Informatia Bucureştiului, ianuarie 1968 (Anul 15, nr. 4473-4497)

1968-01-03 / nr. 4473

Cântăreţi A • romani peste hotare Recent, la Teatrul regal de Operă dbn Land a fost prezentată pentru prima oara in Belgia opera „Macbeth“ de verdi. Pentru acest eveniment, rolul titular — care reclamă calităţi vocale şi dramatice deosebite —a fost Incredin­­ţat baritonului OCTAV KNIGARESCU, rolul lady Macbeth fiind interpretat de Maria Ferrarit». Presa este unanimă in a elogia creaţia interpretului român. „Octav Enigărescu a Interpretat rolul sau de o manieră strălucitoare — se scrie in DE GENTENAArt. Vocea sa, amplă şi bogată în culori şi tonuri, a fost extraordinar de expresivă“. VO­­ORUIT: „De o perfecţiune rară, bari­tonul Octav Enigărescu a reuşit să a­­tin­gă o puritate totală a cititului. Acest cîntăreţ ÎŞi doroină pe de-a-ntre­­gul vocea sa puternica Şi colorată, gra­ţie unei tehnici de cea mai înaltă cla­să. Rolul extrem de dificil al lui Mac­beth a fost realizat într-o manieră co­pleşitoare“. LA FLANDRE LIBERALE : „El este scenic un Veritabil Macbeth­ ?, vocal un artist liric de înaltă clasă, crn­tina la perfecţie şi posedind o voce amplă“. Apariţia lui Octav Enigărescu in „Pi­­goletto“ pe scena Operei din Verviers * , fost oftanim elogiată („Rigoletto“ triumfă la Grand Theâtre graţie lui Benvenuti şi Enigărescu“ — se intitu­lează cronica apărută în LE Jotre) intr-unul din spectacolele cu „Aida", programat luna aceasta la Opera din Lyon, au apărut doi cîntăreţi de la Opera din Bucureşti. Este vorba de te­norul LUDOVIC SPIESS şi baritonul DAVID OH­AXI SIAN, care au evoluat in compania sopranei Nancy Tatum şi sub bagheta dirijorală a lui Bruno Bogo­­ie la Teatrul Fran­ce (Veneţia). Spicuim din cronicile consacrate evenimentului. Apreciind măiestria lui spiess, croni­carul de fă­u.’Î CMO subliniază că cest Radames este splendid prin me­talul sonor, generozitatea emisiei, a­­tingind fără efort acutele redutabile, pentru a-i conferi o intensitate pateti­că. Amonasto al lui David Ohanesias — remarcă acelaşi cronicar — satisfa­ce integral condiţiile ceruta unui bari­ton verdian : supleţe, inteligenţa inter­pretării, graţie cărora actul Nilului du- Mh deşte întreaga sa semnificaţie tra­gică“. LE PROGRES : „Ludovic Spiess este un Radames admirabil prin fru­museţea unui timbru niciodată forţat, prin calităţile liniei vocale şi inteligen­ţa declamaţiei... David Ohanesian îi conferă lui Amonasto aceeaşi splendoa­re vocală, asprimea declamaţiei“. LUDOVIC 3PRESS, ZENAIDA PALLY Şi DAVID OHANESIAN au MSt şi pro­tagoniştii unui spectacol Cu „Aida“ la Zürich. Citim, printre altele, Sn ZU­­RICHSEE­ ZEITUNG : „Pe Ludovic Spi­­ess, interpretul lui Radames, ii putem considera fără nici un dubiu drept fi­nul din cei mai buni tenori ai epocii noastre. Vocea sa este lipsită de sen­timentalism dulceag, plină de bărbă­ţie, inteligent conduşi şi diferenţiată aproape in fiecare articulare... Zenăida Pally demonstrează o frumoasă voce de mezzo-soprano, care atinge cea mai înaltă realizare in actul iu, al con­fruntării cu Aida „ David Obanesian conferă rolu­lui său un profil volun­tar...“. Recent, la Opera Română a avut loc o nouă premieră: „APUS DE SOARE“ de M. Bar­­beris, după piesa lui Delavran­­cea. Regia aparţine lui Jean Rânzescu, iar conducerea muzi­cală lui Paul Popescu. Din distribuţie fac parte : Octav Eni­gărescu (Ştefan), Iulia Buciu­­ceanu, Teodora Lucsiciu, Valen­tin Teodorian etc. OPERA ROMÂNĂ ANUNŢĂ : • Spectacolul cu opera „Apus de soare“ de astăzi, ora 19:30, se amină pentru ziua de 23 ianuarie, la aceeași oră. Biletele rămîn­­ valabile. « Expoziţia de arte plastice a oraşului Bucureştii CARNET PLASTIC ADINCIRE şi Înnoire Cu puţine excepţii, sunt prezente în vasta expoziţie de la Dalles numeroa­sele forţe artistice care activează în Ca­pitală — maeştri, artişti ajunşi la ma­turitatea creaţiei, tineri în afirmare, alţii în căutări, precum şi debutanţi, unii provenind din rindurile amatorilor, unii se înfăţişează aşa cum îi ştim, cu meritele şi stilul lor, alţii sub nive­lul manifestărilor anterioare. Vom stărui asupra depăşirilor pe care le consta­tăm la unii creatori din diferitele ge­neraţii şi vom semnala unele debuturi care spun ceva deosebit, incompletă — deoarece nu ne putem opri la toa­te zecile şi zecile de opere expuse — cronica aceasta se bizuia deci pe cri­teriul depăşirii ce se poate constata la unii creatori şi pe semnificaţia ce o au unele opere, ceea ce nu înseamnă ca numele necitate aici ar fi neglija­bile, nu ar merita a fi menţionate Intr-uri spaţiu tipografie