Informatia Bucureştiului, noiembrie 1969 (Anul 17, nr. 5040-5064)
1969-11-19 / nr. 5055
Ba: Ion Finteşteanu Nu ştlu de ea n-am avut nicioăa.'u prilejul să-l tnttlnesc pe Ion Finteşteanu printre personajele străzii sau ale iodurilor publice. Probabil ci se expune extrem de rar. Iar atunci clnd o face, trece pesemne printre noi cu o discreţie care-l face de-a dreptul nevăzut. t)ecă l-aş Intuia, m-aş descoperi de la distanţă şi aş căuta cuvîntul potrivit cu care să-l talut. Dar cum să i te adresezi lui Finteşteanu ? Interpret de stil, care trece de la o situafie la alta Imprumutlndu-se cu savantă balanţă fiecărui rol, acest actor — pe Care îmi permit să-l numesc ca pe unul dintre cei mai distinşi ai Scenei romăneşti — păstrează pretutindeni ştiinţa de a-şi construi personajul, de a-l clădi sub ochii noştri uimiţi, cu migală de arhitect şi de zidar. Îl simţi, fără să vrei, cum gîndeşte, elaborînd continuu — un Sens superior, desigur, pentru că-şi ridică construcţiilepe temelii de artă şi cu ziduri transparente de emoţie. Nu se poate să nu simţi că el şi-a descompus personajul înainte de a-l compune. A eliminat apoi ceea ce era de prisos, ca sculptorul din blocul de piatră, şi i-a adăugat puterea de a se privi singur. Uneori cu îngăduinţă, alteori ironic, alteori fără cruţare. Trebuie să ai inteligenţă artistică umorul şi farmecul lui Finteşteanu pentru a crea — total diferit de celelalte feluri — senzaţia de fină autonomie şi persiflare a cupletelor din familia „Picioruşul Aglaiţei“. Este o pastilă care concentrează obstacole mari, trecute cu distinsă dezinvoltură, aproape nebăgate în seamă. Poate că aşa trece şi Ion Finteşteanu printre noi, purtînd undeva, sub haină, coiful de aur al artei sale, iar pe deasupra. Ungă rever, medalia de bronz a modestiei. Aurel Storin • Numele unui maestru al suspensului, cel al dramaturgului englez John B. Priestleyt va apărea pe afişul Teatrului „Bulandra“. Montînd piesa sa „Viraj periculosPetre Popescu își va face — după ce a colaborat la realizarea multor spectacole în calitate de regizor secund și coregizor — debutul regizoral. în „Strigoii" — un debut bucureştean — Cinci întrebări pentru Dan Herdan — bucureşteană ? — Chiar dacă am mai jucat in Capitală in 1956, ca amator, în „Jocul de-a vacanţa", alături de Gheorghe Dinică, Marian Hudac şi alţi colegi, chiar dacă apoi am venit aici în dese turnee cu teatrele din Bîrlad şi, mai ales, din Constanţa, de fapt abia acum, cu „Strigoii” la Teatrul „Bulandra“, debutez pe scenă profesionistăbucureşteană. — Aţi mai apărut anterior în piese de Ibsen ? — Da. La Constanţa în „Femeia mării“ şi în „Rosmersholm“. — Cine vă sunt partenerii la Teatrul „Bulandra“ ? — Mărturisesc că mă simt mai mult decit copleşit de onoarea, răspunderea şi emulaţia pe care o constituie distribuirea mea în rolul pastorului Manders alături de actori prestigioşi ai scenei româneşti ca Beate Fredanov şi Ştefan Ciobotăraşu, alături de un talent de anvergura lui Virgil Ogăşanu şi de o acriţă de farmecul Elenei Caragiu. A mă înscrie organic în omogenitatea interpretativă a acestei echipe a însemnat o preocupare centrală pentru mine. — Cum a decurs pregătirea spectacolului ? M-am întîlnit pentru a doua oară pe untext de Ibsen (după „Femeia mării“) cu experimentata artistă Marietta Sadova, a cărei fifteţe intelectuală, dublată de o subtilă cunoaştere a artei noastre, s-a aliat cu aportul tînărului coregizor Gheorghe Miletineanu. Regia m-a condus spre descifrarea sensurilor personajului şi aprofundarea relaţiilor sale scenice. Un sprijin consistent am primit şi din partea partenerilor mei, a căror colegialitate am simţit-o pe parcursul tuturor repetiţiilor. — Cu ce sentiment aşteptaţi premiera ? — Cu calm şi încredere, ca să nu mă las pradă emoţiei. E. C. — A cita oară lu _m,_ Dan Herdan Ştefan la şcoala prestigioşilor săi parteneri : Ciobotăraşu şi Beate Fredanov iS. Teatrul lui Büchner în ediţie completă Prezenţă singulară, manifestându-se exploziv, multilateral şi independent pe tărim politic şi literar, dramaturgul Georg Büchner e o trecere meteorică pe firmamentul literaturii germane. A trăit doar 24 de ani (1813—1837), dar o existenţă exemplară,destinat unei cariere ştiinţifice. la 22 de ani Universitatea din Zürich ii acordă titlul de doctor în ştiinţe naturale. O susţinută activitate revoluţionară a marcat puternic scurta şi zbuciumata sa viaţă. In ultimii