Informatia Bucureştiului, noiembrie 1972 (Anul 20, nr. 5965-5990)

1972-11-01 / nr. 5965

Pag. a 2-a informaţia artă * Poezia „cu şapte lacăte“ Cîţiva autori alimentează în mod intermitent discuţia despre poezia fe­recată şi lăcătuită, care de la Mal­larmé şi pînă azi încă nu şi-a găsit un public propriu-zis. De curînd, am citit o nouă şi subtilă pledoarie în favoarea poeziei ca „ipostază a sem­­nificantului, suficientă sieşi“, con­cepţie extrasă din structuralismul delirant de tip Jacques Lacan, a că­rui viziune autistă este aspru criti­cată şi în Occident. Sîntem solicitaţi să ne dăm ade­ziunea la o poetică a expresiei opa­ce, care maschează sărăcia de idei şi de sentimente, un anumit evazio­nism ideologic, prin jocuri comode cu vorbele goale. După aceşti autori, critica ar avea sarcina de a traduce vidul pe înţelesul tuturor, de a dez­vălui cititorilor cite ceva din „rela­ţiile secrete“ ale unei astfel de poe­zii „evoluate“, pentru care se aş­teaptă amatori în mileniul următor. Un exemplu elocvent a ceea ce este­­ sau vrea să fie această „lirică“, impenetrabilă pentru citi­torul obişnuit, aflăm într-un nu­măr recent al unei reviste de lite­ratură, sub titlul Dagon şi sub sem­nătura lui I. Negoiţescu. Să repro­ducem : „maurii de foşnete zgîrie pe harfă / tezaurizîndu-şi golul de preste/ zidul muşcîndu-şi pătratul în cronos/ pietre cu ramura scurtă-n pasiphae / / cum inocenţa poate fi moartă/ cine-ar întrece zidul a toate/ o descompunere silfilor cronici/ da­­ţi-mi o faună ca să fiu lînced". Chiar şi consumatorul de poezie suficient de antrenat se izbeşte aici de un amalgam rebarbativ de ele­mente mitologice (filistiniene, gre­ceşti, celtice) care barează accesul spre conţinutul ideo-afectiv al ver­surilor (dacă acesta există). In îm­prejurarea în care cititorul mai per­severent reuşeşte totuşi să dezlege rebusul, el rămîne dezamăgit de pu­ţinul dobîndit, de banalitatea sau obscenitatea gîndurilor şi pulsiunilor eroului liric. Eşti pus să risipeşti mari cantităţi de energie, pentru­ a obţine mai nimic ! Teoreticienii acestei „lirici“ com­pară uneori tehnica ermetismului cu tehnica scriiturii matematice. Comparaţia este însă perfect nulă şi neavenită. După cum este ştiut, în cazul matematicii avem un limbaj universal, înţeles fără dificultate de toţi matematicienii. Ori de câte ori o formulă matematică este aplicată la un domeniu oarecare şi se recurge la notaţii inedite, ea este în mod obligatoriu însoţită de o „legendă“ care explicitează fiecare termen nou, aşa incit formula devine numaidecît transparentă. Simbolismul matematic se distinge prin preciziune, ambigui­tatea fiindu-i străină. Simbolismul poetic nu poate însă aspira la uni­versalismul matematicii, pentru că în caz contrar şi-ar pierde specificul şi menirea. Un simbol poetic trebuie să fie neapărat unic, spre a avea valoare, dar trebuie să fie şi com­prehensibil, spre a putea comunica cititorului ideea şi emoţia. Altfel, se descalifică singur, se neagă. Aş voi să faci din limbă un mijloc de blo­care a comunicării interumane, mi se pare mai mult decit o absurditate, mi se pare o monstruozitate estetică, o sfidare a sensului evoluţiei istorice a umanităţii, a năzuinţelor către lu­mină şi claritate logică. O idee cu adevărat nouă şi impor­tantă nu are nevoie de contrabanda ermetismului pentru a se exprima. Valoarea estetică nu este o mărime invers proporţională cu inteligibilita­­tea. Poezia modernă nu este tot una cu logopatia şi cu verbalismul afa­zic. Nu deteriorarea instrumentului de comunicare trebuie s-o urmăreas­că poetul, ci tocmai perfecţionarea acestui instrument vital pentru om şi societate. Din acest punct de ve­dere ermetismul este un non-sens. In loc de a face noi descoperiri, er­metismul ne propune să îngropăm adine şi ceea ce ştim , sau, în cel mai fericit caz, ne cere să redesco­perim cunoscutul ascuns ad-hoc. Joc inutil şi fastidios. Leonard Gavriilu Aseare, la Casa Centrală a Armatei, a avut loc o manifestare