Informatia Bucureştiului, iunie 1971 (Anul 18, nr. 5525-5550)
1971-06-10 / nr. 5533
Văzut de C. leader Cită deosebire între „Butch Cassidy“ şi „100 de dolari“ — aceste două westernuri turnate în acelaşi an — 1969 în filmul lui Hathaway, justiţia nu mai este f£ritoma impersonală, mecanismul orb care-i striveşte pe bandiţii fermecători, ci protagonistul însetat de dreptate, în luptă cu zădărnicia lumii. Avem în faţă un western solid, lucrat „bâtrîneşte“, cu migală, fără grabă. Dacă la aproape 70 de ani, John Wayne, cowboyul veteran se încumetă să facă demonstraţii acrobatice călare, regizorul, septuagenar şi el, mi se ruşinează să-şi poarte filmul „la trap“, ceea ce îi solicită spectatorului un dram de răbdare. Lui Hathaway îi trebuie — ce-i drept 45 de minute Intr-un interviu oferit unei reviste literare, Grigori Kozîtițev nega cu energie existenta vreunei legături de idei între cele două adaptări shakespeariene pe care le-a realizat în ultimii ani. Şi totuşi nu poţi să nu remarci că centrul de greutate al ambelor ecranizări este acelaşi sfredelitor moment de îndoială : „Ce e omul ?“. „Minune a naturii sau chintesenţă a ţarini; “« , se întreba Hamlet, aşa cum Lear izbucneşte şi el frămîntat : „Atît de puţin să fie omul ?... Nimic n-ai mult decit un «biet animal gol şi în două labe...“ Pe această replică şi-a sprijinit cineastul întreaga arhitectură cinematografică. El îşi începe şi îşi încheie filmul urmărind aceleaşi turme nesfîrşite de pribegi, rebegiţi de frig şi supţi de foame, vagabonzi, cerşetori, schilozi, dezmoşteniţi ai soartei, mişunînd pămîntii în împărăţia fericitului Lear şi încremenind resemnaţi la poarta palatului. Adevărul — dincolo de poartă ! Iar în palat o lume de trufie şi răsfăţ, de convenţii şi ipocrizie, in care se lăfăiesc linguşirea şi intriga, trădarea şi crima. Trufia veşmintelor şi graţia gesturilor disimulează aici pe animalul din om, amăgitor şi crud, lacom de plăceri şi de putere Purtat de indîrjirea lui hear, Kozînţev va sfişia apoi straiele şi fastul, pentru a ne dezvălui in toată hidoşenia ei, sălbăticia pe care o poate ascunde trasca înşelătoare a unei civilizaţii. Un reporter prezent pe platou în timpul turnării, mărturisea că l-a auzit pe regizor repetînd de nenumărate ori aceeaşi indicaţie obsesivă : „Mai simplu, mai brutal !“ Şi, Kozîntev, asta a fi reuşit un film simplu şi brutal. Poate, dintr-un anume punct da vedere, prea simplu, chiar, păcă- legerepCecm adaptare după Shakespeare de Grigori Kozinţev. Imaginea : Ionas Griţius. Muzica : Dmîtri Şostakovici. Distribuţia ! Lear ! IUri larvei, Generil : Elsa Radzin, Regan : Galina Volcick, Cordelia : Valentina Sendrikova, bufonul : Oleg Dal, Gloucester : K. Sebris, Edgar : Leonard Merzin, Edmund : Regimantas Adomaitis, Kent : Vladimir Emelianov, Cornwall : A. Volkaei, Albany : Donatas Banionis etc. tuind, adică, prin simplificare. Pentru că „Lear“ înseamnă mult mai mult decit această prăbuşire care taie respiraţia, din poleitele sfere ale privilegiului, in animalitate. Cunoscutul exeget polonez al lui Shakespeare, Kott, observa în tragedia lui Lear coexistenţa a ceea ce el denumea „teatrul lui Macbeth” şi „teatrul lui Iov“. Or, dacă „teatrul lui Macbeth“ cu întreaga cohortă de cruzimi, este fără cruţare dezvoltat pe ecran, noua carte a lui Iov redactată la finele Renaşterii, de un poet care, aproape de 50 de ani, începuse să soarbă din cupa amară a senectuţii, şi-a găsit o oglindire incomparabil mai palidă, mai plată. De-aici, cred, insatisfacţia pe care ne-o lasă o bună parte din film, din această neglijare a reliefului uman al personajelor în favoarea relevării obsedante a animalităţii. Urmăriţi-l pe Lear al lui Iuri Iarvel, evoluînd fără convenţionala majestate ultragiată, ci cu expresia unui copil răsfăţat de soartă care a fost surprins în iarna vieţii, fără acoperi- Viziunea interpretului e îndrăzneaţă şi justificată, prezenţa lui, emoţionantă, cu faţa-i uscată şi flacăra albă a pletelor, dar aş fi vrut să-i recunosc pe chip procesul clarificării treptate : la început, umbra unei bănuieli, apoi teama cu care — trufaş — refuză încă să se confrunte, cuprinderea situaţiei, deznădejdea, abandonarea ultimelor iluzii şi — în sfîrşit — iluminarea pînă la pierderea minţii, înţelegerea dusă, fără ezitare, pînă la nebunie. Cum va spune Edgar : „Cu cuget clar, în nebunia lui !“ Interpreţii, ca întreg filmul însuşi, îşi regăsesc echilibrul doar pe terenul „teatrului lui Macbeth”. Aici, în secvenţe atroce, pictate în sumbră tonalitate de acest Goya al camerei care este operatorul Ionăs Griţius, se află adevăratele rezonanţe tragice ale filmului. Ca în modul teribil de autentic şi consecvent, in simplitatea sa cu care finalul răspunde, de fapt, obsedantei întrebări a filmului : „Atît de puţin să fie omul ?