Lupta, noiembrie 1885 (Anul 2, nr. 118-129)

1885-11-01 / nr. 118

Iată ce toţi trebue să ne întrebăm cu în­grijire. Scandalul este la culme. Dacă acest re­gim va mai continua, ţara aceasta va deveni o ţară de slugi. In curând vom vedea pe fie­care cetăţean ducăndu-se la ministru cu căte ceva subsuoară, cu câte o găină, cu o ocă de cafe, cu două portocale sau cu o cutie de smochine. Ruşine, de o mie de ori ruşine. ■------------------------------------------------------------- ---­ LAPTA DIN STREIN­ATATE CRISA DIN ORIENT Extragem din „Le Temps“ următoarele relativ la Cri­sa din Orient : In sfârșit Rusia a manifestat prin fapte sen­timentele sale către principele Bulgariei. Un u­­caz imperial a hotărât excluderea din cadrele armatei rusești pe Battenberg, care era maior­­general de onore al unui batalion de vânători. Această măsură a produs un efect considerabil la Viena şi la Berlin. Guvernul Germaniei şi Austro-Ungariei, care după exemplul Rusiei, au înscris şi ele în ran­gurile statului lor major pe tânărul prinţ, se găsesc astăzi într’o mare încurcătură. Nu poate fi vorba din partea acestor două din urmă pu­teri de o excludere a lui Battenberg, căci ni­mic nu li-ar justifica această procedare. Dacă nu e tocmai potrivit de a conserva u­­nui principe strein un grad onorific, care nu i-a fost dat decăt din causa titlului equivalent ce-il avea în armată rusă. Jurnalele ruse continuă acasă pe principele Alexandru că întreţine relaţiuni cu nihiliştii. Ba un jurnal declară chiar că faptul acesta nu e de fel surprinzător din partea unui principe In vinele căruia curge sângele nu numai al ca­sei de Hessa dar chiar al faimosului garibal­­dian Bossak care a făcut mari servicii republi­cii franceze. Astfel menţinerea principelui Alexandru pe tronul Bulgariei sau recunoaşterea autorităţii sale asupra Rumeliei Orientale din partea Ru­siei devine o imposibilitate. Jurnalul francez e de părere, că dacă Europa va refuza să sacri­fice pe favoritul reginei Victoria, nu vor putea să subsiste raporturile anterioare dintre Sofia şi Petersburg. Căci cum îşi închipue cineva că Battenberg şters fiind din cadrele armatei Ruseşti, va primi din măinele ţarului unu ministru de resboiu în activitatea serviciului? Cum ofiţerii ruşi din armata Bulgară vor putea da ascultarea ordine­lor emanate de la un principe pe care suvera­nul lor îl crede nedemn de a purta uniforma unuia din corpurile sale ? Cum in fine va putea Agentul diplomatic din Petersburg să complimenteze pe acela care a devenit obiectul unei duşmănii făţişe din par­tea stăpânului său ? Anglia apărând drepturile noului său client era să-şi asigure simpatiele unei naţionalităţi importante în peninsula Bal­canică şi pe lăngă aceasta mai are un scop ca să facă imposibilă menţinerea patronajului ţa­rului asupra Bulgariei. De acea se pretinde chiar că lordul Salisbury şi-a propus să pro­voace un plebiscit rumeliot care să sancţioneze unirea Bulgariei. Germania pare că vra să ratifice măsura ţa­rului. Rechemarea tânărului principe de Batten­berg care este ofiţer în armata germană şi care actualminte se găseşte în Sofia pare a arăta că la Berlin se vede cu un ochiu rău pe clientul disgrad­at de Rusia. „Le Temps“ crede că puterile hotărind acea­stă chestiune secundară şi acesoriei îşi vor croi şi liniă de conduită în chestiune de fond. -------------------------------­ scuta subvenţionarea cultelor, D-l Yves Guyot propune ca chestiunea aceasta să nu să discute de consiliile municipale, ci de cătră fie­care con­tribuabil în parte. Şi anume cănd acesta va veni să-şi aquite contribuţiunele, perceptorul îi va pune o chestiune dacă vra să contribue la subvenţionarea cultului. Dacă va răspunde afir­mativ atunci să plătească porţiunea sa, în caz contrar să-l scadă. Ar fi de dorit ca acest proiect să se adopte de Camerile franceze şi se va vedea atunci căt de mic e numărul partizanilor clerului. —-----------.