Informatia Bucureştiului, noiembrie 1972 (Anul 20, nr. 5965-5990)
1972-11-01 / nr. 5965
Pag. a 2-a informaţia artă * Poezia „cu şapte lacăte“ Cîţiva autori alimentează în mod intermitent discuţia despre poezia ferecată şi lăcătuită, care de la Mallarmé şi pînă azi încă nu şi-a găsit un public propriu-zis. De curînd, am citit o nouă şi subtilă pledoarie în favoarea poeziei ca „ipostază a semnificantului, suficientă sieşi“, concepţie extrasă din structuralismul delirant de tip Jacques Lacan, a cărui viziune autistă este aspru criticată şi în Occident. Sîntem solicitaţi să ne dăm adeziunea la o poetică a expresiei opace, care maschează sărăcia de idei şi de sentimente, un anumit evazionism ideologic, prin jocuri comode cu vorbele goale. După aceşti autori, critica ar avea sarcina de a traduce vidul pe înţelesul tuturor, de a dezvălui cititorilor cite ceva din „relaţiile secrete“ ale unei astfel de poezii „evoluate“, pentru care se aşteaptă amatori în mileniul următor. Un exemplu elocvent a ceea ce este sau vrea să fie această „lirică“, impenetrabilă pentru cititorul obişnuit, aflăm într-un număr recent al unei reviste de literatură, sub titlul Dagon şi sub semnătura lui I. Negoiţescu. Să reproducem : „maurii de foşnete zgîrie pe harfă / tezaurizîndu-şi golul de preste/ zidul muşcîndu-şi pătratul în cronos/ pietre cu ramura scurtă-n pasiphae / / cum inocenţa poate fi moartă/ cine-ar întrece zidul a toate/ o descompunere silfilor cronici/ daţi-mi o faună ca să fiu lînced". Chiar şi consumatorul de poezie suficient de antrenat se izbeşte aici de un amalgam rebarbativ de elemente mitologice (filistiniene, greceşti, celtice) care barează accesul spre conţinutul ideo-afectiv al versurilor (dacă acesta există). In împrejurarea în care cititorul mai perseverent reuşeşte totuşi să dezlege rebusul, el rămîne dezamăgit de puţinul dobîndit, de banalitatea sau obscenitatea gîndurilor şi pulsiunilor eroului liric. Eşti pus să risipeşti mari cantităţi de energie, pentru a obţine mai nimic ! Teoreticienii acestei „lirici“ compară uneori tehnica ermetismului cu tehnica scriiturii matematice. Comparaţia este însă perfect nulă şi neavenită. După cum este ştiut, în cazul matematicii avem un limbaj universal, înţeles fără dificultate de toţi matematicienii. Ori de câte ori o formulă matematică este aplicată la un domeniu oarecare şi se recurge la notaţii inedite, ea este în mod obligatoriu însoţită de o „legendă“ care explicitează fiecare termen nou, aşa incit formula devine numaidecît transparentă. Simbolismul matematic se distinge prin preciziune, ambiguitatea fiindu-i străină. Simbolismul poetic nu poate însă aspira la universalismul matematicii, pentru că în caz contrar şi-ar pierde specificul şi menirea. Un simbol poetic trebuie să fie neapărat unic, spre a avea valoare, dar trebuie să fie şi comprehensibil, spre a putea comunica cititorului ideea şi emoţia. Altfel, se descalifică singur, se neagă. Aş voi să faci din limbă un mijloc de blocare a comunicării interumane, mi se pare mai mult decit o absurditate, mi se pare o monstruozitate estetică, o sfidare a sensului evoluţiei istorice a umanităţii, a năzuinţelor către lumină şi claritate logică. O idee cu adevărat nouă şi importantă nu are nevoie de contrabanda ermetismului pentru a se exprima. Valoarea estetică nu este o mărime invers proporţională cu inteligibilitatea. Poezia modernă nu este tot una cu logopatia şi cu verbalismul afazic. Nu deteriorarea instrumentului de comunicare trebuie s-o urmărească poetul, ci tocmai perfecţionarea acestui instrument vital pentru om şi societate. Din acest punct de vedere ermetismul este un non-sens. In loc de a face noi descoperiri, ermetismul ne propune să îngropăm adine şi ceea ce ştim , sau, în cel mai fericit caz, ne cere să redescoperim cunoscutul ascuns ad-hoc. Joc inutil şi fastidios. Leonard Gavriilu Aseare, la Casa Centrală a Armatei, a avut loc o manifestare