“ Zguduită de tragedia la care a asistat, mulţimea mută, cenuşie, se pune în mişcare. Retrăgîndu-se, aparatul surprinde cimpul pîrjolit de război, pe care oameni în zdrenţe purced să ridice, din nou, uşi prăbuşite, să sprijine ziduri dărăpănate. In această inepuizabilă forţă proprie omului, de a renaşte mereu din ruine, de a crede din nou, de a iubi, de a spera, răsună cu forţa unei adevărate replici shakespeariene, răspunsul stenic al autorului, un adevărat „ecce homo“... producţie a studiourilor din S.U.A. — 1969 de Henry Hathaway. Imagine : Lucian Ballard. Interpretează :John Wayne (distins cu „Globul de aur“ şi cu Oscar ( 1969 pentru 36 de ani de carieră cinematografică), Glen Campbell (sergentul), Kim Darby (Mattie), Robert Duval (Ned Pepper), Jeff Corey (Tom ucigaşul), pentru a demara acţiunea, dar o dată pornit, o poartă insa după toate regulile artei, pînă la tradiţionalul şi neverosimilul duel în care Wayne culcă la pămînt patru redutabili adversari, jonglînd dezinvolt carabina şi pistolul pe degete. Inovaţie, in filmul său, este doar apariţia, în chip de răzbunător, a unei „fete în floare“, cum ar spune autorul lui „Swan“. Personajul amazoanei, cu temperament furtunos şi seducătoare efuziuni spontane prilejuieşte foarte tinerei actriţe Kim Darby o performanţă care ameninţă să-l pună in ujmbră pe sărbătoritul Wayne, la 35 de ani de carieră. Dacă pe bătrînul cowboy îl urmărim cu curiozitatea pe care ne-o trezeşte un record de longevitate, adevărata protagonistă a filmului este această exuberantă şi originală actriţă. — După cum ştiţi, munca literară este strict individuală. , Ceea ce m-a cîştigat pentru cinematograf n-a fost, cum îşi închipuie unii, soţul meu, ci faptul că am descoperit o artă care-l ajută pe intelectual să nu se izoleze, care-l stimulează pentru o muncă de echipă. Filmele noastre se nasc din lungi colocvii între scenarist, dialoghist, operator și realizator. Evident că șeful „teamului“ nu poate fi decît regizorul, pentru simplul fapt că el este cel care începe şi care desăvârşeşte lucrul. Ultimul film realizat de echipa Torre-Nilson este o evocare a unuia din marii revoluţionari ai Americii Latine, generalul San Martin. Dar Leopold Torre- Nilson a fost consacrat prin faptul că aborda în filmele sale, arzătoare probleme sociale ale actualităţii. De ce această neaşteptată incursiune în trecut ? — Pur şi simplu pentru că foarte multe probleme sociale actuale îşi găsesc originea în istorie. Trecutul trăieşte în prezent, inspiră prezentul. San Martin, generalul nostru de la 1800, a luptat împotriva colonialismului spaniol, dar tematica luptei anticolonialiste rămâne, şi astăzi, actuală. Am avut impresia că această concepţie despre actualitatea filmului istoric străbătea şi un remarcabil film românesc pe care am avut prilejul să-l văd : Pădurea spînzuraţilor. — Unde aţi vizionat ecranizarea lui Liviu Ciulei ?. — Cred că la San Francisco ! M-a impresionat în filmul acela sobru şi bogat, totul, de la gîndirea profundă a realizatorului, pînă la naturaleţea interpreţilor şi expresivitatea operatorului. Este una din acele rare producţii care poate scoate, în plină lumină, o cinematografie mai puţin cunoscută — a încheiat interlocutorul nostru. T. C. ÎOOfterfo/err/ ftenserif O ISTORIE DIN GHERLOVO... aşa se intitulează noul film pe care regizorul Grişa Ostrovschi, şi-l recomandă drept „debut“. De fapt, Grişa Ostrovschi, regizor de teatru cu vechi state de serviciu, a fost consacrat deja în arta ecranului de către unul din cele mai bune filme bulgare ale ultimilor ani : „Ocolul“ Dar Ostrovschi fusese acolo coautor Şi el îşi socoteşte abia primul film independent ca adevăratul debut. In imagine, protagonistul filmului, actorul Vassil Mihailov. Festivalul filmului din Berlinul occidental Festivalul cinematografic internaţional din Beriinul occidental se va desfăşura anul acesta intre 25 iunie şi 6 iulie. In aceeaşi perioadă se va desfăşura, paralel cu competiţia, şi tradiţionala manifestare „Forumul tînârului film“ consacrată debuturilor. In cadrul retrospectivelor organizate cu prilejul festivalului, participanţii vor avea prilejul să urmărească in ediţia aceasta un ciclu de filme muzicale realizate in anii ’30 de Eddie Cantor şi Busby Berkeley. Marţi seară, la cinematograful de artă „Capitol” din Capitală, a avut loc o gală de filme de scurt-metraj organizată de Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, cu prilejul celei de-a doua aniversări de la constituirea Guvernului Revoluţionar Provizoriu al Republicii Vietnamului de sud. Deşi succint, programul a reuşit să ne facă o idee despre calitatea şi amploarea cinematografului care se dezvolta în regiunile eliberate ale Vietnamului de Sud, uneori în imediata apropiere a frontului. Principala modalitate utilizată o constituie, cum e şi firesc