Lupta Sibiului, decembrie 1949 (Anul 6, nr. 103-127)
1949-12-01 / nr. 103
ANUL I (VI) — Nr. 103 (1394) „LUPTA grEIULUI Parvis 3 Apărarea pacîi şi lupta împotriva aţâţătorilor la râzboiu (Urmare din pagina l-a) creşte primejdia unor aventuri războinice. Numai cea mai mare vigilenţă a popoarelor, hotărîrea lor nestrămutată de a lupta activ cu toate forţele şi mijloacele lor pentru pace, vor duce la crabul planurilor criminale ale aţâţătorilor la un nou războiu. In condiţiunile creşterii primejdiei unui nou războiu, Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti le revine o mare răspundere istorică. Lupta pentru o pace trainică şi îndelungată pentru organizarea şi unirea tot mai strânsă a forţelor păcii împotriva forţelor războiului, trebue să ocupe în momentul de faţă locul central în întreaga activitate a Partidelor Comuniste şi a organizaţiilor democratice. Pentru realizarea mfireţei şi nobilei sarcini de salvare a omenirii de primejdia unui liberf izieiu, reprezent nii Partelor Comuniste şi Muncitoreşti văd principalele lor sarcini în următoarele: 1. Este necesar de a munci şi mai perseverent pentru condlidarea organizatorică şi lărgirea mişcării partizanilor păcii, atrăgând în această mişcare nord şi nouă pături ale populaţiei şi transformând-o într-o mişcare a întregului popor. Trebue acordată o atenţie deosebită atragerii în mişcarea partizanilor păcii a simbatelor, a organizaţiilor de femei, de tineret, cooperative, sportive, cultural-educativ®, religioase şi altele, precum şi a savanţilor, scriitorilor, zariştilor, oamenilor de cultură, a parlamentarilor şi altor fruntaşi ai vieţii politice şi obşteşti care se pronunţă pentru apărarea parii şi împotriva războiului. Cu deosebită putere se impune astăzi sarcina unirii tot mai strânse a tuturor partizanilor cinstiţi ai păcii, fara deosebire de credinţa religioasă, de vederi politice sau de partidul căni» aparţin, pe baza I celei mai largi platforme de luptă ! 4. Par'ide'e (’)* nn s e şi Mon I! pentru pace, împotriva primejdiei toreşti trebue să opună prop gcndei unui nou războiu care ameninţă j plină de ura faţă de om a agreamenîrea. j sorilor, «are t'nd să transforme ţă-2. Pentru «resvoltarea şi iat mare rîla Eero:«! şi Aici întriun sâna mişcării partizanilor păcii are o I geros câmp de bătălie, cea mai importantă hotărî!oare participarea largă propagandă pentru o pace tot mai activă a clasei muncitoare trainică şi îndelungată intre pola această mişcare, coeziunea ei, poate, să demaşte neîncetat bionmitatea rândurilor ei. De aceea orile agresive şi alianţele militaresarcină primordială a Partidelor Co- politice (în primul rând Uniunea munisse şi Muncitoreşti orte atra- Occidentă şi blocul Atlantiului de gorea în rândurile luptătorilor pen-' Nord); să explice pe larg, că un nou războiu ar aduce popoarer nenorociri d’n cel® mai grave tru cauza păcii a celor mai largi pături al® clasei muncitoare, făurirea unităţii trainice a clasei muncitoare, argonicarea de acţiuni compotriva războiului şi apărarea păcii mun© a diferitelor detaşament alocate et® tuturor popoacelor din proletariatului p® baza unei p'atform® comun® de luptă pntru pice şi independenţa naţională a ţărilor lor. 3. Unitatea clasei muncitoare poate fi cucerită numai în lupta hotărîtă împotriva socialişrior d® dreapta, scizionişti şi de organizatori ai mişcării munitoreşi. Socâiîiştîi d® dreapta de tipul lui Bovin, Attlee, Blum, Guy Mellet, Speak, Sefaumaher, B® ner, Saragat şi şefii sindicali reacţionari de tipul lui Green, Ganev şi Deakin, care duc o politică scizionistă şi antipopulară, euat principalii duşmani ai un toţii clasei muaitore. bie . Trebue luxt ei popag n 'a războiului, propovăduirea urii de rasă şi a duşmăniei dinte popoare car® este dusă de agenţii imperialismului angro-american, să întâmpine o hotărîtă condamnat« din partea întregii opii p.tblc « de- mocratic« din fiecare ţară. Trebue luptat ca nicio manfestare a propagandiştilor urmii s»du războiu să nu rămână fără ripostă din partea partizanilor c natiţi ai parii. 