mai larg. Referm­au-ne la Pictură, semnalăm cîş­­tigurie In expresivitate la portretistica lUi Henry Catargi, Catul Bogdan, a Tomaziu şi Ion Musceieanu, colorişti subtili, stăpini pe arta compoziţiei, a­­vindu-şi stilul propriu, aceştia şi-au a­dîncit forţa de expresivitate, fie in por­trete de mari dimensiuni ca Floretistul lui Catarg­ sau în portretul lui N. Ti­­tulescu de G. TomaMU şi al lui N. Iorga de Catul Bogdan, ori de tinere ale lui Musceteanu. Este îmbucurător faptul că, prin mij­­loace cu adevăr­at artistice, ei nu negli­jează psihologia şi izbutesc să caracte­rizeze omenescul unor mari persona­lităţi ori personaje obişnuite. Nu poţi uita aceste portrete, atît de bine picta­te, care adu­c şi veridicitatea spirituală sau morală a umanismului. Cu modalităţi mai specioase, dar în­­vederînd caracterul uman sînt şi por­­tretele-compoziţii ale lui Ion Biţan (Aurel Vlaicu — prezentat prin reconsti­tuiri parţial fotografice, parţial pictura­le), Lucia loan şi C. Mara. Le-am a­­dauga Voleibalistul şi Fata cu salbă de Elena Niculescu, nume necunoscut nouă, afirmîndu-se însă cu originalitate, cău-­­ tind un stil propriu, Măi obişnuit tra­tate, dar cu pătrundere psihologică sunt portretele Unui tînâr şi ale unei tinere, semnate de petre Dumitrescu Sr. Şi fiindcă am început cu portretistica, atît de necesară artei noastre de azi — trecem la admirabilele portrete ale lui Traian arădean, care merita îndeosebi apreciat atît pentru cele două portrete Ţărancă şi Ţăran cît şi pentru peisajul său. Acest pictor încă d­uftr îşi are un stil foarte autentic, păstrînd veridicita­tea realistă şi interpretind-o printr-o pri­ndere ce Îmbogăţeşte semnificaţia viziu­nilor sale. Brudean caută expresivitatea proprie personajelor sau peisajelor şi aduce o notă foarte personală în inter­pretarea lor. Pare a fî ajuns acum la o maturitate artistică al cele trei ta­blouri ale sale rămin de neuitat. După părerea noastră, surpriza actualei ex­poziţii o constituia tablourile lui Traian Brădean, precum şi peisajele lui Gh. Rădu Cartu, După răscoale Şi înserare. Şi acest pictor a ajuns acum la o maturi­tate prin fineţea armoniilor sale, prin atmosfera pe care izbuteşte să o creeze. Dezvoltare organică la amîndoi, sim­ţire şi gindire temeinică, pătrundere cu totul personală a omului sau a naturii. Tot la surprize îmbucurătoare men­ţionăm picturile Gabrielei Pătulea-Dră­­guţ , compoziţia un galbenuri tomnatice Culesul, peisajul Pe deal şi Natura moartă, şi aici folosirtdu-se cu pricepere stilizarea care îmbogăţeşte şi nu sără­ceşte, asigurind distincţie şi stil imagi­nilor, precum şi lucrările a doi pictori începători. Femei cu copii de Ion Gri­­gore (artist care s-a prezentat cu o in­teresantă expoziţie despre care nu am avut prilejul de a scrie­ şi Familie de ţărani de Virgil Neagu. Amîndoi foto-populare şi dîndu-le valenţe decorative. Revenind la compoziţii şi portretizări, Credem că deosebita preţuire merită, din rîndurile artiştilor mai tineri, Geor­­geta Năpăruş cu viziunile ei, îndru­mate spre un basm nutrit cu sentimen­te autentice şi folosind procedee su­prarealiste şi specios. Ci organic, Pa­parudele şi Saltimbancii sînt creaţii o­­riginale, trăite, visate, purtînd un dra­matism interior, pe care nu-l simţim de pildă în construcţiile cam făcute sau artificioase ale lui Florin Ciubotaru. Atmosferă umană relevantă şi price­pere compoziţională găsim în lucrările lui Gh. Vrăneanţu Amintiri din Văratec şi Logodna, şi la un debutant, Vasile Chinschi cu grupul său de ţărani. E­­xistă multe influenţe la aceştia — Breughel, Chagall, Satan ş.a. — dar personajele lor sînt vii, te tulbură, te intrigă, te farmecă. Dacă nu vor cădea în manierism putem aştepta de la ei naraţiunile istorice şi folclorice de care avem atîta trebuinţă şi care ne sal­vează din monotonia abstracţiilor, că­tre care se îndreaptă unii chemaţi, dar şi foarte mulţi nechemaţi. Simfonia in violeturi a lui Camillan Demetrescu incintă coloristic şi deco­rativ, ca şi unele lucrări în colorit mai cald ale lui Gh. Şaru, Simona Chintea-Vasili, C. Pauleţ, Mihai Horea, ori verva viziunilor vandei Sachelarie. Printre frumoasele peisaje ale expozi­ţiei, vii, calde, vibrante, sugerind atmos­fera locală sunt acelea ale lui Gh. Vinâto­­ru (Reşiţa), Ileana Rădulescu (Plumbuita), N. Brana (Satul natal), c. Dipşe (Ima­gini maramureşene), Radu Costinescu (Iarna), Maria Mihalache-Blendea (A­­murg) şi N. Drăguşin (In spaţiul Dună­rii). Dintre numele necunoscute, Mircea Teodorescu se impune prin peisajul de la Balele şi Sempefiu Iclozan prin