Informatia Bucureştiului, noiembrie 1973 (Anul 21, nr. 6272-6297)

1973-11-01 / nr. 6272

Pag. 2 a Literatura pentru copii - o problemă majoră (Urmare din pag. I) patriei noastre. Aş putea spune că aştep­tăm de la scriitorii noştri să creeze opera ru Feţi-Frumoşi co­­mun­işti ! toate aceste opere de artă, realizate in­­tr-o diversitate de forme, trebuie să aibă un scop unic,­­şi anume să contri­buie la educarea tine­retului, a copiilor pa­triei noastre în spiri­tul dreptăţii şi ade­vărului, al echităţii sociale, al dragostei faţă de muncă, faţă de partid şi de patrie, al prieteniei dintre oameni şi popoare, al cauzei păcii“. Cum se achită co­lectivul Editurii „Ion Creangă" de aseme­nea îndatoriri ? Por­nind de la indicaţiile conducerii Superioare de partid — arăta poetul TIBERIU 11» TAX, directorul edi­turii — ne străduim să răspundem multi­plelor cerinţe ale fortu­ării tinerei ge­neraţii. Au fost lan­sate noi­serii şi colec­ţii, — între care :Bi­blioteca pentru toţi copiii“, sau „Biblio­teca­­ contemporană“ — sporîn­du-se astfel nu­mărul titlurilor in­cluse în bibliografia destinată elevilor. O acţiune de pionierat, soldată cu rezultate surprinzătoare în sfera adeziunii publice, o constituie şi editarea ştiinţei pentru copii , literatura de referinţă şi cea de Informare exercită o tot mai tu­are atracţie «supra cititorilor de viraţă, şcolară. Este *i fi­resc­­ o societate mo­dernă, cum este so­cietatea noastră so­cialistă, nu poate în­frunta viitorul fără a sădi in conştiinţa cetăţenilor de mîine o reprezentare ştiin­ţifică, realistă asupra •Uimit în care trăim, începuturile marcate de colecţiile „A.B.C.“ (pentru copii­ mici) şi „Alfa" (pentru şco­lari), la care se a­­daugă seria „Lucrări practice“, sunt conso­lidate de primele lu­crări, deja apărute sau în curs de apa­riţie, cu caracter en­ciclopedic. Răspîndi­­ria ştiinţei în rîndu­­rile elevilor rămîne, însă, In continuare, una dintre sarcinile cele mai Însemnate ale editurii noastre. Mă întreb insă­­ nu­mai ale ei ? Aruncînd „mănuşa" întrebării spre „suro­rile" mai mari, Edi­tura „Ion Creangă­" își consumă Ir» tăcere o­­ful ei principal­­ a­­minarea lucrărilor pentru copii, de către tipografii, de la un trimestru la altul, ba chiar de la un an la altul ! Astfel, din 170 de titluri progra­mate să apară In 1973, abia jumătate au văzut lumina tiparu­lui . In cele 10 luni care s-au scurs plnă acum. Deja, editura a fost anunţată că, In mod sigur — tristă siguranţă ! — vreo 30 de titluri nu vor apă­rea In acest an. Ne-am propus să facem din fiecare lu­crare a noastră o carte de excepţie, sublinia Ing. Jenica Munteanu, directorul tehnic al editurii. Cu toate reuşitele de pină acum, suntem­ încă nemulţumiţi de exe­cuţia tiparului. Şi e păcat, deoarece edi­tura se străduieşte să asigure o prezen­tare artistică-grafică la înălţimea exigenţe­lor — atît de cate­goric exprimate — ale cititorilor de-o şchioapă şi chiar de mai multe... Peste 100 de graficieni, din toate generaţiile, şi-au adus contribuţia la a­­pariţia cărţilor edi­tate de noi ; mulţi dintre ei au fost dis­tinşi, în ţară sau peste hotare, cu pre­mii sau medalii la di­feritele competiţii pen­tru cele mai fru­­mose tipărituri. Şi totuşi, în ciuda realizărilor de până acum, colectivul Edi­turii „Ion Creangă" Încă nu şi-a onorat, decit parţial, cîteva din obligaţiile lui e­­senţiale. Intre aces­tea, publicarea acelor cărţi de literatură al căror eroi exemplari să intre în galeria personajelor nemuri­toare ale scrisului ro­­mânesc sau univer­sal. E bine că munca de concepţie — după cum ne asigură Au­relia Szăsz, secreta­rul biroului organiza­ţiei de bază — face obiectul unor dezba­teri însufleţite în a­­dunările generale de partid. Este bine cu­noscut faptul că scrie­rea unor opere va­loroase implică an­trenarea unor forţe