Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1978 (Anul 11, nr. 2600-2675)
1978-04-01 / nr. 2600
Anul XI., nr. 2600 - pag. a 2-a „Să învăţăm spectatorul să vadă un film" Că cea de a şaptea artă este o artă cu un larg caracter de masă constituie un adevăr ce nu mai trebuie demonstrat. Că filmul se integrează tot mai mult şi trebuie să se integreze în viaţa spirituală a unei localităţi, împletindu-se, prin acţiunile şi manifestările organizate periodic pe marginea producţiilor cinematografice, cu alte activităţi din sfera muncii cultural-educative de masă este, de asemenea, un adevăr de care trebuie să ţinem seamă. Despre această prezenţă a filmului în viaţa culturală a municipiului Odorheiu Secuiesc — o prezenţă chiar dincolo de ecran — am purtat un dialog cu tovarăşa Fülöp Ido, responsabila Cinematografului „Olimpia" din localitate. — Ca responsabilă a cinematografului, suntem siguri că aţi simţit „pulsul” publicului, apetenţa sa pentru anumite filme, aţi putut urmări uneori „din umbră" reacţia sălii. Sînteţi de acord că şi la capitolul „film" spectatorul trebuie educat ? — Foarte de acord. Sînt filme de o valoare artistică îndoielnică ce rulează cu sală plină şi altele, creaţii reuşite ale artei cinematografice, ce se bucură de mai puţin succes. Interesant este că fiecare din aceste categorii de filmeţi au spectatorii lor. Să nu uităm că şi Odorheiu Secuiesc, ca şi alte localităţi harghitene, trece printr-un proces rapid de dezvoltare, tot mai mulţi tineri din mediul rural sunt cuprinşi in sfera producţiei industriale, mulţi sunt navetişti care caută să pătrundă in fluxul vieţii spirituale a municipiului. Acesta este, putem spune, un public in formare, iar cei care trebuie să-l formeze suntem noi, activiştii culturali. Adică scopul nostru este ca toţi cei ce petrec o oră şi jumătate in sala de spectacol să înveţe să vadă un film. — Cînd aţi spus „noi, activiştii culturali", la cine v-aţi referit, de fapt, concret ? — Există la Odorheiu Secuiesc un cerc de prieteni ai filmului, alcătuit din 25 de persoane, oameni de diverse profesii pe care ii antrenez in diferite acţiuni, ţinind cont de tematica şi profilul acestora. De asemenea, colaborez strins cu alte instituţii din municipiu, cum ar fi biblioteca, casa de cultură, casa pionierilor, clubul tineretului. — Se desfăşoară, deci, aici, diferite acţiuni pe marginea proiecţiilor cinematografice. Vreţi să ne daţi citeva amănunte în legătură cu acestea ? Ideea noastră este de a organiza acţiuni in care participanţii să fie antrenaţi direct. Răspund acestui deziderat dezbaterile, concursurile gen „cine ştie, răspunde", mesele rotunde. Personal am o adevărată pasiune in a organiza concursuri pe care le găsesc in momentul de faţă foarte potrivite şi eficiente, astfel că asemenea gen de acţiuni au loc frecvent la Odorheiu Secuiesc. Cele mai recente : „Patriotismul revoluţionar", şi, pentru cei mici, „Basmele lui Ion Creangă in filme". Aceste concursuri nu se limitează la întrebările juriului şi răspunsurile concurenţilor, ci au loc, cu această ocazie, recitări de poezii, astfel că acţiunea capătă o amploare mai mare. Dar să nu uit dezbaterile. Din două in două săptămini, la clubul „Siculus" are loc o expunere pe o temă de estetică cinematografică, tocmai in ideea de a educa publicul. Urmează apoi, o dezbatere pe marginea unui film de producţie naţională, cum ar fi : „Iarba verde de acasă", „Trei zile