literară, prilejuită de apariţia volumului „O dramă pe cerul Indiei" de V. Firoiu (Edi­tura militară). Cartea a fost prezentată de maestrul Șerban Cioculescu. Auto­rul și unul dintre eroi, general locotenent în rezervă Traian Burduloiu — în ima­gine — au dat autografe. Aplauze pentru artiştii români “ a răspuns la „Zilele artei distractive din R. D. Germa­nă“, organizate la Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării noastre la sfîrşitul lunii iunie, au fost prevăzute în R. D. Germană pentru a doua jumătate a lunii oc­tombrie „Zilele artei distractive ro­mâneşti“. In acest scop, s-a depla­sat in ţara prietenă un amplu co­lectiv al Teatrului „Constantin Tăna­­se“, pentru a prezenta un spectacol special pregătit, sub titlul „Revis­ta '72“. Prima parte a turneului a avut loc pe scenele teatrelor din Leipzig, Magdeburg, Halle, Altenburg, pre­cum şi in impozantele case de cul­tură ale marilor combinate industria­le din Böhlen şi Leuna. Cu această ocazie, spectacolul susţinut la „Casa muzei vesele“ din Leipzig a fost în­registrat pe telerecording pentru e­­misiunea în culori a Televiziunii. Ultimele două manifestări ale tur­neului s-au desfăşurat la Berlin, pe scena Teatrului de operetă „Metro­pol“, prima dintre ele avînd carac­terul unui spectacol de gală, cu par­ticiparea oficialităţilor din R. D. Germană, a ambasadei române şi a unei delegaţii a Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. Presa a apreciat varietatea de genuri a spectacolului, care „include toate ele­mentele artei distractive, de la ba­let şi dansul acrobatic, trecînd prin creaţia de muzică uşoară, pînă la scheci şi pantomima“ („Leipziger Volkszeitung“), alte ziare publicînd comentariile lor sub titluri semnifi­cative, ca „Actualitatea trecută în re­vistă“ („Neue Zeit“), sau subliniind faptul că momentele satirice şi comi­ce sunt prezentate în limba germa­nă („National Zeitung“). In afara a­­cestor momente, au mai fost de alt­fel susţinute în limba germană — de către Doina Badea, Ioana Iliant, George Enache şi George Bunea — şi unele cîntece de compozitori din R.D.G. şi din repertoriul muzicii u­­şoare româneşti. Aplauze susţinute au răsplătit sce­nele de balet pregătite de Sandu Fe­­yer şi realizate de corpul de ansam­blu al teatrului, cu concursul soliş­tilor Păstorel Ionescu şi Viorica Chiş (mai ales „Dunărea albastră“ şi „Dans african“), precum şi dansurile acro­batice prezentate de Marica Negrea şi Tudose Martinică (cu deosebire „Păianjenul“, număr care a ajuns să se bucure de o certă notorietate in­ternaţională). Un succes spontan de public l-au repurtat scenele de pan­tomima ale cuplului Anton şi Romi­­că, antrenantele cîntece susţinute în colaborare cu publicul de­spre Ovid Teodorescu şi Cristina Stamate, ca şi apariţiile comice ale lui Horia Că­­ciulescu. Finalurile celor două acte, cu tot ansamblul în scenă, au avut izbutite referiri la folclorul românesc in decoruri şi costume (semnate de Puiu Ganea), ca şi în artuzică (pre­zentată sub dubla conducere a lui Sergiu Maragamba şi Gelu Solomo­­nescu). In general, spectacolul con­ceput de regizorul Nicolae Dinescu a reuşit să ofere o imagine sugesti­vă a varietăţii de genuri cultivate de Teatrul „C. Tănase“, pe parcursul unei succesiuni de momente muzica­le, coregrafice şi satirice, desfăşurate după un scenariu conceput pentru a stîrni interesul crescînd al publicu­lui. Deşi condiţiile tehnice (ilumina­rea, sonorizarea, dimensiunile şi a­­custica sălilor, dotarea cu echipa­ment scenic adecvat) au diferit de la un teatru la altul, obligînd an­samblul la o adaptare rapidă în de­cursul a numai cîtorva ore de repe­tiţii, spectacolele s-au desfăşurat în bune condiţiuni. Revederea­­ publicu­lui din R. D. Germană cu colectivul teatrului, pe care a mai avut posi­bilitatea să-l cunoască în 1965, în ca­drul seriei de spectacole prezentate la „Friedrichstadt-Palast“ din Berlin, a prilejuit astfel constatarea unanimă a progreselor realizate pe parcursul anilor în