literară, prilejuită de apariţia volumului „O dramă pe cerul Indiei" de V. Firoiu (Editura militară). Cartea a fost prezentată de maestrul Șerban Cioculescu. Autorul și unul dintre eroi, general locotenent în rezervă Traian Burduloiu — în imagine — au dat autografe. Aplauze pentru artiştii români “ a răspuns la „Zilele artei distractive din R. D. Germană“, organizate la Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării noastre la sfîrşitul lunii iunie, au fost prevăzute în R. D. Germană pentru a doua jumătate a lunii octombrie „Zilele artei distractive româneşti“. In acest scop, s-a deplasat in ţara prietenă un amplu colectiv al Teatrului „Constantin Tănase“, pentru a prezenta un spectacol special pregătit, sub titlul „Revista '72“. Prima parte a turneului a avut loc pe scenele teatrelor din Leipzig, Magdeburg, Halle, Altenburg, precum şi in impozantele case de cultură ale marilor combinate industriale din Böhlen şi Leuna. Cu această ocazie, spectacolul susţinut la „Casa muzei vesele“ din Leipzig a fost înregistrat pe telerecording pentru emisiunea în culori a Televiziunii. Ultimele două manifestări ale turneului s-au desfăşurat la Berlin, pe scena Teatrului de operetă „Metropol“, prima dintre ele avînd caracterul unui spectacol de gală, cu participarea oficialităţilor din R. D. Germană, a ambasadei române şi a unei delegaţii a Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. Presa a apreciat varietatea de genuri a spectacolului, care „include toate elementele artei distractive, de la balet şi dansul acrobatic, trecînd prin creaţia de muzică uşoară, pînă la scheci şi pantomima“ („Leipziger Volkszeitung“), alte ziare publicînd comentariile lor sub titluri semnificative, ca „Actualitatea trecută în revistă“ („Neue Zeit“), sau subliniind faptul că momentele satirice şi comice sunt prezentate în limba germană („National Zeitung“). In afara acestor momente, au mai fost de altfel susţinute în limba germană — de către Doina Badea, Ioana Iliant, George Enache şi George Bunea — şi unele cîntece de compozitori din R.D.G. şi din repertoriul muzicii uşoare româneşti. Aplauze susţinute au răsplătit scenele de balet pregătite de Sandu Feyer şi realizate de corpul de ansamblu al teatrului, cu concursul soliştilor Păstorel Ionescu şi Viorica Chiş (mai ales „Dunărea albastră“ şi „Dans african“), precum şi dansurile acrobatice prezentate de Marica Negrea şi Tudose Martinică (cu deosebire „Păianjenul“, număr care a ajuns să se bucure de o certă notorietate internaţională). Un succes spontan de public l-au repurtat scenele de pantomima ale cuplului Anton şi Romică, antrenantele cîntece susţinute în colaborare cu publicul despre Ovid Teodorescu şi Cristina Stamate, ca şi apariţiile comice ale lui Horia Căciulescu. Finalurile celor două acte, cu tot ansamblul în scenă, au avut izbutite referiri la folclorul românesc in decoruri şi costume (semnate de Puiu Ganea), ca şi în artuzică (prezentată sub dubla conducere a lui Sergiu Maragamba şi Gelu Solomonescu). In general, spectacolul conceput de regizorul Nicolae Dinescu a reuşit să ofere o imagine sugestivă a varietăţii de genuri cultivate de Teatrul „C. Tănase“, pe parcursul unei succesiuni de momente muzicale, coregrafice şi satirice, desfăşurate după un scenariu conceput pentru a stîrni interesul crescînd al publicului. Deşi condiţiile tehnice (iluminarea, sonorizarea, dimensiunile şi acustica sălilor, dotarea cu echipament scenic adecvat) au diferit de la un teatru la altul, obligînd ansamblul la o adaptare rapidă în decursul a numai cîtorva ore de repetiţii, spectacolele s-au desfăşurat în bune condiţiuni. Revederea publicului din R. D. Germană cu colectivul teatrului, pe care a mai avut posibilitatea să-l cunoască în 1965, în cadrul seriei de spectacole prezentate la „Friedrichstadt-Palast“ din Berlin, a prilejuit astfel constatarea unanimă a progreselor realizate pe parcursul anilor în domeniul artei