şi trei nopţi", „Regăsire", „Tănase Scatiu". După cite ştiu, uneori, un anume film este un pretext pentru a prezenta mai pe larg o anumită temă . . . Aşa este. Uneori, nu pătrundem, să spunem aşa, in cadrul unei acţiuni, in amănuntele unei producţii cinematografice, dar reţinem ideea acesteia de la care plecăm pentru a dezvolta o anumită temă sau de a vorbi, să zicem, doar despre regizorul filmului sau autorul lucrării după care s-a realizat scenariul. De la caz la caz. Dar, in toate cazurile căutăm ca spectatorul să surprindă esenţialul, să privească ecranul cu un ochi format şi cu mult discernămînt, in esenţă să-l învăţăm să înţeleagă o artă. Cea de a şaptea. Consemnare de Iuliu CONDRAT Un univers al muzicii formelor Sala de concerte a Casei municipale de cultură din Odorheiu Secuiesc găzduieşte o nouă expoziţie , de această dată una de grafică, datorată lui Mérey András. Este vorba - oarecum — de o manifestare inedită pentru iubitorul de artă harghitean, obişnuit mai mult cu anume genuri ale picturii ori graficii. In primul rind, dorim — in citeva cuvinte — să ne oprim la cele 31 de coperţi pentru discuri, lucrări deosebite sub raportul realizării. Şi cind ne referim la realizare, ne gindim la acea subtilă comuniune pe care o reuşeşte artistul, comuniune dintre particula __________________ ritatea muzicii unui autor şi ele- Însemnări pe mentele de ilus- ... . , frate. Trebuie să expoziţie! de recunoaştem că lui Mérey nu e chiar puţin, dat fiind faptul că elementul grafic reuşeşte să comunice privitorului o primă impresie autentică şi să contribuie astfel - printre altele — la receptarea mai lesne a partiturii. Am reţinut citeva exemple, dar, in fond, toate au forţa evidenţei : Mussorgski - I,Boris Godunov, Manuel de Falla - „Tricornul“ (vezi expresivitatea fundalului), Johann Sebastian Bach — „Concerte pentru orgă în Fa minor și La major" (jocul ogivelor, ce impune o anume ritmare, sugerind parcă avîntul, zborul, alături de rigoare, sensibilitate și un mare rafinament al expresiei), pina la ,,Arii antice" interpretate de Dan lordăchescu (cu acel sugestiv contrast între negru şi degradeurile de roşu-portocaliu, căpătînd o anume configuraţie) şi „Lumea jazzului" (Benny Goodman), in cazul căruia micile cercuri colorate, dispuse pe un fond neutru, ritmate, sugerează tocmai universul acelei geniale spontaneităţi, al dinamismului şi antrenului - universul jazzului... O altă categorie de exponate vine, de asemenea, să întregească imaginea pe care şi-o creează iubitorul de artă despre Mérey András. Unele dintre cele 19 lucrări aparţinind acestei categorii au mai fost expuse şi cu alte ocazii. Dar nu acest aspect interesează acum, ci, in primul rind, faptul că ele oferă încă o interesantă perspectivă şi asupra căutărilor pe care le operează graficianul, asupra dorinţei continue de înnoire expresivă, tentativă ilustrată şi la nivelul tehnicilor folosite. Astfel, că sub denumirea simplă de „tehnică mixtă" ori „linogravură" se ascunde in fond mult mai mult: uneori nişte „operaţii" deosebit de subtile, apte să mai adauge ceva contextului, alteori un material mai „modern", mergindu-se și pe includerea fotografiei — desigur, nu e o nou______________ tatei — ca parte componentă a marginea unui montaj, cu incontestabile grafica a virtuţi sugestive. András Nu ° data ••construirea" pe registre (fie ele verticale sau orizontale) constituie punctul de pornire al