domeniul artei distractive românești. E. Elian A apărut MUNCA DE PARTID Nr. 13 DIN SUMAR : Gh­eorghe Blaj: Acţiuni ferme pentru Înfăptuirea cincinalului înainte de ter­men • Elena Oprişiu: Manifestări de amploare • C. Bordeianu: Zootehnia — ramură cu flux de producţie continuu — în faţa „examenului“ iernii • L­ălcoară: Ritmurile Înalte — caracteristi­că a­­ dezvoltării economice a României socialiste • Vasile Stancu: Rolul sec­torului cooperatist In accelerarea dez­voltării agriculturii. Căile creşterii pro­ducţiei vegetale şi animale In acest sec­tor • E. Damian: Integrarea tot mai organică a Partidului Comunist Român în procesul construcţiei societăţii socia­liste multilateral dezvoltate • M. Su­­ceveanu: Materialismul dialectic şi isto­ric — concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă. Casa „Electrecord” a editat de curînd cîteva noi şi interesante înregistrări, din care vă pre­zentăm succint: MUZICA SIMFONICA Jan Galonski (Polonia), ii acompaniază pe orga­­nistul elveţian Josef Bucher In două con­certe de Carl Philipp Emanuel Bach­­ Concert pentru orgă, coarde şi Noi apariţii discografice • Un veritabil eveni­ment ! Orchestra de ca­meră „Bucureşti“ diri­jată de Ion Voicu — prestigios ansamblu mu­zical, remarcat cu dife­rite prilejuri — prezin­tă Simfonia nr. 05 în Si bemol major de Haydn, Divertismentul pentru orchestră de coarde In Re major de Mozart şi Introducere, arie şi pres­to pentru orchestră de coarde de Benedetto Marcello. • Capella Bydgestien- Sis, dirijată de Stanis­continuo In Ml bemol major, W 35 şi Concert pentru orgă, coarde şi continuo In Sol major, W 34. • Variaţiunile simfo­nice pe un cântec de Anton Pann (şase ta­blouri de epocă) fac cu­prinsul unui disc pe care Orchestra simfonică a Radioteleviziunii, di­rijată de Emanuel Ele­nescu l-a înregistrat re­cent. MUZICA UŞOARA e Ion Ulmeanu, Deni­se Constantinescu, Geor­ge Enache, Anca Agemo­­lu, Dudu Athanasiu şi Jean Păunescu interpre­tează nouă cunoscute melodii de N. Kircules­­cu, pe discul EDD 1306. • Opt tangouri de Pe­tre Andreescu au înre­gistrat Doina Badea și Jean Păunescu pe un disc nou apărut. MUZICA POPULARA • O îndrăgită inter­pretă de muzică popu­lară — Irina Loghin — și douăsprezece la fel de îndrăgite cîntece de largă circulaţie, editate pe un disc mare, vor trezi, cu siguranţă, Inte­resul multor melomani. • Patru discuri mici poartă, de asemenea, me­sajul cintecului popular, In Interpretarea unor ti­neri cîntăreţi (Mia Dan, Saveta Bogdan şi Gavril Prund­u) şi a violonistu­lui Dumitru Potoroacă. ---- - ---­ ARIA anunţă Spectacolele Teatrului „Mossovlet”, cu piesele „Uraganul“ de V. Bill­ Beloţer­­kovski şi „Vise din Petersburg“ de S.A. Radzinski (după romanul „Crimă • In două dintre spectacolele Tea­trului de operetă — „Soarele Londrei“ de Florin Comişel şi „Contesa Maritza“ Ce­l Kalman — „debutează“ (in­cis­şi pedeapsă“ de Dostoievski), au loc la datele anunţate (7, 8 şi 9 noiembrie), însă la Opera română (nu în sălile Co­media şi Giuleşti). tribuţii alternative) cunoscutele soliste ale scenei din Splai : Lili Duşescu şi Lucia Roic (în reprezentaţiile de vineri, ora 19,30, şi dumini­că, la aceeaşi oră). INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI SUITĂ MARINĂ Am crezut că, in pictură, genul „marin“ — atît de viguros reprezen­tat altădată, generînd o şcoală, o manieră — a fost dat uitării. Şi to­tuşi marea — acest „ocean de poe­zie“ — era o absenţă. De aceea, o suită de tablouri cum este cea a lui Valentin Donici (găzduită­ de sala de expoziţii a C.C.A.) este prin ea în­săşi o încîntare. Peisajul marin e surprins cu simţ al culorii şi al ar­moniei, printr-o diversitate de teh­nici bine stăpinite (guaşă, tuş, căr­bune, acuarelă, tempera, ulei). Şi credem că nu întimplător pictorul şi-a intitulat expoziţia­ „Cu­bricul „Mircea" de la Constanţa la Toulon“. Nu este itinerarul unui simplu cu­treierător al mărilor — deşi marea este laitmotivul lucrărilor — ci al unui explorator al lor, îndrăgostit