creatoare de primă mînă, care, din păcate, nu prea figurează in planul de apariţii ! Altminteri, generoa­sele teme si proble­me ale educaţiei co­muniste a copiilor vor fi eşuate — dacă nu chiar discreditate — de talentele minore, nesemnificative... Deşi nu s-au înre­gistrat eşecuri edito­riale — ne asigura secretarul biroului de partid — totuşi, sem­nalele critice sunt re­ceptate în editură — şi de redactori, şi de tehnoredactori. Lu­crul ni se pare abso­lut firesc. Ne între­băm insă : oare nu cumva însăşi medio­critatea ar trebui privită ca un posibil — deci, evitabil — eşec editorial . Punc­tul acesta de vedere a fost acceptat de in­terlocutorii noştri. Ca atare, colectivul Edi­turii „Ion Creangă" şi-a propus să-şi in­tensifice eforturile, în continuare, atît în ceea ce priveşte munca cu colaboratorii, cit şi desfăşurarea acti­vităţii redacţionale Intr-un spirit cit mai exigent şi responsabil. Librari* nr. l flin *tr. »ft. OhRovfh« Now nr. 3, sectorul 4, dispune de un stend şcolare şl papetăzi« informaţia BUCUREŞTIULUI Doi ani de la Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1971 In consens cu cerinţele producţiei I­n «dunării« generaie deschis* ai» organizaţiilor de partid de la toa­­t cele şase facultăţi ale Institu­­ului agronomic „Nicolae Bălces­­cu", desfăşurat* de curînd, s-au dezbă­tut, cu un înalt spirit de răspundere, do­cumentele Plenarei C.C. al P.C.R. cu privire la dezvoltarea şi perfecţionarea învăţămîntului, adoptîndu-se amplă pla­nuri de măsuri, rezultate din propune­rile concrete făcute de participanţi in vederea transpunerii punct cu punct in viaţă a măsurilor stabilite de condu­cerea partidului în direcţia înfăptuirii unui învăţămînt modern, strîns legat de cerinţele dezvoltării noastre social-eco­­nomice, care să pregătească temeinic ti­neretul pentru viaţă, pentru muncă, pen­tru afirmarea activă în operă de con­struire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Definitorie pentru aceste a­­dul­ări a fost evitarea discuţiilor gene­rale, eforturile participanţilor canalizin­­du-se în direcţia analizării în spirit cri­tic a activităţii anterioare şi a elaborării de măsuri adecvate. Subliniind faptul că modernizarea pla­nurilor şi programelor de învăţămlnt re­prezintă un mijloc esenţial 0« îmbunătă­ţire a conţinutului învăţămîntului supe­rior, dare» de seamă prezentată la adu­narea de la Facultatea de agronomie, a relevat însă faptul ca acest proces trebuie înfăptuit cu toată răspunderea, ţinînd seama că în anii trecuţi unele optimizări întreprinse în acest sens, n-au avut eficienţa necesară. Mai mult, s-a ajuns la o anomalie care n-a fost iacă înlăturată : în momentul de faţă facultatea îşi desfăşoară activitatea după trei planuri ! Devine necesară, a arătat in cuvîntul său prof. dr. docent Irimie staicu, stabilizarea planurilor de învă­­ţimînt, primind ca ponderea s-o deţină disciplinele hotăritoare pentru activita­tea curentă a inginerilor agronomi (me­canizarea agriculturii, fitotehnie, organi­zarea I.A.S., agrotehnică, protecţia plan­telor). Schimbind un plan numai de dragul schimbării , înainte de a se fi s t»bilit riguros eficienţa sa, perfecţiona­rea procesului de învăţămînt este serios stinjenită. Or, asemenea fenomene tre­buie evitate. O atenţie deosebită a fost acordată problemei intensificării eforturilor în di­recţia integrării învăţămîntului cu pro­ducţia şi cercetarea, şi, în acest context, problemei stabilizării centrelor de prac­tică productivă a studenţilor şi dotării acestora cu complexe social-studenţeşti, după exemplul valoroasei iniţiative de la Fundulea. A fost criticată cu fermitate nerealizarea integrală a programelor de învăţămînt privind efectuarea de apli­­­caţii practice la unele discipline, în ca­drul practicii tehnologice din luna sep­tembrie a. c. Pentru