Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1979 (Anul 12, nr. 2910-2986)

1979-04-01 / nr. 2910

Anul XII., nr. 2910 - pag. a 2-a CULTURĂ - ARTA - CULTURA CULTURĂ Un drum pe care nevoia unei mai solide organizări reprezintă o condiţie indispensabilă Se împlinesc, în acest an, unsprezece primăveri în activitatea Filialei din Miercurea-Ciuc a Uniunii Artiştilor Plasticii. Fără a avea intenţia unui bilanţ vizînd această perioadă, ne-am propus să sur­prindem, prin intermediul discuţiei purtate cu tovarăşul Gaál András, cîteva dintre aspectele mai importante ce evidenţiază activitatea instituţiei. RED.:­­ Am dori să aflăm­, în primul rînd, cîţi membri nu­mără filiala. G. A. : — în ce priveşte mem­brii permanenţi - patru : Márton Árpád, Maszelica János, Ipó László şi subsemnatul. Avem şi idei stagiari : Karancsi Sándor şi Bogaţi Kispăl Lajos. RED. :­­ Ştiu câ după noile prevederi ale regulamentului e nevoie pentru înfiinţarea de fi­liale doar de trei membri per­manenţi. Condiţiile sunt, deci, îndeplinite. Totuşi, nu vi se pa­re modest acest efectiv har­­ghitean ? G. A. : - Aş mai adăuga fap­tul că, în acest an, îndeplinind condiţiile statutare, se vor pre­zenta ca stagorii opt artişti plas­tici. în afara acestora, avem şi o serie de membri ai Fondului plastic. Totuşi, trebuie s-o­ recu­nosc, nu e mult. RED. : - Cărui fapt se dato­rează această situaţie ? G. A. : - Printre altele, fireş­te, şi unei oarecare , comodităţi din partea unora dintre plasti­­cieni. Şi, poate, faptului câ n-au răzbit aşa de uşor, cum îşi închipuiau, la anume expo­ziţii de ţinută. Iar, acest lucru, în loc să le dea ghes, i-a des­curajat. Avem însă convingerea că, în curînd, rînd­urile noastre vor creşte simţitor şi spun aces­tea şi datorită faptului că cei ce candidează la stagiatură sînt activi. Numai un exemplu : ca­zul lui Markos András, care nu uită să-şi ducă lucrările la di­ferite expoziţii în curs de or­ganizare, şi care a şi început să fie cunoscut. RED. :­­ Ştim faptul că Ga­leriile fondului plastic din ora­şul reşedinţă de judeţ nu e, propriu-zis, ceea ce se cheamă o sală de expoziţie. Dar nici nu putem spune faptul că nu are şi această funcţie şi, impli­cit, una educativă. Ce ne pu­teţi spune în acest sens ? G. A. :­­ Adevărul este că sala e prea mică pentru a pu­tea organiza vernisaje eficiente, din care cauză apelăm mai rar la această formă, căreia nu-i lipseşte însă caracterul educativ. Eclerajul este, de asemenea, necorespunzător Avem, însă, o promisiune ce ne bucură : o­­ Interviu cu GAAL ANDRAS, preşedintele Filialei din Miercurea-Ciuc a Uniunii Artiştilor Plastici din R.S. România -nouă galerie, în vecinătatea vi­itorului palat al culturii, unde se va rezolva în mod corespun­zător şi spaţiul expoziţional. RED. : - V-a preocupat gîn­­dul unei expoziţii permanente în oraşul Miercurea-Ciuc ? G. A. : - Locul cel mai potri­vit ar fi Muzeul Judeţean. Dar, acest lucru impune, cerinţa ca instituţia respectivă să-şi cîşti­­ge statutul conferit prin titlu. RED. : - Cititorii noştri cu­nosc, în genere, succesele celor două tabere de creaţie : de la Praid şi Lăzarea. Din care cau­ză, nu