in condiţiile date, cronica filmată. Operatorii studioului „Eliberarea“, luînd parte în prima linie de luptă, au înscris pe peliculă aspecte principale ale bătăliilor de pe colinele Kokaba, în 1969, sau chiar în iarna acestui an, de pe faimoasa şosea nr. 9. Imaginile, care poartă pe ele pecetea febrei bătăliei, în tremurul aparatului şi în precipitarea montajului, ne-au redat patosul luptei drepte a unui popor eroic, care loveşte fără cruţare în cotropitorul imperialist şi în complicii săi. Aparatul care descrie indîrjirea bătăliei, care adastă numai o clipă peste imaginea unei orezării pîrjolite de napalm nu neglijează, intr-un răgaz să investigheze chipurile luptătorilor în aşteptarea atacului, chipuri de oameni blînzi, iubitori de muncă de voioşie, constrînşi de agresor să apuce calea armelor. Cronica filmată este departe de a epuiza, însă, evantaiul de genuri ale producţiilor studioului sud-vietnamez „Eliberarea“. Reportajul a reprezentat şi el, în gala oferită marţi, bucureştenilor, o formulă remarcabilă. In filmul „Pe şoseaua nr. 9“ apar, la un moment dat în cadru, cîţiva ofiţeri superiori saigonezi capturaţi în cursul operaţiilor. Aceştia devin protagoniştii reportajului „Există numai o singură cale“, realizat cu prilejul unei conferinţe de presă în care ofiţerii îşi mărturisesc înfrîngerea „Singura cale — declară ei — este capitularea necondiţionată". Singura cale este retragerea intervenţioniştilor din Vietnamul de Sud şi respectarea voinţei unui popor ferm hotărît să şi-o impună. Despre această voinţă de neabătut, vorbesc două eseuri cinematografice consacrate omului vietnamez. „Un sat mic" înregistrează pe peliculă viaţa unui cătun, format din 20 de bordeie, arse în numeroase rînduri de incendiatorii ţării şi ridicate din nou de către ţărani care îşi continuă viaţa, munca, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Este în această statornicie descrisă lapidar de aparatul de filmat, expresia invincibilităţii armatei de eliberare identificate cu ţelurile poporului“. „Artă şi tinereţe“ a adus pe ecran un subiect inedit : teatrul. In această ţară profund rănită de război, operatorii au filmat viaţa de „culise“ a unui ansamblu de păpuşari format din tineri între 15 şi 16 ani. Aceşti artişti cu virtuozitate în degete şi inteligenţă în priviri, transformă oţelul tancurilor şi avioanelor americane, în păpuşi. Ei înfiripă din metalul ars în explozii, delicate şi spirituale figurine, însufleţindu-se spre veselia publicului care nu uită că dincolo de realitatea crudă a războiului, se află frumosul, dragostea de om, munca, viitorul. Şi imaginile operatorilor sud-vietnamezi, ne-au arătat oameni minunaţi care trăiesc şi acţionează în numele indestructiv, hitului lor viitor. Filme sud-vietnameze în faţa publicului bucureştean Cone caVenctGLr. Dacă Grigore Brezeanu, fiul marelui actor Ion Brezeanu, poate fi considerat ~ de bună dreptate — primul nostru regizor de film, nu este mai puţin adevărat că titlul de producător îi revine pentru prima dată la noi in ţară lui Leon Popescu. Atras de Grigore Brezeanu spre film, Leon Popescu a finanţat producţia primului nostru „mare film“ — „Războiul Independenţei“ (înaintea căruia mai sunt consemnate doar alte două încercări, realizate tot de regizorul Naţionalului bucureştean, Grigore Brezeanu — „Amor fatal“ şi „înşir-te mărgărite“). Ulterior (în afară de actualităţile care poposeau pe ecrane sub titulatura de „Jurnalul Leon Popescu“) cel care declara intr-un interviu că urmăreşte „a face o editură de filme româneşti, lucrate după scene româneşti, jucate de artişti romăni“, asigură baza materială a unei serii de filme care, ca şi „Războiul Independenţei“, au fost reprezentate sub egida casei producătoare „Filmul de artă Leon Popescu“. Unul dintre aceste filme, „Amorul unei prinţese“ (din care Arhiva Naţională nu păstrează nici măcar fragmente), a avut o soartă cu totul aparte. Premiera, care a fost fixată şi anunţată pentru data de luni 17 iunie 1913, nu a mai avut loc. Se pare că filmul nu a fost reprezentat public decit o singură dată, la 11 iunie, în faţa invitaţilor şi a presei. Un spectacol „închis“, deci, o, avanpremieră, un spectacol de presă. O publicaţie a vremii, „Rampa", îşi informa — la 14 iunie — cititorii că o serie întreagă de celebrităţi ale literaturii şi teatrului au onorat cu prezenţa lor prima proiecţie a filmului. Printre ei : Liviu Rebreanu, N. D. Cocea, Emil Gîrleanu, Mihail Sorbul, Ion Minulescu, C. Moldovanu. Asta, in afară de interpreţi, printre care se aflau, de asemenea, multe nume sonore ale scenei româneşti : Marioara Voiculescu, G. Storin, Ion Manolescu, Bebe Stănescu, Maria Vecera Ionescu, Elena Crissenghi ş. a. La scurte intervale în acelaşi an şi în cel următor, au mai fost lansate pe piaţa cinematografică alte câteva