de cromatica şi misterele ce scapă co­lindătorului obişnuit. Afinitatea pe care o simţi între pictor şi mare îţi dă un sentiment de plenitudine, transmis direct, printr-un fel de „ipostaziere“ a mării, cu navele şi oamenii ei, în imagini de un autentic realism. I. H. Menit sa faciliteze realizarea unui amplu schimb de experienţă între­­ specialiştii europeni, Seminarul asupra aplicării eficiente a ştiinţei şi teh­nicii în industrie (Bucureşti 30 octombrie — 3 noiembrie) relevă, cu fiecare zi de dezbateri, noi puncte de vedere interesante. In cele ce urmează vom reda cîteva dintre opiniile exprimate, cu prilejul acestei manifestâri, de iJ/iftwfS cât­re doi dintre delegaţii ţârii noastre. B­M­­BSB gjj 1m Ce condiţionează valorificarea eficientă, rapidă şi multilaterală a rezultatelor cercetării ştiinţifice? Ing. PANAIt TEOREANU - consilier C.N.S.T. „Personal consider că procesul de valorificare a rezultatelor cercetării ştiinţifice este influenţat, in mod hotărâtor, de către doi factori, şi anume : de modul în care este selectată tematica şi de organizarea propriu-zisă a activităţii de cercetare. Pentru iniţierea, desfăşurarea şi finalizarea studiului, cadrul de plan constituie o etapă fundamentală. De altfel, experienţa a ates­tat că între activitatea de cercetare şi acest cadru exista o perfectă compatibilitate — numai investigaţia realizată, în limitele unei pla­nificări (curente sau de perspectivă), puţind să asigure succesul unei asemenea acţiuni... La noi, în perioada 1971—1975 aproximativ 40 la sută din tematică reprezintă studii derivate din cele 25 pro­grame prioritare de cercetare — şi acestea au ca obiectiv soluţio­narea complexă (în termen minim) a unor probleme acute ale in­dustriei româneşti : forajul de mare adîncime, economia de metal, asigurarea bazei de materii prime pentru industria alimentară, va­lorificarea zăcămintelor de minereuri neferoase, extinderea comen­zilor numerice la maşini unelte şi alte utilaje tehnologice, lărgirea aplicaţiilor matematice în economie etc. Eficienţa modalităţii adoptate ? Ea este nemijlocit reflectată prin concentrarea potenţialului de cercetare (aparţinind diferitelor ra­muri ale economiei), asupra soluţionării unor probleme aflate în programul şi preocupările de dezvoltare a industriei în scurtarea termenelor de investigare , în rezolvarea coordonată şi complexă a tuturor aspectelor implicate, de natură tehnică sau economică ş.a. Pentru asigurarea unui transfer rapid al rezultatelor cercetam In producţie se impune perfecţionarea relaţiei concept-proiectare­­producţie. Cum ? O soluţie ar fi elaborarea unui plan unic de in­troducere a progresului tehnic — fiindcă, astfel, s-ar putea corela în timp, progresiv, activitatea de cercetare cu nevoile economiei şi s-ar putea asigura condiţiile materiale cerute atît de efectuarea studiului cit şi de aplicarea, în practică, a rezultatelor obţinute prin investigaţie ştiinţifică. Analiza cauzelor care au făcut ca o serie de cercetări — consi­­derate finalizate — să nu fie valorificate în industrie a reliefat însă că, de fapt, acestea erau incomplete, insuficient aprofundate din punct de vedere tehnic, cu o analiză economică nesatisfăcătoare. Evident, pentru evitarea unor asemenea situaţii s-au luat măsuri: mă refer la comasarea unor institute de cercetare cu institute de proiectare, dezvoltarea bazelor experimentale ale unităţilor de cer­cetare, optimizarea activităţii de microproducţie. Consider, totuşi, că pentru obţinerea unui transfer mai rapid de date din cercetare către proiectare trebuie să se stăruie mai mult în perfecţionarea sistemului organizatoric. In acest sens, modalitatea optimă pe care o întrevăd este crearea unor colective complexe, formate din cer­cetători, proiectanţi, economişti, care să conlucreze de la începutul unui studiu pînă la finalizarea lui. De asemenea, apreciez ca nece­sară­­ constituirea, în cadrul unităţilor de cercetare, a unor com­partimente puternice­­ care să