îmbunătăţirea con­ţinutului şi respectarea întru totul a programului de practică, planul de mă­suri adoptat prevede conducerea activă a acesteia de către toate cadrele didac­tice — inclusiv profesori şi confe­ren­­ţiari —, precum şi mobilizarea efectivă în acest sens a specialiştilor din cen­trele de practică. Aşa cum a subliniat secretarul general al partidului, tova­răşul Nicolae Ceauşescu. Încă de la is­torica Plenară a C. C. al P.C.R. din no­iembrie 1971, fiecare educator, fiecare profesor, din întregul sistem de învâ­ţămînt, trebuie să fie atît un bun spe­cialist în domeniul său, cit şi un bun educator comunist. Dar, pentru ca mă­surile să nu răm­lni simple formulări abstracte, trebuie să se militeze cu toa­tă hotărlrea pentru traducerea lor efec­tivă în viaţă, pentru întărirea spiritului «le răspundere­­a comuniştilor privind îndeplinire» sarcinilor asumate. Mai mulţi vorbitori (asist. univ. Manea Dra­­ghici, membru în biroul organizaţiei de bază Agronomie II, studentul Tănase Staicu din anul III etc.) au subliniat im­portanţa creşterii rolului conducător al organizaţiilor de partid în direcţia în­făptuirii programului de perfecţionare sistematică a procesului instructiv-edu­­cativ, accentuînd însemnătatea unui control eficient al ducerii la Îndeplinire a măsurilor adoptate. Pe de altă parte, prof. dr. docent Teofil Crăciun s-a re­ferit la importanţa ridicării necontenite a nivelului politico-ideologic al cadrelor didactice şi al studenţilor, ca premisă a deplinei Înţelegeri şi a militării active pentru înfăptuirea politicii partidului in domeniul Învăţămîntului. Axate pe o problematică majoră şi urmărind întocmirea de planuri de mă­suri eşalonate raţional, prevăzînd res­ponsabilităţi precise în vederea reali-, zării acestora, adunările de partid des­chise de la facultăţile Institutului agro­nomic s-au concretizat în hotărlrea În­tregii mase a cadrelor didactice şi a stu­denţilor, în frunte cu comuniştii, de a nu-şi precupeţi eforturile în direcţia ridicării calitative a întregului proces in­­structiv-educativ. Aşa însă cum remar­ca conf. dr. ing. victor Bîrnaure, secre­tar al comitetului de partid al Facultă­ţii de agronomie, măsura angajării cadrelor didactice şi studenţilor la reali­zarea sarcinilor de perfecţionare * în­­văţămlntului, de ridicare a nivelului său calitativ, depinde în bună măsură de preocuparea de a forma şi dezvol­ta trăsăturile moral-politice comunis­te, în lumina programului ideologic al partidului, * principiilor statuate de plenara C. C. al P.C.R. din 1­­5 noiem­brie l»ll. depind* de activitatea d* *­­ducaţie comunistă, pe care organizaţia de partid o T* desfăşura în acest sens *­ de r­. Leonard Gavriîiu P­­­r p­ornind de la aprecierea că in­­văţămintul este cel mai mobil sector social, adunarea gene­rală a organizaţiei de bază de la Facultate* d« Istorie a analizat sarcinii« ce revin comuniştilor pen­­tru continua îmbunătăţire — în ritm cit mai susţinut — a nivelului cali­tativ al procesului de învăţămînt. Da­rea de seamă prezentată de tovară­şul Ion Negoiu, locţiitor al secreta­rului de partid, a reliefat eforturile depuse de conducerea facultăţii, de biroul organizaţiei de bază, de toţi comuniştii din facultate,. In direcţia modernizării formelor de activitate profesională şi politico-ideologică, a înscrierii invăţămîntului istoric pe orbita optimizării de ansamblu a şti­inţelor sociale. Au fost subliniate, de asemenea, rezultatele obţinute în pro­cesul integrării învăţămîntului istoric cu cercetarea şi producţia , efectua­rea de seminari) la muzee şi arhive, deschiderea unui şantier arheologic­­şcoală, efectuarea unor monografii ale întreprinderilor şî instituţiilor (în colaborare cu Cabinetul municipal de partid), urmărirea mai atentă a prac­ticii productive a studenţilor, în sen­sul creşterii