com­poziţia de viziune tainică, intitulată Sin­gurătate, impresionantă, compoziţia Somnul erelor de Marin Gherasim, o reconstituire a civilizaţiilor de pe pă­­mîntul nostru şi invederînd o gindire fi­lozofică. Mai cităm pentru psihologia pătrun­zătoare a personajelor şi pentru calita­tea armoniilor coloristice Perechea de V. Duval (splendide armonii de albăs­truii), Colecţionarul de M. Cilic­vi­ci, Ta­raful de Petre Dumitrescu Jr„ iar pen­tru nota de umor compoziţia Bună dimineaţa a lui Adrian Mattei. Desigur, expoziţia îşi are prestigiul datorită unor personalităţi din care am citat doar pe unele, adăugind acum pe D. Ghiaţu, M. Bunescu, Micaela Eteste­­riade, Lucia Demetriade-Bălăcescu, Gh. lonescu, Aurel Cojan, E. Gîscă, Aurel Iacobescu, Margareta Sterian, sau pe valoroşii tineri Ion pacea, Ion C­heor­­ghiu, C. Piliuţă, Ion Sâlişteanu, Mircea lonescu, Eugen Popa, Sabin Bălaşa, sultana Viaitec, Vasile Celmare, despre care am scris mai des şi dintre care unii se prezintă la fel de impunător ca şi alte dăţi. Am preferat însă să sem­nalăm adincirile din opera unor maeştri sau realizările, ori tăgăduitoarele Începu­turi ale artiştilor despre care critica se ocupă mai rar , care meritau evi­denţiaţi. Petru Comarnescu O secvenţa, din jocuri neschimbate ni se pare cu osebire caracteristică pentru modul în care a fost conceput filmul. Iat-o, relatată pe scurt : doi detectivi anchetează o tînărâ, pe care dragostea a împins-o aproape de com­plicitate la furt. Unul o încolţeşte cu întrebările, celălalt notează grav, ceva, intr-un carnet. Cină aparatul de fil­mat se apropie de acesta din urmă, nu rimiurile uscate die procesului ver­­bal le vedem pe hîrtie, ci un crochiu stingaci cu un cap de fetiţă Şi o la­crimă mare. Acest mod de a privi lucrurile. In care dincolo de poves­tea poliţistă aparatul priveşte în om, este caracteristic pentru întreg filmul care nu consemnează, pe ecran, procesul verbal al Infracţiunii, ci desenul su­fletului personajelor. Ca subiect, povestea ar putea fi re­dusă, fireşte, la una din schemele de bază ale filmului poliţist, în cazul de faţă la cea a competiţiei dintre detectivul particular şi poliţia oficială. Dar autorii ştiu să îmbogăţească ceea ce este obişnuit in schemă cu insolitul şi autenticitatea situaţiilor de viaţă. Aventura — relatată intr-un ritm tre­pidant , de regizorul Jindrich Polak — este ca un meci desfăşurat in doi timpi. Furtu­l lichidat, in pripă, de miliţie, îşi scoate, la ideală, reziduurile pestilente in a doua „repriză­, care se consuma după cîţîva ani, iar eroul filmului, de­tectivul, se aruncă în aventură nu din spirit sportiv, ci pentru că are o ră­fuială personală cu răufăcătorii, pentru ca de rezolvarea afacerii atirnă destinul tău personal. Svatopluk Mathyas, un ac­­tor de rată discreţie şi expresivitate, redă portretul cuceritor al unui om de teribila voinţă, care ştie să pună, pină şi în înverşunarea sa, căldura omeniei, T. Caranfil­ sesc stilizarea tradiţională, al doilea a­­mintind de cea a gravurilor populare, dar o stilizare trăită, nu convenţională. Excelent ne pare peisajul din compo­ziţia lui Ion Grigore. Lucrările acestora­­ se disting printr-o notă personală şi în acelaşi timp fericit inspirată de folclo- ~ dra", tel. 14.60.00, ora 20. rul şi stilistica populară, din tipologia­­ lumii noastre. Alăturăm viziunilor aces- • tora, acelea şi ele autentice şi mai pă-­ trunse de stăpînirea meşteşugului, ale­­ lui Viorel Mărgineanu, V. Baboie si ale­­ Elenei Geeculest —aceasta abstrăgînd. .­a si C Blendea motivele din arta I DINCOLO DE ISTORIA POLITISTA. Lim 9 H I JOCURI NESCHIMBATE Producţie cehoslovacă de Jindrich Polak, cu Svatopluk Măthyas, Jiri Adamira şi Karla Chndiik­ova. ■ ■ ■ I ■ 1 '«i«; »1 B OI '■ .,m 'R 1 Cadru din film Teatrul Bulandra Două faţete ale unui singur simbol LIVADA CU VIŞINI 3 de A. P. CEHOV Universul eroilor ceh­oviefti e punctat de metafore: Pescă­ruşul din drama ra­rei poarta numele, pădurile doctorului Astrov din Unchiul Vanei, Moscova — idealul intangibil al celor Trei surori, f .ti­ Mul livezii cu vişini e întrucâtva mai complicat. Ca primă semnificaţie , livada reprezintă bunul transmis de la o generaţie la alta, con­sacra­r­ea u­­nei anumite poziţii sociale. Pierderea ei in favoarea proaspăt îmbogăţi­tului «pui de mu­jic", burghezul lip­sit de distincţia unui arbore ge­nealogic, însemnează decrepitudine, agonia unei clase ce nu mai e in stare să-şi păstreze privilegiile. Gravitatea capitulării e sporită de faptul că ea de­curge de la sine, fără luptă. In cali­tate de armic al