analizeze pe parcurs soluţiile pre­conizate de cercetători, sub aspectul eficienţei economice“. DANIEL STOICESCU - economist „Unul din aspectele la care doresc să mă refer, este perfecţionarea sistemului de preţuri în sensul ca preţul „produsului ştiinţei“ să fie legat mai mult de efectele economice care se obţin în producţia industrială şi mai puţin de costul cercetării. (Prin aceasta, unităţile de cercetare vor putea fi determinate să abordeze teme mai eficiente). De asemenea, nul gîndesc că la stabilirea pre­ţului produselor noi obţinute din aplicarea rezultatelor cercetării să se ţină seama de valoarea de întrebuinţare a acestora (preţul să conţină deci şi o parte din efectele economice care se realizează la nivelul economiei naţio­nale, prin Introducerea tehnicii noi). Pe de altă parte, consider că trebuie mai bine soluţio­nată cointeresarea economică a unităţilor de cercetare şi de producţie, a tuturor celor ce participă la crearea şi valorificarea rezultatelor cercetării ştiinţifice, îmbunătă­­ţindu-se, evident, sistemul de indicatori economici. Prin­cipalul criteriu al aprecierii activităţii unităţilor de cer­cetare din domeniul industriei trebuie să fie eficienţa economică caracterizată printr-un sistem de indicatori ce reflectă gradul de aplicare in producţia industrială a re­zultatelor cercetării ştiinţifice. Iar corelat de această cerinţă apare şi necesitatea inten­sificării preocupărilor pentru perfecţionarea metodelor de calcul şi analiză a eficienţei economice a cercetărilor ştiinţifice, pentru îmbunătăţirea metodologiei de determi­nare a eficienţei economice a cercetării ştiinţifice etc. In sfîrşit, o importanţă deosebită, în conducerea cer­cetărilor ştiinţifice, trebuie să se acorde sistemului Infor­maţional — sistem care să aibă în vedere urmărirea şi analiza operativă a cercetărilor şi care să furnizeze infor­maţiile necesare luării unor decizii optime, la toate ni­velurile. în acest sens, consider că ar fi indicat a se re­curge la metoda conducerii prin excepţie, stabilind aba­terile de la nivelul sarcinilor înscrise în plan sau grafic. Fiindcă astfel se creează posibilitatea luării, în timp util, a măsurilor necesare, eliminării deficienţelor care se ma­nifestă în procesul de cercetare, deficiențe ce conduc la diminuarea valorificării în producție**. Dreviar Originea Lunii In cadrul celui de al XXIV-lea Congres international de geo­logie de la Montreal, specialiştii au evocat din nou problema o­­riginii şi dezvoltării primare a planetelor. Bineînţeles, Luna a deţinut întîietatea şi, în legătură cu ea, profesorul S. Singer, de la Universitatea din Virginia, a adus noi argumente în dezbatere. Conform opiniei sale, captura­rea Lunii de către cîmpul de atracţie terestru este o ipote­ză plauzibilă, dar ea este greu de conceput — întrucît Pămîntul conţine 31% fier şi nichel în timp ce Luna are numai 60/. din aceste metale. Pentru ca Pămîntul să fi capturat Luna ar fi trebuit ca or­bitele lor iniţiale să fi fost învecinate, şi regiunea de origine să fi fost aceeaşi. „Or, dacă originea lor ar fi fost similară, cum ar putea aceşti aştri să aibă o com­poziţie atît de diferi­tă ?“ — s-a întrebat profesorul. Dezbate­rile continuă. CARNEA Treptat, carnea sintetică se trans­formă dintr-o curiozitate ştiinţifică într-o realitate a pieţelor. Principalul component al acestor produse sunt proteinele pe bază de soia. Avantaje­le surogatului ? Preţul scăzut (cam jumătate din cel al cărnii „adevăra­te“), conţinut redus de grăsimi no­cive şi reducerea pericolului de acu­mulare a colesterolului în singe. Carnea sintetică are însă şi incon- SINTETICA veniente : gustul este discutabil, iar conţinutul de săruri minerale (in special zinc şi calciu) infim... „Se string velele”. respuns la——­intre­bar­ea de ieri La întrebarea apărută ieri în zia­rul nostru în legătură cu lipsa din librării a atlaselor geografice, am primit din partea tov. ZOLTÁN GHEORGHIU, director comercial al Centrului de librării