5. Trebue larg folosit® asemenea forme noui şi eficace ale luptei de masă pentru pace, forme care s’m îndreptăţit pe depli, şi care au fost larg practicate în Franţa şi unelte ale aţâţătorilor 1® războiul în Italia, cum sent eonni,e:el e de şi lachei ai imperialisului, ce-şi maschează trădarea pentr’o fazologie pseudo-socialistă şi cosmopoliţii. Partidele Comuniste şi Muncitoreşti, luptând făiră încetare pentru pace, trebue să demaşte zi de zi pe şefii socialişti de dreapta ca pe cei mai înverşunaţi duşmani ai păcii. Este necesar să se desvolte şi să se consolideze n în ert.it colaborarea şî unitatea de acţiune cu organizaţiile de jos şi membrii de rând ai partidelor sociali». Sa fie apărarea păcii în oraşe şi sate, alcătuirea de petiţii şi proteste, anchete în sânul populaţiei. Editarea şi răspândirea de litratură care demască pregătirea războiului, strângerea de bani pentru fondul luptei prentru pace, organ za,-©, boicotării filmelor, ziarelor, carilor, r®viitelor, companilor de radiodifuzii vie, instituţiilor şi pelicienilor car© fac propagandă în favoarea unui nou războiu — toate are», ea formează o sarcină dintre cele mai importante ale Partidelor Comuniste şi susţinute toate elemente cu ade-j Muncitoreşti, vărat cinstite d’n rândurile acestora 6. Partide’e Comimste şi Munipartide, arătându-le caracterul fă-toreşti din ţările capitaliste socot de nest al pohtei conducătorilor rear datoria lor să contopească lupta pentiopari de dreapta. j tru independenţa naţionalâ cu lupta colosul© distrugeri şi că lupta împentru pace, tot demaşte neîn e at caracterul a it’nţioml şi t fid tor al politicii g u «r. «lor Lu g'iezc, care au devenit lachei direcţi ai infieriTV,ului agresiv american, să Unească şi să strângă laolaltă toate forţele democratice patriotice din ţară în jurul lozincii lihidării mrinowi lui jug, ear© îşi găseşte expresia într’o supunere de sclav faă de monopolele americane, în jurul lozincii reveni ii la o poie internă şi externă independe» ă, eorwjiunzâtoare m eiesele naţionale ale popoarelor. Est© necesar de a uni strâns cele mai largi mase pro lire din ţările capitaliste pen ru apărarea drepturilor şi libe rul lor democraţie, explicând®-i © nein et.t că a ărar a păcii este ir.dis Iubii legată de apărarea intereselor vitale ale clamei muncitoare şi ale maselor celor ce muncesc, d© apărarea drepturilor lor economie şi politie. Sarcini important© 1« în Parelor Comuniste din Franţa, Italia, Anglia, Germania Occidentală şi celelalte ţări, ale căror popoare imperialştii americani vor să le folosească drept cam® de tun pentm realizarea planile lor agerilve. Datoria acestor p ride este şi de ffeşoare cu şi mai mar© tărie lupta pentru pace, pentru zadărnicireai planurilor crimina 1© ale aţâţătorilor la războiu anglo-an.e. ieri. 7. Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti din ţările de democraţie populară şi Uniunea Sovietică le revine — odată cu demasarea aţâţătorilor imperialişti la război şi a uneltelor lor — sarcina continuei consolidări a lagărului păii şi socialismului în numele apărării păcii şi securităţii popoarelor. 8. Imperialiştii anglo- americani acordă un rol important în realizarea planurilor lor agresive, mai cu seamă în Europa Centrală şi de Sud-Est, clicii naţionalist© a lui Tito — Alică de spioni aflaţi în slujba imperialiştilor. Sarcina apărării păcii şi a luptei împotriva aţâţătorilor 1® războiu cere o continuă demascare a acestei clici care a dezertat în lagărul duşmanilor înverşunaţi ai păcii, democratei şi socialismului, în lagărul imperialismului şi fascismului. * Pentru prima oară în istoria omenirii a apărut un front organizat al păcii, condus de Uniunea Sovietică — bastionul şi stegarul păcii în întreaga lume. Tot mai larg se răspândeşte în roasei© populare din ţările capitaliste chemarea curajoasă a Partidelor Comuniste, care proclamă că popoarele nu vor lupta niciodată împotriva primei ţări socialite din lume, împotriva Uniuni Sovietice. In timpul războiului împotriva fascismului, Part’d©’ Comuniste au fost avantgarda r©.i, en'ei întregului popor împotriva cotropitorilor; în perioada postbelică, Partidele Comuniste și Muncitorești sunt luptătorii de frunte pentru interes©!