Lupta Sibiului, decembrie 1949 (Anul 6, nr. 103-127)

1949-12-01 / nr. 103

ANUL I (VI) — Nr. 103 (1394) „LUPTA grEIULUI Pa­rvis 3 Apărarea pacîi şi lupta împotriva aţâţătorilor la râzboiu (Urmare din pagina l-a) creşte primejdia unor aventuri războinice. Numai cea mai mare vigilenţă a popoarelor, hotărîrea lor ne­strămutată de a lupta activ cu toate forţele şi mijloacele lor pentru pace, vor duce la crabul planurilor criminale ale aţâţători­lor la un nou războiu. In condiţiunile creşterii primej­diei unui nou războiu, Partide­lor Comuniste şi Muncitoreşti le revine o mare răspundere isto­rică. Lupta pentru o pace trai­nică şi îndelungată pentru orga­nizarea şi unirea tot mai strânsă a forţelor păcii împotriva forţe­lor războiului, trebue să ocupe în momentul de faţă locul central în întreaga activitate a Partidelor Comuniste şi a organizaţiilor de­mocratice. Pentru realizarea mfireţei şi no­bilei sarcini de salvare a omenirii de primejdia unui libe­rf izieiu, re­­prezent n­ii Part­­elor Comuniste şi Muncitoreşti văd principalele lor sarcini în următoarele: 1. Este necesar de a munci şi mai perseverent pentru con­dlidarea or­ganizatorică şi lărgirea mişcării partizanilor păcii, atrăgând în această mişcare nord şi nouă pături ale populaţiei şi transformând-o într-o mişcare a întregului popor. Trebue acordată o atenţie deosebită atragerii în mişcarea partizanilor păcii a simb­­atelor, a organizaţiilor de femei, de tineret, cooperative, sportive, cultural-educativ®, reli­gioase şi altele, precum şi a sa­vanţilor, scriitorilor, zar­iştilor, oamenilor de cultură, a parlamen­tarilor şi altor fruntaşi ai vieţii politice şi obşteşti care se pronunţă pentru apărarea parii şi împotriva războiului. C­u deosebită putere se impune astăzi sarcina unirii tot mai strânse a tuturor partizanilor cinstiţi ai păcii, fara deosebire de credinţa religioasă, de vederi politice sau de partidul căni» aparţin, pe baza I celei mai largi platforme de luptă ! 4. Par'ide'e (’)* nn s e şi Mon I­! pentru pace, împotriva primejdiei toreşti trebue să opună prop gc­ndei unui nou războiu care ameninţă j plină de ura faţă de om a agre­­amenîrea. j sorilor, «are t'nd să transforme ţă-2. Pentru «resvoltarea şi i­at mare rîla Eero:«! şi A­ici întriun sân­­a mişcării partizanilor păcii are o I geros câmp de bătălie, cea mai importantă hotărî!oare participarea largă propagandă pentru o pace tot mai activă a clasei muncitoare trainică şi îndelungată intre po­la această mişcare, coeziunea ei,­­ poate, să demaşte neîncetat bi­­on­­­mitatea rândurilor ei. De aceea o­­­rile agresive şi alianţele militare­­sarcină primordială a Partidelor Co-­­ politice (în primul rând Uniunea munisse şi Muncitoreşti orte atra- Occident­­ă şi blocul Atlanti­ului de gorea în rândurile luptătorilor pen-' Nord); să explice pe larg, că un nou războiu ar aduce popoare­­r ne­norociri d’n cel® mai grave tru cauza păcii a celor mai largi pături al® clasei muncitoare, fău­rirea unităţii trainice a clasei mun­citoare, argonicar­ea de acţiuni com­potriva războiului şi apărarea păcii mun© a diferitelor detaşamen­t alo­cate et® tuturor popoacelor din proletariatului p® baza unei p'at­­form® comun® de luptă p­ntru pice şi independenţa naţională a ţărilor lor. 3. Unitatea clasei muncitoare poate fi cucerită numai în lupta hotărîtă împotriva socialişrior d® dreapta, scizionişti şi de organiza­­tori ai mişcării mun­itoreş­i. Socâ­iîiştîi d® dreapta de tipul lui Bovin, Attlee, Blum, Guy Mellet, Speak, Sefauma­­her, B® ner, Sara­­gat şi şefii sindicali reacţionari de tipul lui Green, Ga­nev şi Deakin, care duc o politică scizionistă şi antipopulară, euat principalii duş­mani ai un toţii clasei mua­itore. bie . Trebue lux­­­t ei p­opag n 'a războiului, propovădui­rea urii de rasă şi a duşmăniei dinte popoare car® este dusă de agenţii imperia­lismului angro-american, să întâm­pine o hotărîtă condamnat« din partea întregii op­­ii p.tblc « de-­ mocratic« din fiecare ţară. Trebue­­ luptat ca nicio man­fes­tare a pro­pagandiştilor urmii s»du războiu să nu rămână fără ripostă din partea partizanilor c natiţi ai parii. 