București, urmă­torul răspuns : „Problema semnalată de dv. este reală. Cu toate că Editura didacti­că şi pedagogică a retipărit, în acest an, Aliasul geografic şcolar, iar co­manda noastră la această lucrare a fost de 25.000 de exemplare, pînă astăzi nu ne-au fost livrate decit 14.900 bucăţi. Evident, o dată cu ono­rarea în întregime a comenzii vom putea oferi cumpărătorilor atlasele dorite. De asemenea, ţin să vă informez că în anul viitor Editura didactică şi pedagogică îşi propune editarea unui atlas geografic general ce va avea 240 de pagini, 144 de hărţi, 60 de planşe cu date statistice. Tot pentru 1973 Editura Academiei Republicii Socialiste România şi-a propus tipări­rea unui atlas al României, lucrare de proporţii ce va fi livrată pe fas­cicule între anii 1973—1978. De men­ţionat că achiziţionarea acestei ulti­me lucrări se va putea face numai pe bază de abonament sau coman­dă fermă“. 10 Colectarea automată a reziduurilor menajere Intr-o suburbie a Stockholm­ului se află în curs de instalare un nou sistem de îndepărtare a reziduurilor menajere. Gunoiul, introdus într-un jgheab obiş­nuit, este apoi transportat printr-un sis­tem de conducte subterane către o staţie de recepționare unde urmează să fie comprimat şi ars. I . In note publicată de ziarul nos­tru din 6 octombrie a.c. sub titlul „Devize şi... apă de ploaie“, sem­nalam că apartamentul locatarului file Podaru, din str. Pravăţ nr. 20, bloc P 9, ap. 160, este Inun­dat la fiecare ploaie. Cu toate acestea, ICRAL „Giulești“ nu a luat nici o măsură pentru reme­dierea defecţiunilor arătate. De ani de zile (mai exact din 1664) locatarul I.P. face cereri, recla­maţii, şi memorii, dar infiltraţiile prin terasă, pereţii laterali şi fi­surile din lemnăria ferestrelor continuă. Pereţii cojiţi de ume­zeală aşteaptă, în zadar, reparaţii. Pe locatar nu-i încălzesc atestă­rile de pinâ acum, ale întreprin­derii, asupra dreptăţii sale. Do­reşte doar atît­­ apa de care are nevoie s-o obţină de la robinet, şi nu din pereţi. Pereţi mai darnici decit robinetul 1 I­I­I gy­ei I p § i • „TRATAT DE ANALIZA FUNCŢIONALA”. Vol. II (Edi­tura Academiei), autor — Gr. MA­RINES­CU). Volumul cuprinde capitole de bază ale anali­zei funcţionale, prezentând o serie de clase mai particulare de spaţii vectoriale cu convergenţă, şi de aplicaţii lineare şi nelineare. Sunt studiate — între altele — spaţiile normate sau local con­vexe, spaţiile nucleare şi spaţiil­e speciale de funcţii. Adresa sa : studenţii din­ cadrul facultăţilor de matematică, fizică-mecanică şi ai institutelor tehnice, cadrele di­dactice şi cercetătorii. • „APLICAŢII ALE CERCETĂ­RII OPERAŢIONALE IN PROBLE­ME DE CONDUCERE, ORGANI­ZARE ŞI PLANIFICARE A LU­CRĂRILOR DE INVESTIŢII, CON­STRUCŢII ŞI MONTAJ” (Editura Academiei , autori­i A. MACRIŞ, V. DUMITRU). Constituind o con­tinuare a lucrării „Metode mate­matice moderne aplicate în or­ganizarea şi planificarea lucrări­lor de construcţii şi montaje*, volumul tratează pe larg, ca exemple, la nivelul cunoştinţelor actuale, pornind de la premisa cunoaşterii elementelor de mate­matici moderne şi cercetare ope­raţională, aspecte importante din vasta problematică a folosirii in­strumentului matematic în amin­titele domenii. El este accesibil unui mare număr de specialişti din producţie, inginerilor de dife­rite profiluri, matematicienilor şi economiştilor din domeniul inves­tiţiilor. Frumosul e simplu (Urmare din pag. I) Betonist din 1963, Ion Crăcănel avea să lucreze la glisarea blocurilor din zona Titan, a construcţiilor din Pantelimon — Cosmos, la ridicarea zidurilor fabricii unde munceşte as­tăzi. In octombrie 1969, la 25 de ani, devine membru al Partidului Comu­nist. Şi tot în 1969 aveau să înceapă lucrările de construcţie a fabricii „Granitul“. Pentru biografia lui Ion Crăcănel această similitudine de date semnifică: maturitatea profesională la care a ajuns constructorul a chemat după sine certificarea maturităţii po­litice a muncitorului. Fabrica de