® vitale ale popoarelor lor, împotriva unui nou războiu. Unindu-se sub conducerea clasei muncitoare, toţi adversarii unui nou războiu — oamenii muncii, ştiinţei, culturii, formează un puteric front al păcii, capabil să zădărniceasă planurile criminal© ale imperialiştilor. De energia şi iniţiativa Partidelor Comunist® depinde în mare măsură rezultatul luptei gigantic® pentru pace, ce ia un avânt tot mai mar©, de comunişti, ca luptători de frunte, depinde în primul rând să transform© posibilitata zădărnicirii planurilor aţâţătorilor la războiu în realitate. Forţele democraţiei, forţele partizanilor păcii, sunt cu mult superioara forţelor reacţiunii. Acuro, sarcina este de a mări şi mai mult vigilenţa popoarelor faţă de aţâţătorii la războiu, de a organiza şi ani strâns masele largi populare pentru apărarea activă a cauzei păcii în numele intereselor vitale ale popoarelor, în numele vieţii şi libertăţii lor. (Oort sauare în pagina 4-a) I Pregătirile în vederea unui nou războiu pe care le fac imperialiştii anglo-americani, ofensiva inacţiunii burgheze împotriva drepturilor democratice şi intereselor economice ale clasei muncitoare şi ale masselor populare, cer intensificarea luptei clasei muncitoare pentru menţinerea şi consolidarea păcii, pentru organizarea unei hotărâte riposte aţâţătorilor la război şi ofensivei reacţiunii imperialiste. In această luptă, chezăşia succesului este unitatea rândurilor clasei muncitoare. Experienţa de după război arată că politica de scizionare a mişcării muncitoreşti ocupă unul din primele locuri în arsenalul mijloacelor şi metodelor tactice folosite de imperialişti pentru deslănţuirea unui nou război, pentru înăbuşirea forţelor democraţiei şi socialismului, pentru o şi mai accentuată coborâre a nivelului de trai al masselor populare. Niciodată încă în întreaga istorie e mişcării muncitoreşti internaţionale unitatea clasei muncitoare, atât în cadrul diferitelor ţări cât şi pe plan mondial, n’a avut o importanţă atât de hotărîtoare ca în vremurile noastre. Unitatea rândurilor clasei muncitoare este necesară pentru a salvgarda pacea, a zădărnici planurile criminale ale aţâţătorilor la război şi a zădărnici complotul imperialiştilor împotriva democraţiei şi socialismului, a preîntâmpina întronarea metodelor de dominaţie fascistă, a da o ripostă hotărâtă ofensivei capitalului monopolist împotriva intereselor vitale ale clasei muncitoare şi a obţine îmbunătăţirea situaţei economice a masselor celor ce muncesc. Aceste sarcini pot fi realizate mai ales pe baza unirii strânse a masselor largi ale clasei muncitoare, fără deosebire de partidul căruia aparţin, de organizarea lor în sindicate, de convingerile religioase. Unitatea, de jos iată cea mai eficace cale de unire a tuturor muncitorilor pentru apărarea păcii, a independenţei naţionale a ţărilor lor, pentru apărarea intereselor economice şi a drepturilor democratice ale celor ce muncesc. Unitatea clasei muncitoare este pe deplin realizabilă, cu toată rezistenţa pe care o opun centrele conducătoare ale acelor sindicate sau partide, care sunt, conduse de scizionişti şi duşmani ai unităţii. Perioada postbelică s-a caracterizat prin marile succese repurtate în direcţia lichidării sciziunii clasei muncitoare şi a unirii strânse a tuturor forţelor democratice, ceiace şi-a găsit expresia