trei ani de viaţă a scris patru piese dintre care numai trei s-au păstrat s Moartea lui Danton, Woyzeck şi Leance şi Lena. Necunoscute contemporanilor, lucrările sale au fost „redescoperite“ la începutul secolului nostru şi de atunci sunt frecvent întîlnite Pe afişele teatrelor europene. După ce am văzut pe scene bucureştene Woyzeck şi Moartea lui Danton, in actuala stagiune publicul va face cunoştinţă şi cu Leance şi Lena la Teatrul „Bulandra“, în direcţia de scenă a lui Liviu Ciulei, iar Televiziunea va relua, în montare proprie, Woyzeck. L-am rugat pe regizorul Ion Barna sâ ne argumenteze opţiunea sa pentru această piesă : „Deşi apărută de multă vreme, drama Woyzeck pare a fi scrisă astăzi, iar tehnica dramaturgicâ este extrem de modernă. Pe de altă parte, Woyzeck e cea mai interesantă piesă despre omul împins la o condiţie subumană. Ceea ce încerc să relev în spectacol este tocmai drama individului asediat de imbecilitatea, brutalitatea, vulgaritatea şi indiferenţa celor din jur“. Pe genericul viitorului spectacol figurează, printre alţii, Constantin Rauţchi, Valeria Seciu, Gh. Cozorici, Gh. Dinică, Marin Moraru, Eliza Petrăchescu, care vor evolua în cadrul scenografic imaginat de Vasile Rotaru, M. N. NUMĂRĂTOARE INVERSĂ TEATRUL MIC Cine ar trece prin culisele Teatrului Mic în aceste zile ale zborului lui „Apollo 12“, s-ar putea crede în plin centru de cercetări spaţiale. Pictorul scenograf Ştefan Hablinski, întrebat cu ce se ocupă lingă mecanicii teatrului, într-o încăpere de la subsol, va răspunde : — Cu asamblarea modulului. Maistru] de lumini Titi Constantinescu, aplecat deasupra unei hiîrtii pe care încrucișează cabalistic linii roșii, galbene, violete, unele continui, altele punctate, va replica la fel de misterios. — Ce studiezi, meștere ? — Luminarea Pămîntului. Desene de Neagu Rădulescu Prnot şi serviciul de aprovizionare al instituţiei, în locul obişnuitelor surse de procurare a materialelor pentru decor şi costume, tratează acum cu magazia... aeroportului Băneasa. Iar la atelierul de mode, mîinile dibace ale Măriei Popescu încheie, nici mai mult, nici mai puţin, decât... două căşti de astronauţi proiectate pe capetele lui Victor Rebengiuc şi Dumitru Furdui. Mai puţin modernă e atmosfera din cabina de sunet, unde sonorizatorul Mihai Bengeanu reînregistrează „Sonata Lunii“. Dar şi aici, acordurile lui Beethoven sunt întrerupte de vocile celor care repetă pe scenă : — „Este ora 7:03 G.M.T. şi pun piciorul sting pe solul lunar“. La arlechin îşi aşteaptă intrarea George Constantin şi Florin Vasiliu. — Ce ne puteţi spune despre rolurile dv.? —■ Deocamdată, că nu ■intem... astronauţi. O remarcă a regizorului Ion Cojar se adresează şefului maşinist Valeriu Cristache : — Te rog, mai prelungeşte puţin orizontul. Plănui de repetiţii de la avizier ne explică această febră... spaţială. Mai sunt trei săptâmini pină la premiera noii comedii a lui Al. Mirodan : „Primarul Lunii şi iubita sa“. R. C „Selenauţii“ Dumitru Furdui şi Victor Rebengiuc ROLURI In premieră SAPTAMINA TRECUTA, prima scenă lirică a ţării a prezentat, printre altele, două spectacole în care au debutat — în roluri de mare întindere — tinere talente. Cel cu opera „DON CARLOS“ de Verdi s-a remarcat printr-o notabilă ţinută artistică majoritatea interpreţilor fiind in bună formă vocală. Mai mult decît reuşit, in acest context, ni s-a părut debutul tinerei Maria Slătinaru care s-a evidenţiat prin faptul că a conferit dificilului rol al Elsabetei o autentică împlinire muzicală. Cu o voce strălucitoare, bine condusă, dublată de stăpînirea partiturii, Maria Slătinaru s-a dovedit o apreciabilă interpretă a acestui personaj. Totuşi, soprana n-ar fi trebuit să neglijeze nici jocul actoricesc, faţă de care a rămas datoare. După succesele obţinute cu „Un american la Paris”, „Zidul“, „Amorul doctor", balerinul Gheorghe Căciuleanu a abordat unul dintre cele mai complexe roluri, cu care a izbutit să se identifice : cel din „PETRUŞKA“. Este fascinantă mobilitatea şi transparenţa mişcărilor acestui tînăr, de fiecare dată altul, fără să ştirbească totuşi nimic din personalitatea sa de mult conturată. Pe tot parcursul partiturii s-a confundat cu muzica prezentînd vizual plenitudinea caracterizării sonore pe care a dat-o Stravinski acestui năstrușnic personaj, D. M. 2 Oaspeţi din Braşov Slmbăta, ora 19.30 in sala Palatului, întîlnire cu opereta. O va