5. Trebue larg folosit® asemenea forme noui şi eficace ale luptei de masă pentru pace, forme care s’m îndreptăţit pe depl­i, şi care au fost larg practicate în Franţa şi unelte ale aţâţătorilor 1® războiu­l în Italia, cum sent eonni,e:el e de şi lachei ai im­perialisului­­, ce-şi maschează trădar­ea p­entr’o f­a­zo­­logie pseudo-socialistă şi cosmo­poliţii. Partidele Comuniste şi Muncito­­reşti, luptând făiră încetare pentru pace, trebue să demaşte zi de zi pe şefii socialişti de dreapta ca pe cei mai înverşunaţi duşmani ai păcii. Este necesar să se desvolte şi să se consolideze n în ert.it cola­borarea şî unitatea de acţiune cu organizaţiile de jos şi membrii de rând ai partidelor sociali­­». Sa fie apărare­a păcii în oraşe şi sate, alcătuirea de petiţii şi proteste, anchete în sânul populaţiei. Editarea şi răspândirea de li­tratură care de­mască pregătirea războiului, strân­gerea de bani pentru fondul luptei prentru pace, organ za,-©, boicotării filmelor, ziarelor, cari­lor, r®viite­­lor, compani­lor de radiodifuzii vie, instituţiilor şi pel­icienilor car© fac propagandă în favoarea unui nou războiu — toate are», ea formează o sarcină dintre cele mai impor­tante ale Partidelor Comuniste şi susţinute toate element­­­e cu ade-­j Muncitoreşti, vărat cinstite d’n rândurile acestor­a 6. Partide’e Comim­ste şi Mun­i­­partide, arătându-le caracterul fă-­­­toreşti din ţările capitaliste socot de n­est al pohtei conducătorilor rear­ datoria lor să contopească lupta pen­­tiopari de dreapta. j tru independenţa naţionalâ cu lupta colosul© distrugeri şi că lupta îm­pentru pace, tot demaşte neîn e­ at caracterul a it’n­ţioml şi t fid tor al politicii g u «r. «lor Lu g'iezc, care au devenit lachei direcţi ai in­­fieriTV,ului agresiv american, să Unească şi să strângă laolaltă toate forţele democratice patriotice din ţară în jurul lozincii li­hidării mri­­nowi lui jug, ear© îşi găseşte ex­presia într’o supunere de sclav faă de monopol­ele america­ne, în jurul lozincii reveni ii la o po­­­i­e in­ternă şi externă independe» ă, eo­­rwjiunzâtoare m eiesel­e naţionale ale popoarelor. Est© necesar de a uni strâns cele mai largi mase pro lire din ţările capitaliste pen ru apărarea drepturi­lor şi libe rul­ lor democraţi­e, ex­plicând®-i © nein et­.t că a ărar a păcii este ir.dis Iubii legată de apă­rarea intereselor vitale ale clamei muncitoare şi ale maselor celor ce muncesc, d© apărarea drepturilor lor economi­e şi polit­ie. Sarcini important© 1« în Par­­­­e­­lor Comuniste din Franţa, Italia, Anglia, Germania Occidentală şi celelalte ţări, ale căror popoare im­­perial­ştii americani vor să le folo­sească drept cam® de tun pentm realizarea pl­an­il­e lor ag­erilve. Datoria acestor p r­ide este şi de­­ ffeşoare cu şi mai mar© tărie lupta pentru pace, pentru zadărnicireai planurilor crim­ina 1© ale aţâţătorilor la războiu anglo-an.e. ie­ri. 7. Partidelor Comuniste şi Munci­toreşti din ţările de democraţie populară şi Uniunea Sov­ietică le revine —­ odată cu demas­area aţâ­ţătorilor im­perialişti la război­ şi a uneltelor lor — sarcina continuei consolidări a lagărului pă­ii şi so­cialismului în numele apărării păcii şi securităţii popoarelor. 8. Imperialiştii anglo- americani acordă un rol important în reali­zarea planurilor lor agresive, mai cu seamă în Europa Centrală şi de Sud-Est, clicii naţionalist© a lui Tito — Ali­că de spioni aflaţi în slujba imperi­al­iştilor. Sarcina apă­rării păcii şi a luptei împotriva aţâţătorilor 1® războiu cere o con­tinuă demascare a acestei clici care a dezertat în lagărul duşmanilor înverşunaţi ai păcii, democra­tei şi socialismului, în lagărul imperialis­mului şi fascismului. * Pentru prima oară în istoria omenirii a apărut un front orga­nizat al păcii, condus de Uniunea Sovietică — bastionul şi stegarul păcii în întreaga lume.