Lumina Satelor, 1937 (Anul 16, nr. 1-52)

1935-01-01 / nr. 1

Pég. 3 LUMINA SATELOR Com îşi bate joc satan de sărbătorile creştine. Trebue să spunem cu strângere de inimă că satan — folosindu-se de slăbiciunea noastră— a ajuns să pângărească tot ce este mai curat şi mai sfânt. Dar mai ales în Dumineci şi Sărbători — când fiecare creştin ar fi dator să se îngrijească numai de cele ale veşniciei — el a făcut ca duhul păcatului şi chemările spre desmăţ şi destrăbălare să fie mai aprinse. Ştia întunecatul că dacă oamenii în vremea sărbă­torilor ar trăi în duhul sfinţeniei lui Dumnezeu, în preamărirea Lui şi în cercetarea suferinţei pe pământ, puterile iadului ar fi sfărâmate ; de­­aceea şi-a dat toată silinţa să schimbe rostul acestora din bine în spre rău, întroducând fel de fel de obiceiuri păgâneşti şi necurate, prin cari se strică credinţa şi se îndepărtează oamenii de Dumnezeu. . In fruntea tuturor relelor stă beţia, pe urma căreia culege iadul cele mai multe roade. In cele ce urmează vom arăta câteva întâmplări din zilele Cră- ciunului, cari dovedesc cele de mai sus: Un sergent de jandarmi înjungh­iat In noaptea de Crăciun In Capitală. In noaptea de Vineri, — prima zi a Crăciunului, — a fost găsit in apropierea unei cârciumi, rănit de o lovitură de cuţit, Vasile Vasiescu de 25 ani, sergent în regimentul de jandarmi pe ieşiri, aflat în concediu. Dus la spital de urgenţă, din cauza prea multei pierderi de sânge, a încetat din viaţă. Lovitura a primit-o în timpull unui chef, din partea altor cheflii. Crima unui agent de poliţie. In prima zi a Crăciunului agentul loan Nico­ala, dela Siguranţa G­enerală a Statului, beat, s'a dus la amanta sa — o femeie din casa e desfrâu, şi a chemat-o la petrecere. Femeia n’a voit. Văzând că nu-1 ascultă, a scos revolverul şi a tras un foc, nimerind-o în partea dreaptă a gâtului. . . , , Rănită, în stare de moarte, a fost dusă la spital iar criminalul arestat şi predat poliţiei. Încăerare între derbedei pe şoseaua Pantelimon. Tot în Bucureşti, o ceată de derbedei s’au luat la bătae pe şo­seaua Pantelimon. Zugravul Eugen Vajeu a fost înjunghiat cu un cuţit în faţă. El a mai avut putere să muşte nasul vrăjmaşului său, astfel că amândoi au ajuns în camera aceluiaş spital. Scandaluri şi bătăi la Constanţa. In noaptea de Crăciun, un grup de marinari români de pe va­porul „Bucureşti" s-a întâlnit cu alt grup de marinari, englezi, într’o bodegă. Beţi fiind cu toţii s’au luat la ceartă şi apoi la bătae cu scaune şi sifoane. Un englez a fost rănit grav şi internat în spital iar bătăuşii arestaţi şi duşi la poliţie. Beciurile poliţiei Constanţa sunt pline de derbedeii şi cheflii, cari s’au bătut în timpul Sărbătorilor; toate acestea pe urma beţiei şi Intu­­nerecului din inima lor. Iată cum ştie satan să-şi bată joc de creştinătatea zilelor noastre. Bucuria duhovnicească a Betleemului a schimbat-o in ruşine, în sân­­giuiri, in destrăbălări. Şi dacă .Oastea Domnului* se ridică împotriva acestor uriciuni, împotriva jocului şi beţiilor, cu care, în multe părţi, e Însoţit colindul, e învinuită că strică legea, strică obiceiurile din bătrâni, întrebăm: care lege? Ortodoxia? Nu, căci „ortodoxia este cerul pe p pământ“. Ori în cer nici nu se bea, nici nu se înjură, nici nu se ucide, n cer­e sfinţenie şi pace şi tot aşa trebue să fie şi în ortodoxia noastră, în care au trăit strămoşii. Da, vrea să strice şi Oastea Domnului o lege, legea iadului*, Blegea patimilor*, 9legea înjosirii omului*, sub nivelul animalelor. Şi vrea ca într’adevăr să vină pe pământ ,împărăţia lui Dumnezeu*, lucru