prilejui bucureştenilor Teatrul muzical din Braşov, oferindu-le o lucrare celebră a genului nereprezentată în Capitală : „Viaţa pariziană“ de Jacques Offenbach. Protagonista spectacolului va fi tlnăra soprana Carmen Hanganu, care a cucerit aplauze nu numai in ţară ci şi in turneele întreprinse In Polonia, R.D. Germană, Iran. Braşovenii o apreciază deopotrivă pentru rolurile de operă („Boema“, „Paust“, „Eugen Oneghin”, „Carrtten“, „Traviata“), şi de operetă („Ţara surisului“, „Văduva veselă“, „Contesa Maritza“), la care l-a adăugat acum cel al Baroanei din „Viaţa pariziană“. Alături de ea, apar in spectacol Liviu Butnariu, Mia Munteanu, Maria Păunescu, Lidia Popescu, Eugen Todea, Carmen Hanganu în rolul Baroanei un distins exeget francez caracterizează Blow- Up ca „opera unui ochi, mai mult decit a unui creier“, ceea ce-mi aminteşte de o definiţie a lui George Călinescu, excelentă in plasticitatea ei : „Filmul nu dă o plăcere de idei, ca teatrul, ci o plăcere de senzaţii, ca savarina sau iubirea fizică...“ Nimic mai inexact şi mai puţin potrivit acestei ultime opere a lui Antonioni. Fireşte că Blow-Up e prin excelenţă vizual — vizualitate impusă fie şi de synopsis : 24 de ore din viaţa unui fotograf de mode — dar imaginea conduce inexorabil spre idei, spre meditaţie. Blow-Up mi s-a părut filmul lui Antonioni cel mai fertil în concluzii, în revelaţii, în bucurii intelectuale. Dacă Deşertul Roşu, fusese filmul unei psihoze, radiografia unui caz patologic, Blow-Up reprezintă — incomparabil mai mult — examenul lucid al patologiei unui tip de civilizaţie. Din punct de vedere psihic, Thomas, eroul filmului, este un tip perfect echilibrat şi adaptat societăţii în care trăieşte, este, din toate punctele de vedere, antipodul Giulianei din Deşertul Roşu. Deşi foarte tînăr, este un om care a învins, atît de realizat incit o mulţime de supuşi prea plecaţi sunt fericiţi să-i primească ocrotirea. Ambiţios, dinamic, aspiră spre business, are agentul său comercial, adulmecă perspectivele noilor cartiere în care achiziţionează magazine cu întreg inventarul. E un stăpin... Şi mai ales un tiran ! Tiran pînă şi în nebuniile de copil mare pe care şi le îngăduie, li place să-i simtă pe ceilalţi depinzînd de capriciile sale, aşa cum doreşte orice lucru, numai din momentul in care simte că reprezintă o valoare pentru alţii : caseta fotografică pe care şi-o dispută cu necunoscuta sau coada unei chitare electrice pentru care luptă cu disperare, ca s-o arunce apoi, dispreţuitor, după primul colţ. Puterea şi Independenţa li sînt totuşi iluzorii. Funcţia sa socială e strict determinată : să dea lustru, să mistifice în paginile marilor magazine ilustrate civilizaţia care l-a creat. Este el însuşi, fără s-o ştie, un mecanism declanşat la comandă, un ochi care vizează un obiectiv, ătît . Aici, în laboratorul violet şi pe platourile orbitor de albe în care oficiază zilnic, zămislind minciuna seducătoare, găseşte Antonioni cea mai revelatoare expresie a dezumanizării în societatea occidentală modernă. Aici, unde poza devine esenţa, unde oamenii sunt transformaţi in roboţi şi accesoriul tiranizează... Dar într-una din acele expediţii ale s sale în care vinează imagini liniştitoare eroul nostru trăieşte o revelaţie : descoperă îndărătul unei idile aparente dintr-uin parc realitatea brutală a unui asasinat. Secvenţa care urmează a derutat pe unii spectatori din pricina lungimii ei acel epuizant du-te-vino între laborator şi birou, in care timpul cinematografic pare să coincidă cu cel real. Ce se intimplă aici ? Un asasinat e dedus teoretic. Există Iniţial o bănuială — alimentată de violenţa cu care necunoscuta încearcă să obţină filmul — un studiu al fotografiilor la început distrat, apoi din ce in ce mai atent, există un presentiment care se dezvoltă, după ezitări, Incertitudine. Antonioni aizbutit aici gradarea sentimentului, printr-o formidabilă progresie a vizualizării care după momente grele de aşteptare, biciuie nervii, transmiţindu-i spectatorului insuşi, ca un fulger de lumină, senzaţia revelaţiei. Cineastul a izbutit să filmeze, aici sentimentul, să-l facă fotogenic. Este şi momentul vital al personajului. Thomas are acum un mesaj de lansat semenilor săi, are o descoperire de transmis : s-a comis o crimă ! Nevoia de a comunica 11 umanizează şi drama se dezlănţuie în momentul in care fotograful îşi dă seama că cei din jur ii refuză