prefabricate „Granitul* a început să producă în februarie 1972. — A fost o luptă, la început, pen­­tru încă o piesă în plus față de ziua de ieri. Majoritatea celor care lu­crăm aici sîntem tineri. Fabrica a­­ceasta noi am ridicat-o, de la prima cărămidă pînă la ultimul agregat in­stalat. Aveam pretenţia că dovedim că am făcut un lucru bun, de cali­tate. Deviza „mai iute, mai bine, mai eficient" a devenit şi a noastră. Noi, comuniştii de aici, am căutat şi am reuşit să mobilizăm întreg colectivul. Un constructor, ca să-şi merite nu­mele, trebuie să, fie îndrăgostit da meserie. Să aibă dragoste de muncă şi de oameni. Căci pentru oameni construieşte. Am aflat în cuvintele comunistu­lui Ion Crăcănel un crez de viaţă. Un crez comun şi tînărului inginer comunist Dorin Miclea, secretarul U.T.C., şi maistrului de instalaţii Lavnic Mitroi, şi inginerului Corne­ll!! Delapupa. — Un bun gospodar îşi pune şi problema înfrumuseţării fabricii — mi-a spus acesta din urmă. Pomii plantaţi in primăvară de tinerii, de comuniştii de aici în orele de după program, dovedesc, şi aceştia, aspira­ţia lor către frumos. Şi poate nu e lipsit de importanţă să amintesc preferinţa literară a tî­nărului Ion, betonistul, poeziile lui Mihai Eminescu... Despre comunistul Ion Crăcănel aveau să-mi vorbească tovarăşii săi de muncă. Ca despre unul din cei mai iscusiţi muncitori betonişti. Ca despre un om de o înaltă ținută eti­că, ca despre un comunist de ome­nie. „Clubul noului angajat“ (Urmare din pag. II (recitate de actorul Sebastian Rado­­vici) ori bijuterii ale muzicii româ­neşti de operă (interpretate de so­lista Maria Slătineanu). Să adăugăm insă, că, pentru vi­itoarele manifestări, e de dorit ca în mijlocul tinerilor să se afle şi muncitori, maiştri, secretari ai U.T.C. din colectivele respective, sau chiar părinţi, lărgindu-se, astfel, cadrul afectiv, educativ şi politic în care tinerii sunt confruntaţi — în aceas­tă formulă atractivă — cu probleme ale profesiei lor. „Clubul noului angajat“ are toate şansele de a deveni o tribună a vieţii, care să stimuleze gîndirea şi iniţiativa tinerilor în activitatea pro­ductivă şi socială, sporirea intere­sului şi dragostei pentru meseria aleasă, ca singură sursă a formării şi dezvoltării personalităţii. FIECARE MINUT DE LUCRU - O AVUŢIE INESTIMABILĂ (Urmare din pag. 1) înfiinţarea a trei echipe pentru exe­cutarea operaţiilor de pregătire a şarjelor — am înlăturat orice risipă de timp în acest compartiment. Mă­surile au fost completate printr-o asistenţă tehnică îmbunătăţită ca ur­mare a repartizării cîtorva ingineri ce conduc întreaga activitate de pro­ducţie, în schimburi. Nu putem nega necesitatea şi efi­cienţa măsurilor întreprinse pe linie de organizare a producţiei. Dar cum cauzele nu sînt numai de natură „tehnică“, nici măsurile luate nu pot înlătura întreaga pagubă. Elocvente în acest sens sunt faptele. Acţiunile enumerate de interlocutor, deşi au asigurat înlăturarea unor timpi morţi în fazele de producţie, nu au rezol­vat decât o mică parte a problemei ; numărul de ore neutilizate se menţi­ne în continuare ridicat. Ceea ce s-a omis din activitatea conducerii uri­nei a fost elementul om. Este ştiut că organizarea se face in primul rînd cu oameni. In ce a constat aportul comisiilor de disciplină în acest sens ? Cum şi-au îndeplinit ele me­nirea de factor educativ şi stimu­lator în crearea unei înalte respon­sabilităţi pentru munca depusă de fiecare salariat ? Iată întrebări la care răspunsurile sunt mai greu de găsit. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, îmbunătăţirea gradului de utilizare a fondului de timp, întări­rea disciplinei şi stabilitatea cadre­lor depind în mare măsură şi de rezolvarea unor probleme de ordin social. Or, la acest capitol uzina are serioase restanţe. Un singur exem­plu : de ani de zile sistemul de trans­port al salariaţilor care locuiesc în comunele învecinate se face în mod necorespunzător. Autobuzele ITA circulă cu mari intîrzieri, iar în si­tuaţii meteorologice deosebite, aproa­pe deloc. Ce măsuri a luat condu­cerea uzinei ? Nici una. Evident că în asemenea situaţie acţiunile de or­ganizare a producţiei, oricit de bune ar fi ele, nu-şi pot dovedi eficienţa. Problema nu este de nerezolvat. De foarte mult timp se tărăgănează con­struirea unui cămin pentru nefami­­lişti. De ce ? Orice bun gospodar s-ar fi gîndit la acest lucru, fiind bine ştiut că astfel s-ar fi redus întîrzie­­rile şi absenţele de la lucru şi, im­plicit, ar fi înlăturat pierderea unui atît de însemnat număr de ore de lucru. Se pare insă că aici nu se poate vorbi de un bun gospodar... a uzina „Semănătoarea“, nu­mai într-o perioadă de şase luni s-au înregistrat 52 599 de ore absenţe nemotivate, timp în care s-ar fi putut realiza o pro­ducţie în valoare de 8 milioane lei. In structura colectivului din această uzină, precum şi în organizarea pro­ducţiei şi a muncii s-au produs schimbări radicale faţă de anii pre­­cedenţi. Care sunt totuşi cauzele obiective şi subiective care-i deter­mină pe uinii salariaţi să absenteze nemotivat de la lucru ? La această întrebare tov. Ioan Lungu, secretarul comitetului de partid al uzinei, ne-a dat un răspuns clar, plin de răspun­dere şi la obiect. „Consider că mă­surile de ordin organizatoric nu pot rezolva problema decit parţial. O parte din factorii de răspundere pe linie de producţie au neglijat mun­ca cu oamenii, aspectul integrării lor complete în marea familie a muncii. Am luat măsuri energice în acest sens ; organizatorii de producţie — maiştri, şefi de secţie şi de ateliere — vor răspunde in faţa conducerii şi pentru modul în care fiecare lucră­tor foloseşte timpul afectat produc­ţiei, măsura în­­care a reuşit să-l educe în spiritul economiei şi al res­ponsabilităţii pentru activitatea ce o depune. Cerem şi vom cere în con­tinuare maiştrilor să acorde o asis­tenţă tehnică corespunzătoare fiecă­rui om din subordinea sa, dar vom insista şi pe transformarea lor în activişti politici“. După cum vedem, metode se gă­sesc suficiente. Aplicarea lor în prac­tică nu trebuie însă tărăgănată. Este timpul să se treacă de la faza propu­nerilor de măsuri, la fapte, la închi­derea tuturor canalelor care mai per­mit irosirea unor importante părţi din fondul de timp productiv.­­ in loc să te clipeşti, mai rău te rupi in urmă cu un trimestru, datorită creşterii numărului de abonaţi, conducerea IDER a hotărit să descongestioneze centrele de încasări supraaglomerate. Zis şi făcut Zis da, dar să vedem cum s-a făcut. Cîteva mii de locatari, care de ani de zile îşi plăteau abonamentele la centrul din bd. Republicii 27—29, au fost repartizaţi centrului din bd. Leontin Sălăjan (complexul comercial A 14, C 13), unde, după calculele întreprinderii, numărul de abonaţi era mai redus. Se pare că abonaţii nu s-au supărat — inţelegînd o realitate de fapt — că au fost obligaţi să facă o distanţă dublă, sau chiar triplă pînă la noul centru, dar nici unul dintre ei nu poate pricepe ce criterii s-au avut in vedere la operarea acestor transferări. Nedumerirea vine de la faptul că, la centrul din bd. Republicii, care are numai o singură casierie, plăţile se efectuau în condiţii optime, cu operativitate, în timp ce, la noul centru, dotat cu trei ghişee de „casă", cozile sunt interminabile. Am aşteptat 40 de minute pînă să ajungem la casieră, timp suficient pentru a afla opiniile multor abonaţi şi pentru a trage conclu­ziile de rigoare. Iată-le pe scurt Centrul în cauză a fost întotdeauna foarte solicitat şi nici unul dintre cei cu care am discutat nu-şi aminteşte să fi fost servit în mai puţin de jumătate de oră; prin aducerea celorlalţi abonaţi, plata luminii a devenit o adevărată problemă: are un şir pier­dute, plimbări de la o casă la alta, încurcături în ba­­niere... vorba uneia dintre funcţionare: „în loc să te cli­peşti, mai rău te rupi". Oare nu se poate altfel ? chiriac — Al plus la gra­maj !... — Şi clienții mă acuzi ei am Upsa la gramaj !!.„

Next