eficienţei ei etc. preciind aceste rezultate, atât darea de seamă, cît şi parti­cipanţii la dezbateri s-au oprit şi asupra unor neajunsuri care mai persistă în procesul de perfec­ţionare a învăţămîntului istoric. Ast­fel, studenţii Ion­ Bălgradeanu şi Au­­reliu Mitică s-au referit la raportul încă neechilibrat dintre cursuri şi seminarii, raport, de fapt, în defa­voarea celor din urmă, studentului rămînîndu-i prea puţin timp pentru studiul individual — baza pregătirii sale. Subliniind că învăţămtntul su­perior este propriu prin însăşi natura sa formării unor specialişti cu o înaltă calificare profesională şi po­litică, vorbitorii au accentuat asu­pra laturii Instructiv-educative a în­­văţămîntului istoric, In strînsă legă­tură cu necesitatea perfecţionării pro­gramului, a creşterii eficienţei semi­­nariilor şi a celorlalte activităţi, a sporirii răspunderii fiecărui student Comunist. Alţi vorbitori au insistat asupra utilităţii participării cît mai susţinute a studenţilor la munca de cercetare — activitate deosebit de­ importantă pentru formarea profe­sională a viitorului specialist — accen­­tuîndu-se, totodată, îndatoririle spo­rite ce revin cadrelor didactice în această privinţă c­omuniştii de la Facultatea de Istorie au adoptat, în încheie­rea dezbaterii loi, un plan de măsuri care vizează integrarea mai activă a învăţămîntului pe linia legării sale cu practica, elaborarea imui plan de învăţămînt pentru anul 1974/1975 cu o structură îmbunătăţită, întocmirea unor programe analitice adaptate formării unor specialişti cu un înalt nivel ideologic şi ştiinţific, introducerea unor cursuri de istorie a ţărilor din Asia, Africa şi America latină, perfecţionarea practicii pe­dagogice, specializarea propriilor ca­dre didactice. Subliniind rolul şi funcţiile sporite ale organizaţiei de partid din facul­tate, adunarea a reliefat necesitatea participării mai active, mai eficiente, a fiecărui membru de­ partid la creş­terea nivelului calitativ al învăţămîn­­tului istoric, la înfăptuirea măsurilor adoptate pentru îndeplinirea exem­plară a sarcinilor pe care partidul le-a pus în faţa comuniştilor din în­­văţămîntul superior. Stoica Lascu O înaltă pregătire profesională și politică A C « atelier ne­­av nil: o figurativă care se spre ordinea clasică privim împreună, in atelier, o sea­mă de pînze, rezultat al activității pictorului Octav Grigorescu din ul­tima vreme. Se explică î — E o suită de picturi de dimen­siuni mai micî, nelegate neapărat prin subiect, prin temă, In care apar figuri umane cu un anumit rol sim­bolic, dar fără a fi îtl tradiţia pro­­priu-zis simbolistă. Acestea se mişcă înt­r-un cadril natural, prin gestică, însă, prin felul cum sunt compuse, tind să revele anumite stârî sufle­teşti. Iată, bunăoară, acesta care adu­că în prim plan două figuri ome­neşti, una dormind, alta plasată în­­tr-o stare de nelinişte. Tabloul vrea să exprime două ipostaze : încerc să nu dau dispoziţii­­ mişcări ale psihicu­lui uman. — Văd, însă, aici, şi o compoziţie de format mare şi — după cît se pare — neterminată... — De fapt, tot ceea ce v-sis ară­tat este un lucru: în mod firesc, mul­te se transformă­, se limpezesc trep­­tat. Pînza la care vă referiţi are ca subiect un fapt petrecut în timpul revoluţiei de la 1848 şi anume arde­rea „Arhondologiei“. Deşi ar trebui să aibă o atmosferă funebră, n-am cre­zut de cuviinţă s-o păstrez. I-am dat un ton general pentru a atenua une­le cruzimi în culoare. Ideea radială e aceea de a lumina personajele nu cu ajutorul focului, ci cu al cărţilor. Nu ştiu dacă pînă la urmă voi ră­mîne la această idee. Oricum, pînza s-a uscat acum complet şi pot reveni. — Aţi dat cumva pînzelor un nu­me . — Nu, încă nu. Uneia îi găsisem titlul „Obiect Invizibil“, de fapt, un experiment. încercam să conving spectatorul, printr-o