insistăm asupra proble­mei. Am dori, însă, cîteva rela­ţii în legătură cu felul în care filiala sprijină mişcarea artistică de amatori. G. A. : - In primul rînd, prin­­tr-o activitate didactică, Márton Árpád şi cu mine predăm la Şcoala­­ populară de artă. Cursanţii mei sînt în ultimul an. Mă refer la clase de pictură. în ceea ce priveşte pe sculptorii în lemn, aceştia lucrează sub îndrumarea lui Ferencz Ernő. La Odorheiu Secuiesc, cei doritori să înveţe din tainele meseriei de pictor sunt îndrumaţi de Maszelka János, iar la Gheor­­gheni­­ de Karancsi Sándor. Dealtfel, lucrări ale acestor cursanţi au putut fi văzute în cadrul expoziţiei de la Odor­heiu Secuiesc, unele dintre ele luînd calea oraşului Sf. Gheor­­ghe (Covasna), la faza interju­deţeană a Festivalului naţional „Cîntarea României". Ţin să amintesc şi de cursurile de is­toria artei, din cadrul Universi­tăţii cultural-ştiinţifice, dar şi de activitatea de îndrumare şi sprijinire , organizarea unor ex­poziţii (chiar şi în holul cine­matografului „Transilvania"), în contextul acesta, aş vedea şi ne­cesitatea unei mai strînse cola­borări cu conducerile întreprin­derilor şi instituţiilor. De exem­plu, la întreprinderea de trico­­taje, s-a deschis de curînd, o expoziţie fără­ ca noi să fim a­­nunţaţi în legătură cu eveni­mentul, cu toate că era nevoie şi de acordul nostru. RED. : - Proiecte ? G. A. : - Cît mai multe ex­poziţii de ţinută şi, în genere, succese ale plasticienilor har­­ghiteni - profesionişti şi ama­tori, deopotrivă, dovada, cea mai elocventă a preocupărilor susţinute. Discuție consemnata de Nicolae KOVÁCS Fragil, ca un vis ivit dimi­neaţa din cu­rtecul porumbe­lului odihnindu-se pe fereas­tră, copilul se cere ocrotit. Un fapt devenit mai mult de­cit o necesitate. De aceea, Anul Internaţional al Copilu­lui îşi găseşte o binemeritată arcuire in conştiinţa umani­tăţii. Sufletului nostru, ca ci­ne/ grădini, i se cer cintece noi, glasuri şi paşi care să-i amintească faptul câ in lume este şi primăvară. Sintem­ pă­rinţi şi fii, fraţi şi bunici, ne­poţi şi unchi, datorită acestui zeu al fiinţei COPILUL. A-l neglija, aşa cum, din păcate se mai intimplă in multe părţi ale globului, înseamnă a ne distruge viitorul sau a ne de­vora civilizaţia ca intr-o tira­nică agonie. Timpul nu­ poa­te fi oprit. Timpul creşte in copii. . . Cine a trecut dimineaţa prin municipiul Odorheiu Se­cuiesc a putut să-şi limpe­zească apele sufletului prin­tre aceşti „sori de lapte" ai generaţiei noastre. Români şi maghiari, copiii din munici­piu, ca din toate oraşele ju­deţului dealtfel, se bucură, se joacă, învaţă să crească fiul in omenie — in­erese, grădi­niţe, şcoli moderne — întine­rind lumina unei zile de mun­că cu glasurile lor cristaline. Sfios şi incă nesigur, CO­PILUL ni se ascunde-n priviri cerindu-ne să nu ne jucăm de-a v-aţi ascunselea cu vi­itorul lui. Şi-n acest context, cifrele devin mai luminoase decit un far călăuzitor: nu­mai în anul trecut in mater­nitatea din municipiu au vă­zut lumina unei lumi noi, bu­­curindu-se de toate condiţi­ile, 1.832 de prunci din care 22 gemeni, ca să fie bucuria mai rotundă. Lor