Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1979 (Anul 12, nr. 2910-2986)
1979-04-01 / nr. 2910
Anul XII., nr. 2910 - pag. a 2-a CULTURĂ - ARTA - CULTURA CULTURĂ Un drum pe care nevoia unei mai solide organizări reprezintă o condiţie indispensabilă Se împlinesc, în acest an, unsprezece primăveri în activitatea Filialei din Miercurea-Ciuc a Uniunii Artiştilor Plasticii. Fără a avea intenţia unui bilanţ vizînd această perioadă, ne-am propus să surprindem, prin intermediul discuţiei purtate cu tovarăşul Gaál András, cîteva dintre aspectele mai importante ce evidenţiază activitatea instituţiei. RED.: Am dori să aflăm, în primul rînd, cîţi membri numără filiala. G. A. : — în ce priveşte membrii permanenţi - patru : Márton Árpád, Maszelica János, Ipó László şi subsemnatul. Avem şi idei stagiari : Karancsi Sándor şi Bogaţi Kispăl Lajos. RED. : Ştiu câ după noile prevederi ale regulamentului e nevoie pentru înfiinţarea de filiale doar de trei membri permanenţi. Condiţiile sunt, deci, îndeplinite. Totuşi, nu vi se pare modest acest efectiv harghitean ? G. A. : - Aş mai adăuga faptul că, în acest an, îndeplinind condiţiile statutare, se vor prezenta ca stagorii opt artişti plastici. în afara acestora, avem şi o serie de membri ai Fondului plastic. Totuşi, trebuie s-o recunosc, nu e mult. RED. : - Cărui fapt se datorează această situaţie ? G. A. : - Printre altele, fireşte, şi unei oarecare , comodităţi din partea unora dintre plasticieni. Şi, poate, faptului câ n-au răzbit aşa de uşor, cum îşi închipuiau, la anume expoziţii de ţinută. Iar, acest lucru, în loc să le dea ghes, i-a descurajat. Avem însă convingerea că, în curînd, rîndurile noastre vor creşte simţitor şi spun acestea şi datorită faptului că cei ce candidează la stagiatură sînt activi. Numai un exemplu : cazul lui Markos András, care nu uită să-şi ducă lucrările la diferite expoziţii în curs de organizare, şi care a şi început să fie cunoscut. RED. : Ştim faptul că Galeriile fondului plastic din oraşul reşedinţă de judeţ nu e, propriu-zis, ceea ce se cheamă o sală de expoziţie. Dar nici nu putem spune faptul că nu are şi această funcţie şi, implicit, una educativă. Ce ne puteţi spune în acest sens ? G. A. : Adevărul este că sala e prea mică pentru a putea organiza vernisaje eficiente, din care cauză apelăm mai rar la această formă, căreia nu-i lipseşte însă caracterul educativ. Eclerajul este, de asemenea, necorespunzător Avem, însă, o promisiune ce ne bucură : o Interviu cu GAAL ANDRAS, preşedintele Filialei din Miercurea-Ciuc a Uniunii Artiştilor Plastici din R.S. România -nouă galerie, în vecinătatea viitorului palat al culturii, unde se va rezolva în mod corespunzător şi spaţiul expoziţional. RED. : - V-a preocupat gîndul unei expoziţii permanente în oraşul Miercurea-Ciuc ? G. A. : - Locul cel mai potrivit ar fi Muzeul Judeţean. Dar, acest lucru impune, cerinţa ca instituţia respectivă să-şi cîştige statutul conferit prin titlu. RED. : - Cititorii noştri cunosc, în genere, succesele celor două tabere de creaţie : de la Praid şi Lăzarea. Din care cauză, nu insistăm asupra problemei. Am dori, însă, cîteva relaţii în legătură cu felul în care filiala sprijină mişcarea artistică de amatori. G. A. : - In primul rînd, printr-o activitate didactică, Márton Árpád şi cu mine predăm la Şcoala populară de artă. Cursanţii mei sînt în ultimul an. Mă refer la clase de pictură. în ceea ce priveşte pe sculptorii în lemn, aceştia lucrează sub îndrumarea lui Ferencz Ernő. La Odorheiu Secuiesc, cei doritori să înveţe din tainele meseriei de pictor sunt îndrumaţi de Maszelka János, iar la Gheorgheni de Karancsi Sándor. Dealtfel, lucrări ale acestor cursanţi au putut fi văzute în cadrul expoziţiei de la Odorheiu Secuiesc, unele dintre ele luînd calea oraşului Sf. Gheorghe (Covasna), la faza interjudeţeană a Festivalului naţional „Cîntarea României". Ţin să amintesc şi de cursurile de istoria artei, din cadrul Universităţii cultural-ştiinţifice, dar şi de activitatea de îndrumare şi sprijinire , organizarea unor expoziţii (chiar şi în holul cinematografului „Transilvania"), în