grupare de per­sonaje care privesc spre el, să vadă un lucru misterios şi puţin nelinişti­­tor care, fireşte, nu apare, dar care să fie dedus după gradarea senti­mentelor personajelor puse în situa­ţia de a reacţiona faţă de acel o­­biect. — Sunt motive să bănuiesc că vă pregătiţi pentru o expoziţie ? — Am o Invitaţie la Oradea, dar nu ştiu cum o voi onora. Mi-ar tre­bui multe tablouri, vreo 40, ca să pot selecţiona din ele jumătate. Am ne­voie de timp. în genere, celor tineri ţi se potriveşte o oarecare grabă de a arăta ce fac, de a se verifica public. Pe măsură ce experienţa creşte, te hotărăşti mai greu să ieşi în lume. —­Se poate observa, şi în aceste lucrări, predilecţia dv. pentru o pic­tură figurativă... — Fără pretenţia de a atinge idea­lul clasic, fac o pictură figurativă care se întoarce puţin spre o anumi­tă ordine şi linişte, care au putut fi proprii la un moment dat plasticii clasice. Dar nu ţin să fac o pictură clasicizantă, tradiţionalistă, ci una ca­re să înglobeze experienţele conso­lidate ale clasicismului. Tind să lu­crez astfel Incit să pătrundă în crea­ţia mea şi rezultatul observării lumii d­e azi. Faţă de tendinţele figurative existente la noi, faţă de — să zicem — figurativul care se reclamă de la suprarealism, eu vreau să mă separ. Nu ader, pe de altă parte, nici la o orientare exclusiv realistă, cum este hiperrealismul. Iftţeleg că se folo­seşte documentul fotografic, dar ideea aceasta nu mă atrage. Consider că do­cumentul găsit In interiorul meu tre­buie să reflecte, transfigurat, într-o viziune artistică personală, realitatea care ne înconjoară. Vladimir Udrutcu­ pictură întoarce // New Philharmonia Orchestra On mai multe decenii or­chestrele simfonice engle­zeşti s-au impus autoritar in viaţa muzicală interna­ţională. Ultimele zile si­ lunii octombrie ne-au per­mis să apreciem calitatea ieşită din comun a celei­­denum­ite New Philharmo­­nia­­ Orchestra (de fapt fosta Philharmonia, cotata în vremea sa ca una din­tre cele id­ăi bune din iunie). Personalitatea unui atare ansamblu rezidă în calitatea sonora, indivi­duală şi globală, în capa­citatea de a se adapta cu rapiditate şi precizie ori­cărui stil. Muzicienii en­glezi apar ca nişte profe­sionişti redutabili, cu per­fecţiunea tehnică ce ex­clude răceala expresiva, fără a se angaja totodată în trona excesiv tempera­­ntei saie. Fără îndoială că aceaată trăsătură, a rîvni­­tului k­ur Wi&ru* izvorăşte din şcoala orchestrală în­drumată de marii dirijori englezi (specialitate muzi­cală In care Insulei* bri­tanice au excelat)". Primul concert *­ fost dirijat de Okk­o Kamu, foarte tînăr, dar cu o per­sonalitate neîndoielnică, vădită în Eroica beetho­veniană, executată cu o remarcabilă rigoare. în Noctura de Britten, l-am admirat — pentru prima oară la noi — pe Peter Pears, incontestabil unul dintre cei mai mari inter­preţi vocali, a cărui ştiinţa şi rafinament In pint par inegalabile. In cel de al doilea concert, Norman Del Mar, emulul lui sir Thomas Seechman, per­sonalitate notabilă a cul­turii britanice, a îmbinat austeritatea cu elanul ro­mantic in ■ Don Juan de Strauss, a construit meti­culos şi eficient­­ prima simfonie de Michael Tip­pett. Solist a fost Michael Roll, In Concertul nr. 3 de Chopin, cântând cu o rară puritate a stilului şi cu eleganţă epurată de sen­timentalismul care depre­­ciază uneori valoarea ma­relui romantic polonez. Elogii ar merita, pe lingă întreaga orchestră, fiecare contribuţie solistică. Rai­ne este dat sâ ascultăm, pe viu, solo-uri de oboi, corn, clarinet, flaut, tim­pan (ca să nu mai pome­nim de totalitatea alămu­rilor). Cele două concerte, în­tru totul remarcabile, arată că, in această sta­giune, A.R.T.A. îşi res­pectă prompt promisiu­nile, capătînd greutate şi substanţă în viaţa, noastră, muzicală. PETRE CODREANU Punct