Banevsk­ăi şi prfisupus logodnic al fiicei adoptive, Lopahili se străduieşte să le salveze proprietatea, dar se ciocneşte constant de Inconşti­enţa senină a acestor oameni incapa­bili să-şi abandoneze, în fine, reveria şi graţia oa­menitei a gestului zadar­nic, în schimbul unei reacţii de a­­daptare. Vişinilor inutili ai familiei Gaev nu le rămine decit să se prăbu­şească sub toporul omului înzestrat cu simţ practic. Dar livada întruchipează in acelaşi timp visul alb al copilăriei duse pentru totdeauna, candoarea ei irosită. Privită astfel, tăierea vişinilor are ceva din vulgaritatea unei profa­nări. Cele două trimiteri ale simbolului Cehovian se concretizează Că direcţii complementare în spectacolul de la tea­trul Bulandra : luciditate şi emoţie. Re­gizorul Lucian Pintilie işi aduce per­sonajele sub lupă, Inregistrindu-ie Ciu­dăţeniile, manifestările inoportune, ri­dicolul, neputinţa, Inconştienţa, logo­reea, elanurile lipsite de suport. Ges­turile le sunt însutite, pe toată Întin­derea piesei, de un meticulos comen­tariu ironic. Trofimov, apostolul fre­netic al „vieţii noi“, îşi debitează tira­dele cu înflă­ arare comică, încurcîn­­du-se în propriile lui gesturi. „Sînt un om liber” declamă el, dar o clipă mai tîrziu se tîrâşte de-a buşilea, ca să sca­pe de mînia Variei. Luciditatea lui Lucian Pintilie îngă­duie livezii cu vişini să râsfrîngă o umbră de nostalgie poetică asupra a­­cestor oameni care, în preajma ei, vin la intilnire cu fiinţa lor de altădată. Desigur, nu păstrăm d­iei un fel de iluzii in privinţa destinului eroilor pie­sei. Entuziasmul Antei nu va duce ni­căieri, iar perspectivele propovăduite de Trofimov sunt fictive. Fireşte, ne dăm seama că personajele îşi merită soarta. Dar nu le putem nega graţia cu ea te agonizează* Decorurile lui Paul Bortnovschi (mai puţin actul doi) şi costumele inspirate ale Piei Ordreanu oferă acestui crepuscul o ambianţă de rafinată frumuseţe plastică. Odată cu obloane albe adăposteşte, ca o mira­culoasă 1 rudă cu jucării* amintirile co­pilăriei. Vălurile pastelate o înconjoară pe Ranevskaia cu delicate irizări şi ea insăşi are mişcări de fluture ameţit, o eleganţă imponderabilă ţi dezorientată. Farmecul pe care Cloffy Bertola ştie să i-l confere, creează In jurul perso­najului o atmosferă de emoţie aparte. II dă replica, intr-o tonalitate apropia­tă, Fory Etterne. In restul distribuţiei, remarcăm pe Nicolae secăreanu pentru expresivita­tea apariţiei sale, pe ştefan Ciobotăra­şu şi Petre Gheorghiu pentru umorul lor robust, pe Ica Matache pentru nota de feminitate gravă pe care o dă Va­riei şi pe Cătălina Pintilie pentru co­municativitatea ei spiniană. Emmerich Schaffer compune minuţios pedanteria ridicolă a lui Trofimov, Ion Besom joacă vulgaritatea lui Iaşa cu desăvir­­şită convingere, Ana Negreanu şi Vir­gil Ogâşanu creionează două portrete de un comic trist, Lucia Mara­tomula­­şai are mişcări unduioase, cochete şi e foarte mobilă, uneori, am zice chiar obositor de mobilă. Adriana Rotaru Moment din spectacol PAŞI SPRE ANUL 2000 Am încheiat in anul trecut rubrica noastră cu o serie de previziuni şti­inţifice vizSnd realizările civilizaţiei in jurul anului 2­000. După cum specifi­cam şi atunci ele se ba­zează pe o serie de ele­mente a căror realizare intr-o fază incipientă încu­rajează optimismul exper­ţilor. O serie de ştiri re­cente privitoare la reali­zări din 1967 ne permit sa constatăm că omenirea păşeşte în ştiinţifico-fan­­tastic cu o viteză care face foarte greu de deli­mitat graniţele dintre cele doua domenii. Scriam des­pre un sistem centralizat de documentare automată electronica în deceniile vi­itoare. Şi iată un prim pas : cel dintii sistem de documentare automat pen­tru informarea tehnico­­ştiinţifică în domeniul ato­mic realizat de Oficiul central pentru informare şi documentare al Eurato­­mului a intrat în funcţi­une. Indicaţii bibliografice ale tuturor materialelor importante privitoare la tehnica nucleară publicate pînă acum (peste 400 000, la care se vor adăuga a­­nual circa 169 000 documen­te noi) au fost memorizate de un creier electronic. La cerere, el transmite date­le bibliografice ale tuturor materialelor referitoare la un subiect dat precum şi fotocopiile rezumatelor lor. Doctorul electronic a primit un nou auxiliar 5TIIM­A ZI DE ZI preţios pentru diagnosti­cul automat : firma „Shi­­baura Electric Co.