li s-au a­­dăugat in timpul din începu­tul­ acestui an alţi vreo 200, care se bucură de grija pă­rintească a patriei noastre socialiste. Ei vor viitori, ocro­tiţi de această grijă, cu zim­­betat lor ca o floare de măr, in interiorul feeric al celor peste 15 grădiniţe, care nu­mără în prezent 1.800 copii. Să-i stringem la piept cu pal­mele noastre calde şi bune­­ ce plămădesc din gesturi şi fapte visata de milenii lume nouă — ca pe o piine caldă şi bună, prof. Doina MANOLACHE Cenaclu După ce cu puţin timp în ur­mă membrii cenaclului literar „O. C. Tăslăuanu" din Topliţa au participat la o şezătoare literară, împreună cu scriitorii tîrgumureşeni Dan Culcer şi Mi­­hai Sin, în săptămîna care a trecut ei au ţinut o nouă şedin­ţă de lucru. Au citit poezii Ta­tiana Seleşan şi Petru Ţâranu. Dintre poeziile citite de Tatia­na Seleşan am reţinut: „Dincolo de iubire", „Scrisoare", „Cale de munte in amurg", „Obelisc", „Gind pentru piatră". S-a re­­­­marcat, de către cei care au luat cuvîntul, câ Tatiana Seleşan este o bună mînuitoare a con­deiului, că are experienţa scrisu­lui şi chemarea poeziei. Cineva a afirmat că poezia sa este de factură elegiacă, numind-o „neo­­elegiacă". Alţii au considerat că poeziile sale­ sunt, mai degra­bă, nişte notaţii, nişte relatări ale unor fapte de viaţă şi, e drept, uneori şi nişte cugetări cu substrat filozofic. Important este că poeziile Tatianei Sele­şan sunt frumoase şi clare, poe­ta respingînd preţiozitatea cu orice preţ şi nici nu caută so­fisticări inutile. Iată un fragment din poezia „Gind pentru piatră", subintitulată „Brâncuşiană" : „Mi-am uitat ochii/ rătăciţi/ pe cimpul unui gind/ de piatră,/ la Poarta sărutului,/ nn uimiri/ de legendă..." Petru Ţăranu a citit, ca de fiecare dată, o poezie puternic ancorată în realitatea contem­porană, o poezie patriotică în înţelesul strict al cuvîntului. Doar „Cintec inserat" face excepţie, fiind o poezie erotică, ceea ce dovedeşte că lirismul poetului este capabil să sondeze şi zo­nele intime ale sufletului uman. Toate celelalte poezii citite : „Anotimpul patriei", „Alfabet de , taină", „Adevăr pentru toţi" şi „Cărări pe-o filă de veac", ar putea forma un ciclu intitulat : „Adevăr pentru toţi". Cei care au luat cuvîntul au apreciat claritatea ideilor, frumuseţea metaforelor şi a imaginilor rea­lizate. Poetul dovedeşte un mod adine şi serios de abordare a poeziei, are vocaţia poeziei a­­devărate, care uneori este gra­vă („Numai aici”), uneori me­ditativă („Cintec înserat"), alte­ori gnomică, ca o maximă („Că­rări pe-o filă de veac"). Repro­ducem, în continuare, cele două strofe ale poeziei „Adevăr pen­tru toţi" : „Stau cu pămîntul de vorbă/ Ca intr-o rugă de sea­ră/ Şi-n suflet mi se strecoară blinda lumină/ Iar pacea din univers mi se-nchină.