și de la capat • Baletul i» rtper* nemáet, urmează înosapâ. Ir. eurfhd, repetițiile la ..Pahtofionil aurii* de. Mircea Chiriac (libret Con­stanții] Clrjan), •i »r« nou», a carei premieră e fixată, deo­camdată, la începutul anului o» vine. • De asemenea, s-a făcut de)» audiția cîtorva scene din „Primă­vara-' lui comel Trăileanu, spec­tacol cu tematică revoluţionară, într-o nouă distribuţie, rolul titular fiind încredinţat Elenei Dacian. • Plecări peste hotare : Mari­nei Ştefânescu In Elveţia, Elena Dacian şi Paraschiv Pieteanu in P. V. Germania, unde, tot ca in­vitaţi, se află de câtăva vreme balerinii Rodică Simion şi Ion T­­uţeanu. • se pregătesc pentru un tur­neu în U.R.S.S. — Magdalena Popa şi Araatio Checiulescu. • „Studio '73“, iniţiativa de succes a stagiunii trecute, îşi reia seria de spectacole din ac­tuala stagiune, în 18 ai* acestei luni, cu un program pe muzică românească. • în a doua jumătate a aces­tei luni, philadelphia va găzdui o amplă Expoziţie românească de pictură, grafică şi tapiserie. Printre semnatarii celor 70 de lucrări de pictură, 90 de grafică, şi 20 de tapiserie se numără : Henri Catargi, Ion Pacea, Ion Sălişteanu, Alin Gheorghiu, Mi­­caela Eleutheriade, Ion Mus­­celeanu­, Aurel Nedel (pictură), Marcel Chirnoagă, Wanda Mihu­­leac, Dan Erceanu, Valentin Popa (grafică), Lucreţia Pacea, Ana T­ar.-.aş, Ana Lupaş, Mimi Podea­­nu, Ileana Balotă (tapiserie). • Joia viitoare se va deschide la Ateneul Român o deosebit de interesantă Expoziţie de bijute­rii moderne din H. X. Ceho­slovacă. Realizatorii speră că lucrările lor vor suscita Intere­sul (pur estetic, bineînţeles !) al ambelor sexe. • O expoziţie documentară de artă africană menită să descope­re publicului valori culturala mai puțin etmosofite ale continentului negru, va putea fi vizitată, tot in incinta Ateneului, începînd de la data de s noiembrie. „Luceafărul“ — pălea... „Am vizionat deunăzi un, film la ci­nematul raiul ,.Lu­­ceafărul“ și au tr.î-au plăcut efeeva lucruri» a-sm benefici*» cbt « aerisiră corespunzătoara) fa timpul proiecţiei, un agiumb­ g*n de spectatori tulburau liniş­te* t un mar» număr de spectatori isu ave«u locuri, ocuplnd culoare!« şi «cănil«“... PETRE OH. r*R*«CST «tr. Polon* «r. 19 fill. TATARU, director adjunct, întreprindere» c­ipem­a­­tograficâ Bucureşti ! „Conţinutul sesizării a fost dezbătut cu toţi Miariaţi! de la „Luceafărul". Personalul a pri-O mit sarcina să su pră vegheze sala, să asigure ordinea şi liniştea în timpul spectacolelor ,şi instalaţiile de ae­risire să funcţioneze in bune condiţiuni (n.n. — dar pînă acum ce altceva aveau de făcut? Oare acestea nu sînt obligaţiile lor curente?). De asemenea, admi­nistratorul unităţii va lua măsuri ca biletele să se vîn­­dă numai în limita locurilor. (De ce nu a luat admi­nistratorul pînă acum asemenea măsuri, că ‘doar d-sta e administrator — n.n.)" Vii. . După, un asemenea răspuns. ..l'.Uceabărul" va mai păli pare ? Să vedem... P. Dinescu Promovarea talentelor de excepţie P­e buni dreptate, nume:* iul Gheorghe Zamfir, acest nalist d* eswer­tl* *1 muzicii populare romaneşti, tind* *1 intre în legendă etic* comparaţie cu trecutul fsl şi nu uităm că Angheluş Dinicu ’şi Fă­­nică Luca au reprezentat — fiecare la vremea lor — un mit al „fluierului Iul­ian­) fiind exclusă. Totuşi, dacă încercăm să răsfoim docui­­mentele lul Gheorghe Zamfir de debut până azi, vom remarca o lungă şi nem­eritatăt etapă de anonimat artistic, curmată brusc de primele sale dracuri şi turnee peste hotare. Avem în faţă un teanc de ziare Indiene, franceze, italiene, egiptene, turceşti, engleze, americane etc., care anunţă lumii o voce d* except!