“ şi U­­niversitatea de medicină din Tokio au realizat un analizator al inimii ce poa­te detecta şi localiza su­flul cardiac, notînd ampli­tudinea şi frecvenţa sa, după care studiază ansam­blul pulsaţiilor inimii re­­comandînd, la nevoie, un control general al orga­nismului. Explozii de mică putere ale unor bombe cu neu­troni au fost propuse de către firma „Rand” ca­­ sursa de energie pentru : • încălzirea lichidului și pro-­­ ducerea ulterioară de cu-­ rent electric cu ajutorul­­ unor turbogeneratoare. Căl­dura obţinută va putea fi folosită şi pentru desalinn- i­zarea apei de mare. îna­intea domesticirii bombei cu hidrogen vom folosi deja pe lingă casă energia­­ neutronilor... A fost realizată o cera­mică feroelectrică care-şi , modifică proprietăţile op­­s­­ice sub acţiunea tensiunii ’­lurentului electric. Plăci ■ l­ustruite din această cefa­, insă pot fi folosite nemoric cu mare den-1 sitate In calculatoarele electronice ; ea poate fi utilizată şi la construirea1, unor televizoare fără tub; • catodic. (evident ultra­­plate). In ceea ce priveşte gre-o fele umane şi alte desco­periri medicale fantastice­­ prin implicaţiile lor, dar 4 absolut ştiinţifice... în tu- i birea noastră de miine. Redactorul rubricii I­im­irei Runc­ea I 1 » I 7 I . teatru ROSEMARIE ora 15 (Din distribuţie : Lucia Role, Mircea Nemens, Cella Tână­­sescu, George Hazgan. Dirijor: Mircea lonescu) ; mAM-ZELLE nitOUCHe ora 19.30 (Din distribuţie : Valii Niculescu, George Hazgan, petre Valentin. Dirijor: Mircea lonescu) — Teatrul de operetă, tel. 14.80.11. LIVADA CU VIŞINI (Din distribuţie: Clody Bertola, ştefan Ciobotăraşu, Nico­­lae secăreanu, Fory Etterne, Petre Gheorghiu, Lucia Mara, Nastasia Cos­­tescu) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulan­CANDIDA (Din distribuţie : Beate Fre­­danov, Septimiu Sever, lot) Caramitru, Gh. Aurelian, Ina Otilia Ghiulea) — Teatrul „LUcia Sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16, ora 20. TOATE PINZELE SUS (Din distribuţie : Ni. Spudercu, Ion Lucian, Septimiu Se­ver, Marcel Anghelescu, Magda Po­­povici) — Teatrul „Ion Creangă“, tel. 12.85.86 ora 10. ILEANA SINZIANA — Teatrul Ţăndă­rică, Sala oin calea victoriei nr. 50, tel. 15.23.77, ora 17. SELECTIUNI de IARNA — Circul de stat, tel. 11.01.30, ora 1. 30. cinema PREMIERE ESCROC FARA VOIE — Republica a. (11 03.72) - 8.30. 10.30, 19.45, 11. 17, 19.15. ■ 21.30 ; București (15.61.92) — 9. 11.15. 13.30. 16.30, 18.45. 21 . Modern (23.71.01) - 9 80, 11.30, 13.30, 16, 18.15, 20.30. REGINA ZĂPEZII — Capitol (16.29.17) — 9.30, 11.45, 14, 16.15, 18.30, 20.45. MANUELA — Ludițhă (18.28,35) *■ 9.30, —15.45 in continuare, 18.15. ao so. dragostea unei blonde — cen­tral (14.12.24) — B. l­. 15, 13.30, 19.43, 18 IS, 20.30. UN BARBAT SI O FEMEIE — Patria (11.86.25) — 9, 11.30, 14, 18.30, 19, 21.30. OCOLUL­­ Volga (11.91.26) - 9.90, 11.45, l­. 16,15, 18.30, 20.49. faraonul — ambele serii — pacea (31.sa.52) — Ii 16.30, 20.19. TREIZECI DE ANI DE VESELIE — Daiba (16.35.38) — 12, 14, 16, 18.15, 20.30. Jocuri neschimbate - Feroviar (16.22.73) — 9. 11,13, 13.30, 16.15, 18.45, 21 ; Excelsior (16.10.88) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30, 211 Aurora (35.04.66) — 8.30, 16.45, 13, 15.36, 18, 20 30. O SUTA UNU DALMATIENI — Sala Palatului (19.73.72) — 17.30, 20.30 ; Festi­val (15 63 84) - 9 105, 13.30, 16, 18.30. 21 ; (14.2744) — 9, 11.15. 13.30, 16. 18.15, 20.30 5 UN MM PENTRU TOBRUK — Ciu­lești (17.55.46) — 16, 15.20, 18, 20.30. ALO, JAPONIA 1 — Timpuri Noi (15.81.10) — 9—21 In continuare. SPARTACUS — ambele serii — Colen­­tina (35.07.09) — 15, 13.30. ZOSIA - Fioreasca (33.29.71) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18 15, 20.30. PROFESORUL DISTRAT — Vitan (21.39.82) — 15.30, 18, 20.30. REPUBLICA SKID — Grivița (17.08.58) — 9, 11,15, 13.30, 16, 18,15, 20.30. AL ȘAPTELEA CONTINENT — Dacia (15.26.10) — 8—21 în continuare — Flacăra (21,85 40) — 15.30, 18. 20 30. CIND TU Nn­ești — Luceafărul (15.87.67) — 9-30, 12, 15.49, 18.15, 20.45. Gloria (22.44.01) - 9. 11 15. 19.30. 16, 13.15. 20.30 . Melodia (12.06.88) — 9. 11.15. 13.30, 16. 18.30, 20.45. LOANA — Union (13.49.04) - 15.30. 18, 20.30 ; Munca (21.50.97) - 18. 13.15, 20.30. REÎNTOARCEREA LUI SURCOUP — Victoria (10-28.78) — 0, 11.15, 13.80. 16, 18.30, 80.48 ; Arta (21.31.86) — 9—16 în conti­nuare, 1.40, 20.30. CERUL ÎNCEPE LA ETAJUL III — Unirea (1740.21) — 16, 184­5, 20.30 ; Lira (31.71.71) - 15.30, 18, 20.30. CEA MAI LUNGA NOAPTE - Bu­­raști (15.62.79) — 15.30, 18, 20.30. ZECE NEGRI MITITEI - Cringasi (17.30 81) - 15 30, 18, 20.15 ; cosmos (35.19 15) - 14.30, 16.30, 18.30, 20.30. MARTIN SOLDAT — Bucegi (17.05.47) — 9. 1145, ÎS 30, 16, 18.15, 20.30 ; Tomis (21.49.46) - 9—16 mn Continuare, 1945, 20.30 ) Flamura (23.07.40) — 9. 