Adevărul Harghitei, ianuarie-martie 1994 (Anul 6, nr. 885-934)
1994-01-05 / nr. 885
Pagina a 2-a 5 ianuarie 1994 La sfârşitul lui decembrie, s-au mrîst 60 de anii de la moartea magică a lui I. G. DUCA ..Să continuăm a fi severi faţa de noi înşine, este condiţia esenţială a îndreptării, este marele imbold spre progres", nota I.O. Duca, în jurnalul său politic, la începutul anului 1916, pe când avea 37 de ani, întreaga sa viaţă, prea scurtă, pentru tot ce ar fi dorit să realizeze, a fost călăuzită de o continuă şi severă critică faţă de propriile lui gânduri, faţă de propriile lui acţiuni. Născut la Bucureşti, la 26 decembrie 1879, I. G. DUCA a studiat la Liceul Sf. Sava, şi a continuat strălucit studiile, la Paris, unde, deci bruta la unchiul său Gigore Ghika, ministrul României în Franţa, a muncit, pentru a-şi plăti taxele universitare, scriind regulat pentru ziaul „Universul", deosebit ele interesantele scrie conici de polică externă, in anul 1902, si-a luat doctoratul în drept şi ştiinţe politice la Sorbona, iar în 1903 îl găsim într-un modest post de judecător la Horezu. Din 1907 devine membru al Partidului Naţional Liberal şi apoi deputat de Vâlcea. La primirea sa în partid, Ion I. C. Brătianu îi spunea: „îmi pare bine că vrei să lucrezi cu noi, dar te-ai gândit bine ? Să ştii că politica este plină de greutăţi şi de amărăciune ; ea implică răspunderi a căror povară o fire cinstită adesea cu greu le poate suferi. Cei mi mulţi îşi închipuiesc că politica e un fel de distracţie cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale". I. G. Duca avea să conducă, în deceniul al treilea al secolului nostru, complexele relaţii internaţionale ale României în etapa istorică a consolidării statului naţional unitar. Ca ministru de externe, în anii 1922—1926, el a acronat pentru menţinerea status quoului teritorial, apărarea independenţei şi Suveranităţii României, creşterea prestigiului internaţional al statului român. Deviza întregii sale activităţi politice a fost : ,,de la naţional la Internaţional". S-a pronunţat ferm pentru apărarea valorilor democratice, regimului constituţional — parlamentar, atunci când acestea erau tot mai mult subminate de tendinţele autoritare ale regelui Carol al ll-lea şi de veleităţile dictatoriale ale Gărzii de Fier. • Devenit prim-ministru la 14 noiembrie 1933, în faţa dezordinilor şi atentatelor comise de legionari I. G. Duca ,printrun Jurnal al Consiliului de Miniştri, din 9 decembrie 1933, a scos Gara de Fier în afara legii. Reacţia legionară nu s-a lăsat aşteptată. Chemat în audienţa la Sinaia, de regele Carol al ll-lea, la 29 decembrie 1933, la reintorcerea în gara Sinaia, I. G. Duca este ucis cu gloanţe de revolver de o echipă formată din 3 legionari: Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi Doru Belimace. Este şi astăzi un mare semn de întrebare cum a fost posibil ca primul ministru al ţării să fie lăsat, aproape fără nici un fel de pază, pe peronul unei gări foarte slab iluminate ? Rolul regelui în săvârşirea acestei crime politice nu a fost elucidat. Se pare că el nu a fost străin de acest asasinat, deoarece I. G. Duca era un adversar de temut pentru planurile sale dictatoriale. Cererea ca trupul lui I. G. Duca să fie imediat transportat la Bucureşti, neprezentarea de condoleanţe familiei, ne- participarea la funeralii sunt elemente care instrează o comportare cel puţin ciudată din partea lui Carol al ll-lea... Prin moartea lui I. G. Duca dispărea în mod tragic un om de o mare modestie şi nobleţe sufletească, aflat la apogeul carrierer sale politice, care ar fi avut un cuvânt greu de spus in calea ofensivei tendinţelor extremiste. VALENTIN ISTRATE, arhivist , Arhivele Statului din judeţul Harghita. MARI OAMENI POLITICI Se va potrivi vreodată