* » repertoriului indian şi oriental venită difi Gar­aţii României p* meridia­nele a trei continente, aproape necunoscută, pînă de curind în propria-i patrie, cînd televiziunea i-a transmis primul show : Nare hits. Tin disc-m­e­­dalion al acestei cîntăreţe zadarnic îl vom căută în catalogul casei Flos­­trecord, că nu există. Acum cîteva zile, la prestigiosul con­curs de Interpretare de la Ge­neva, un contrabasist român de excepţie a fost încununat cu unul din primele premii: Wolfgang Güttler. Tînărul virtuoz îşi duca tihnit viaţa in sinul orchestrei simfonice a Radioteleviziuni române, fără ca marele pu­blic să-i fi admirat măiestria artistică. Cîţi dintre melomani! Capitalei au auzit de numele cintăreţei Elena Marinescu, actuala vedetă a Operei din Saarbrücken . Soprană de colora­tură de excepţie, a realizat in rolul Regina Nopţii din Flautul fermecat o creaţie remarcabilă, despre care presa vest-germanâ şi franceză s-au ex­primat numai în superlative, cariera artistică a Elenei Marinescu , de peste un deceniu coristă în ansamblurile lirice din Iaşi şi Bucureşti ! Am semnalat prin aceste exemple o problemă de maximă impor­tanţă în viaţa noastră muzicală : existenţa unor talente de except!« *1 pericolul pierderii lor din pricina unui nedrept anonimat. Uneori n pot întîmpla lucruri mai­ grave. Este păcat, de pildă, ca Elena Marinescu **u Narghita să depăşească vîrsta de 39 de ani fără * 11 se fi recunoscut de­­ponibilităţle artistice reale şi dintr-o dată, printr-un concurs de Împreju­rări neprevăzut, să ni se atragă atenţia de către alţii asupra lor. Este adevărat că talentele de excepţie sunt flori rare, cresc prin colţuri ascunse. Un contrabasist de talia lui Güttler nu am avut poate de la regretatul Joseph Prunner (de acum o jumătate de veac), un naist ca Zamfir şi o voce cu timbrul Narghitei nu-şi găsesc încă termenii de comparaţie.. Ce facem atunci pentru descopirirea si promovarea lor In timp, In optime condiţii, spre triumful artei Interpretative româneşti ? VIOREL COSMA Consfătuirea difuzărilor de carte din întreprinderi şi institufii In cadrul acţiunilor «tabilit* printr-o recentă hotărire a Secretariatului Comi­tetului municipal de partid în vederea îmbunătăţirii continue a r&splndirii căr­ţii social-politic* în masele largi de ci­titori, mîine, la ora 18. In sala Casei de cultură „Petőfi Sándor", din str. Ia­­lomit nr. 6, are loc Consfătuirea de lu­cru cu difuzorii de carte din întreprin­deri şi instituţii, organizată de secţia de propagandă a comitetului municipal de partid, în colaborare cu Comitetul de cultură şi educaţie socialista ai munici­piului şi Consîliu! municipal al sin­dicatelor. Vor fi discutate» măsurile pri­vind îmbunătăţirea răspîndirii literaturii tn întreprinderi şi instituţii şi vor fi pre­zentate principalei« apariţii, p» anuî l»74 «la Editurii politice. • Tineret« Invitate azi după-amiază 1* clubul »reml­ia'-J n vor întîlni en poet» Nina Cass­ian, Oaspetelor le-au fost pregătita rtteva surprize: prezentarea unor colecţii de modele a cooperativei „Muncă și artă", d* bijuterii »1 »coesorîl, realizase de întreprinderea ,.Metalurgica". întreprindere» „Mirii" îşi prezintă cel* mai noi produse cosmetice însoţite de exemplificări practice şi o expoziţie cu vînzare După-amiaza va cuprinde şi un program crtiatic susţinut de studenţi­i­ con­­servatorului a Ciprian Porum­bescu". .am­en ACCENTE Rezervat ? îmi povesteşte HI, intidind Intestin .