distractive românești. E. Elian A apărut MUNCA DE PARTID Nr. 13 DIN SUMAR : Gheorghe Blaj: Acţiuni ferme pentru Înfăptuirea cincinalului înainte de termen • Elena Oprişiu: Manifestări de amploare • C. Bordeianu: Zootehnia — ramură cu flux de producţie continuu — în faţa „examenului“ iernii • Lălcoară: Ritmurile Înalte — caracteristică a dezvoltării economice a României socialiste • Vasile Stancu: Rolul sectorului cooperatist In accelerarea dezvoltării agriculturii. Căile creşterii producţiei vegetale şi animale In acest sector • E. Damian: Integrarea tot mai organică a Partidului Comunist Român în procesul construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate • M. Suceveanu: Materialismul dialectic şi istoric — concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă. Casa „Electrecord” a editat de curînd cîteva noi şi interesante înregistrări, din care vă prezentăm succint: MUZICA SIMFONICA Jan Galonski (Polonia), ii acompaniază pe organistul elveţian Josef Bucher In două concerte de Carl Philipp Emanuel Bach Concert pentru orgă, coarde şi Noi apariţii discografice • Un veritabil eveniment ! Orchestra de cameră „Bucureşti“ dirijată de Ion Voicu — prestigios ansamblu muzical, remarcat cu diferite prilejuri — prezintă Simfonia nr. 05 în Si bemol major de Haydn, Divertismentul pentru orchestră de coarde In Re major de Mozart şi Introducere, arie şi presto pentru orchestră de coarde de Benedetto Marcello. • Capella Bydgestien- Sis, dirijată de Staniscontinuo In Ml bemol major, W 35 şi Concert pentru orgă, coarde şi continuo In Sol major, W 34. • Variaţiunile simfonice pe un cântec de Anton Pann (şase tablouri de epocă) fac cuprinsul unui disc pe care Orchestra simfonică a Radioteleviziunii, dirijată de Emanuel Elenescu l-a înregistrat recent. MUZICA UŞOARA e Ion Ulmeanu, Denise Constantinescu, George Enache, Anca Agemolu, Dudu Athanasiu şi Jean Păunescu interpretează nouă cunoscute melodii de N. Kirculescu, pe discul EDD 1306. • Opt tangouri de Petre Andreescu au înregistrat Doina Badea și Jean Păunescu pe un disc nou apărut. MUZICA POPULARA • O îndrăgită interpretă de muzică populară — Irina Loghin — și douăsprezece la fel de îndrăgite cîntece de largă circulaţie, editate pe un disc mare, vor trezi, cu siguranţă, Interesul multor melomani. • Patru discuri mici poartă, de asemenea, mesajul cintecului popular, In Interpretarea unor tineri cîntăreţi (Mia Dan, Saveta Bogdan şi Gavril Prundu) şi a violonistului Dumitru Potoroacă. ---- - --- ARIA anunţă Spectacolele Teatrului „Mossovlet”, cu piesele „Uraganul“ de V. Bill Beloţerkovski şi „Vise din Petersburg“ de S.A. Radzinski (după romanul „Crimă • In două dintre spectacolele Teatrului de operetă — „Soarele Londrei“ de Florin Comişel şi „Contesa Maritza“ Cel Kalman — „debutează“ (incisşi pedeapsă“ de Dostoievski), au loc la datele anunţate (7, 8 şi 9 noiembrie), însă la Opera română (nu în sălile Comedia şi Giuleşti). tribuţii alternative) cunoscutele soliste ale scenei din Splai : Lili Duşescu şi Lucia Roic (în reprezentaţiile de vineri, ora 19,30, şi duminică, la aceeaşi oră). INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI SUITĂ MARINĂ Am crezut că, in pictură, genul „marin“ — atît de viguros reprezentat altădată, generînd o şcoală, o manieră — a fost dat uitării. Şi totuşi marea — acest „ocean de poezie“ — era o absenţă. De aceea, o suită de tablouri cum este cea a lui Valentin Donici (găzduită de sala de expoziţii a C.C.A.) este prin ea însăşi o încîntare. Peisajul marin e surprins cu simţ al culorii şi al armoniei, printr-o diversitate de tehnici bine stăpinite (guaşă, tuş, cărbune, acuarelă, tempera, ulei). Şi credem că nu întimplător pictorul şi-a intitulat expoziţia „Cubricul „Mircea" de la Constanţa la Toulon“. Nu este itinerarul unui simplu cutreierător al mărilor — deşi marea este laitmotivul lucrărilor — ci al unui explorator al lor, îndrăgostit de cromatica şi misterele