în crearea Federaţiei Sindicale Mondiale, a Federaţiei Democrate Internaţionale a Femeilor şi a Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat, în convocarea Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. Succesele unităţii îşi găsesc expresia în întărirea Confederaraţiei Generale a Muncii din Franţa, în crearea unui centru sindicat unic în Italia (G. G. M. I.) în acţiunile d© luptă ale proletariatului francez şi italian. In ţările de democraţie populara au fost repurtate success istorice pe tărâmul făuririi unităţii clasei muncitoare — au fost create partide unice ale clasei muncitoare, sindicate unice, organizaţii unice, cooperative de tineret de femei şi altele. Această unitate a clasei muncitoare a jucat un rol hotărîtor în succesele repurtate în ceia ce priveşte avântul economic şi cultural din ţările de democraţie populară, în domeniul asigurării rolului conducător al clasei muncitoare în stat şi al îmbunătăţirii radicale a situaţiei materiale a masselor muncitoare. Toate acestea dovedesc extrem de puternica năzuinţă a masselor muncitoreşti pentru strângerea rândurilor lor, dovedesc existența „unor“ posibiltăți rele de creare a unui front unic al clasei muncitoare împotriva forţelor unite ale reacţiunii — de la imperialiştii americani şi până la socialiştii de dreapta. Imperialiştii americani şi englezi şi sateliţii lor din ţările europene, urmăresc fărâmiţarea şi dezorganizarea forţelor proletare şi populare, punându-şi mai cu seamă speranţele în socialiştii de dreapta şi în şefii sindicali reacţionari. In urma indicaţiilor directe primite de la imperialiştii americani şi englezi, leaderii socialişti de dreapta şi conducătorii reacţionari ai sindicatelor, introduc de sus sciziunea în rândurile mişcării muncitoreşti, caută să distrugă organizaţiile unice ale clasei muncitoare create în perioada de după război. Ei au încercat să distrugă dinăuntru Federaţia Sindicală Mondială, au organizat grupările scizioniste. „Force Ouvriere“ în Franţa, aşa numita „Federaţie a Muncii“ în Italia, şi pregătesc crearea unui centru internaţional sindical scizionist. Asemenea încercări scizioniste au fost săvârşite şi de conducătorii organizaţiilor catolice din diferite ţări. S-a confirmat în întregime precerea făcută de prima consfătuire a Biroului Informativ al Partidelor Comuniste cu privire la activitatea trădătoare a leaderilor socialişti de dreapta — duşmani înverşunaţi ai unităţii clasei muncitoare şi unelte ale imperialismului. In momentul de faţă socialiştii de dreapta acţionează nu numai ca agenţi ai burgheziei din ţările lor, ci şi uu agenţi ai împerialismului american, transformând partidele social-democrate din tarile europene în partide americane, în unelte directe ale agresiunii imperialiste a Statelor Unite. In ţările, unde socialiştii de dreapta fac parte din guvern (Anglia, Franţa, Austria, ţările Scandinave) ei acţionează ca înverşunaţi apărători ai „Planului Marshall“, „Uniunii Occidentale“„Pactului Atlanticului de Nord“ şi tuturor celorlalte forme ale expansiunii americane. Aceşti pseudo-socialişti îndeplinesc cel mai josnic rol în persecutarea organizaţiilor muncitoreşti şi democratice care apără interesele celor ce muncesc. Socialiştii de dreapta care se rostogolesc tot mai jos pe calea trădării intereselor clasei muncitoare, ale democaţiei şi socialismului, şi care au renegat complect învăţătura marxistă, se manifestă astăzi ca apărători şi propropagandişti ai ideologiei banditeşti a imperialismului american. Teoriile lor — aceea a „socialismului democratic“, aceea a „forţei a treia“ — palavrele lor cosmopolite despre necesitatea renunţării la suveranitatea naţională, nu reprezintă altceva decât un camuflaj ideologic al agre eS / Unitatea clasei muncitoare şi sarcinile Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti Rezoluţie a Biroului Informativ