// Sub bol­ta de pace a cerului/ Gindul greu ca o cortină de infinit/ Caut in bogăţia de semne a lu­minii/ Adevărul întreg pentru toţi, adevărul piinii". I. S. „Tiz üveg borvíz“ Micr­oronim­ul scriitorului Fo­dor Sándor, „Tiz üveg borvíz" (Zece sticle de apă minerală) îşi desfăşoară acţiunea în contem­poraneitatea Miercurii-Ciucului şi a localităţii Şumuleu. Cartea, cuprinde personaje reale şi­­imaginare din toate mediile so­ciale, deseori referirile acesto­ra vizînd perioada interbelică şi cea din anii celui de-al doilea război mondial. Autorul retră­ieşte, prin intermediul cuvîntu­lui scris, copilăria şi tinereţea sa petrecute în oraşul Miercurea- Ciuc. Aşadar, o carte a prezen­tului, o carte a amintirii, scrisă de un scriitor originar din a­­ceste locuri. Informaţia HARGHITEI „Să-ncingem hora frăţiei" este ideea manifest ce în­soţeşte imaginea surprinsă de fotoreporterul nostru Al. V. Szakács, la Expoziţia Judeţeană de artă populară deschisă recent în sala mică a Casei de cultură din Mier­­curea-Ciuc. Aceste păpuşi sunt materializarea faptică a ideii lansate de Centrul ju­deţean al creaţiei populare şi a mişcării artistice de ma­să, ca în fiecare comună a judeţului nostru să se con­fecţioneze un microcostum specific aşezării respective şi să se trimită la această insti­tuţie. Rezumatul : păpuşi în frumoase costume naţion­lle, în care măiestria creatorilor nu e ilustrată doar de îmbi­narea coloristică ci şi de res­pectarea întrutotul a detaliu­lui vestimentaţiei. La rîndul nostru am sugera ca aceste exponate să-şi găsească in continuare locul de găzduire într-una din încăperile mu­zeului judeţean. Artistul, omul, sâ fie sincer cu sine însuşi Deschisă nu demult, expoziţia lui Paul Uzum a atras la Gale­riile de artă din Miercurea-Ciuc un public numeros, care a admirat pînze lucrate cu meşteşug, simplitate şi­ omenie. Această afluenţă - dar nu numai ea - ne-a îndemnat să-i prezentăm prin interme­diul unui interviu pe artistul plastic bucureştean. — Cum aţi intitula expoziţia dumneavoastră ? - Nu i-am dat titlu, dar, fiind în martie, deşi după intîi ale lu­nii, i-aş spune o „expoziţie a mărţişorului" - un dar de-al meu localnicilor. — Şi... în ce categorie aţi încadra-o ? - Vezi, nu-mi plac categori­sirile. Nu am aderat la vreun curent. Sînt aci 32 de lucrări in ulei pe pînză, peisaje, natură statică. Dacă ar fi vorba de o menţiune, i-aş spune pictură realistă. — Oraşe de preferinţă ? — Nu am expus în mod repe­tat in acelaşi oraş. Expoziţiile mele s-au perindat la Baia Mare, Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Iaşi şi multe, alte oraşe ale ţă­rii. Am fost, de asemenea, pre­zent cu lucrările mele la marile manifestări culturale ale­­ţării şi, nu in ultimul rînd, in cadrul u­­nor expoziţii colective ce repre­zentau România în Cuba, Fin­landa, in alte ţări. — O scurtă autobiografie ... — Chiar foarte scurtă. Artele frumoase le-am făcut la Chişi­nău. Penelul m-a însoţit tot tim­pul in perioada interbelică şi după cel de-al doilea război mondial. La infiinţarea U.A.P. am devenit membru al ei. După cite observi, lucrez şi acum. — După atîţia ani de muncă, cum s-ar decanta profesia de credinţă a artistului Paul­­Uzum? — Simplu. Artistul, omul, să fie sincer cu sine insuşi, pentru că numai aşa poate da tot ce are el mai valoros. — Pe cinci o revenire la Mier­curea-Ciuc sau în judeţul nos­tru ? — Aceasta depinde de public, începutul pare a fi promițător. .. — Pe curînd, stimate Paul Uzum ... Ovidiu MARCOVia

Next