ce scapă colindătorului obişnuit. Afinitatea pe care o simţi între pictor şi mare îţi dă un sentiment de plenitudine, transmis direct, printr-un fel de „ipostaziere“ a mării, cu navele şi oamenii ei, în imagini de un autentic realism. I. H. Menit sa faciliteze realizarea unui amplu schimb de experienţă între specialiştii europeni, Seminarul asupra aplicării eficiente a ştiinţei şi tehnicii în industrie (Bucureşti 30 octombrie — 3 noiembrie) relevă, cu fiecare zi de dezbateri, noi puncte de vedere interesante. In cele ce urmează vom reda cîteva dintre opiniile exprimate, cu prilejul acestei manifestâri, de iJ/iftwfS câtre doi dintre delegaţii ţârii noastre. BMBSB gjj 1m Ce condiţionează valorificarea eficientă, rapidă şi multilaterală a rezultatelor cercetării ştiinţifice? Ing. PANAIt TEOREANU - consilier C.N.S.T. „Personal consider că procesul de valorificare a rezultatelor cercetării ştiinţifice este influenţat, in mod hotărâtor, de către doi factori, şi anume : de modul în care este selectată tematica şi de organizarea propriu-zisă a activităţii de cercetare. Pentru iniţierea, desfăşurarea şi finalizarea studiului, cadrul de plan constituie o etapă fundamentală. De altfel, experienţa a atestat că între activitatea de cercetare şi acest cadru exista o perfectă compatibilitate — numai investigaţia realizată, în limitele unei planificări (curente sau de perspectivă), puţind să asigure succesul unei asemenea acţiuni... La noi, în perioada 1971—1975 aproximativ 40 la sută din tematică reprezintă studii derivate din cele 25 programe prioritare de cercetare — şi acestea au ca obiectiv soluţionarea complexă (în termen minim) a unor probleme acute ale industriei româneşti : forajul de mare adîncime, economia de metal, asigurarea bazei de materii prime pentru industria alimentară, valorificarea zăcămintelor de minereuri neferoase, extinderea comenzilor numerice la maşini unelte şi alte utilaje tehnologice, lărgirea aplicaţiilor matematice în economie etc. Eficienţa modalităţii adoptate ? Ea este nemijlocit reflectată prin concentrarea potenţialului de cercetare (aparţinind diferitelor ramuri ale economiei), asupra soluţionării unor probleme aflate în programul şi preocupările de dezvoltare a industriei în scurtarea termenelor de investigare , în rezolvarea coordonată şi complexă a tuturor aspectelor implicate, de natură tehnică sau economică ş.a. Pentru asigurarea unui transfer rapid al rezultatelor cercetam In producţie se impune perfecţionarea relaţiei concept-proiectareproducţie. Cum ? O soluţie ar fi elaborarea unui plan unic de introducere a progresului tehnic — fiindcă, astfel, s-ar putea corela în timp, progresiv, activitatea de cercetare cu nevoile economiei şi s-ar putea asigura condiţiile materiale cerute atît de efectuarea studiului cit şi de aplicarea, în practică, a rezultatelor obţinute prin investigaţie ştiinţifică. Analiza cauzelor care au făcut ca o serie de cercetări — considerate finalizate — să nu fie valorificate în industrie a reliefat însă că, de fapt, acestea erau incomplete, insuficient aprofundate din punct de vedere tehnic, cu o analiză economică nesatisfăcătoare. Evident, pentru evitarea unor asemenea situaţii s-au luat măsuri: mă refer la comasarea unor institute de cercetare cu institute de proiectare, dezvoltarea bazelor experimentale ale unităţilor de cercetare, optimizarea activităţii de microproducţie. Consider, totuşi, că pentru obţinerea unui transfer mai rapid de date din cercetare către proiectare trebuie să se stăruie mai mult în perfecţionarea sistemului organizatoric. In acest sens, modalitatea optimă pe care o întrevăd este crearea unor colective complexe, formate din cercetători, proiectanţi, economişti, care să conlucreze de la începutul unui studiu pînă la finalizarea lui. De asemenea, apreciez ca necesară constituirea, în cadrul unităţilor de cercetare, a unor compartimente puternice care să analizeze pe