mesajul. Alternativei adevărului brutal şi chinuitor, el îi preferă refugiul erotismului şi violenţei, beţiei şi ritmului. Echilibrul moral al personajului este complet tulburat. Cum să-l smulgă, oare, din pasivitate ? Cadavrul, neverosimil de concret, cu chipul lui de ceară sub razele lunii, a dispărut. Dar a existat oare vreunul ? Ultimul corp-delict care i-a rămas, fotografia, parcă e una din picturile abstracte ale amicului său, pictorul, formă ambiguă căreia îi poţi atribui un semnificant sau altul, după capriciile fanteziei. Certitudinea iniţială se pulverizează şi ea pe măsură ce iraţionalul rînduirilor sociale contaminează, ca o metastază, intelectul, conştiinţa, personalitatea. Totul se destramă şi singurul mod de a te adapta este să accepţi jocul, să taci, să capitulezi. Cum spunea, la noi, Bacovia : „Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu ştie nimeni... Altfel e greu pe pămint !“ Dar culminaţia şi clarificarea deplină a metaforei le aduce „partida de tenis“ din final, înconjurat de ceaţa stranie a arlechinelor moderni, suflete subalimentare care tşi disimulează suferinţa ll\w; £ BLOW-UP — film realizat in £ #■ coproducţie anglo-italiană de g g Michelangelo Antonioni, după o & 5 nuvelă de Julio Cortazar. Distrl- & JJ imjifi ; David Hemmings (Tho- g ^ mas), Vanessa Redgrave (necu- g ^ noscuta), Sarah Myles (Patricia), jj* g Veruschka, John Castle, Jane p g Birkin etc. etc. Imagine : Carlo 0 2 ,21 Palma. Film distins cu Marele g j* Premiu Palme d’Or la Cannes g 2.967, Premiul anual al criticii ^ jj franceze etc. etc. g sub fardul de pe chipuri, şi însufleţirea înşelătoare, Thomas urmăreşte amuzat la început, apoi din ce în ce mai absorbit, insolitul spectacol ce i se oferă. Mai mult decit o plată evoluţie de pantomimă, el vede aici o soluţie pentru a supravieţui : a simula, în mod exterior, existenţa, a te face că trăieşti, că iubeşti, că eşti mulţumitşi liber, a-ţi înăbuşi revolta profund umană, sub fardul conformismului, a evada în uitare. Alternativa de a ieşi in stradă, umăr la umăr cu alţi bărbaţi curajoşi cu care Antonioni l-a întîlnit în filonul său, alternativa de a acuza de pe pancarte crima care se petrece sub ochii lumii, de a-i sfida liniştea perfidă, de a o pune faţă în faţă cu adevărul necruţător, cere efort şi renunţări, e incomodă... Thomas alege somnul solidar al celor împăcaţi cu lumea lor şi în clipa în care a ridicat de pe jos — ce ? — ficţiunea unei mingi şi a lansat-o pe teren, a şi aderat de-acum la soluţia de a trăi fictiv... Ca In cele mai bune filme ale sale, poate chiar mai mult decit oricînd în trecut, vehementul cineast italian smulge — în Blow-Up — măştile şi Înfruntă, lucid, riscurile adevărului. Pentru Antonioni, scriitura cinematografică retmlne o formă a revoltei unei conştiinţe, un refuz îndîrjit al absurdităţii sociale şi a degradării personalităţii umane. T. Corenfil Jocul de-a viaţa... David Hemmings — un „om-ochi“... Gurn e coreei O EXPRIMARE ÎNGRIJITĂ, cu o ţinută cit mai aleasă, nu se obţine numai prin respectarea normelor gramaticale propriu-zise; ea trebuie să întrunească şi alte însuşiri care ţin fie de originalitatea structurării ideilor in propoziţii şi în fraze, fie de ceea ce constituie valenţele expresive ale stilului. Am vrea, în cele ce urmează, să ne referim la unul dintre aspectele stilistice ale comunicării şi anume la folosirea cuvintelor cu valoare de epitet. După cum se ştie, această funcţie o îndeplinesc, îndeobşte, acele elemente lexicale care — în terminologia de specialitate - se numesc adjective si adverbe. Recent, Intr-un articol publicat de revista România literară (nr. 44), acad. Al. Graur sublinia — cu Zorzoane justeţe - faptul că limba noastră dispunînd de două posibilităţi de plasare a adjectivului (înainte şi după substantiv) ea „devine mai suplă şi, în acelaşi timp, izbuteşte, fără material suplimentar, să exprime nuanţe mai variate“. Aceasta — adăugăm noi — cu condiţia ca apelul la adjective şi la adverbe să nu fie atît de insistent, încît să rezulte un limbaj încărcat cu tot felul de atribute, care, printr-o excesivă întrebuinţare, au neajunsul nu numai să obosească, dar să şi împiedice desprinderea, cu claritate, a ideilor. Cu deosebire, acest stil „ornamentat“ este folosit în unele comentarii de ordin literar, autorii lor vrînd, desigur, să pară cît se poate de „culţi“, de vreme ce se află în posesia unui