producţii „Leon Popescu“ , „Răzbunarea“, „Urgia cerească“, „Cetatea Neamţului“, „Spionul“. Dar despre toate acestea, conformîndu-ne tradiţiei rubricii noastre, într-o ocazie viitoare, Nae Cosmescu Asistenta medicală pentru copii Urmare din pag. I e dată pe an, Insă şi atunci, nu cuprinde decît pe cel din clasele IV, VIII, X şi XII. In acest context considerăm că este cu totul insuficient ca un singur medic să asigure asistenta medicală la 5000 de elevi. In atari condiţii nici nu-i de mirare că puţinii medici şcolari existenţi, nu au posibilitatea să efectueze nici orele de educaţie sanitară pentru fiecare clasă (bineînţeles, in Boolile in care mai există medici). Iată, deci, o problemă căreia, atlt Ministerul sănătăţii citil Ministerul învăţămîntului, trebuie să-i acorde atenţia cuvenită şi să ia măsurii« corespunzătoare. Aparatură stomatologică In valoare de sute de mii de lei neutilizati r „O opţiun« demnita *0*14 coneiderafia, iniţiatd eu ani I» wM de «4- frt Centrul metodologia de ttomoMo- Bie al municipiului — dispensaritatea stomatologica a şcolarilor — ne-a relatat dr. Tudor Popescu, vicepreşedintele comisiei permanente — este pe cale să fie compromisă. In ciuda rezultatelor bune obţinute (depistarea unor afecţiuni şi malformaţiuni dentare In stare incipientă, tratarea şi cercetarea lor etc)." Ce s-a întimplat? Multe cabinete stomatologice din şcoli, dotate cu aparatură modernă, in valoare da sute de mii de lei, nu sunt folosite Controlul profilactic de specialitate al dispensarizaţilor nu se mai face cu aceeaşi rigurozitate; acţiunile terapeutice sunt frînate de aglomeraţiile ce se produc la cabinetele in funcţiune etc. Este oare permis să renunţăm la o acţiune atît de importantă şi care a fost elogios apreciată nu numai de către specialiştii din ţară, ci şi de către cei de peste hotare ? Fiecare aspect „minor" îşi are importanţa lui O ultima problemă pa care am abordat-o In discuţia noastră cu deputaţii, s-a referit la ambianţa din unităţile sanitare destinată asistenţei medicale » copiilor. Le prima vedere, unele aspecte ar părea minore. Să nu uităm că avem de-a face cu « anumită categorie de pacienţi, cu copii, pentru care ambianţa are un rol deosebit de important. Un tablou pe un perete, o scenă de basm, o jucărie etc. pot însemna pe micii pacienţi, distrăgându-i atenţia de la consultaţia ce urmează. Este Inexplicabilă lipsa de perseverenţă, pe alomul dezinteresul, sau chiar conservatorismul, faţă da aspectul interioarelor unitaţilor medicale pentru copil. Nu sunt străine de asemenea situaţii nici Spitalul central de copil, nici uneia policlinici d dispensare. Zgomotul, gălăgia, produse pe cu- Loare, da multe ori şi în saloane de către personalul de deservire din cpitate, afectează micii pacienţi un şi mai mare măsură decit de adulţi. Ş1 totuşi, cu prilejul unui control recent, deputaţii au constatat că le acest lucru nu se ţine seama, nici la spitalul de copii „Cotroceni“ nici la spitalele „Central“ (aici, in special, La secţia chirurgie) şi „Fundeni". ★ Cu sprijinul Comisiei permanente sănătate a Consiliului popular al municipiului Bucureşti am ridicat cîteva dintre problemele actuale privind asistenţa medicală a populaţiei infantile şi îndeosebi a şcolarilor. Multe dintre ele au fost prezentate încă din primul trimestru al anului Direcţiei sanitare a Capitalei, fără a-şi găsi însă rezolvarea Este necesar un sprijin mai eficient din partea Ministerului Sănătăţii, a Direcţiei de specialitate. Aşteptăm, în acest sens răspunsul forurilor de resort la problemele consemnate mai sus... Soţii Torre - Nilson: „Cinematograf în familie“ „Cel mai de seamă realizator argentinian din generaţia sa...“ — îl caracterizează George Sadoul în al său „Dictionaire du Cinéma“. Dar, deşi are 22 de filme la activ şi numeroase distincţii internaţionale, Leopold Torre-Nilson rămîne un interlocutor surprinzător de familiar, de accesibil. Mi-o recomandă pe soţia şi colaboratoarea fiecăruia din filmele sale, scriitoarea Beatrice Guido, autoarea unor romane de mare popularitate şi harnică scenaristă de film. — S-ar putea spune, deci, că faceţi din cinematograf o chestiune de familie... — Exact — unde Torre-Nilson — cu atît mai mult cu cit tatăl meu a fost unul din pionierii cinematografiei argentiniene, iar fiul nostru a şi debutat in regie cu un scurt-metraj. — Şi cum lucraţi împreună ? De astă dată, realizatorul, cedează galant, locul, soției sale . (Urmare din pag. 1) sunt modalităţile folosite de şcoală pentru formarea la elevi a deprinderilor de muncă concretă, a unei culturi tehnice la nivelul cerut de exigenţele contemporaneităţii . — Problema aceasta este mult mai complexă decît pare la prima vedere. Desigur, dispunem de multe posibilităţi de orientare către producţie a tinerilor. Iar mijloacele folosite de