unei comparaţii generatoare de sensuri metaforice. Aşa se întimplă că oricare lucrare am lua-o ca exemplu, chiar dacă delimitarea pe registre nu este netă — semnificaţia depăşeşte cu mult înţelesul imediat al părţilor componente. Dacă vreţi, lucrările pot fi considerate şi ca nişte interpretări ale unor elemente dintr-o posibilă „mitologie“ modernă, interpretări ce vizează sensibilitatea omului secolului nostru. E vorba de o mitologie ce nu o dată işi trage seva din cea clasică, reinterpretînd-o in „registrul" unui nou grafism. Nu putem încheia aceste noduri fără a ne exprima părerea de rău că, deşi materialul expoziţional aparţine unui grafician care lucrează in reşedinţa judeţului, totuşi iubitorii de artă din Miercurea-Ciuc nu au beneficiat de el decit fragmentar. Spre lauda lor, le-a revenit organizatorilor din Odorheiu Secuiesc, realizarea unei expoziţii cuprinzătoare din lucrări ale lui Mérey, iar ei s-au achitat cu cinste de această frumoasă sarcină, aşa cum au făcut-o - dealtfel — şi cu alte daţi. Nicolas KOVÁCS Informaţia: HARGHITEI Festivalul naţional „Cântarea României" cu piesa Ecaterinei Oproiu, „Interviul". ASTĂZI , La ora 12, în organizarea Bibliotecii judeţene, are loc, la Casa de cultură din Miercurea- Ciuc, o dezbatere pe marginea cărţii lui Viorel Ştirbu, „Marele sigiliu". Ansamblul folcloric „Cerneagura“ din Piatra Neamţ, susţine la ora 20, în sala Cinematografului „Izvorul" din Borsec, spectacolul „Din Carpaţi pînă la mare". în cadrul săptâminii ştiinţei şi tehnicii ce se desfăşoară la Gheorgheni, la Casa de cultură a sindicatelor din localitate are loc un simpozion pe tema „Rolul matematicii în conducerea ştiinţifică a producţiei". La Casa de cultură din Topliţa are loc, la ora 20, un medalion Octavian Goga. Vor fi prezentate aspecte din viaţa şi opera marelui poet. La ora 15, la Casa de cultură din Miercurea-Ciuc, se desfăşoară, sub genericul „Cu tot ce am, aparţin acestui pămînt" un concurs de recitări şi lectură artistică. Teatrul dramatic din Braşov susţine, la ora 20, sala de spectacole a Casei de cultură din Băile Tuşnad, un spectacol MÎINE . Continuă întâlnirile dintre formaţiile de artişti amatori, întîlniri desfăşurate sub genericul „împreună în muncă, împreună în artă". Astfel, artiştii amatori din Ciumanî şi Joseni vor evolua pe scena Căminului cultural din Suseni, cei din Sărmaş şi Topliţa vor susţine, alături de gazde, spectacole la Subcetate, respectiv Gălăuţaş. Spectatorii din Corbu şi Bilbor vor putea urmări evoluţia artiştilor amatori din Tulgheş şi Borsec. O formaţie de artişti amatori a Fabricii de zahăr din Tirgu Mureş susţine, la ora 19, la Casa de cultură din Cristuru Secuiesc, un spectacol folcloric. O evocare a vieţii şi operei lui Dimitrie Bolintineanu are loc, la ora 11, la Casa de cultură din Borsec. Artiştii amatori ai Casei de cultură din Topliţa susţin, la ora 17, pe scena Căminului cultural din Sărmaş, un spectacol folcloric. La ora 17, evoluează, la Clubul Minerul din Bălan, intr-un amplu spectacol, formațiile artistice de elevi şi tineret din localitate. Pe scenă, grupul vocal din Sărmaș. CENACLU ■ CENACLU ■ CENACLU ■ CENACLU ŞI CENACLU Gruparea iubitorilor de literatură din Miercurea-Ciuc, numită cenaclul „Luceafărul", pe lingă funcţia pe care o are de a pune in discuţie problemele ce agită spiritul creatorului modern, are şi menirea, şi nu în al doilea rind, de a forma viitoarele nume ce-şi