pentru care neîncetat ne rugăm când zicem: „Tatăl nostru“, să vină pacea, bunăvoirea, iubirea, sfinţenia. Vrea să scoată numai din grădina „legii strămoşeşti“ porcii lui satan, cari au săpat-o cu râturile lor de ură şi de întunerec. La lucru, deci, fraţi ostaşi, în anul nou. Nu vă sfiiţi când câinii iadului latră, că v’aţi pocăit, că v’aţi lăsat legea, căci legea pe care voi o îmbrăţişaţi e legea sf. Scripturi, a Sfinţilor şi a strămoşilor noştrii. La lucru, ca să ne învrednicească Dumnezeu să încheiem odată anul cu mai multă lumină. înalt Prea Sfinţite Stăpâne. Aurind chemarea Sf. Biserici orto­doxe, vin ca smerenie pentru a lucra tn ogorul «Oaste! Domnului» ca cel mai m­ic dintre toţi ostaşii. Sunt înscris tn Oaste de 8 ani, Inni am lucrat tn ogorni ■nei Asociaţii similare, iar acum voind •îmi preciza poziţia de luptă, îmi aleg locul alăturea de fraţii mei «Oria»l ai Dom­alui» din tot cuprinsul ţării, pentru toată vremea ce mi a mai rămas de trăit pe pământ. Astfel, reintăresc hotărârea de acum opt ani .l Vă rog înalt Prea Sf­iţite Stă­­pine să binavoiţi a mă socoti In numărul luptătorilor devotaţi Evangheliei pe cari cu înţelepciune şi putere de sus II con­duceţi spre biruinţa adevărului. Această hotărâre am comunicat-o şi prea iubiţilor noştri conducători ai grupicii centrate Bucureşti, Cucernicului Părinte I. Cafton şi fratelui I. Or. Opri­­gan — cari sunt împuterniciţi ai înalt Prea Sfinţitului nostru Fericit Părinte Pa­triarh Dr. Miron Cristea, şi prin cari voiu piatra legătura cu toată lucrarea Oastei. Intru mulţi ani Stăpâne ! DUM. C. MOCOFANESCU, pictor ostav, Bucureşti. Ce si schimbam tn noi de anul nou? De Dr. M1RCEA SUCIU-SIRIANU. Ui ilânt părinte spaniol AL­­ani Rodnguez fa o carte a sa .Ce­ea dssa râ-sirii* spune că stan ii abia sontem­ dsstnl­­l­ tudatait la y :o*I« f tafta a creștinismului, dacă săvârșim virtatsa la mol instinctiv, Itt alai o greutate, că ai d­ «’• trai sfor nat pria conti ian «xac­­c tia ta o zestre a safietului no«tra, da oara na ne am mai pa tea des­­părţi. Chiar moartea p­entru Hristos am sap irta o ca zâ abatal pe baze, ft cazai aâ­d am atiage creştini I desăvârşii'. Ca tea sfântă na dl deasa* I venaa deatale luvăţitari. Dacă am­­ patea zice gt aci ca Domiali .Na fa 3 voia mea, ci vo a Tatâlal. iei ii am m’a trimis* san ca Apostilei Partit .Ni mai trăesc ea, ci Hri­stos, tracsta nu m na* am 11 atins şi noi palmea desăvârşirii creşti­neşti. Pe calai faalte na aiaagi last dacat dupâ malte oboseli. Aţi citit ssa aţi auzit desigur, iubiţii mti fraţi da «xanislomşti da ai noştri, care cam se zc It ter alai de stilaţi, na sânt deztal de .antrenaţi* pantra a arca Bi­cegi taras «f lacercâad si i­arae fără sfi (ie testai 4c pateraici pen­­tra aceasta şi mal ca seamă diad vn şi vlicol« napra vizite, potirire la al «sc, nQ mai pot aici (asiate ntcl !­id«răt — tovarăşei singur se târeşte ca ral da el până la ooriba de adă­post şi pftni să se ramntosrcă să-şi salveze csoaredal soro »pe mort — ti giseşte com­plat Iigh­iţa», ţâră ca nici an ajator oneaasc să-l mai poată readaca la viaţă. Dacă ei ar fi probit mai întâi puterii* pe maați mai mici gi abia dapă mai malta I urcări de aosstea s’ar fi încumetat ■« arce cei mal­­aalţi munţi ai țării noastre — nenorocirea na s’ai fi Iată «plat. S ta ycoela aafletalal nostra • bla« să O'Cim treptele prestiais maint treaptă de treaptă, căci dacă voim al cap In lem deodată prea mult, disperăm de greutatea luptai yl vom da faapoi «periaţi de mal tal« cerinţe, l«p&d«rl yi renunţări, ala adevăr stal ii creştinism. Parabolele Maatak­owlal