­­ Tot mai larg se răspândeşte în­­ roasei© populare din ţările capita­liste chemarea curajoasă a Partide­lor Comuniste, care proclamă că popoarele nu vor lupta niciodată îm­potriva primei ţări sociali­te din lume, împotriva Uniuni Sovietice. In timpul războiului împotriva fascismului, Part’d©’­ Comuniste au fost avantgarda r©.i, en'ei întregu­lui popor împotriva cotropit­ori­lor; în­ perioada postbelică, Par­tidele Comuniste și Muncitorești sunt luptătorii de frunte pentru inte­res©!® vitale ale popoarelor lor, îm­potriva unui nou războiu. Unindu-se sub conducerea clasei muncitoare, toţi adversarii unui n­ou războiu — oamenii muncii, ştiinţei, culturii, formează un puteri­c front al păcii, capabil să zădărnicea­să planurile criminal© ale imperialiştilor. De energia şi iniţiativa Partide­lor Comunist® depinde în mare mă­sură rezultatul luptei gigantic® pentru pace, ce ia un avânt tot mai mar©, de comunişti, ca luptă­tori de frunte, depinde în primul rând să transform© posi­bilita­ta ză­dărnicirii planurilor aţâţătorilor la războiu în realitate. Forţele democraţiei, forţele par­tizanilor păcii, sunt cu mult supe­rioara forţelor reacţiunii. Acuro, sarcina este de a mări şi mai mult vigilenţa popoarelor faţă de aţâţă­torii la războiu, de a organiza şi ani strâns masele largi populare pentru apărarea activă a cauzei păcii în numele intereselor vitale ale popoarelor, în num­ele vieţii şi­ libertăţii lor. (Oort sauare în pagina 4-a) I Pregătirile în vederea unui nou războiu pe care le fac imperia­liştii anglo-americani, ofensiva inacţiunii burgheze împotriva drepturilor democratice şi inte­reselor economice ale clasei mun­citoare şi ale masselor populare, cer intensificarea luptei clasei muncitoare pentru menţinerea şi consolidarea păcii, pentru orga­nizarea unei hotărâte riposte aţâţătorilor la război şi ofensivei reacţiunii imperialiste. In această luptă, chezăşia suc­cesului este unitatea rândurilor clasei muncitoare. Experienţa de după război arată că politica de scizionare a miş­cării muncitoreşti ocupă unul din primele locuri în arsenalul mij­loacelor şi metodelor tactice folo­site de imperialişti pentru des­­lănţuirea unui nou război, pentru înăbuşirea forţelor democraţiei şi socialismului, pentru o şi mai accentuată coborâre a nivelului de trai al masselor populare. Niciodată încă în întreaga isto­rie e mişcării muncitoreşti inter­naţionale unitatea clasei munci­toare, atât în cadrul diferitelor ţări cât şi pe plan mondial, n’a avut o importanţă atât de hotă­­rîtoare ca în vremurile noastre. Unitatea rândurilor clasei mun­citoare este necesară pentru a salvgarda pacea, a zădărnici pla­nurile criminale ale aţâţătorilor la război şi a zădărnici complotul imperialiştilor împotriva demo­craţiei şi socialismului, a preîn­tâmpina întronarea metodelor de dominaţie fascistă, a da o ripostă hotărâtă ofensivei capitalului monopolist împotriva intereselor vitale ale clasei muncitoare şi a obţine îmbunătăţirea situaţei eco­nomice a masselor celor ce mun­cesc. Aceste sarcini pot fi realizate mai ales pe baza unirii strânse a masselor largi ale clasei munci­toare, fără deosebire de partidul căruia aparţin, de organizarea lor în sindicate, de convingerile reli­gioase. Unitatea, de jos iată cea mai eficace cale de unire a tutu­ror muncitorilor pentru apărarea păcii, a independenţei naţionale a ţărilor lor, pentru apărarea intereselor economice şi a drep­turilor democratice ale celor ce muncesc. Unitatea clasei munci­toare este pe deplin realizabilă, cu toată rezistenţa pe care o opun centrele conducătoare ale acelor sindicate sau partide, care sunt, conduse de scizionişti şi duşmani ai unităţii. Perioada postbelică s-a carac­terizat prin marile succese repur­tate în direcţia lichidării scizi­unii clasei muncitoare şi a unirii strânse a tuturor forţelor demo­cratice, cei­ace