vocabular atît de bogat în epitete „distinse“.... Să cităm, cu titlu ilustrativ, numai cîteva din cele peste treizeci de exemple de stil adjectivat pe care le conţine un comentariu de numai trei pagini (formatul revistei Secolul 20) : „soroc de înduioşări vetuste“ ; „efervescente eforturi de vaste rememorări“ ; „puterea de a asimila robust“ ; „nu pentru a ne descuraja intr-o ştiutoare timiditate“ ; „poetul scria sagace“ ; „în faţa unei dileme simptomatice“ ; „o ţinută tot mai epurat riguroasă“. Abuzul de epitete — ca orice abuz —* este dăunător : el imprimă — pe lîngă neajunsurile semnalate mai înainte — o notă de preţiozitate care provoacă dezgustul. Oare aceasta să se urmărească de către cei care recurg la tot felul de artificii verbale ? Noi credem că nu. Este - de aceea - nevoie ca stilul lor să aibă - spre a-l parafraza pe autorul exemplelor citate mai sus - o ținută... epurată de zorzoane ! N. Mihăescu *1 PERpsm UIMIiţl DE PIRND , Urmare din pag.X de la uzina „Republica“, privitoare la faptul că o parte din personalul tehnico-administrativ, care lucrează ln serviciile funcţionale, să fie repartizat în secţiile productive. Aşa după cum este şi firesc, dările de seamă şi participanţii în discuţii au subliniat că între îndeplinirea sarcinilor profesionale şi respectarea normelor vieţii de partid există o legătură organică, indisolubilă. De aceea, atenţia dezbaterilor s-a concentrat în mod deosebit asupra modului cum au acţionat birourile şi comitetele organizaţiilor de partid pentru dezvoltarea democraţiei Interne, aplicarea consecventă a principiului muncii şi conducerii colective, întărirea disciplinei de partid, perfecţionarea stilului şi metodelor de muncă, munca politico-ideologică şi alte laturi importante ale vieţii de partid. Apreciind faptul că adunările sînt, In general, mai bine pregătite, că dezbaterile se axează, în majoritatea cazurilor, pe problemele majore are activităţii de partid, strîns legată de îndeplinirea sarcinilor profesionale, trebuie să spunem că se mai întîlnesc cazuri cînd unele dări de seamă sint unilaterale, abundă in generalităţi sai într-o înşiruire de fapte nesemnificative, lipsite de concluzii. Un asemenea exemplu ni-1 oferă darea de seamă prezentată de biroul organizaţiei de bază de la Centrala de reparaţii auto din Ministerul Transporturilor, care cuprinde doar unele situaţii statistice, criticile fiind adresate unităţilor din exterior, fără nici o referire la comuniştii din organizaţia de partid, la stilul şi metodele de muncă ale biroului organizaţiei de bază. Cu toate că scopul adunărilor anuale pentru dări de seamă este, aşa cum se arată în Statutul partidului, de a se aduce la cunoştinţa organizaţiei modul în care au fost îndeplinite hotărîrile adunării generale precedente, totuşi, în dările de seamă prezentate de birourile organizaţiilor de bază de la secţiile mecanic-şef — Uzinele Chimice Române, strungărie — Atelierele „9 Mai“, asemenea laturi esenţiale ale muncii de partid au fost tratate în mică măsură. Desigur, astfel de situaţii nu sunt de natură să asigure dezbateri fructuoase, în care comuniştii să analizeze, cu simţ de răspundere, munca birourilor organizaţiilor de bază, activitatea lor proprie, ca în viitor să se asigure înlăturarea deficienţelor, promovarea largă a experienţei pozitive, în vederea sporirii eficacităţii întregii activităţi a organizaţiilor de partid. Ţinând seama că în perioada următoare continuă să se desfăşoare adunările anuale pentru dări de seamă în organizaţiile de bază, precum şi adunările activului comitetelor de partid din întreprinderi şi Instituţii, biroul Comitetului municipal, în urma analizării modului cum s-au desfăşurat pînă în prezent aceste adunări, a luat o serie de noi măsuri, astfel ca această acţiune de mare importanţă pentru viaţa organizaţiilor de partid să contribuie la întărirea lor organizatorică şi politică. Deoarece experienţa a arătat că buna desfăşurare a adunărilor depinde de îndrumarea şi sprijinul concret acordate organizaţiilor de partid, membrii comitetului municipal şi al comitetelor de sector, toţi activiştii de partid, participă efectiv la pregătirea acestora. In repartizarea lor s-a urmărit ca activiştii să meargă în acele unităţi pe care le cunosc cel mai bine, astfel ca participarea lor să nu constituie un act formal, ci să-şi aducă din plin contribuţia la rezolvarea problemelor care