şcoală, şi nu numai de şcoală, sunt şi ele multiple. Incontestabil azi nu mai putem vorbi de cultură generală făcînd abstracţie de cultura tehnică. După mine, aceşti doi termeni formează un tot unitar, care concură — şi nu în ultimă instanţă — la formarea personalităţii omului modern. Este suficient să urmărim mai atent comportamentul şi aspiraţiile intime ale tinerilor — de la cea mai fragedă vîrstă — ca să ne dăm seama de chemarea lor către tehnică. Aş da ca exemplu participarea masivă a elevilor la diferite expoziţii salutară oportunitate între şcoală şi producţie, noua disciplină are o semnificaţie, mult mai largă: ea facilitează elevilor să descifreze sensul nobil, valoarea adevărată a muncii Rezultatul preocupărilor ce au existat in şcoli pentru legarea cît mai strînsă a învăţămîntului cu practica, cu munca, il vedem acum, cînd majoritatea absolvenţilor clasei a X-a generală şi-au manifestat dorinţa să se încadreze în producţie sau să se califice într-una din meseriile pe care le-au practicaţi chiar în întreprinderile unde au desfăşurat activitatea productivă. Este, de pildă, cazul elevilor din şcolile generale nr 62 (care au lucrat la ,,Progresul“), 10 şi 26 (la cooperativa „Electrobobinajul“), 46 şi 35 (la laboratorul de cofetărie „Select“) ş.a. Introducerea pregătirii tehnico-productive — ca obiect de studiu în licee — a determinat diversificarea activităţii în cercuri (ponderea avînd-o cele ştiinţifice şi tehnice), sporirea numărului claselor speciale de matematică, fizică, chimie, biologie,ajungînd, în acest an, Teoria şi practica şcolară — un tot indestructibil care au fost organizate în şcoli, pe sectoare sau la nivelul Capitalei (Minitennicus, „Tehnologia instruirii”). Exponatele — adevărate aparate de înaltă precizie şi creativitate — ne întăresc convingerea că copiii de azi se disting printr-o deosebita afinitate pentru tehnică, pentru activitatea practică. Introducerea pregătirii tehnico-productive ca discipină de sine stătătoare în rubricile cataloagelor şcolare a determinat revizuirea vechii noastre reprezentări despre relaţia dintre conceptul de cultura generală şi cel de cultură tehnică, integrarea in conţinutul noţiunii de cultura generală a teoriei aplicate. In actualul plan de învăţământ al şcolii de 10 ani, s-a rezervat mult mai mult timp muncii activităţii practice concrete a elevilor. Este îmbucurător faptul că o dată cu introducerea pregătirii tehnico-productive ca obiect de invaţâmînt, în şcoli a apărut o adevărată mişcare de creare, extindere şi dotare a laboratoarelor, atelierelor-şcoala cu scopul evident de ancorare mai puternică a lecţiilor în realitate, de legarea lor de practică, de formarea unor deprinderi de lucru. Desigur, laboratoarele şi atelierele-şcoală nu pot satisface pe deplin, sub raportul diversităţii, orientarea către meserie — mă refer la faptul că în prezent predomină cele de lăcătuşărie şi tîmplarie (pentru băieţi) şi croitorie sau broderia (pentru fete). Aşa că majoritatea şcolilor, cu sprijinul direct al sectoarelor de partid şi al organizaţiilor de partid din întreprinderi, au încheiat convenţii cu întreprinderi bucureştene, oferind elevilor posibilitatea să aleagă şi să practice meseria cea mai apropiată aptitudinii sau interesului fiecăruia. Astfel elevii Liceului nr. 39 fac practică productivă la întreprinderea „Progresul“, în meseriile: mecanică şi maşini de încălţăminte. Liceul nr. 38 a încheiat o convenţie cu ,,Postăvăria română", pregătind elevii în ramura industriei textile. "Liceul „Iulia Hasdeu“ a beneficiat de multitudinea întreprinderilor industriale din sectorul 3, orientînd tinerii spre cele mai diverse meserii etc. Lucrînd alături de muncitori, elevii au prilejuit să aprecieze ei înșiși efortul depus de cei ce lucrează în sfera productivă, se familiarizează, încă de pe băncile şcolii, cu particularităţile specifice muncii în diferite sectoare. Dar, pe lingă realizarea unei interferenţe, a unor relaţii de la 22, extinderea cabinetelor polifuncţionale şi de orientare profesională la multe şcoli. — Ce învăţăminte se desprind pentru viitor din experienţa dobinditâ pe linia legării mai strînse a învăţămîntului de munca practică? — E firesc că şi aici, ca în orice experiment, să existe şi minusuri. Bunăoară, datorită inexistenţei unui act normativ care să reglementeze colaborarea şcolii cu întreprinderile, am intimpinat unele greutăţi în repartizarea elevilor la practică. Este oarecum ciudat faptul că, deşi întreprinderile reclamă continuu nevoia cadrelor calificate, nu înţeleg să sprijine şcoala (bineînţeles, unele din ele) în efortul său pentru formarea muncitorilor de mîine. Din această cauză, practica productivă nu s-a desfăşurat întotdeauna la nivelul cerinţelor şi al intenţiilor noastre. Apoi există optici diferite în legătură cu