cer drept in cetatea literară. La ultima întrunire, cenacliştii au avut ca subiect de discuţie două fragmente de proză : unul aparţinind lui Grigore Oiţă din Bălan, iar celălalt lui Ioan Sabău (Miercurea-Ciuc). Autorii, răspunzind nevoii de confesare pe o astfel de cale, şi-au prezentat, fiecare, în manieră proprie, experienţa ridicată la gradul de simbol şi viziunea asupra minunatei enigme care este viaţa. Şi, vorbind acum despre viaţă, încercînd o refacere a drumului de la faptă la cuvînt, deci ajungind in acel spaţiu al literelor care au menirea de a salva omul din marea primejdie a uitării propriei trăiri, autorii ne-au oferit două posibilităţi de a surprinde viaţa, de a analiza, a-i pune întrebări sau a o simţi adine. Şi de ce nu ar semăna adincul vieţii cu o mină ? Pentru că Grigore Oiţă afirmă „ .. . eu iubesc mina mai mult decit mă tem de soartă" sau „ ... în mina mea . .. neprevăzutul te pîndeşte la fiecare pas" (Surparea). Desigur, cel mai adevărat răspuns ni-l poate oferi însăşi realitatea. Da, Grigore Oiţă este miner, scrutător al adincului pămîntului şi adîncurilor fiinţei. Atunci cînd mijloacele de a convinge prin proză le-ai descoperit, nu-ţi rămîne decit să te perfecţionezi în acest domeniu al scrisului, pentru ca literele să semene a viaţă, opera „să fie cit mai convingătoare“ (spunea Mihai Valentin, membru al cenaclului). Faptul că proza este bine construită, avînd la bază o idee frumoasă : omul aflat în faţa primejdiei de a fi stăpinit cu totul de Marele întuneric, datorită surpării de pămînt în adîncul minei, nu disperă, ci, dimpotrivă, simte cum „gîndul i se colora cu amintiri" (fapt remarcat de Gh. Vălcescu), ne dă speranţă în a crede că Grigore Oiţă poate să scrie proză. A doua lucrare prezentată este aceea a lui Ioan Sabău care a derutat auditoriul prin modernitatea îndrăznelii de a surprinde lumea în fantastica ei metamorfoză, omul fiind într-una din interpretările actuale un proteu, fiinţă cu foarte multe înfăţişări, pentru care nu-ţi trebuie decit un ochi bine format şi un condei disciplinat pentru a i le surprinde. Omul este surprins la ANOTIMPURI Trecem mereu grăbiţi Cu ochii pe ceas. Cu gîndul trimis înainte Mult prea înainte Ca să mai vedem Jocul de-a copacii al copiilor. Ne opresc dintr-o dată florile. Şi-atunci ne încurcăm Numârînd zilele lăsate la uşă. Georgeta MANILA confluenţa tuturor elementelor realităţii şi irealităţii, ideilor şi faptelor, gîndirii şi simţirii, elemente aparent contradictorii. Ele definesc sincretismul — stadiul in care datele vieţii practice nu sunt diferenţiate de cele imaginate. Personajul din Pragul s-ar dori poate un constructor, un ordonator al propriei vieţi, dar nu reuşeşte să-şi surprindă decit dezordinea, instabilitatea spiritului fiind una din virtuţile sale. Proza lui Ioan Sabău este o amalgamare de grotesc şi sublim („beţivul din circiumă îşi zise printre scuipaţi şi porumbei ..."), de poezie şi locuri comune („începuse să-l doară gîndul văzînd secundarul alergînd răutăcia, pe cadranul alb...“, alături de „la şedinţa de deschidere a şantierului îşi exprimă îndoiala în privinţa adaptării perfecte a machetei..."). Dacă va reuşi proza lui Sabă să spună ceea ce sugerează, o fi bună. Ştefania AMZ. ÎMBRĂŢIŞARE Ca intr-o îmbrăţişare creştem din pămîntul acest înţelepţi şi statornici. Primăveri albe, Carpaţii, Probabil urmaşii dacilor Rîzind In bărbile lor, tălăzuind a nemurire. Ionel STOM