1145, 13.30. 16, 18.15, 20.30. O FATA FERICITA - Popular (35.15.17) — 15, 17, 19. 21. Progresul (23 94.19) — 19 30, 18, 20.80. MARELE RESTAURANT - Mosilor (12.53 03) — 16.30, 18, 20.30. FANTOMA* CONTRA SCOTLAND FARD — Viitorul (11.48.03) — 15.30, 18, 20.30. CINE VA DESCHIDE USA ? — Rahova (23.91.00) — 18.30, 18, 20.30; CONTELE BOBBY, SPAIMA VESTU­LUI SĂLBATIC — înfrăţirea intre po­poare (17.31.8­) — 14. 16, 18. 20; Drumul Sări) (31.28.11) — 15, 17.30, 29 ; Cotroceni (13.62.66) — 15.30, 18, 20.80. VULTURII ZBOARA DEVREME — Ferentari (2347,50) — 15.30, 13, 20.30. Această selecție a fost alcătuită pe baza cotelor acordate de un juriu al criticilor de film, consultat săptamb­­­­al. Care sunt proiectele tiv. de creaţie in noul an ? Publicăm, în cadrul anchetei începute în numărul precedent, răspunsurile primite, la solicitarea redactorului nostru I. Butnaru, de la compozitorii : zeno Vancea, Anatol Vieru, Temistocle Popa, Wilhelm Berger ; scriitorii : Alecu Ivan Ghili», Ni­­colae Breban, Nicolae Ţie , artistul plastic Patriciu Mateescu. ZENO VANCEA Dorinţa de a scrie în anul ce vine lucrări noi desigur, că există, dar do­rinţa şi un plan concret de „producţie“ sunt două lucruri deosebite. Împlinirea unui asemenea plan este, la fel ca şi în industrie. In funcţie de „materia pri­mă“, adică teme, idei muzicale preg­nante, capabile de a fi dezvoltate, pe care trebuie sa le furnizeze inspiraţia. • Or, inspiraţia este o furnizoare destul de capricioasă : ai vrea — sai zicem — o tema pentru _o primă­ parte a unei simfonii si iată că tema care-ţi vine în minte se potriveşte mai bine pentru o a­şa formă muzicală. In acest caz, aştepţi ori un alt moment de inspira­ţie, ori modifici planul. De acest, in loc de a schiţa un vast proiect de lu­crări care poate nu va putea fi rea­lizat, mă mulţumesc sa spun doar că in primul trimestru al anului 1968 sper să pot termina un Concert pen­tru orchestră ,de coarde, început de curînd. După acelea, vom­ vedea ce mai urmează... TEMISTOCLE POPA Lucrez la muzica pentru piesa „Ploaie de vară“ de Eugen Mirea, la Teatrul­­ national „I. L. Caragiale“ si la o pane din muzica revistei de la Teatrul mu­­­zical din Piteşti, împreuna cu H. Mă­lineanu şi A. Man­itaChe scriu muzica , pentru concertul-spectacol „Un concert , pe adresa de.“ la Teatrul muzical din , Constanţa. Compun de asemenea mu­­­­zică filmului „Porţile de iur“, comedie­­ muzicală in coprodu­clie rru­fiano-iugoeia­­,­vă. Voi fi prezent la festivalul de la I Mamaia din 1968 cu alteva piese, abia * cristalizate, iar pentru radio şi tele­viziune, cu care lucrez în permanenţă, mă simt dator cu cîteva melodii, pe care le vreau cît mai frumoase! J­ervo, (Pe WILHELM BERGER După „Ghîuul muzicii înstriuțientale de cameră“ şi cel recent, referitor la „Muzica simfonică, barocă-clasicâ“, în anul 1668 voi elabora un volum ce are drept scop prezentarea istorică, estetică şi analitică a bogatelor filoane ale mu­zicii romantice. Pe linia atragerii pu­blicului spre imensele comori ale mu­zicii instrumentale de cameră, voi con­tinua ciclul de emisiuni săptămînale ini­ţiat de Radioteleviziunea română, inti­tulat „Cvartetul de coarde -- de la Haydn la Debussy“. Doresc din toată inima ca înaltele creaţii de acest gen să devină bunuri ale maselor de iubi­tori ai muzicii. Plănuiesc de mult să întâmpin împlinirea unui veac de la în­fiinţarea Filarmonicii bucureştene, ce poarta astăzi numele lui George Enes­­cu, printr-o nouă simfonie, a cincea. Sper, de asemenea, să pot compune şi prezenta mai multe lucrări cu profil cameral, pentru a nu părăsi tocmai că­rările acelui domeniu de activitate pen­tru care nutresc o statornică dragoste. ALECU IVAN GHICA La Editura tineretului se află în pre­gătire romanul intitulat provizoriu „Blestemaţii unui anotimp“. Intr-o vi­ziune reflection cit mai complex ade­vărul istoric, dîntr-o perspectivit ăc­­tualâ, îmi propun s o înfăţişez o­ serie de aspecte dramatice legate de trans­formarea socialistă a satului contempo­ran. Pe mufrsă de lucru se află scena­riul „Plăieşii Şi Sdbieţki1 * * *, contractat cu studioul „Bucureşti“, fi vorba de o tra­tare liberă a legendei, în care accentul cade pe influcuratul patriotism, pe sub­linierea virtuţilor morale ale strămoşi­lor noştri. Mai intenţionez să reiau lu­crul la un roman început mai de mult, un fel de biografie a Unei familii din Moldova pe parcursul cîtorva generaţii* PATRICIU MATEESCU Intenţiile mele sunt multiple. Con­sider că este o îndatorire a tuturor artiştilor care se ocupă de arta de­corativă de a aborda, cu