aritmetica domestică cu matematica specialiştilor ? Nu ştiu cum se face, dar parcă am învăţat să raportăm totul la „vremea lui Ceauşescu". Desigur, cu observaţiile de rigoare , pentru unii a fost mai bine ; pentru alţii — mai rău... Unde mai pui că şi trecerea timpului a mai operat, iei-cole, nişte inversări uneori, de la un glonte tras în ceafă până la o jerbă de flori drumul nici nu e imposibil ! Fapt demonstrat, printre alţii, şi de cei care cu devenit... nostalgici pe „traseu"... în fond, e dreptul lor... Cum observam mai sus, ne-am obişnuit cu comparaţiile şi cu „termenul“ de comparat, inaberat”ca, dacă acesta lipseşte, ia naştere o metaforă... Aici, nu e cazul... Ce ţi-e, de pildă, şi cu apa care se furnizează prin conducte (pentru conformitate, înlocuire de locuinţe). Pentru că, după câteva „momente" de euforie, EA şi-a reluat „cursul“ normal. Cu alte cuvinte , curge şi anumite ore, după *un program ce seamănă până la identitate — uneori — cu unul pe NOTE care-l învăţaserăm aproape pe dinafară! Iar trebşoara aceasta se întâmplă în condiţiile in care nici secetă ru-i nici îngheţ straşnic nu-i, nici vreo altă calamitate. Aşa că noi, apelând la o aritmetică mai puţin pretenţioasă, ne tot întrebăm DE CE ? Iar de ar fi să-i întrebăm pe specialşti, aceştia, la rându-le, cu matematica lor sofisticată, ar începe cu : „Păi să vedeţi...” Se va potrivi oare cândva aritmetica domestică cu matematica specialiştilor ? In caz contrar, vecinul care a lăsat robinetele deschise şi mă inunda, la ,,de ce"-ai ? meu, îmi va răspunde tot cu : „Păi, să vedeţi...“ Unde mai pui că acesta ar fi doar unul dintre inconveniente. Fiindcă, dacă m-aş fi aciuat la, de exemplu, Mexico City, aş fi luat în calcul şi event’ralele întreruperi (mai) explicabile în furnizarea apei potabile. Pe când, la Miercurea-Ciuc sau într-o altă urbe harghiteanâ ce mai sufe. j ră de aceeaşi meteahnă, se înfiripă câte un mo- j ment in care iau condi- j ţ'ondl — optativul in * răspcr sî-l tot întorc ce toate părțile, până simt că mă cuprind panda- ! lrile interogaţiilor... Şi, ţin să vă asigur, că NU SUNT SINGURUL! NICOLAE KOVÁCS REDACȚIA : Miercurea-Ciuc, str. Leliceni nr. 45. Telefoane 20805, 20905. Administrația : telefon 20905. TIPOGRAFIA Miercurea-Ciuc, str. Leliceni nr. 43, ISSN 1220—7497 S-a lăsat... (Urmare din pag. 1) concluzia că acel conflict nu este de muncă, ci unul socio-uman și, deci, cererea sindicatului privind schimbarea conducerii nu este justificată. Fiind precizat acest aspect, sindicatul a ieșit din scenă. S-a convocat apoi consiliul profesoral, unde s-a supus la vot rămânerea sau nu a domnului Vasile Stan la conducerea şcolii. Majoritatea fiindu-i favorabilă, directorul a rămas la postul său, fiind totuşi sancţionat de inspectorat cu avertisment pentru faptul că nu a ştiut să creeze un climat propice pentru dezamorsarea unui conflict care numai bine nu a făcut procesului ins-tructiv-educativ. Din anumite surse am aflat că principalii beligeranţi şi-au strâns mărva. Pentru a destinde şi mai mult atmosfera, profesorii suplinitori Vasile Stan şi Angel ca Sârbu au fost transferaţi la şcoala c 1jutătoare din localitate, unde, conform legislaţiei în vigoare, vor avea salarii mai mari. Profesorului Iulian Jogănaru i s-a recalculat chiria pentru spaţiul pe care îl ocupă într-un imobil al şcolii, o chirie care, in perioada ostilităţilor, se ridicase la peste 11.000 de lei pe lună, m aceada fiind stabilită la 1000 lei lunar. Adică, totul e bine când se sfârșește cu bine. Ramă- ' fie de văzut cât de trainic va fi acest bine... ADEVĂRUL HARGHITEI IANUARIE ___________Ianuarie • Luni Marți . Miercuri Joi Vineri Sâmbătă • Duminica~1 3 4 5 1 6 7 i ; 2 ■ B I 9 i 10 11 12 13 14 ÎS 16 17 18 19 120 21 22 ca CM 24/31 25 26 I27 28 28 130 •