«* taur ars­­ şi cu prietenu­! său la o masă, i »-a spus câ nu vo­r fi serviţi fiindcă masa aceea. e rezervată , cineva a anunţat te­lefonic încă de dimineaţă să i se rezftrve o masă. Dorind să se convingă de adevăr, cetăţeanul a rămas la restaurant pînă seara tîrziu, dar la masa aceea nu s-a prezentat nimeni. A renunţat so­licitantul ? Se poate. In acest caz, însă, masa ar fi trebuit ce­dată altor clienţi, care, în toată vremea asta, au intrat şi au ieşit negăsind locuri. întâmplarea pare destul de mărunta, dar fiind vor­ba d­e o „întreprindere”­ care tră­ieşte pe seama consumatorilor se pune Întrebarea : cit costă o masa rezervată fară a fi fost folosită ? Şi pe cine «num» îi costă ? E vorba, prin urmare. Încă o dată de spiritul comercial care se află, in unele unităţi, într-o ci­in­ă suferi­n­ţă. y­ a. 9 din 24 Frumoasă şi cît se P^ate^ d* utilă această Hală a Unirii» Intidnd aici te poţi aprovi­ziona practic cu aproape tot ce ai nevoie. Al&gmdu-i singur mam­a, zăbovind sau cugetînd cit doreşti, intrăm şi noi, luăm un coş. îl­ umplem cu ce avem nevoie şî ne îndrep­tăm spre ieşire. Calculăm timpul : vito­va minute. Se prefigurează un verita­bil record. Cu părere de rău, nimeni, însă, nevoiţi să nu-1 „omologăm", d­in cauza unei aşteptări mult prea lungi la casele de marcat. Cu şi mai mare părere de rău, pentru că se putea şi fără „coadă". Dar, ce să faci, cînd din 24 de case, funcţionează doar 9. In drum, ne oprim pe la redacţie. Prilej pentru a preda „ştafeta“ rClui de a! doilea „schimb“. Ileana Coman • Modificări de... ion la telefoane Cineva sesizează ziarul : — Sun la „04“ şi telefonis­tele nu vor să-mi dea inte­riorul . Cită rea-voinţă. Vrem întîi să verificăm, a­­poi ne reamintim că, in urmă cu câteva săptăm­îni, am publicat un anunț în a­­cest sens : pentru interioarele de ,la 04 se va forma, continuu, prefixul 1­5 urmat de fostul interior, centrala fiind automatizată. Telefonista de la 04 ne confirmă : — Intr-adevăr, no! nu mai avem posi­bilitatea să dăm legătura, interioarele au rămas aceleaşi, iar cu actualul prefix este mult mai simplu. — Dar informaţii asupra numerelor d­e telefon ale serviciilor de poştă şi tele­comunicaţii, de unde vom putea obţine? Cu începere de la 1 noiembrie, de la „03“. Cu precizarea, insă, că prin „03“ nu se obţin şi legăturile. Acestea rămîn valabile prin prefixul M­5. Agitaţia oraşului se domoleşte trep­tat. Oamenii se îndreaptă spre casele lor. Cu paşi de metronom, graniţa dintre o zi şi alta, dintre o lună şi alta se apropie implacabilă. Consemnăm mo­mentul orei „zero“ la Observatorul as­tronomic, unde ni-1 atestă super-exactul ceas de cuart (în fotografie). • Cel mai frumos din lume... Am pășit in ultimă­­ a toamnei : noiembrie. Idee­a să aflăm cine este căl mai tînăr cetățean al Ca­­prima oră a noii ...... li aflăm la maternitatei pitalei. In prima oră a noii Iun Răspunsul 11 aflăm la maternitate Ciuleşti. Cel în cauză, deocamdat fără nume, are greutate 3,1 kg, iar mama sa, Niculina Alexa, fericită, este cât se poate de sigură că băieţe­lul ei , „cel mai frumos copil din iunie“. Televiziunea cu circuit, încins­a maternităţii ne-o confirmă şi nouă fond nocturn cu automobilul. Şi o intîlnire, pe bd. Muncii, cu un e­­chipaj de la miliţie... # Dacă n a găsit omul taxi!... VASILE JTELAN tine din Sighişoara In Bucureşti, ca tot omul, cu probleme. E trecut de miezul nopţii. Iese din gară şi, negăsind pe moment nici un taxi liber, iar maşinile de noapte părîndu-i-se Insuficient de confor­tabile şi de prompte pentru persoana dumisale, se Îndreaptă spre primul autoturism parcat ce-i iese In cale (Warszawa 3-B-2983), îl for­ţeazâ şi se Instalează la volan. N-apucă însă să se plimbe prea mult, că un echipaj al circumscripţiei a 5-a miliţie îl „interceptează“ pe bd. Muncii şi-i o­­­feră, la sediu, „găzduire“ pentru o noapt­e (nu trecuseră decit 45 de mi­nute de la sosirea sa in Bucureşti !). De restul „programului“ său se va ocupa, desigur, instanţa de judecată... Străzile pustii incep sA «gm­anim» Se apropie ora la care I.T.B.-ul va porni sa lucreze din plin. In compania publicistului C. Tinu Si a fotoreporterului ne abatem pe la de­poul Dudeşti de unde­ iese In prima cursâ a zilei (e ora 5), unul dintre noile si frumoasele tramvaie dublu articulate de mare capacitate şi extrem de silenţioase. Octavian Andronic

Next