mai multă îndrăzneală, o serie de probleme ri­dicate de viaţă la ora actuală, cum ar fi: reînvierea artizanatului cult, integrarea prototipului industrial în creaţia decorativă, ca şi rezolvarea imperativelor intime ale creaţiei, nu produse cu caracter de unicat sau experiment. Toate acestea devin, im­plicit, elemente ale planului meu „a­­nu­al“ de activitate. Mă voi stră­dui, deci, să le realizez în opere cît mai reuşite, care să răspundă exi­genţelor sporite ale iubitorilor ar­tei. UW7! ft­xc —^ NICOLAE ŢIC: Am predat de curînd Editurii tine­retului romanul „Durerile altora“, programat să apară în 1968. E o po­veste contemporană, în peisaj bucu­­reştean. Lucrez, acu­m, la Un ciclu de nuvele despre oameni tineri doar ca simţire şi înţelegere a lucrurilor, altfel... Oameni care, după ce au par­curs o bună bucată de drum, se văd obligaţi, de anumite împrejurări, să facă faţă unor întrebări neprevăzute. ANATOL VIERU Pentru compozitor, anul este o con­fluenţă , ceea ce î se cînfcă este tre­cutul, ceea ce scrie — viitorul. De a­­ceea, adevărata lui actualitate scapă uneori. Pentru mine, „trecutul“ lui 1960 conistă din cîteva prime audiţii : în Sta­tele Unite, la Fundaţia Koussevitzky, se va cvita „Trepte ale tăcerii“. La Bucu­reşti, Ludovic Baci îmi va dirija o pie­să simfonică amplă. Alte prime audiţii ar putea avea loc, dar nu le ştiu încă. Ce voi scrie în anul acesta ? Am multe planuri, dar întotdeauna visurile ttu­rce realizările. De aceea prefer să vorbesc numai despre ceea ce este gata. Din alte domenii , voi termina o lucrare despre moduri (teren pentru care muzi­că românească are o sensibilitate spe­cială). In­ aprilie, voi dirija un concert de cameră cu muzică de Bach, Webern, Celarianu, Nemes­cu, Ives. NICOLAE BREBAN De curînd, am predat Editurii tine­relului romanul meu, cel de-al treilea deci, care poartă titlul definitiv „Ani­male bolnave“. E o carte în care am încercat o nouă formulă epică, smbinîfld proza analitică şi de problematică psi­hologică cu elementul poliţist şi uneori chiar senzaţional. Aştept, deci cu o dublă emoţie, confruntarea cu publicul. In iar­na aceasta, doresc să încep prima pa­gină la o nouă carte al cărei proces de elaborare nu trebuie să depăşească opt anotimpuri; doi ani deci, in limbajul grăbit, curent, o carte care se va a­­propia mult de construcţia dramatică, utilizînd unele procedee scenice chiar. Totul, bineînţeles, cît se poate de mo­dern ; jertfim mereu fără odihnă In nu­mele ideii de actualitate şi a­ceea numim, în acelaşi limbaj grăbit, moder­nitate. Tot In anul care a Început Sper Să vadă ş,lumina ecranului^ scena­riul filmului de lung metraj •„Răutăcio­sul adolescent“. hr Cea mai lungâ noapte Programul de revelion impli­că o dublă calitate : e oare­cum o sinteză a nivelurilor emisiunilor din anul care a tre­cut si totodată enunță In perspec­tivă nivelul celor cu care ne vom Intilni din nou cîteva sute de zile. Au fost șapte ore de pro­gram — un adevărat maraton — fapt care invită la atît de multe şi diverse consideraţiuni, Ince­­pînd cu faptul că Însuşi protoco­lul revelionului s-a schimbat. In­vitaţii nu mai stau cu faţa spre bradul împodobit festiv, ci spre televizor, iar gazda se necăjeşte că aroma pieptului de curcan nu e suficient apreciată din pricina că pe micul ecran apare o „li­nie“ de balerine. Meniul se ser­veşte in raport direct cu felurile din program, invitaţii nu se re­trag înainte de „periniţa“ din studioul mare. In sfîrşit, obiceiu­rile se adaptează la tehnica nouă. Ce am văzut, aşadar, la tulburătoarea cumpăna dintre a­­nul nou şi cel Vechi ? Este cu totul relevabilă, şi nu ca un simplu act de curtoazie, cantitatea imensă de muncă şi energie depusă intr-un asemenea spectacol de anvergură, in con­diţiile nu foarte propice ale stu­diourilor actuale, ceea ce am văzut a necesitat firesc o ade­vărată bătălie artistică la care au participat redactori şi regizori, crainici, operatori şi tehnicieni. Cu ce să începem ? Cu ceea ce a fost reuşita cea mai evidenta — montarea generală reuşită, fas­tuoasă — cu destul de mult bun gust, folosind „armele“ specifice revistei şi operetei, de la scara de argint la paietele de aur şi pe­nele de struţ. Scenografia şi-a spus şi ea un cuvînt bine simţit sub semnul unor bune efecte re­gizorale, de la unghiul filmării la trucajul mai reuşit sau mai naiv, şi ne-ar trebui mult spaţiu pen­tru a cita numele realizatorilor consemnate ln programul radio (ale cărui haine noi şi îngrijită ţinută grafică o salutăm). A pre­dominat deci, programul muzical­­coregrafic în condiţiile