parcurs soluţiile preconizate de cercetători, sub aspectul eficienţei economice“. DANIEL STOICESCU - economist „Unul din aspectele la care doresc să mă refer, este perfecţionarea sistemului de preţuri în sensul ca preţul „produsului ştiinţei“ să fie legat mai mult de efectele economice care se obţin în producţia industrială şi mai puţin de costul cercetării. (Prin aceasta, unităţile de cercetare vor putea fi determinate să abordeze teme mai eficiente). De asemenea, nul gîndesc că la stabilirea preţului produselor noi obţinute din aplicarea rezultatelor cercetării să se ţină seama de valoarea de întrebuinţare a acestora (preţul să conţină deci şi o parte din efectele economice care se realizează la nivelul economiei naţionale, prin Introducerea tehnicii noi). Pe de altă parte, consider că trebuie mai bine soluţionată cointeresarea economică a unităţilor de cercetare şi de producţie, a tuturor celor ce participă la crearea şi valorificarea rezultatelor cercetării ştiinţifice, îmbunătăţindu-se, evident, sistemul de indicatori economici. Principalul criteriu al aprecierii activităţii unităţilor de cercetare din domeniul industriei trebuie să fie eficienţa economică caracterizată printr-un sistem de indicatori ce reflectă gradul de aplicare in producţia industrială a rezultatelor cercetării ştiinţifice. Iar corelat de această cerinţă apare şi necesitatea intensificării preocupărilor pentru perfecţionarea metodelor de calcul şi analiză a eficienţei economice a cercetărilor ştiinţifice, pentru îmbunătăţirea metodologiei de determinare a eficienţei economice a cercetării ştiinţifice etc. In sfîrşit, o importanţă deosebită, în conducerea cercetărilor ştiinţifice, trebuie să se acorde sistemului Informaţional — sistem care să aibă în vedere urmărirea şi analiza operativă a cercetărilor şi care să furnizeze informaţiile necesare luării unor decizii optime, la toate nivelurile. în acest sens, consider că ar fi indicat a se recurge la metoda conducerii prin excepţie, stabilind abaterile de la nivelul sarcinilor înscrise în plan sau grafic. Fiindcă astfel se creează posibilitatea luării, în timp util, a măsurilor necesare, eliminării deficienţelor care se manifestă în procesul de cercetare, deficiențe ce conduc la diminuarea valorificării în producție**. Dreviar Originea Lunii In cadrul celui de al XXIV-lea Congres international de geologie de la Montreal, specialiştii au evocat din nou problema originii şi dezvoltării primare a planetelor. Bineînţeles, Luna a deţinut întîietatea şi, în legătură cu ea, profesorul S. Singer, de la Universitatea din Virginia, a adus noi argumente în dezbatere. Conform opiniei sale, capturarea Lunii de către cîmpul de atracţie terestru este o ipoteză plauzibilă, dar ea este greu de conceput — întrucît Pămîntul conţine 31% fier şi nichel în timp ce Luna are numai 60/. din aceste metale. Pentru ca Pămîntul să fi capturat Luna ar fi trebuit ca orbitele lor iniţiale să fi fost învecinate, şi regiunea de origine să fi fost aceeaşi. „Or, dacă originea lor ar fi fost similară, cum ar putea aceşti aştri să aibă o compoziţie atît de diferită ?“ — s-a întrebat profesorul. Dezbaterile continuă. CARNEA Treptat, carnea sintetică se transformă dintr-o curiozitate ştiinţifică într-o realitate a pieţelor. Principalul component al acestor produse sunt proteinele pe bază de soia. Avantajele surogatului ? Preţul scăzut (cam jumătate din cel al cărnii „adevărate“), conţinut redus de grăsimi nocive şi reducerea pericolului de acumulare a colesterolului în singe. Carnea sintetică are însă şi incon- SINTETICA veniente : gustul este discutabil, iar conţinutul de săruri minerale (in special zinc şi calciu) infim... „Se string velele”. respuns la——intrebarea de ieri La întrebarea apărută ieri în ziarul nostru în legătură cu lipsa din librării a atlaselor geografice, am primit din partea tov. ZOLTÁN GHEORGHIU, director comercial al Centrului de librării