no­stru na anat altceva decât nişte asemănări menite să la Iscă oa­menilor mal as iară t iţelegerea cu­vin­elor Sale. Vreau şi eu să Vă dau o asemănare, ca să­­nţalegeţi mai uşor cueaos vreau să Vă spaa ds nani apa. Orice gospodar ban, care ar avea o cât de mică grădină as in­­grljsyie ca ana­­non să na­­ apace ca pomii pria iapărcaţi da­r­ miril la ţară (apapiod din lâna Ocioe»­­vrie, («rsstrăni mia de mfnnt stzil­­bovey­­ la fiecare pom al gradinei sala aa cs»s sau dană, du ă tro­­b­âiasa, ca aă tale tot ce te poate tăia — şi recolta de tracta pe ra­murile cari râmfla mai carate şi mal paţias — va fi mult mal boat decât daci pomul ar­i rămas la starea de mal taainte. Daci gos­podarul ests gi mii ban­ii şi isca timp pentraca posacele ce vrea si le aibi, aă tia şi m­ai da preţ, cu­­răţă patio şi tab­iaa pomatal şi taci ssi sa para chiar şi stropirea po­m­­alai ca o soisfie care omoarft om zile ce s’ar «si putea ascaade după aya curăţire sistematică ■ pomol­îl. Cam se aplici la saliatal no­stra această pildă? Ce raaari am de tăiat? Ce să curăț apoi dn tăl­pi o a salletorit mea, ce 1*1 de apft Sara st­iatrebaiatsi apoi, ca sa­­flatai mea la anal ce via« iă dea roade mai tmbslfagate decât in anal frecai? Dar dacă caaoso sola! da pere, de mare, da naci saa de p­aa«, pa oara vreau să 1 prodao, trebuie mii tatăl să cand­e roadele cele mal Im moaie aie snlletaiof. Istă le aoi laşirate pe toata. Teo­logia Ie Imparte la virtaţi teolo­gicei crediaţ«, labirea yi nădejdsa yi virtaţi morslei 1. tatelepaianea ca ficşi« ei, prevederea yi cunoa­­yteraa de line; 2. dreptate» ca fl­oare ei, recunoştinţa. Iubirea de adevăr, omenia, respectai faţă de Dimnezeu, reg«, faţă da Irgil« pa­ir el tal« şi ale naamalai tea; 3. rtb farsa ca Manie ei, res«mnama, seninătatsa aaUstesactt, car*­al şi mlrnimis, şi tn sfârşit; 4 cuupâ­­taraa an ficsi» ei, modestia, part­­ţaala trupească, cuviinţa, simplici­tatea la mâncări. In haine, la vorbil. Deci ce ramari trsbae tă tal pantra anam­oa? Aşi tăia la primai rilad ramai neoradiaţei, ca roada credlţel să ia das volie netarba­­rată, ramai pizmei şi ind­iei şi arii şi daşmacisi, ca linctalii iabirlc si i­b sigur carăţiais şl frumuseţea, şl ramai tristeţii, al ds «nădejdi, al lensl gl al trând^virl, ca Dădajdea mas pe veci ns (arborată alături de Domnul aă d­ ă med« sală în sntfl. Ajunge psntru acest an atât, la anul ce vine vai vadea, ci tăierea ramurilor, cari împiedecă virtuţile morale, are sl-ţi De mal ogoare. Ujor ori grea încă nimic an poţi Isca fără voinţă îl continuă ragâ­­cinaa cltră C I de Sas­os să-ţi dea ajutorul Său. A­PEL. Cătră iubiţii noştri abonaţi şi cetitori. Cu numărul acesta păşim în noul an, 1937, în care — cu ajutorul bunului Dumnezeu — vom duce mai de­parte lupta împotriva întur­erecului. Desigur, nici în trecut n am luptat numai noi, căci v'am avut alături pe toţi abo­naţii, cetitorii şi binevoitorii noştri, cari ne-aţi sprijinit cu banul, îndemnul şi dragostea D-voastră şi prin aceasta am putut face auzit glasul acestui «amvon duhovn­cesc». Avem nădejde că şi de acum înainte ne veţi sprijini Clt dragostea de totdeauna şi de aceea în acest număr, vă alaturam câte un mandat post şi cu rugămintea ca, cei ce încă nu­­ aţi plătit abonamentul, să ni l puteţi trimite cât mai curând ; iar cei ce l-aţi plătit, să încredinţaţi mandatul altei persoane pentru a se abona şi veţi face prin aceasta o fapta plăcută lui Dumnezeu. Ajutaţi-ne fraţilor să luptăm cât mai cu putere îm­potriva intunerecului necunoştinţei, spre slava lui Dum­nezeu şi binele neamului nostru. Nr. 1 *»

Next