montării fiecărui fragmenţel ca un nucleu de virtual spectacol. Aceasta a dat întregului program doritul caracter feeric — cu riscul că l-a scindat ca ritm şi că l-a lipsit de surpriză. S-a simţit excesul de dans şi lipsa ştiinţei de a pune în valoare un moment sau altul (ceea ce vechii artişti de circ numeau a „vinde“ un număr). Remarcabile au fost momentele de evocare a datinilor popu­lare, în citeva scene al căror farmec artist şi proaspăt a re­zistat teatralizării în studio, ofe­­rindu-ne un prolog îmbietor. In general programul de muzică populară, bine alcătuit, abordattd şi lucrări de virtuozitate şi de „pahar“ sau romanţe, a avut o prezenţă apreciabilă. La acelaşi capitol se înscriu şi dansurile populare, cu farmecul lor nedez­minţit nici de astă dată. Capito­lul muzicii uşoare ne-a oferit me­lodii şi şlagăre inventariate de peste tot anul cu ajutorul (ca circumstanţa atenuantă) unor fil­mări în general ingenioase. Ast­fel, Margareta Pîslaru, Ilinca Cer­­bacev (într-o bună formă muzi­cală de astă dată), Anca Agemo­­lu (mai sigură şi mai stăpîna pe mijloacele de expresie), Ileana Popovici, Lidia Andronescu (ce se anunţă prin voce şi prezenţă scenică drept una din speranţele anului 1968), Luigi Ionescu, im­batabilul Gică Petrescu (care-şi continuă operaţia de arheologie muzicală, nu lipsită de farmec) şi Sincronul cu Cornel Fugaru şi-au pus reuşitele lor semnături în acest domeniu. Dar vai, bi­lanţul a fost necruţător cu crea­ţia originală. Nici o melodie ori­ginală nu a fost „lansată“ In a­­ceastă noapte, nici un şlagăr n-a răspuns la „apel“, nici un re­fren memorabil n-a răsunat. Poa­te pe criteriul că melodiile vechi se pot asemăna cu virtu­l de a­­ceeaşi virstă am ascultat o can­titate masivă de şlagăre din vre­mea adolescenţei părinţilor, ceea ce e desigur romantic dar de loc îmbucurător pentru compozitorii noştri de astăzi. Partea satiric-umoristică a fost susţinută de un grup impresio­nant de actori. Ion Finteşteanu a avut tin medalion In cadrul că­ruia a creionat tehnica sa ştiută Cu joc de expresii şi virtuozita­te, silueta desuet lirică a unui lăutar, sugerindu-ne poate şi in­­tilttiri mai complexe. Vasu­lu Bir­lic şi Nataşa Alexandra s-au ju­cat cu un mic şi naiv quiproquo stăpîn pe replică şi mimică fără a avea la indemînă situaţii pe măsura hazului lor. Alexandru Gu­lgaru a spus şi el un monolog ad-hoc cu un montaj ingenios, dar lipsit de efecte comice. Ba­ronul reuşit în un tor al lui N. Gărdescu, un trib de colindători, o parodie Cinematograafica după „El fugitivo« (floria şerbăneacu şi Radu zaharescu) realizată cu o bună tehnică a filmării, Ovid Teodorescu, Dem. Rădulescu, şt. Bănică cu hazul său obişnuit (dar de ce atit de supraso­licitat ?), stela Popescu (de ce prea puţin folosită ?), şte­fan lord­ache şi sandu sticlarii intr-o formă prea puţin Inspirată, Iustin Grad — cu haz, au fost interpreţii unor momente din al căror ansamblu umorul mi s-a părut, totuşi, lipsit de focurile „artileriei grele» ale comicului pe teme ardente, actuale, de interes cotidian. Am aşteptat cu bucate­le la gură scheciul, cupletul, mo­nologul serii şi ii mai aşteptăm încă. Aşa cum spuneam, tot mon­tarea a dus greul. N-a existat nici o prea bună dozare a utili­zării actorilor, unii apărînd ne­­motivat — excesiv, cu aceleaşi e­­fecte, alţii apărînd prea puţin sau lipsind, cum a fost cazul cu unii dintre talentaţii noştri comici din provincie. Poate în compensaţie ni s-au oferit exce­lente întîlnirî cu vedete interna­ţionale — Brigitte Bardot, Yves Montand, surorile Kessler, actori, cîntăreţi, dansatori, interpret! compleţi. Cu părţile sale bune, cu cele — ca să le spunem aşa... mai puţin bune, asumîndu-şi riscul (ştiut) de a satisface gusturi cit mai diverse, programul de reve­lion ne-a condus prieteneşte in noul an. Ne vom număra din nou zilele in „programe“ şi o­­rere în „transmisii“. Şi ara dori să le aşteptăm cu nerăbdare pen­tru a ne despărţi cit mai greu de ele ! Al. Popovici ,orn TELECRONICA Eco-18.00 NOMICA. ANUL INCE­............. Pe din prima 21. 18.30 „IN IMPARATIA POMU­LUI DE IARNA“. (Orăşelul copi­ilor). Transmisiune din piaţa Ex­poziţiei. Redactor: Mia Ionescu. Regia : Aurel Cerbu­. 19.30 TELEJURNALUL DE SEA­RA. 19.45 Agenda dv. 19.30 Buletinul meteorologic. Publicitate. 20.00 INTERPRETUL PREFE­RAT : violoncelistul Radu Aldu­­lescu. Redactor: Marga Huss. Regia : Marlant­ Balu. ÎO.la TRANSFOCATOR. *1.00 AVANPREMIERA: ■j" . " FILM ARTISTIC ! «A 21.15 FOST CINDVA HOT“ cu­­ Alain Delon. *2.50 TELEJURNALUL DE NOAPTE. *3.00 închiderea emisiunii.

Next