preocupă organizaţiile de partid respective. Desigur, ancorarea dezbaterilor din adunările generale în problemele de fond ale respectivelor locuri de muncă trebuie să caracterizeze dările de seamă, discuţiile. In acelaşi timp, insă, adunările trebuie să constituie un prilej de analizare şi a altor aspecte ale activităţii organizaţiilor de bază şi, in primul rînd, a acelora legate de stilul de muncă, de priceperea birourilor de a milita neobosit pentru promovarea noului, pentru înlăturarea, a tot ceea ce înseamnă formalism, anchilozare. De aceea s-a recomandat activiştilor de partid, birourilor organizaţiilor de bază să combată, cu hotărâre, tendinţele de automulţumire, de prezentare a activităţii într-o lumină trandafirie. Trecerea sub tăcere a greutăţilor şi dificultăţilor sunt contrarii spiritului muncii de partid, atmosferei de permanentă efervescenţă creatoare, de promovarea Înaltei responsabilităţi în îndeplinirea sarcinilor. O premisă esenţială a bunei desfăşurări a adunărilor anuale pentru dări de seamă o constituie crearea unui climat favorabil participării active a tuturor comuniştilor la dezbaterea activităţii birourilor organizaţiilor de bază şi a comitetelor de partid, la stabilirea celor mai judicioase măsuri. In acest sens, organizaţiile de partid au datoria să vegheze ca dările de seamă şi proiectele planurilor de măsuri să fie rodul unei largi consultări a comuniştilor, în scopul cunoaşterii amănunţite a situaţiei de la fiecare loc de muncă, în desprinderea acelor aspecte majore ale activităţii colectivelor, care prezintă un deosebit interes. Situaţiile întîlnite la unele organizaţii de bază din sectoarele 3 şi 4, în care prezenţa comuniştilor la adunări a fost doar de 80 la sută, nu sunt de natură să mulţumească comuniştii acestor organizaţii. Ţinerea, în asemenea condiţii a adunărilor a pus in imposibilitate mulţi comunişti care, din diferite motive n-au fost prezenţi, să dezbată propria lor activitate. Pentru ca toţi aceşti comunişti să cunoască ce s-a dezbătut în adunarea generală de dare de seamă, îndeosebi sarcinile ce stau în faţa organizaţiei de bază, se recomandă ca birourile să le pună la dispoziţie documentele respective să s* organizeze discuţii cu ei. Aria dezbaterilor adunărilor pentru dări de seamă, indiferent dacă acestea se desfăşoarăîn întreprinderi sau în Instituţii, este foarte largă. Esenţial este ca birourile şi comitetele de partid să abordeze aprofundat întreaga activitate de partid, acordindu-se prioritate laturilor ei cele mai importante , creşterea rolului conducător al organizaţiei de partid, sporirea răspunderii comuniştilor pentru rezolvarea competentă şi operativă a sarcinilor, aplicarea neabătută a normelor vieţii de partid, dezvoltarea democraţiei Interne şi întărirea disciplinei de partid şi de stat, pregătirea politico-ideologică a comuniştilor şi a celorlalţi oameni ai muncii. Un loc important în cadrul dezbaterilor va trebui să-l ocupe analiza modului cum au fost îndrumate sindicatele şi organizaţiile U.T.C., aportul lor la munca poltică şi cultural-educativă pentru dezvoltarea conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, la mobilizarea colectivelor de muncă la îndeplinirea angajamentelor în întrecere, luate în acest an. O atenție mai mare va trebui să se acorde întocmirii planurilor de măsuri pe perioada următoare. Ele trebuie să cuprindă atît prevederi imediate, cît și de perspectivă, care să asigure îndeplinirea sarcinilor ce revin fiecărui colectiv de muncă din hotărîrile Congresului al X-lea al partidului. Pe lingă măsurile politico-organizatorice legata de realizarea integrală a planului și angajamentelor luate in întrecerea socialistă pe 1969, pregătirea Îndeplinirii ritmice a sarcinilor de producţie pa 1970, este necesar să se stabilească măsuri concrete pentru perfecţionarea activităţii de partid. Deosebit de important este ca, asigurîndu-se participarea intensă a membrilor de partid la discuţii, birourile şi comitetele organizaţiilor de partid să reţină sugestiile, observaţiile critice, propunerile făcute în adunări şi să urmărească aplicarea lor în practică. Corectitudine (Urmare din pag. 1) cluzia că omul are... multe pe cap. Oare amnezia să fie de vină ? Oare bombardamentul informaţional zilnic să fie cauza ? Să fim atît de obosiţi încît creierul refuză să înregistreze o promisiune elementară făcută ? Nu mai dispunem de timp ? Atunci de ce ne angajăm ? Dezinvoltura cu care se calcă uneori în picioare cuvîntul dat este alarmantă, candoarea angelică este supărătoare. Se fac promisiuni pe care autorii lor le ţin minte... pînă la prima ceaşcă de cafea. Se spune că punctualitatea, respectarea cuvîntului sînt începutul seriozităţii. Dacă aşa stau lucrurile, să ne fie chiar atît de indiferent că alţii ne cataloghează, pe bună dreptate, neserioşi ? Am fost întîmplător martorul unei discuţii. Cineva pleda, cu mult suflet, pentru rezolvarea unei chestiuni foarte importante pentru el. Interlocutorul îl privea atent, dar eu mi-am dat seama că privirea îi alunecă pe lingă cel ce vorbea, zburînd pe fereastră. Din cînd în cînd, zicea cite un „da“, însoţit de mişcarea capului, în semn aprobativ. La sfirşit a spus : „bine, vom vedea“. Rămaşi singuri, cunoştinţa mea s-a plîns : „Trebuie să-mi pierd timpul cu treburi pe care nu le pot rezolva”. „De ce nu i-ai spus de la început ? l-am întrebat nedumerit. Nu era mai cinstit ? Nu era mai corect să-i spui omului adevărul ?“ „Eşti naiv, a urmat răspunsul. E mai bine să-l faci să creadă că vrei să-l ajuţi“. Nu, de trei ori nu... Este de un milion de ori mai bine să-i spui omului adevărul, decît să-l duci cu vorba. Am cunoscut un şef de serviciu care nu lua niciodată apărarea subalternilor săi (în situaţii in care aceştia meritau) ba, mai mult. Încerca să-l convingă pe director că sînt nişte Incurcă-lume, lâsind să se înțeleagă că el este singurul care... In serviciu însă, se întorcea ca Radames, spunlnd că „s-a bătut“ cu directorul pentru a-l convinge de meritele nu știu cui, iar oamenii îl credeau. Cind se lua cîte-o măsură în legătură cu cineva din serviciul pe care 11 conducea, ridica miinile spre cer, invocind puterea divină : „Eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă...“ verifică dacă poţi !... Oare, pentru asemenea oameni, cuvîntul corectitudine să fie o noţiune atit de abstractă incit să n-o poată înţelege ? Să fie chiar atît de imuni la mustrările de conştiinţă pe care, în mod normal, ca oameni, ar trebui să le aibă . Coşmarul dat de Insomnii să ie fie chiar străin ? Obişnuim copiii să iubească adevărul, să fie cinstiţi, corecţi, să-şi respecte cuvîntul dat. Ca părinţi, nu vrem să zdruncinăm încrederea copiilor in noi, n intr-o (să-i spunem pe nume) minciună, indiferent că o servim intr-un ambalaj de cuvinte alese. Dar ca cetăţeni In societate ? Nerespectarea disciplinei contractuale atrage după sine consecinţe. Nerespectarea cuvîntului atrage (pentru unii)... pofta de a persista in incorectitudine pentru că judecătorul suprem, opinia publică, nu i poate aplica pedepse de genul celor prevăzute în legi. Și totuși, acest judecător suprem, opinia publică, poate și trebuie să-i aducă la realitate pe astfel de oameni. POVESTIRILE LUI HOFFMANN (Silvia Voinea, Eugenia Moldoveanu, Maria Sindilaru, Traian Popescu, Valentin Teodorian, Iulia Buciuceanu, Viorel Ban) — Opera română, tel. 16.48.20, ora 19.30. PĂRINŢII TERIBILI (Tanţi Cocea, Irina Răchiţeanu, Geo Barton) — Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Studio, tel. 15.15.53, ora 19.30. METEORUL (Toma Caragiu, Beate Fredanov, Septimiu Sever, Mihaela Juvara) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, tel. 14.60,fie, ora 20. TRANSPLANTAREA INIMII NECUNOSCUTE (Radu Beligan, Ileana Predescu, Valeria Marian, Marin Moraru, Florian Pittiş) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16, ora 20. TANGO (George Constantin, Octavian Cotescu, Victor Rebengiuc) — Teatrul Mic, tel. 15.63.88, ora 20. CURSA DE ŞOARECI (Marga Anghelescu, Iulian Necşulescu, Corneliu Dumitraş) — Teatrul Giuleşti, tel. 18.04.85, oră 19.30. LA CIORBA DE POTROACE (Nucu Păunescu, Dodi Calan Rusu, Mihai Heroveanu) — Teatrul „C.I. Nottara“, sala Magheru, tel. 15.93.02, ora 19.30. BUCUREŞTI VARIETE (Nicolae Niţescu, Lucki Marinescu, Ciupi Rădulescu) — Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu“, tel. 12.27.45, ora 19.30. UMBRA DOCTORULUI NAGVAN (Marcel Gingulescu, Victor Radovici, Gh. Vrinceanu, Aurora Eliad) — Teatrul „Ion Creangă“, tel. 12.85.56, ora 18.30. ELEFANŢELUL CURIOS — Teatrul Ţăndărică, sala din cal. Victoriei, telefon 15.23.77, ora 17. CĂLUȚUL COCOŞAT — Teatrul Ţăndărică, sala din str. Academiei, telefon 16.14.92, ora 17. SARACUGICA — prezintă Teatrul de revistă „Fantasio", din Constanţa, In sala Teatrului de comedie, ora 