contextul acesta, aş vedea şi necesitatea unei mai strînse colaborări cu conducerile întreprinderilor şi instituţiilor. De exemplu, la întreprinderea de tricotaje, s-a deschis de curînd, o expoziţie fără ca noi să fim anunţaţi în legătură cu evenimentul, cu toate că era nevoie şi de acordul nostru. RED. : - Proiecte ? G. A. : - Cît mai multe expoziţii de ţinută şi, în genere, succese ale plasticienilor harghiteni - profesionişti şi amatori, deopotrivă, dovada, cea mai elocventă a preocupărilor susţinute. Discuție consemnata de Nicolae KOVÁCS Fragil, ca un vis ivit dimineaţa din curtecul porumbelului odihnindu-se pe fereastră, copilul se cere ocrotit. Un fapt devenit mai mult decit o necesitate. De aceea, Anul Internaţional al Copilului îşi găseşte o binemeritată arcuire in conştiinţa umanităţii. Sufletului nostru, ca cine/ grădini, i se cer cintece noi, glasuri şi paşi care să-i amintească faptul câ in lume este şi primăvară. Sintem părinţi şi fii, fraţi şi bunici, nepoţi şi unchi, datorită acestui zeu al fiinţei COPILUL. A-l neglija, aşa cum, din păcate se mai intimplă in multe părţi ale globului, înseamnă a ne distruge viitorul sau a ne devora civilizaţia ca intr-o tiranică agonie. Timpul nu poate fi oprit. Timpul creşte in copii. . . Cine a trecut dimineaţa prin municipiul Odorheiu Secuiesc a putut să-şi limpezească apele sufletului printre aceşti „sori de lapte" ai generaţiei noastre. Români şi maghiari, copiii din municipiu, ca din toate oraşele judeţului dealtfel, se bucură, se joacă, învaţă să crească fiul in omenie — inerese, grădiniţe, şcoli moderne — întinerind lumina unei zile de muncă cu glasurile lor cristaline. Sfios şi incă nesigur, COPILUL ni se ascunde-n priviri cerindu-ne să nu ne jucăm de-a v-aţi ascunselea cu viitorul lui. Şi-n acest context, cifrele devin mai luminoase decit un far călăuzitor: numai în anul trecut in maternitatea din municipiu au văzut lumina unei lumi noi, bucurindu-se de toate condiţiile, 1.832 de prunci din care 22 gemeni, ca să fie bucuria mai rotundă. Lor li s-au adăugat in timpul din începutul acestui an alţi vreo 200, care se bucură de grija părintească a patriei noastre socialiste. Ei vor viitori, ocrotiţi de această grijă, cu zimbetat lor ca o floare de măr, in interiorul feeric al celor peste 15 grădiniţe, care numără în prezent 1.800 copii. Să-i stringem la piept cu palmele noastre calde şi bune ce plămădesc din gesturi şi fapte visata de milenii lume nouă — ca pe o piine caldă şi bună, prof. Doina MANOLACHE Cenaclu După ce cu puţin timp în urmă membrii cenaclului literar „O. C. Tăslăuanu" din Topliţa au participat la o şezătoare literară, împreună cu scriitorii tîrgumureşeni Dan Culcer şi Mihai Sin, în săptămîna care a trecut ei au ţinut o nouă şedinţă de lucru. Au citit poezii Tatiana Seleşan şi Petru Ţâranu. Dintre poeziile citite de Tatiana Seleşan am reţinut: „Dincolo de iubire", „Scrisoare", „Cale de munte in amurg", „Obelisc", „Gind pentru piatră". S-a remarcat, de către cei care au luat cuvîntul, câ Tatiana Seleşan este o bună mînuitoare a condeiului, că are experienţa scrisului şi chemarea poeziei. Cineva a afirmat că poezia sa este de factură elegiacă, numind-o „neoelegiacă". Alţii au considerat că poeziile sale sunt, mai degrabă, nişte notaţii, nişte relatări ale unor fapte de viaţă şi, e drept, uneori şi nişte cugetări cu substrat filozofic. Important este că poeziile Tatianei Seleşan sunt frumoase şi clare, poeta respingînd preţiozitatea cu orice preţ şi nici nu caută sofisticări inutile. Iată un fragment din poezia „Gind pentru piatră", subintitulată „Brâncuşiană" : „Mi-am uitat ochii/ rătăciţi/ pe cimpul unui gind/ de piatră,/ la Poarta sărutului,/ nn uimiri/ de legendă..." Petru Ţăranu a citit, ca de fiecare dată, o poezie puternic ancorată în realitatea contemporană, o poezie patriotică în înţelesul strict al cuvîntului. Doar „Cintec inserat" face excepţie, fiind o poezie erotică, ceea ce dovedeşte că lirismul poetului este capabil să sondeze şi zonele intime ale sufletului uman. Toate celelalte poezii citite : „Anotimpul patriei", „Alfabet de , taină", „Adevăr