Lumina Satelor, 1924 (Anul 3, nr. 1-52)
1924-04-27 / nr. 16
Axml III Sibia, Duminecă 27 Aprilie 1924. Nr. 16. Lumina PREȚUL ABONAMENTULUI: I*» sta «a...............................................Lei 90 — fe • Limitate de an...............................„ 50'— fe 3 luni....................................... . 30— gssSro America pe un an .... dolari 3'— = Un •!««$} 3 La!« = REE v. /MJjyiirMisTRAŢIA: Gazetă pentru popor Redactor: Preotul IOSIF TRIFA. ANUNŢURI «8 prisiesc la admits. din str. Mitropoliei 30. Onor. «Asociaţiunea» (Cf.) j£PPl I Sibiiu Sibiiu, strada Mitropoliei Nr. 30. PREŢUL ANUNŢELOR: Un tir mărunt 4 Lei pentru odată, daci se publici de mai multe ori sedi rabatul cuvenit. Shristos a înviat — nepărat a înviat. « aceste vorbe este temeiul vieţii noastre sufleteşti. «Căci dacă ţi a înviat Hristos, zadarnică este credinţa noastră», zicea apostolul Pavel ( Corinteni 15, 14). Dacă n'ar fi înviat Hristos, toată viaţa noastră s'ar gata la groapa din cimitir. Dar Hristos a înviat şi cu slăvită învierea Sa ne-a trecut şi pe noi din moarte la viaţă şi de pe pământ la ceriu. «Hristos a înviat», aceasta este vestea de bucurie pe care o întărim cu răspunsul «Adevărat a înviat». Eu însă te întreb, iubite cetitorule, crezi tu cu adevărat în aceste vorbe, întăreşti tu şi cu purtările tale acest adevăr? «Dacă crezi că Isus a înviat cu adevărat, atunci de ce trăeşti ca şi când El ar fi mort? De ce vorbeşti ca şi când El nu te-ar auzi, de ce minţi de par'că El n'ar auzi, de ce te mânii de par că El n'ar vedea, de ce pizmueşti şi gândeşti rău altuia de par'că El n'ar şti, de ce te făţăreşti şi vicleneşti de par'că El nu te-ar cunoaşte, de ce drăcui, blastemi, înjuri, bei, joci cărţi de par'că El nu te-ar auzi şi nu te-ar vedea??»... A crede cu adevărat în Isus cel înviat înseamnă, iubite cetitorule, «să mori şi tu faţă de păcat»(Calateni 6, 14) şi «să înviezi în Isus Hristos ca o făptură nouă» (II Corinteni 5, 17). «Deci dacă aţi murit şi aţi înviat împreună cu Hristos — zice apostolul Pavel — omorâţi mădulăriie voastre cele de pe pământ: desfrânarea, patima, pofta cea rea, mânia, iuţimea, hula, întru care oarecând vieţuiaţi. Nu grăiţi minciună, ci desbrăcându-vă de omul cel vechiu dimpreună ca faptele lui îmbrăcaţi-vă întru cel nou»(Coloseni 3, 1-11) Cetitorule! ziua învierii este şi trebue să fie şi ziua învierii sufletului tău, ziua ieşirii tale din păcate. «Deşteaptă-te cela ce dormiîn somnul păcatelor) şi te scoală din morţi» {dintre cei morţi cu sufletul)! {Efeseni 5, 14). Numai când ai făcut acest lucru, vei înţelege ce adevăr mare şi vei simţi ce bucurie mare este în vorbele: «Hristos a înviat», «Adevărat a înviat» / P. Trifa. ministrul pilelor N. Anghelescu pentru Casele culturale (de cetire)Ca să ajute luminarea şi deşteptarea poporului, ministrul da şcoala, N. Anghelescu, a hotărât să ajute pe cât se va putea, pe toţi aceea carior deschide la sate Case culturale (case de citire, de stat). Şi se deschidă pe tot locul astfel de Case culturale și unde s’au deschis după toată rânduiala (cu statute etc) să se dea de ştire ministrului de şcoale care va ajuta cât se va putea, fie cu bani, fie cu criji bune, astfel de Cssensprăştietoare de lumină in popor. — Hotărârea ministrului e de toată lauda, din puterea lumească a Papei. Pe urmă a venit Italia ca stat naţional şi l-a poftit pe Papa să-şi vază de păstorirea sufletească. Atunci Papa de ciudă s’a retras Intr’un maret, palat din Roma — aşa numit Vaticanul cu sute şi mii de odăi — ţi de acolo Papii n’ai mai ieşit până in ziua de azi ca un protest că ni s’a luat puterea lumească. Ce Ie pasă Papilor că Mântuitorul a umblat din sat in sat, din oraş In oraş să câştige suflete. Ce le pasă că apostolii au umblat desculţi şi cu toiag de pribegie tri păstorească turma lui Hristos. (Ap. Pavel a făcut călătorii de mii şi mii de kilometrii, pe jos şi prin primejdii). Pe Papa nu-1 lasă trufia şi ciuda să iasă In mijlocul turmei. Numai din 25 In 25 de ani se Îndură Papa să deschidă porţile Vaticanulu! şi să binecuvinteze poporul. Acum iară se împlinesc anii şi din acest prilej papistaşii spun că cei ce va trece mai întâi prin poarta deschisă a Vaticanului, i se vor ierta păcatele. Oare Doamne ce o mai fi şi asta? Tu Doamne Huse, ne-ai lăsat ca iertare jertfa Crucii