Adevărul Harghitei, ianuarie-martie 1994 (Anul 6, nr. 885-934)

1994-01-05 / nr. 885

Pagina a 2-a 5 ianuarie 1994 La sfârşitul lui decembrie, s-au m­rîs­t 60 de anii de la moartea magică a lui I. G. DUCA ..Să continuăm a fi severi faţa de noi înşine, este condiţia esenţială a îndreptării, este marele imbold spre progres", nota I.O. Duca, în jur­nalul său politic, la în­ceputul anului 1916, pe când avea 37 de ani, în­treaga sa viaţă, prea scurtă, pentru tot ce ar fi dorit să realizeze, a fost călăuzită de o con­tinuă şi severă critică faţă de propriile lui gânduri, faţă de pro­priile lui acţiuni. Născut la Bucureşti, la 26 decembrie 1879, I. G. DUCA a studiat la Liceul Sf. Sava, şi­ a continuat strălucit stu­diile, la Paris, unde, deci bruta la unchiul său G­igore Ghika, mi­nistrul României în Fran­ţa, a muncit, pentru a-şi plăti taxele universitare, scriind regulat pentru zia­ul „Universul", deo­sebit ele interesantele scrie c­onici de poli­că externă, in anul 1902, si-a luat doctoratul în drept şi ştiinţe politice la Sorbona, iar în 1903 îl găsim într-un modest post de judecător la Ho­rezu. Din­ 1907 devine mem­bru al Partidului Naţio­­nal Liberal şi apoi de­putat de Vâlcea. La pri­mirea sa în partid, Ion I. C. Brătianu îi spunea: „îmi pare bine că vrei să lucrezi cu noi, dar te-ai gândit bine ? Să ştii că politica este pli­nă de greutăţi şi de a­­mărăciune ; ea implică răspunderi a căror po­vară o fire cinstită a­­desea cu greu le poate suferi. Cei mi mulţi îşi închipuiesc că politica e un fel de distracţie cu foloase şi onoruri. Politi­ca e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale". I. G. Duca avea­­ să conducă, în deceniul al treilea al secolului nos­tru, compl­exele relaţii internaţionale ale Româ­niei în etapa istorică a consolidării statului na­ţional unitar. Ca minis­tru de externe, în anii 1922—1926, el a acro­­nat pentru menţinerea status quoului terito­­rial, apărarea indepen­denţei şi Suveranităţii României, creşterea pres­­tigiului internaţional al statului român. Deviza întregii sale activităţi politice a fost : ,,de la naţional la Internaţio­­nal". S-a pronunţat ferm pentru apărarea valori­­lor democratice, regi­mului constituţional — parlamentar, atunci când acestea erau tot mai mult subminate de tendinţele autoritare ale regelui Carol al ll-lea şi de veleităţile dictato­­riale ale Gărzii de Fier. • Devenit prim-ministru la 14 noiembrie 1933, în faţa dezordinilor şi aten­tatelor comise de legio­nari I. G. Duca ,printr­­un Jurnal al Consiliului de Miniştri, din 9 de­cembrie 1933, a scos Ga­ra de Fier în afara legii. Reacţia legionară nu s-a lăsat aşteptată. Chemat în audienţa la Sinaia, de regele Carol al ll-lea, la 29 decembrie 1933, la reintorcerea în gara Sinaia, I. G. Duca este ucis cu gloanţe de revolver de o echipă formată din 3 legionari­: Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi Doru Belimace. Este şi astăzi un mare semn de între­bare cum a fost posibil ca primul ministru al ţării să fie lăsat, aproa­pe fără nici un fel de pază, pe peronul unei gări foarte slab ilumi­nate ? Rolul regelui în să­­vârşirea acestei crime politice nu a fost eluci­dat. Se pare că el nu a fost străin de acest a­­sasinat, deoarece I. G. Duca era un adversar de temut pentru planurile sale dictatoriale. Cere­rea ca trupul lui I. G. Duca să fie imediat transportat la Bucureşti, neprezentarea de con­doleanţe familiei, ne-­­ participarea la funeralii sunt elemente care i­ns­­trează o comportare cel puţin ciudată din partea lui Carol al ll-lea... Prin moartea lui I. G. Duca dispărea în mod tragic un om de o mare modestie şi nobleţe sufletească, aflat la apo­geul carrierer sale poli­tice, care ar fi avut un cuvânt greu de spus in calea ofensivei tendinţe­lor extremiste. VALENTIN ISTRATE, arhivist , Arhivele Sta­tului din judeţul Harghi­ta. MARI OAMENI POLITICI Se va