valorificarea obiectivelor realizate de elevi în orele de practică. S-a lansat chiar ideea înfiinţării unui magazin de desfacere a produselor elevilor. Dar ştim că producţia şcolară nu este continuă, copiii, în procesul activităţii practice mai strică unele obiecte. Aşa că se impune studierea mai atentă a acestei probleme şi luarea unor măsuri cit mai judicioase. S-ar putea, de pildă, ca la nivelul fiecărui sector obiectele executate de elevi să fie valorificate în cadrul unor magazine de specialitate. Dar, în prealabil, se cere rezolvată problema nomenclatorului de preţuri ale obiectelor. Mai avem greutăţi de altă natură : şcolile procură cu mare efort materia primă necesară executării unor obiecte. Privind lucrurile în perspectivă, ne gîndim ca încă din toamna acestui an, să transformăm 5—6 vechi localuri de şcoli în ateliere interşcolare De asemenea, intenţionăm să construim, cîteva centre de ateliere interşcolare în cadrul cărora să se poată desfăşura activitatea tehnicoproductivă a elevilor, în toată complexitatea ei. Desigur, mai avem încă multe de făcut. Ne vom strădui, însă, ca pe viitor să folosim toate posibilităţile pe care ni le oferă viața pentru a fce din activitatea tehnică o componentă organică a sistemului instructiv-educativ. a despruns la întredaneci ce Seni (Urmare din pag. I) un grafic de livrări care a si început să fie tradus în practică — ce prevede termene eșalonate pînă în luna august. In esență, este vorba de aprovizionarea in mod ritmic (corespunzător cerințelor din fiecare cartier) a tuturor librăriilor cu sortimente specifice sezonului şcolar. Incepînd cu caiete, rigie, echere, raportoare, serviete, ghiozdane, pînă la creioane, cerneluri sau coperte de plastic pentru cărţi. La acest ultim articol, anul trecut am avut greutăţi, ceea ce ne face să aşteptăm din partea Ministerului Comerţului Interior şi a Ministerului Industriei Chimice o mai sporită atenţie faţă de furnizarea acestei mărfi, numai în aparenţă lipsită de importanţă. Spre o mai operativă servire, în săptămânile premergătoare deschiderii anului şcolar, vom avea grijă ca unităţile de difuzare să nu fie închise pentru renovări sau din alte cauze.; de asemenea, personalul librăriilor îşi va lua concediul de odihnă în alte luni ale anului. Împreună cu Inspectoratul şcolar al municipiului, am stabilit liste privind necesarul de rechizite pe clase, care vor fi afişate, cu valoare de îndreptar pentru cei interesaţi. In ceea ce priveşte dirijarea manualelor, ce vor fi distribuite gratuit, spre şcoli, am alcătuit grafice pe sectoare, în colaborare cu conducerile instituţiilor respective, între altele şi pentru a folosi judicios mijloacele de transport de care dispunem. Folosesc acest prilej pentru a anunţa că Centrul de librării Bucureşti este pregătit să deschidă puncte de difuzare a rechizitelor şcolare în noile cartiere, în care încă nu s-au dat în folosinţă librăriile proiectate. Aşteptăm, deci, solicitările asociaţiilor de locatari sau ale consiliilor populare ale sectoarelor“. Servirea vizitatorilor pe litoral (Urmare din pag. 1) la Mamaia, au devenit şi ele aglomerate. Soarele puternic, marea liniştită creează o ambianţă deosebit de plăcută. Duminică şi luni ne-am aflat la mare. In postura unor turişti, am apelat la Mamaia, Constanţa, Eforie Nord, Eforie Sud, Neptun, la serviciile unor unităţi comerciale din sectorul alimentar şi de alimentaţie publică. Am vrut să testăm nu numai amabilităţile gazdelor ci şi posibilităţile concrete ce le stau la dispoziţie pentru a răspunde tuturor cerinţelor. O primă constatare pe care am făcut-o în toate localităţile , magazinele sunt foarte bine aprovizionate. Mărfurile existente pot răspunde, atît cantitativ cit şi sortimentul gusturilor şi pretenţiilor cumpărătorilor ocazionali şi localnici. Ni s-au părut semnificative în acest sens unităţile situate în cele două complexe comerciale de la Mamaia precum şi magazinele din Eforie Nord şi Eforie Sud. Am întîlnit însă şi unele neajunsuri care, sperăm, că nu vor rămîne neobservate de organizaţiile şi întreprinderile comerciale locale De la un capăt la altul al litoralului funcţionează sute de restaurante elegante şi bine utilate, unde se pot servi meniuri excelente. Turistul care vine la mare caută însă să profite de fiecare oră frumoasă, să stea la soare sau să facă baie. Uneori se mulţumeşte chiar şi cu o gustare uşoară. Unde o poate servi ? Răspunsul este greu de dat. Exceptînd cîteva chioşcuri de dulciuri şi răcoritoare şi bufetele cu servire la mese, comerţul volant sau de întîmpinare a cerinţelor consumatorilor, cum mai este denumit, este încă insuficient de dezvoltat. Punctele de vînzare a specialităţilor de panificaţie, de patiserie sau preparatele cu specific dobrogean sunt puţine. Reţinerea nejustificată de diversificare