Tale şi Papa iată pune In locul Crucii Tale o poartă dela Roma. Papa iese din Vatican — sau ce face trufia. — In vremile de demult, Pap» «lela Roma ţinea cătane şi mare putere lumească ca un împărat (cu toate că Isus a zis: «împărăţia mea nu este din lumea aceasta»). Cu vremea Insă, împăraţii au tot clontat Neamuri mistuitoare pândesc la hotară învierea neamului îngropaţi şi umili am stat şi noi Românii veacuri de-arândul. Neamuri tari şi mari prăvăliseră piatră grea peste uşa mormântului învierii noastre naţionale. Dar credinţa noastră cel tare in Dumnezeu a prăvălit peatra de pe uşa mormântului nostru şi noi am Înviat. Sunt acum 6 ani dela Învierea noastră naţională, dar «străgerii» noştri încă nu s’au depărtat dela mormânt. Neamuri zavistuitoare pândesc la hotară cum ar putea să ne Întoarcă iar In mormântul din care am ieşit. Intre graniţele blăstămate din cari am scăpat. Să ne apărăm Învierea noastră naţională cu următoarele 3 lucruri: s. * di: credinţă tare şi cu purtări curste şi bune. Şi nu uităm că deasupra neamurilor stă Domnul de sus, care smereşte şi înalţă popoarăle după credinţa şi purtările lor. «Ia mormânt vor Intra toate popoarăle cari uită pe Dumnezeu» zice psalmistul. Pe Domnul să-L avem înainta de toate «prietin» şi sprijin, căci dacă vom fi cu El şi El va fi cu voi, atunci vom putea zice fără teamă: «Cu noi este Dumnezeu, nostru românesc, înţelegeţi neamuri» şi ne daţi pace. 2. A doua oară să lăsăm certele, împerechirile, zavistuirile, cari ne urmăresc pe noi Românii ca un blăstăm de veacuri. «Unii pe alţii îmbrăţişându-ne să ne zicem fraţilor şi să ne iertăm micile scăderi şi greşeli ce îs avem şi unii şi alţii. «De nimic nu avem lipsă mai mare decât de ţinerea noastră laolaltă. Trebue să ne simţim una, pentru ca să putem păstra ce am câştigat eu atâtea jertfe intr’un ceas de noroc» (Iorga). 3. A treia oară ne trebue fronturi sufleteşti. O ţară se apără nu numai cu fronturi de puşti, tunuri şi soldaţi, ci şi cu fronturi sufleteşti?- adecă cu iubirea, dragostea şi Însufleţirea poporului din ţară. Să ne dăm seama, şi să-şi dea seama conducătorii acestei ţări, că nedreptăţile, abuzurile, corupţiile, mişeliile, pungăşiile şi politica aşa cum se face azi, sunt o mare primejdie pentru fronturile noastre sufleteşti şi cea mai mare primejdie pentru Învierea noastră naţională. «Ca ceara de faţa focului aşa să piară» năravurile cele urâte din ţara noastră ! um stau stările in lumea mare? — în legătură cu ţara noastră — Două fronturi In Europa. Stările de azi din Europa ars.ti zi de zi tot mai lămurit cele două tabere in care stau împărţite popoarăle după răsboiu. De o parte stau cei bătuţi în răsboiu: Nemţii, Ungurii, Bulgarii cari şi-au mai câştigat un nou prietin, pe Rusia bolşevicilor. De ani de zile aceşti tovarăşi lucră mână In mână, şi pe ascuns şi pe faţă, cu tot felul de mijloace să poată răsturna pacea şi graniţele de după răsboiu. Faţă de frontul acestor tulburători şi plcii din Europa, erau in mijlocul Europei ţările şi popoarele cari au scuturat jugul sclăviei şi şi au lărgit hotarăle: România, Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia. In fruntea acestora stă Franţa ca,conducătoare. Francezii şi-au dat bine seama ce primejdie mare Înseamnă alianţa nemţilor cu ruşii şi de aceea au strâns Intr'un singur front pe Români, pe Sârbi, pe Poloni şi pe Cehoslovaci. Toate aceste ţări stau azi strâns legate una cu alta (aşa numita «Mica Antantă»). România are alianţă militară cu Polonia, Franţa cu Cehoslovacia şi acum pe urmă România Încă a făcut alianţă militară cu Franţa. Ieşirea Ruşilor la Viena cu tuza de dubă in afacerea cu Basarabia a întărit şi mai mult legăturile dintre aceste ţări, dându şi toate seama că Basarabia nu e numai chestia României, ci e a tuturor pentru că şi Nemţii şi Ungurii Îşi au Basarabiile lor faţă de Sârbi şi Cehoslovaci. Cheia păcii: Paris— Londra. Dar şi de data asta se adevereşte că cheia păcii şi a stărilor din Europa nu atârnă de la fiştacurile Ruşilor faţă de Basarabia, ci atârnă dela legăturile şi frecările politice dintre Paris şi Londra. De ani de zile intre cele 2 mari popoară, Englezii şi Francezii, sunt anumite frecări şi neînţelegeri. Anglia se teme că Franţa se prea Întăreşte la răsărit şi de aceea mai trag câteodată cu ochiul Nemţilor