pentru toţi" şi „Cărări pe-o filă de veac", ar putea forma un ciclu intitulat : „Adevăr pentru toţi". Cei care au luat cuvîntul au apreciat claritatea ideilor, frumuseţea metaforelor şi a imaginilor realizate. Poetul dovedeşte un mod adine şi serios de abordare a poeziei, are vocaţia poeziei adevărate, care uneori este gravă („Numai aici”), uneori meditativă („Cintec înserat"), alteori gnomică, ca o maximă („Cărări pe-o filă de veac"). Reproducem, în continuare, cele două strofe ale poeziei „Adevăr pentru toţi" : „Stau cu pămîntul de vorbă/ Ca intr-o rugă de seară/ Şi-n suflet mi se strecoară blinda lumină/ Iar pacea din univers mi se-nchină.// Sub bolta de pace a cerului/ Gindul greu ca o cortină de infinit/ Caut in bogăţia de semne a luminii/ Adevărul întreg pentru toţi, adevărul piinii". I. S. „Tiz üveg borvíz“ Microronimul scriitorului Fodor Sándor, „Tiz üveg borvíz" (Zece sticle de apă minerală) îşi desfăşoară acţiunea în contemporaneitatea Miercurii-Ciucului şi a localităţii Şumuleu. Cartea, cuprinde personaje reale şiimaginare din toate mediile sociale, deseori referirile acestora vizînd perioada interbelică şi cea din anii celui de-al doilea război mondial. Autorul retrăieşte, prin intermediul cuvîntului scris, copilăria şi tinereţea sa petrecute în oraşul Miercurea- Ciuc. Aşadar, o carte a prezentului, o carte a amintirii, scrisă de un scriitor originar din aceste locuri. Informaţia HARGHITEI „Să-ncingem hora frăţiei" este ideea manifest ce însoţeşte imaginea surprinsă de fotoreporterul nostru Al. V. Szakács, la Expoziţia Judeţeană de artă populară deschisă recent în sala mică a Casei de cultură din Miercurea-Ciuc. Aceste păpuşi sunt materializarea faptică a ideii lansate de Centrul judeţean al creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă, ca în fiecare comună a judeţului nostru să se confecţioneze un microcostum specific aşezării respective şi să se trimită la această instituţie. Rezumatul : păpuşi în frumoase costume naţionlle, în care măiestria creatorilor nu e ilustrată doar de îmbinarea coloristică ci şi de respectarea întrutotul a detaliului vestimentaţiei. La rîndul nostru am sugera ca aceste exponate să-şi găsească in continuare locul de găzduire într-una din încăperile muzeului judeţean. Artistul, omul, sâ fie sincer cu sine însuşi Deschisă nu demult, expoziţia lui Paul Uzum a atras la Galeriile de artă din Miercurea-Ciuc un public numeros, care a admirat pînze lucrate cu meşteşug, simplitate şi omenie. Această afluenţă - dar nu numai ea - ne-a îndemnat să-i prezentăm prin intermediul unui interviu pe artistul plastic bucureştean. — Cum aţi intitula expoziţia dumneavoastră ? - Nu i-am dat titlu, dar, fiind în martie, deşi după intîi ale lunii, i-aş spune o „expoziţie a mărţişorului" - un dar de-al meu localnicilor. — Şi... în ce categorie aţi încadra-o ? - Vezi, nu-mi plac categorisirile. Nu am aderat la vreun curent. Sînt aci 32 de lucrări in ulei pe pînză, peisaje, natură statică. Dacă ar fi vorba de o menţiune, i-aş spune pictură realistă. — Oraşe de preferinţă ? — Nu am expus în mod repetat in acelaşi oraş. Expoziţiile mele s-au perindat la Baia Mare, Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Iaşi şi multe, alte oraşe ale ţării. Am fost, de asemenea, prezent cu lucrările mele la marile manifestări culturale aleţării şi, nu in ultimul rînd, in cadrul unor expoziţii colective ce reprezentau România în Cuba, Finlanda, in alte ţări. — O scurtă autobiografie ... — Chiar foarte scurtă. Artele frumoase le-am făcut la Chişinău. Penelul m-a însoţit tot timpul in perioada interbelică şi după cel de-al doilea război mondial. La infiinţarea U.A.P. am devenit membru al ei. După cite observi, lucrez şi acum. — După atîţia ani de muncă, cum s-ar decanta profesia de credinţă a artistului PaulUzum? — Simplu. Artistul, omul, să fie sincer cu sine insuşi, pentru că numai aşa poate da tot ce are el mai valoros. — Pe cinci o revenire la Miercurea-Ciuc sau în judeţul nostru ? — Aceasta depinde de public, începutul pare a fi promițător. .. — Pe curînd, stimate Paul Uzum ... Ovidiu MARCOVia