a formelor de activitate comercială se soldează în final cu încasări mai mici faţă de posibilităţi. Pentru că, de ce n-am recunoaşte, turistului îi vine peste mină să intre în costum de baie într-un restaurant ori bufet sau să se deplaseze la distanţe mari de locul său de plajă. Şi de cele mai multe ori el renunţă la asemenea servicii. Pe faleză am întîlnit şi numeroase tonete. Unele erau închise, urmînd ca la 15 iunie să fie redeschise. De ce ? Se impune, de asemenea, ca şi unităţile de legume-fructe să-şi îmbogăţească sortimentele de mărfuri. Deficienţele semnalate pot fi remediate. Ne-o dovedeşte iniţiativa comercială întîlnită în multe locuri. La Neptun, bunăoară, am întîlnit pe plajă vînzători care ofereau amatorilor specialităţi de panificaţie foarte solicitate de turişti. Dar comerţul mobil are posibilitatea să se diversifice şi mai mult. Activitatea turistică pe litoral este intr-o continuă creştere. Numărul vizitatorilor sporeşte de la o zi la alta. Acestora, pe lingă serviciile oferite în restaurante, bufete, magazine alimentare, trebuie să le stea la dispoziţie şi o vastă reţea de unităţi mobile cu produse cit mai variate. (Urmare din pag. 1) O nouă autostradă spre Piteşti şi alta spre Braşov. Benzile lor late se aştern cu negrul smoala pe verdele cîmpurilor şi printre arborii străvechi ai codrilor. Vechile şosele, înguste, devin impracticabile pentru traficul modern. Ele sunt lărgite şi falnice alei de plopi cad sub securi. Priveşti cu strîngere de inimă trupurile seculare ale arborilor prăvăliţi la margine de drum. Au început însă să fie plantaţi la marginea noilor şosele arbori tineri. Şi văzînd noile plantaţii, mi-am amintit de o porţiune de drum, undeva între Botoşani şi Ştefăneşti, un mirific coridor de umbră, avînd de o parte şi de alta nuci maiestuoşi. Mi-a reve- Autostrăzi nit in memorie şi imaginea unor drumuri bănăţene de ţară, străjuite de tei seculari sau de duzi... Şi incă o plantaţie tinără de caişi, petrecînd pe mari porţiuni şoseaua Eforie—Mangalia. Ce ar fi dacă în locul aşa-numiţilor arbori decorativi, am planta de ambele părţi ale noilor autostrăzi, şosele, drumuri (naţionale, judeţene, locale etc.), aşa cum am văzut şi aiurea peste hotare, pomi fructiferi ? Pomii fructiferi sunt şi decorativi, dar au şi rod. Şi-atunci autostrăzile, şoselele şi drumurile nu vor mai purta numere (ce lipsă de imaginaţie : A. 3, B. 25 etc.) ci se vor numi simplu : Autostrada Merilor. Sau Şoseaua Nucilor. Sau Drumul Caişilor, al Cireşilor, al Duzilor, al Castanilor (fireşte, comestibili). Visez drumuri şi şosele înecate in parfumul teilor, ninse de petala florilor de caişi, străjuite de meri aprinzîndu-şi în calea trecătorului lampioanele roşii ale ionatanelor... Deocamdată un vis. Dar mă întreb : oare săditul pomilor fructiferi e mult mai dificil decit al arborilor decorativi ! Şi chiar dacă e aşa, nu merită acest plus de trudă pentru perspectiva transformării tuturor drumurilor în alei de grădini ? S-o începem poate cu autostrada Bucureşti—Piteşti ? Cu cea spre Aeroportul Otopeni ? Sau, paralel, cu amindouă ? Ca visul să devină mîine realitate. TEATRE LA IZVOARE DE FRUMUSEȚE — Ansamblul artisti« „Rapsodia română“, str. Lipscani nr. 63, tai. ll.is.pp, oral».»p. ■a MARITA FETELE (Cleopatra M Udoneanu, Dorin Teodorescu, Tamara Buciuceanu, Bimbo Mărculesou. Dirijor : Liviu Carasal) — Teatrul desperată, Ml. 16.80.11, ora 18.30. HF.IDELBERGUL DIN ALTADATA — Teatrul Naţional „L L. Caragiale“, sala Comedia, tel. 14.71.71, ora M. O FEMEIE CU BANI — Teatrul Naţional „L L. Caragiale*, sala Stadie, tel. 13.15.63, ora 20. LEONCE ŞI LENA — ora 18.30 (Ileana Predascu, Irina Petrescu, Ion Caramitru, Virgil Ogăşanu, Marin Moraru, Valy Voiculescu) ; PLAY STRINDBERG — ora 20 (Clody Bertola,Petre Gheorghiu, Victor Rebengiuc) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, tel. 14.60.60. POVESTIRI DIN PĂDUREA VIENEZA (Fory Etterle, Marieta Rareș, Violeta Andrei, Emmeric Schäffer, Maria Gligor, Gh. Ghitulescu, Gina Petrini) — Teatrul „Lucia Stridza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16, ora 20. CÎND LUNA E ALBASTRA (Ion Dichiseanu, Anda Caropol, Ion Punea, Vasile Lucian) — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Studio, ora 20. COMEDIE CU OLTENI (S. Negrilă, Iavodara Nigrim, Ernest Maftei, Ileana Codaroce, Mircea Dumitru, Vasile Ichim, Ileana Cernat) — Teatrul Olulesti, tel. 18.04.85, ora 19.30. TANGO LA NISA (Peter Paulhofsr, Dorina Lazfir, Constantin Gheorghiu, Dorado Negreanu, Athena Demetriad, Paul Ioachim, Sergiu Demetriad, Luiza Derderlan-Marcoci) — prezintă Teatrul Giuleşti, la Teatrul de vară din parcul Herăstrău, ora 20. REVISTA LA VOLAN (Dorina Drâghici, Nia. Niţescu, Ciupi Rădulescu, Ion Duţu, Ion Uliaeanu, Rodica Paliu) — Teatrul de revistă şi comedie «Ion Vasiescu“, tal. 12.27.43, ora 18.80. MICUL INTERN (Marosi Anghelescu, Silvia Dumbtreacu-Timica, Mihai Fotino, Ileana Stana-Ionescu, Septimiu Sever) — Teatrul satiric-muzical "C. Tănase", sala Savoy, tel. 16.56.78, ora 19.30. LA GRADINA CĂRĂBUŞ (Ovid Teodorescu, Doina Badea, Nicu Constantin, Al. Lulescu, Luigi Ionescu, Anca Agemolu) — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“, la grădina „Boema“, ora 20. CĂLUŢUL COCOŞAT — Teatrul „Ţăndărică“, sala din strada Academiei nr. 28, tel. 16.14.92, ora 17. ARENA PRIMĂVERII — Circul „Globus“, tel. 11.01.20, ora 19.30. 