potrivi vreodată arit­metica domestică cu matematica specialiştilor ? Nu ştiu cum se face, dar parcă am învăţat să raportăm totu­l la „vre­mea lui Ceauşescu". De­sigur, cu observaţiile de rigoare , pentru unii a fost mai bine ; pentru alţii — mai rău... Unde mai pui că şi trecerea timpului a mai operat, iei-cole, nişte inversări­­ uneori, de la un glonte tras în ceafă până la o jerbă de flori drumul nici nu e imposibil ! Fapt demonstrat, printre alţii, şi de cei care cu deve­nit... nostalgici pe „tra­seu"... în fond, e dreptul lor... Cum observam mai sus, ne-am obişnuit cu comparaţiile şi cu „ter­menul“ de comparat, in­aberat”ca, dacă acesta lipseşte, ia naştere o metaforă... Aici, nu e ca­zul... Ce ţi-e, de pildă, şi cu apa care se furnizea­ză prin conducte (pentru conformitate, în­­locuire de locuinţe). Pentru că, după câteva „momente" de euforie, EA şi-a re­luat „cursul“ normal. Cu alte cuvinte , curge şi anumite ore, după *un program ce seamănă până la identitate — uneori — cu unul pe NOTE care-l învăţaserăm a­­proape pe dinafară! Iar trebşoara aceasta se în­­tâmplă în condiţiile in care nici secetă r­u-i nici îngheţ straşnic nu-i, nici vreo altă calamitate. Aşa că noi, apelând la o aritmetică mai puţin pretenţioasă, ne tot în­trebăm­­ DE CE ? Iar de ar fi să-i întrebăm pe special­şti, aceştia, la rându-le, cu matematica lor sofisticată, ar începe cu : „Păi să vedeţi...” Se va potrivi oare când­va aritmetica domestică cu matematica specialiş­tilor ? In caz contrar, vecinul care a lăsat robi­­netele deschise şi mă i­­nunda, la ,,de ce"-ai ? meu­, îmi va răspunde tot cu : „Păi, să vedeţi...“ Unde mai pui că acesta ar fi doar unul dintre inconveniente. Fiindcă, dacă m-aş fi aciuat la, de exemplu, Mexico City, aş fi luat în calcul şi e­­vent’ra­lele întreruperi (mai) explicabile în fur­nizarea apei potabile. Pe când, la Miercurea-Ciuc sau într-o altă urbe harghiteanâ ce mai sufe. j ră de aceeaşi meteahnă,­­ se înfiripă câte un mo- j ment in care iau condi- j ţ'ondl — optativul in * răspcr sî-l tot întorc ce­­ toate părțile, până simt că mă cuprind panda- ! lrile interogaţiilor... Şi, ţin să vă asigur, că NU SUNT SINGURUL! NICOLAE KOVÁCS REDACȚIA : Miercurea-Ciuc, str. Leliceni nr. 45. Telefoane­­ 20805, 20905. Administrația : telefon 20905. TIPOGRAFIA Miercurea-Ciuc, str. Leliceni nr. 43, ISSN 1220—7497 S-a lăsat... (Urmare din pag. 1) concluzia că acel con­flict nu este de muncă, ci unul socio-uman și, deci, cererea sindicatului privind schimbarea con­ducerii nu este justifica­tă. Fiind precizat acest aspect, sindicatul a ieșit din scenă. S-a con­vocat apoi consiliul pro­fesoral, unde s-a supus la vot rămânerea sau nu a domnului Vasile Stan la conducerea şco­lii. Majoritatea fiindu-i favorabilă, directorul a rămas la postul său, fi­ind totuşi sancţionat de inspectorat cu avertis­­ment pentru faptul că nu a ştiut să creeze un climat propice pentru dezamorsarea unui con­flict care numai bine nu a făcut procesului ins-­­­truc­tiv-educativ. Din anumite surse am aflat că principalii beligeranţi şi-au strâns mărva. Pentru a destinde şi mai mult­­ atmosfera, profesorii­­ suplinitori Vasile Stan­­ şi Angel ca Sârbu au fost­­ transferaţi la şcoala c­ 1­jutătoare din localitate, unde, conform­ legisla­ţiei în vigoare, vor avea salarii mai mari. Profeso­­rului Iulian Jogănaru i s-a recalculat chiria pentru spaţiul pe care îl ocupă într-un imobil al şcolii, o chirie care, in perioada ostilităţilor, se ridicase la peste 11.000 de lei pe lună, m a­­ceada fiind stabilită la 1000 lei lunar. Adică,­­ totul e bine când se sfârșește cu bine. Ramă- ' fie de văzut cât de trai­nic va fi acest bine... ADEVĂRUL HARGHITEI IANUARIE ___________Ianuarie • Luni Marți . Miercuri Joi Vineri Sâmbătă • Duminica~1 3 4 5 1 6 7 i ; 2 ■ B I 9 i 10 11 12 13 14 ÎS 16 17 18 19 120 21 22 ca CM 24/31 25 26 I27 28 28 1­30 •

Next