20. CAFEAUA CU LAPTE DE ADIO — Teatrul „C. Tănase“, sala Savoy, telefon 15.56.78, ora 19.30. FEMEI, FEMEI, FEMEI — Teatrul „C. Tănase“, sala din cal. Victoriei 174, tel. 15.04.18, ora 19.30. CONCERT SF, MUZICA PRECLASICA — Sala mică a Palatului, ora 20. RITMURILE ARENEI — Circul de stat, tel. 11.01.20, ora 19.30. PREMIERE PĂPUȘĂ — Republica (11.03.72) 13.30, 17, 20.30. FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ - Patria (11.86.25) — 8, 11.30, 14, 16.30, 19, 21.30 . Festival (1s.63.64) — 8, 11.43, 15.30, 18.15, 20.45. BLOW-UP - Capitol (16.29.17) — 9.15, 12, 15,13, 18, 20.45 . Cinemateca (sala Union) (13.49.04) — 9.30, 11.45, 14. VIKIDIANA — Central (14.12 24) — 9.30, 11.45, 14, 18.15, 18.30, 20.45. ULTIMA LUNA DE TOAMNA — Doina (16.35.38) - 18.15, 20.30. O SUTA UNU DALMATIENI - Doina (16 35 33) - 9—18 In continuare, războiui pace (seriile Il îl) - Unirea (17.10 21) — 15.30. 19. RĂZBOI si PACE (seriile IH si IV) - Buzesti (15.82 79) — 15.30. 19. DOMNIŞOARELE DIN ROCHEFORT — Rahova (23.91.00) — 20 15. NOAPTEA Popular (35.15.17) — 20.30. LA NORD PRIN NORD VEST - Griviţa (17.08.58) - 9.15, 12, 15.15 . Bucegi (17.05.47) — 9.30, 12 15, 16.30, 19.30. CORABIA NEBUNILOR — Mioriţa (14.27.14) — 9.30, 12.30, 16.15, 19.30 . Tomis (21.49.46) — ,B—14 în continuare, 17. 20. STELELE DIN EGER — Munca (21.50.97) — 18. 20. MINA CU BRILIANTE - Arta (21.31.86) — 0.15—15.45 în continuare, 18.15,20.30. 2BOARA CIOCIRLIA ; ORIZONT ŞTIINŢIFIC NR. 10/1969 ; TOAMNA IN CARPAŢII MOLDOVEI ; CHEMAREA PĂDURII ; MINIATURI ; TREPTELE ; LANTERNA MAGICA - Timpuri Noi (15.61.10) — 11-21 In continuare: CĂLDURĂ — Victoria (18.28.79) — 8i 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45. IN IMPARATIA LEULUI DE ARGINT — Luceafărul (15.87.87) — 9, 11.15, 13.30, 18, 18.30. 21 ; București (15.61.54) — 9, 11.15, 13.30, 16.15, 18.45, 21 ; Favorit (Drumul Taberei) — 16. 13, 15.30, 18, 20.30. GALILEO GALILEI - Viitorul (11.43.03) — 15.30, 18, 20.30. BALTAGUL - Grivia (17.08.58) — 18.15, 20.30 . Floreasca (33.29.71) — 9, 11.30, 15, 18, 20.30. BERU ȘI COMISARUL SAN ANTONIO — Feroviar (16 22.73) - 8.30. 11, 13.30, 13, 18.30. 21 ; Melodia (12.06.88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18 30. 20.45 ; Modern (23.71.01) — 9.15, 11.30, 13 45, 16, 18.15, 20 30. MAI PFRUIMLOASE DECIT RAIICATII — Excelsior (16.10.88) - 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Flamura (23.07.40) — 9, 11.15, 16, 18.15, 20.30. OMUL MOMENTULUI - înfrăţirea latre popoare (17.31.64) — 15. 17.45. 20. OMUL, ORGOLIUL, VENDETA — Dacia (16.26.10) — 8.30—21 în continuare. VIAŢA LUI MAXEUS Lira (31.71.71) — 20.15. CELE TREI NOPŢI ALE UNEI IUBIRI — Cotroceni (13.62.56) — 18. PARIA — Lumina (16.23.35) — 8.45—16.15 în continuare, 18.30. 20.45 ; Drumul Sării (31.28.13) — 15. 17.30, 20 ; Moşilor (12.52.93) — 15.30, 18. OAMENI ÎMPIETRIŢI — Moşilor (12.52.93) — 20.30. TIGRUL — Ferentari (23.17.50) — 15.30, 18, 20.15 ; cringaşi (17.38.81) — 15.30, 18, 20.15. LUPII ALBI - Giuleşti (17.55.40) — 15 30, 18, 20.30 ; Volga (11.91.26) — 9—15.30 in continuare, 18, 20.30. UN GLONTE PENTRU GENERAL — Pacea (31.32.52) — 15.45, 18, 20.15. TESTAMENTUL DOCTORULUI MARUSE - Gloria (22.44.01) — 9. 11,15, 13.30, 16, 18,15, 20.30 . Aurora (35.04.66) — 9.15, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. OMUL CARE VALORA MILIARDE — Popular (35.15.17) — 15.30, 18 . Vitan (21.38.82) — 15.30, 18. CRĂCIUN CU ELISABETA - Vitan (21.39.82) — 20.30. ATENTATUL DE LA SARAJEVO — Rahova (23.91 00) — 15.30, 18. SOARELE VAGABONZILOR — Progresul (23.94.10) — 15.30, 18. APELE PRIMĂVERII — progresul (23.91 10) — 20.30. bAflaţi in deplasare — Cosmos (35.19.15) — 15.30. 18. — 10. ADIO, GRINGO - Flacăra (21.36.40) — 15.30. 18, 20.30. ANGELICA ȘI SULTANUL — Bica (31.71.71) — 15.30. 13 ; Cotroceni (13.62.56) — 15.30. 20.30. 18.00 Copiii cîntă şi dansează. Program interpretat de ansamblul folcloric de cintece şi dansuri , Românaşul“ al Palatului Pionierilor. 18.30 Dropiile. 18.43 Arte frumoase. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.30 Totul cîntă. Instrumente muzicale populare. 20.00 Telecinemateca . Barbă roşie. Producţie a studiourilor japoneze. 21.30 Reflector : Telefoileton cotidian. 21.40 Microaveapremieră. 21.45 Teleglob. Orele Parisului. Film de Manase Radnev. 22.10 Salonul literar al T.V. Dialog cu epoca. Amfitrion Şerbar Cioculescu. 22.50 Telejurnalul de noapte..