100 DE DOLARI PENTRU ŞERIF — Scala (11.03.72) — 9.30, 12.30, 15.30, 18.30, 21.80 ; Festival (15.63.84) — 7.45, 10.30, 13.15, 16, 18.45, 21.30. HELLO, DOLLY — film pentru ecran panoramic (ambele serii) — Patria (11.86.25) — 9.30, 13. 16.30, 20. ŞI CAII SE ÎMPUŞCA, NU-I AȘA ? — Capitol (16.29,17) — 9.15, 11.45 ; Feroviar (16.22.73) — 9, 11.45, 15, 18, 20.30 ; Modern (23.71.01) — 9, 11.45, 14.30, 17.15, 20. REGELE LEAR — Capitol (16.29.17) — 14.15, 17, 20. APA CA UN BIVOL NEGRU — Central (14.12.24) — 9.15, 11.30, 13.48, 16.15, 18.15, 20.30. BATALIA DE PE NERETVA - Grivita (17.08.58) — 9, 12.30, 16, 19.30 5 Aurora (35.04.66) — 9, 13.30, 16, 10.30 5 Flamura (23.07.40) — 9. 12.30, 16. 19.30. FACEREA LUMII — Bucegi (17.05.47) — 15.30, 18, 20.80 5 Floreasca (33.29.71) — 15.30, 18.15, 20.30. VULPILE ȘI ȘORICEII — Timpuri noi (15.61.10) — »—20.15 In continuare. PRINTRE COLINELE VERZI — Viitorul (11.48.03) — 15.45, 18, 20.15. O FLOARE SI DOI GRADINARI — Luceafărul (15.87.67) — 9, 12.30, 16, 19.30 Excelsior (18.10.88) — 9, 12.30, 18, 19.35 Tomis (21.49.48) — 1, 12.30, 19 . Mioriţa (14.27.14) — 9, 13.30, 16, 19.30. DAI ÎNAINTE COWBOY — Melodia (12.05.89) — 1, 11.15, 13.30, 16. 18.30, 20.45 | București (15.81.54) — 8.30, 11, 13.30, 18, 18.30, 21 ; Gloria (22.44.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Favorit (31.06.15) — 9.15, n.30, 15.45, 16, 18.15, 20.30. Z — Moșilor (12.52.93) — 15.30, 18, 20.30. ELEFANTUL SLOWLY — Victoria (16.28.78) - 9. 11.15, 13.30, 18. 18.30, 20.45. BUTCH CASSIDY ȘI SUNDANCE KID — Lumina (16.23.35) — 8. 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45 . ProgresUl (23.84.10) — 15.30, 18, 20.15. CLANUL SICILIENILOR - înfrățirea Intre popoare (17.31.64) — 15.30, 17.45. 20. DOMICILIUL CONJUGAL — Buzeşti (15.62.79) — 15.30, 18 . Arta (31.31.86) — 15.30, 18. CEI TREI CARE AU SPERIAT VESTUL — Dacia (18.26.10) — 6.46—20 in continuare. PREŢUL PUTERII — Unirea 07.10.11) — 15.30, 18. 30,15. SERATA — Lira (31.71.71) — 15.30, 18. HAIDUCII LUI ŞAPTECAI | ZESTREA DOMNIŢEI BALU — Munor (31.50.97) — 19. 19. Iari AI VITEAZUL — Cosmos (M.19.15) — NI. 19. CAZUL C.L. — Flacăra (31-36.40) — 15.30, 15. 9.15. 100 DE CARABINE — Drumul Sării (31.28.13) — 15.30, 17.45, 20. EU, FRANCISK SKORINA — Ferentari (23.17.50) — 15.30, 17.45, 20. SUNETUL MUZICA — Giulești (17 55 46) - 15.30, 19; Volga (11.91.26) - 9.30,‘12.45, 16.15, 18.45. * PE COMETA — Pacea (31.32.52) _ 1b. 18, 20. ’ TRANDAFIRI ROȘU PENTRU ANGELICA — Cringasi (17.38.81) 15.». 18. » 15 _VAGABONDUL _ Popular* (35.1517) LOS TARANTOS — Vitán (31.39.82) — 15.30, 18» DE ȘAPTE ORI ȘAPTE — Rahova (23.91.00) — 15.9, 15. 30.15. CRONOMETRUL — Laromet (bd. Bucureștii Noi 166) — 15.30, 17.30, 19.30. B.D. INTRA IN ACTIUNE — Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45, 15, 18.15, 20.30. CINE-I CRIMINALUL 1 — 14.30. CRIMINALUL — 16.30 — Cinemateca (sala Union) — 11.49.01. GRĂDINI-CINEMATOGRAF TM ----------tr a-vu, • ti Festival (15.63.84) — 30.15. O FLOARE ȘI DOI GRĂDINARI — Doina (15.87.67) — St . Tomis (21.49.48) DAI ÎNAINTE COWBOY — Capitol (16.29.17) — 20.15 . Arenele Romane (23.71.01) — 20. DOMICILIUL CONJUGAL — Buzești (15.62.79) — 20.30 . Arta (21.31.86) — 20.15. FACEREA LUMII — Bucegi (17.05.47) - 20.30. PREŢUL PUTERII - Unirea (17.30 21) - 20.15. SERAIA — Lira (31.71.71) — 20.15. SUNETUL MUZICII — Herăstrău (11.91.26) - 20.15. BATALIA DE PE NERETVA — Aurora (35.04.66) — 20. LOS TARANTOS — Vitán (21.39 82) - 20.15 ŞI CAII SE ÎMPUŞCA, nu-i aşa ? — Modern (23.71.01) — 20.30. PROGRAMUL I 17.30 Emisiune în limba maghiară. ÎS.30 La volan. Emisiune pentru conducătorii auto. 18.50 Timp şi anotimp în agricultură. 19.15" Publicitate. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară . Sport. 20.10 15 minute despre sănătate. 20.25 Aveţi cuvântul ! „Locul şi rolul tineretului în procesul dezvoltării societăţii contemporane“. 21.10 Antologia umorului. Două schiţe din literatura clasică românească : „Raţe cu repetiţie““ de Gh. Brăescu şi „Metamorfoza“ de Al. I. Brătescu-Voineşti. 21.40 Cadran internaţional. 22.25 Interpretul săptămînii : Gică Petrescu. 22.45 Telejurnalul de noapte. PROGRAMUL II 20.10 Punct contrapunct. 21.20 Buletin de sliri. 21.45 Film artistic : Lancea ruptă.