—4 - --------------­ Separarea Bisericei de Stat in Francia De cănd Dl. Lockroy şi partisanii săi au pus pe tapet chestiunea separăre­i bisericei de stat, de atunci se imaginează fel de fel de proiecte care să uşureze soluţiunea. Dintre toate­­aceste proiecte cel mai important este al D-luî Yves Guyot care propune că : Raporturile bisericei cătră stat să se reguleze de comune sau mai bine zis de alegători. Pentru acest scop statul va menţine bugetul cultelor, cu singura deosebire ca în loc de a’ l da cultelor îl va da comunelor, cari va decide în mod suveran dacă voesc sau nu să subvenţio­neze cultul. Dară pentru ca clericalii să nu influenţeze asupra consilielor municipale unde se vor di­ Evenimentele d­in Balcani A circulat ştirea la Bursă din Paris că prinţu Alexandru ar voi să abdice. —x— Şedinţa conferenţei din Sâmbăta trecută s'a mărginit la un simplu schimb de vederi între ambasadori. Părerea cea mai răspândită e că Conferinţa va hotări restabilirea Statului quo, dar că ea nu va discuta execuţiunea ei. Eri o ceată de 50 soldaţi Şerbi a intrat în teritoriu bulgar aproape de Rakiţa, în districtu Tîrn. După un mers de 300 de metri, ea atacă postu bulgar ocupat de vreo zece oameni. Ace­ştia răspunseră la via împuşcătură a şerbilor trăgând numai câteva focuri, un Sârb a fost o­­morit. Bulgarii adăpostiţi în posturile lor nu fură a­­tinşi, şi în urma acestui atac, căpitana care co­manda compania bulgară făcu să se spună ofi­ţerilor sîrbi că va da ordin să se dea foc de acum înainte asupra ori­cărui soldat sărb care ar trece din nou graniţa. Se constată de 2 zile că pe numeroase puncte ale graniţei sentinelele serbeşti sunt postate pe teritoriu bulgar. In faţa tuturor acestor fapte, părerea gene­rală e că Serbia caută să producă un casus belli, pentru a intra fără veste în Bulgaria. Se asigură că regele Milan a informat pe unele din Cabinete că are să fie nevoit cât de curând să treacă frontiera bulgară. F­OILETON 18 DON­ JUAN de la WIRELOUP ■— Nu exagerez nimic ; d-ta mi-ai conservat singurul bun ce posed în lume, scumpa mea libertate. Ea mişcă cu viclenie din colțul buzelor sale. — La ce servește libertatea, când.... — Cînd cineva n’o întrebuințază mai bine decăt mine ! o întrerupse Santenage răzănd ; admit, duc o viață prostească și m’am gândit mult la aceasta de vr’o două săptămâni... Dar ce vrei ! pentru ă merge drept în viață, cine­va trebue să aibă un scop, și eu nu am de loc. — A ! zise ea cu un ton întristat. — Judecă , nu am familie, nu am trebuințî, nu am dorinți.... — Nu ai dorinți?... repetă fata plecăndu-şî ochii, după ceia ce spuneai odinioare, îmi pă­rea că să ai cel puțin una... — Care ? întreabă Santenage surprins. — Aceia de aţi arata recunoştința d-tale alt­fel de­căt prin cuvinte. Inima tânărului începu să bată grozav în pieptul lui. — Adevărat, murmură el, ți-ar face plăcere de a mă vedea schimbăndu-mi viața ? — Da, replică Mariana cu un glas care a­­bia se auzi. Ea se întoarse și păru foarte ocupată de a aşăza vița de vie sălbatică care împodobia fereastra. Don­ Juanul își dădu o violentă lovitură cu palma peste cap, apoi urmă între ei o tăcere lungă în timpul căreia glasul riului se auzia lămurit, cristalin și desmerdător pintre copacii de teiu. Intr’un minut, Jean re­văzu toate in­cidentele acestor trei luni de vară : gustarea de fragi, convorbirea de la Sabotierî, intervenirea providențială a unchiului Brocard pe drumul de la Val-des-Brais. O lumină dulce și răcoroasă ca aceia a u­­nei rază de lună îi păru că i se suie de la i­­nimă la cap și-l luminează cu totul. — A ! zise el cu o voace veselă și tare, a­­cum mă simt capabil de a rădica munţi. Ea se reîntoarse cătră dânsul, fixă cu multă tandreţă asupra lui ochii ei cei albaştri şi pu­nând un deget pe buze îi zise : — Vorbeşte mai încet căci ai să trezeşti pe moşu-meu. — Iartă-mă, zise el, nu mai ştiam unde sunt... Mi se luase vederile ca şi cum toate stelele ceriului îmi trecuse pe dinaintea ochilor. El respiră prelungit din toată forța plămâni­lor sale. A A

Next