs seară la ora I sala cu num . zesc „Elysee1 dans , mai ' $ pe data de ! se va face' I la București zionarea | fotbal cu F deva, într-T mul zilei î/' P.S.: Ni1" atîta dezin11 | tot ce i să' teanului,­­°' inului veni“ ment sau lg“ nat de as|p' păsare fat5'® frumoasă arp .rivalizeaz; îi pitoresc ^a" țiuni bal!ma mondială, mă răcor p0* chet dm 'n' chis ptlarc (de 1 ai 119 închisă ges‘ tionara nen­­tan, toaac°­lo, undinea­ţa cu ci »în­gheţată­ în 27 iune al­bastru Mi-aş fi încetil la Loto-P, dar gestiorfercu­­rea-Cifă. Auşu I IIII III III I ■I II I I I I Despre „curajul" de a semna o perioadă indelunga­­tă te frămîntă o prob­lemă de ordin social, şi nevăzind ieşirea din impas, te macini, cauţi o rezolvare ş­i se întîm­plă oricui. Unii se adre­sează diferitelor foruri, alţii iau condeiul­ în mină şi scriu la ziar. Le primim cu bucurie scrisorile şi, în limita posibilităţilor, încercăm să le rezolvăm. Le re­zolvăm cu înţelegere că ele conţin probleme majore, intereste, sute sau mii de oameni, fie doar necazuri personale. Cu o condiţiei să fie semnate! Cu curaj,, cu simţul răspunderii, cu nume! Dar sunt cazuri ered sosesc la redacţie ano­nime, sau mai rău, cu nume ... furate. Pare o glumă dar nu este. Iată un caz, cineva ne tri­mite o recomandată, culmea (!) cu aviz de primire, îl semnăm, răs­pundem cetăţeanului, iar peste cîteva zile ne trezim cu o scrisoare semnată identic, dar cu alt scris. „Bine, tova­răşi, dar eu nu v-am scris!“ Am clasat am­bele scrisori, şi am spe­rat să se prezinte... ho­ţul de nume. Nici pînă in ziua de azi nu înţe­legem ce a urmărit a-­­cest anonim, că in con­diţiile date tot anonim rămîne. Mai mult, fal­sificator! Deunăzi, ne scrie „o mamă a mai mulţi co­pii din Voşlobeni“. Scrisoarea conţinea ca­lomnii la adresa unui medic, care, chipurile ar fi făcut cine ştie ce „nedreptăţi“ expeditoru­lui scrisorii. Stimată „mamă“, păcat că nu ştiu cine eşti, vorbeşti despre doctoriţa care ţi-a îngrijit copiii, cu nişte cuvinte urîte şi nu-ţi dai seama că ele se Întorc şi lovesc în dumneata! „Există, de fapt, o legătură strînsă între două noţiunii dreptate şi curaj, in sensul că cel care are dreptate, sau îşi caută dreptate, nu loveşte din întuneric“, ci are curaj de a se manifesta des­chis, cu curaj. Conclu­zia ar putea fi generali­zată­ dacă ai dreptate, dacă vrei să contribui la înlăturarea unor a­­nomalii existente, ai cu­rajul de a o spune des­chis, in catul nostru, de a te semna. Nu am in­tenţionat să ţinem aici prelegeri de etică, ci de a avertiza amatorii de anonime că şi calomnia are două tăişurii se în­toarce întotdeauna îm­potriva aceluia ce o tic­luiește meticulos, spe­­rînd cine știe ce„. Maria MArCOVICI » — Orice spui, nu te cred! Intii uită-te în lui Caricatură de T. STOIAJ

Next