şi-a găsit expresia în crearea Federaţiei Sindicale Mondiale, a Federaţiei Democrate Internaţionale a Femeilor şi a Fe­deraţiei Mondiale a Tineretului Democrat, în convocarea Congre­sului Mondial al Partizanilor Pă­cii. Succesele unităţii îşi găsesc expresia în întărirea Confedera­­raţiei Generale a Muncii din Franţa, în crearea unui centru sindicat unic în Italia (G. G. M. I.) în acţiunile d© luptă ale proleta­riatului francez şi italian. In ţările de democraţie popu­lara au fost repurtate success isto­rice pe tărâmul făuririi unităţii clasei muncitoare — au fost cre­ate partide unice ale clasei mun­citoare, sindicate unice, organiza­ţii unice, cooperative de tineret de femei şi altele. Această unitate a clasei muncitoare a jucat un rol hotărîtor în succesele repurtate în ceia ce priveşte avântul eco­nomic şi cultural din ţările de de­mocraţie populară, în domeniul asigurării rolului conducător al clasei muncitoare în stat şi al îmbunătăţirii radicale a situaţiei materiale a masselor muncitoare. Toate acestea dovedesc extrem de puternica năzuinţă a masselor muncitoreşti pentru strângerea rândurilor lor, dovedesc existența „unor“ posibil­tăți rele de creare a unui front unic al clasei munci­toare împotriva forţelor unite ale reacţiunii — de la­ imperialiştii americani şi până la socialiştii de dreapta. Imperialiştii americani şi en­glezi şi sateliţii lor din ţările europene, urmăresc fărâmiţarea şi dezorganizarea forţelor prole­tare şi populare, punându-şi mai cu seamă speranţele în socialiştii de dreapta şi în şefii sindicali reacţionari. In urma indicaţiilor directe primite de la imperialiştii americani şi englezi, leaderii so­cialişti de dreapta şi conducătorii reacţionari ai sindicatelor, intro­duc de sus sciziunea în rândurile mişcării muncitoreşti, caută să distrugă organizaţiile unice ale clasei muncitoare create în perioada de după război. Ei au încercat să distrugă dinăuntru Federaţia Sindicală Mondială, au organizat grupările scizioniste. „Force Ouvriere“ în Franţa, aşa numita „Federaţie a Muncii“ în Italia, şi pregătesc crearea unui centru internaţional sindical sci­zionist. Asemenea încercări sci­zioniste au fost săvârşite şi de conducătorii organizaţiilor cato­lice din diferite ţări. S-a confirmat în întregime prec­erea făcută de prima con­sfătuire a Biroului Informativ al Partidelor Comuniste cu pri­vire la activitatea trădătoare a leaderilor socialişti de dreapta — duşmani înverşunaţi ai unităţii clasei muncitoare şi unelte ale imperialismului. In momentul de faţă socialiştii de dreapta acţionează nu numai ca agenţi ai burgheziei din ţările lor, ci şi uu agenţi ai împeria­lismului american, transformând partidele social-democrate din tarile europene în partide ame­ricane, în unelte directe ale agre­siunii imperialiste a Statelor Unite. In ţările, unde socialiştii de dreapta fac parte din guvern (An­glia, Franţa, Austria, ţările Scan­dinave) ei acţionează ca înverşu­naţi apărători ai „Planului Mar­shall“, „Uniunii Occidentale“­­„Pactului Atlanticului de Nord“ şi tuturor celorlalte forme ale expansiunii americane. Aceşti pseudo-socialişti îndeplinesc cel mai josnic rol în persecutarea organizaţiilor muncitoreşti şi de­mocratice care apără interesele celor ce muncesc. Socialiştii de dreapta care se rostogolesc tot mai jos pe calea trădării intereselor clasei munci­toare, ale democaţiei şi socialis­mului, şi care au renegat com­plect învăţătura marxistă, se ma­nifestă astăzi ca apărători şi pro­­propagandişti ai ideologiei bandi­teşti a imperialismului american. Teoriile lor — aceea a „socialis­mului democratic“, aceea a „for­ţei a treia“ — palavrele lor cos­mopolite despre necesitatea re­nunţării la suveranitatea naţio­nală, nu reprezintă altceva decât un camuflaj ideologic al agre­­ eS / Unitatea clasei muncitoare şi sarcinile Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti Rezoluţie a Biroului Informativ

Next