București, următorul răspuns : „Problema semnalată de dv. este reală. Cu toate că Editura didactică şi pedagogică a retipărit, în acest an, Aliasul geografic şcolar, iar comanda noastră la această lucrare a fost de 25.000 de exemplare, pînă astăzi nu ne-au fost livrate decit 14.900 bucăţi. Evident, o dată cu onorarea în întregime a comenzii vom putea oferi cumpărătorilor atlasele dorite. De asemenea, ţin să vă informez că în anul viitor Editura didactică şi pedagogică îşi propune editarea unui atlas geografic general ce va avea 240 de pagini, 144 de hărţi, 60 de planşe cu date statistice. Tot pentru 1973 Editura Academiei Republicii Socialiste România şi-a propus tipărirea unui atlas al României, lucrare de proporţii ce va fi livrată pe fascicule între anii 1973—1978. De menţionat că achiziţionarea acestei ultime lucrări se va putea face numai pe bază de abonament sau comandă fermă“. 10 Colectarea automată a reziduurilor menajere Intr-o suburbie a Stockholmului se află în curs de instalare un nou sistem de îndepărtare a reziduurilor menajere. Gunoiul, introdus într-un jgheab obişnuit, este apoi transportat printr-un sistem de conducte subterane către o staţie de recepționare unde urmează să fie comprimat şi ars. I . In note publicată de ziarul nostru din 6 octombrie a.c. sub titlul „Devize şi... apă de ploaie“, semnalam că apartamentul locatarului file Podaru, din str. Pravăţ nr. 20, bloc P 9, ap. 160, este Inundat la fiecare ploaie. Cu toate acestea, ICRAL „Giulești“ nu a luat nici o măsură pentru remedierea defecţiunilor arătate. De ani de zile (mai exact din 1664) locatarul I.P. face cereri, reclamaţii, şi memorii, dar infiltraţiile prin terasă, pereţii laterali şi fisurile din lemnăria ferestrelor continuă. Pereţii cojiţi de umezeală aşteaptă, în zadar, reparaţii. Pe locatar nu-i încălzesc atestările de pinâ acum, ale întreprinderii, asupra dreptăţii sale. Doreşte doar atît apa de care are nevoie s-o obţină de la robinet, şi nu din pereţi. Pereţi mai darnici decit robinetul 1 III gyei I p § i • „TRATAT DE ANALIZA FUNCŢIONALA”. Vol. II (Editura Academiei), autor — Gr. MARINESCU). Volumul cuprinde capitole de bază ale analizei funcţionale, prezentând o serie de clase mai particulare de spaţii vectoriale cu convergenţă, şi de aplicaţii lineare şi nelineare. Sunt studiate — între altele — spaţiile normate sau local convexe, spaţiile nucleare şi spaţiile speciale de funcţii. Adresa sa : studenţii din cadrul facultăţilor de matematică, fizică-mecanică şi ai institutelor tehnice, cadrele didactice şi cercetătorii. • „APLICAŢII ALE CERCETĂRII OPERAŢIONALE IN PROBLEME DE CONDUCERE, ORGANIZARE ŞI PLANIFICARE A LUCRĂRILOR DE INVESTIŢII, CONSTRUCŢII ŞI MONTAJ” (Editura Academiei , autorii A. MACRIŞ, V. DUMITRU). Constituind o continuare a lucrării „Metode matematice moderne aplicate în organizarea şi planificarea lucrărilor de construcţii şi montaje*, volumul tratează pe larg, ca exemple, la nivelul cunoştinţelor actuale, pornind de la premisa cunoaşterii elementelor de matematici moderne şi cercetare operaţională, aspecte importante din vasta problematică a folosirii instrumentului matematic în amintitele domenii. El este accesibil unui mare număr de specialişti din producţie, inginerilor de diferite profiluri, matematicienilor şi economiştilor din domeniul investiţiilor. Frumosul e simplu (Urmare din pag. I) Betonist din 1963, Ion Crăcănel avea să lucreze la glisarea blocurilor din zona Titan, a construcţiilor din Pantelimon — Cosmos, la ridicarea zidurilor fabricii unde munceşte astăzi. In octombrie 1969, la 25 de ani, devine membru al Partidului Comunist. Şi tot în 1969 aveau să înceapă lucrările de construcţie a fabricii „Granitul“. Pentru biografia lui Ion Crăcănel această similitudine de date semnifică: maturitatea profesională la care a ajuns constructorul a chemat după sine certificarea maturităţii politice a muncitorului. Fabrica de prefabricate „Granitul* a început să producă în februarie 1972. — A fost o luptă, la început, pentru încă o piesă în plus față de ziua de ieri. Majoritatea celor care lucrăm aici sîntem tineri. Fabrica aceasta noi am ridicat-o, de la prima cărămidă pînă la ultimul agregat instalat. Aveam pretenţia că dovedim că am făcut un lucru bun, de calitate. Deviza „mai iute, mai bine, mai eficient" a devenit şi a noastră. Noi, comuniştii de aici, am căutat şi am reuşit să mobilizăm întreg colectivul. Un constructor, ca să-şi merite numele, trebuie să, fie îndrăgostit da meserie. Să aibă dragoste de muncă şi de oameni. Căci pentru oameni construieşte. Am aflat în cuvintele comunistului Ion Crăcănel un crez de viaţă. Un crez comun şi tînărului inginer comunist Dorin Miclea, secretarul U.T.C., şi maistrului de instalaţii Lavnic Mitroi, şi inginerului Cornell!! Delapupa. — Un bun gospodar îşi pune şi problema înfrumuseţării fabricii — mi-a spus acesta din urmă. Pomii plantaţi in primăvară de tinerii, de comuniştii de aici în orele de după program, dovedesc, şi aceştia, aspiraţia lor către frumos. Şi poate nu e lipsit de importanţă să amintesc preferinţa literară a tînărului Ion, betonistul, poeziile lui Mihai Eminescu... Despre comunistul Ion Crăcănel aveau să-mi vorbească tovarăşii săi de muncă. Ca despre unul din cei mai iscusiţi muncitori betonişti. Ca despre un om de o înaltă ținută etică, ca despre un comunist de omenie. „Clubul noului angajat“ (Urmare din pag. II (recitate de actorul Sebastian Radovici) ori bijuterii ale muzicii româneşti de operă (interpretate de solista Maria Slătineanu). Să adăugăm insă, că, pentru viitoarele manifestări, e de dorit ca în mijlocul tinerilor să se afle şi muncitori, maiştri, secretari ai U.T.C. din colectivele respective, sau chiar părinţi, lărgindu-se, astfel, cadrul afectiv, educativ şi politic în care tinerii sunt confruntaţi — în această formulă atractivă — cu probleme ale profesiei lor. „Clubul noului angajat“ are toate şansele de a deveni o tribună a vieţii, care să stimuleze gîndirea şi iniţiativa tinerilor în activitatea productivă şi socială, sporirea interesului şi dragostei pentru meseria aleasă, ca singură sursă a formării şi dezvoltării personalităţii. FIECARE MINUT DE LUCRU - O AVUŢIE INESTIMABILĂ (Urmare din pag. 1) înfiinţarea a trei echipe pentru executarea operaţiilor de pregătire a şarjelor — am înlăturat orice risipă de timp în acest compartiment. Măsurile au fost completate printr-o asistenţă tehnică îmbunătăţită ca urmare a repartizării cîtorva ingineri ce conduc întreaga activitate de producţie, în schimburi. Nu putem nega necesitatea şi eficienţa măsurilor întreprinse pe linie de organizare a producţiei. Dar cum cauzele nu sînt numai de natură „tehnică“, nici măsurile luate nu pot înlătura întreaga pagubă. Elocvente în acest sens sunt faptele. Acţiunile enumerate de interlocutor, deşi au asigurat înlăturarea unor timpi morţi în fazele de producţie, nu au rezolvat decât o mică parte a problemei ; numărul de ore neutilizate se menţine în continuare ridicat. Ceea ce s-a omis din activitatea conducerii urinei a fost elementul om. Este ştiut că organizarea se face in primul rînd cu oameni. In ce a constat aportul comisiilor de disciplină în acest sens ? Cum şi-au îndeplinit ele menirea de factor educativ şi stimulator în crearea unei înalte responsabilităţi pentru munca depusă de fiecare salariat ? Iată întrebări la care răspunsurile sunt mai greu de găsit. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, îmbunătăţirea gradului de utilizare a fondului de timp, întărirea disciplinei şi stabilitatea cadrelor depind în mare măsură şi de rezolvarea unor probleme de ordin social. Or, la acest capitol uzina are serioase restanţe. Un singur exemplu : de ani de zile sistemul de transport al salariaţilor care locuiesc în comunele învecinate se face în mod necorespunzător. Autobuzele ITA circulă cu mari intîrzieri, iar în situaţii meteorologice deosebite, aproape deloc. Ce măsuri a luat conducerea uzinei ? Nici una. Evident că în asemenea situaţie acţiunile de organizare a producţiei, oricit de bune ar fi ele, nu-şi pot dovedi eficienţa. Problema nu este de nerezolvat. De foarte mult timp se tărăgănează construirea unui cămin pentru nefamilişti. De ce ? Orice bun gospodar s-ar fi gîndit la acest lucru, fiind bine ştiut că astfel s-ar fi redus întîrzierile şi absenţele de la lucru şi, implicit, ar fi înlăturat pierderea unui atît de însemnat număr de ore de lucru. Se pare insă că aici nu se poate vorbi de un bun gospodar... a uzina „Semănătoarea“, numai într-o perioadă de şase luni s-au înregistrat 52 599 de ore absenţe nemotivate, timp în care s-ar fi putut realiza o producţie în valoare de 8 milioane lei. In structura colectivului din această uzină, precum şi în organizarea producţiei şi a muncii s-au produs schimbări radicale faţă de anii precedenţi. Care sunt totuşi cauzele obiective şi subiective care-i determină pe uinii salariaţi să absenteze nemotivat de la lucru ? La această întrebare tov. Ioan Lungu, secretarul comitetului de partid al uzinei, ne-a dat un răspuns clar, plin de răspundere şi la obiect. „Consider că măsurile de ordin organizatoric nu pot rezolva problema decit parţial. O parte din factorii de răspundere pe linie de producţie au neglijat munca cu oamenii, aspectul integrării lor complete în marea familie a muncii. Am luat măsuri energice în acest sens ; organizatorii de producţie — maiştri, şefi de secţie şi de ateliere — vor răspunde in faţa conducerii şi pentru modul în care fiecare lucrător foloseşte timpul afectat producţiei, măsura încare a reuşit să-l educe în spiritul economiei şi al responsabilităţii pentru activitatea ce o depune. Cerem şi vom cere în continuare maiştrilor să acorde o asistenţă tehnică corespunzătoare fiecărui om din subordinea sa, dar vom insista şi pe transformarea lor în activişti politici“. După cum vedem, metode se găsesc suficiente. Aplicarea lor în practică nu trebuie însă tărăgănată. Este timpul să se treacă de la faza propunerilor de măsuri, la fapte, la închiderea tuturor canalelor care mai permit irosirea unor importante părţi din fondul de timp productiv. in loc să te clipeşti, mai rău te rupi in urmă cu un trimestru, datorită creşterii numărului de abonaţi, conducerea IDER a hotărit să descongestioneze centrele de încasări supraaglomerate. Zis şi făcut Zis da, dar să vedem cum s-a făcut. Cîteva mii de locatari, care de ani de zile îşi plăteau abonamentele la centrul din bd. Republicii 27—29, au fost repartizaţi centrului din bd. Leontin Sălăjan (complexul comercial A 14, C 13), unde, după calculele întreprinderii, numărul de abonaţi era mai redus. Se pare că abonaţii nu s-au supărat — inţelegînd o realitate de fapt — că au fost obligaţi să facă o distanţă dublă, sau chiar triplă pînă la noul centru, dar nici unul dintre ei nu poate pricepe ce criterii s-au avut in vedere la operarea acestor transferări. Nedumerirea vine de la faptul că, la centrul din bd. Republicii, care are numai o singură casierie, plăţile se efectuau în condiţii optime, cu operativitate, în timp ce, la noul centru, dotat cu trei ghişee de „casă", cozile sunt interminabile. Am aşteptat 40 de minute pînă să ajungem la casieră, timp suficient pentru a afla opiniile multor abonaţi şi pentru a trage concluziile de rigoare. Iată-le pe scurt Centrul în cauză a fost întotdeauna foarte solicitat şi nici unul dintre cei cu care am discutat nu-şi aminteşte să fi fost servit în mai puţin de jumătate de oră; prin aducerea celorlalţi abonaţi, plata luminii a devenit o adevărată problemă: are un şir pierdute, plimbări de la o casă la alta, încurcături în baniere... vorba uneia dintre funcţionare: „în loc să te clipeşti, mai rău te rupi". Oare nu se poate altfel ? chiriac — Al plus la gramaj !... — Şi clienții mă acuzi ei am Upsa la gramaj !!.„