Lupta, martie 1887 (Anul 4, nr. 194-215)
1887-03-26 / nr. 214
á S ANUL IV.—No. 214.e ABONAMENTE Un an. In ţară 40 lei Va an. 20' )) 3 luni. Un an. Va an . 3 luni. In străinătate 15 Bani Numeral 10 50 25 15 lei REDACŢIA Oalea Victoriei, 35. Piața Teatralui Ediția ANTEIA Director politic, G. PANU BUCURESCI. JOIU și VINERI 26—27 MARTIE 1887. ANUNCIURI Anunciurî pe pagina III .... 1 leu linia „ „ „ IV . . . . 25 bani „ A. SE ADRESA In România la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Tip. Modernă,, Gfr. Luis, Strada Academiei, 241. Vise mitați si mitati V Procesul de la Râmnicu-Vâlcel în consum de ministrii International Chefueli nebuneşti CRONICA. IN FLAGRANT DELICT Trebuesc nu condamnaţi ci imitaţi Procesul de la Râmnicul-Vâlcel are o însemnătate mult mai mare decât afacerea Stoica Alexandrescu. Pentru a se vedea aceasta să facem un mic paralel. Un individ atentează la viaţa primului ministru, el mărturiseşte faptul. De cât de la cele întâia zile atitudinea şi vorbele lui devin suspecte. Nimenea nu ştie nici până acum dacă atentatul a fost serios sau numai o simplă comedie. Ceva mai odios. Acel individ căuta să implice pe trei nevinovaţi, între cari şi pe deputatul Oroveanu. Ce era deci în joc în acel proces ? La ce tindea apărarea împreună cu opinia publică ? La un singur lucru: să scape pe fraţii Oroveanu din pânza de păiajen a poliţiei, să dovedească nevinovăţia lor. In acel proces era lupta opiniei pu... bUf.fi. şi .a onestităţi! în contra intrige!, a complicaţiilor infame poliţieneşti. Era ■. a să şti cine va învinge, va învinge T' înjghebătorii intrigei sau va triumfa nevinovăţia. Ţara asista la acest proces ca la o colosală melodramă in care trădătorul şi intrigantul întind curse nevinovatului şi reuşesc a-l aduce până înaintea eşafodului. Nici o idee mare nu era în joc, nici un principiu de apărat, nici o teză de susţinut. Stoica Alexandrescu, care ar fi putut reprezenta prin fapta sa o idee, incarna o teză, a perdut dreptul la orice simpatie sau la orice susţinere prin atitudinea lui. In alte condiţii, teza asasinatului politic era poate posibil de susţinut pentru a căpăta achitarea unui asasin serios. In acest caz dezbaterile ar fi luat un caracter grandios. Crima era mare, mijloacele de apărare îndrăznețe. Cu Stoica Alexandrescu acest teren a fost imposibil. Nimenea deci dintre apărători nu au pus chestiunea asasinatului politic, nimenea nu a căutat să scuzeze politicește fapta asasinului. Dezbaterile prin urmare nu s’au rezemat pe nici o idee fundamentală mare, teribilă. — Cetăţenii nu aveau nimic de câştigat nici de perdut prin amf' 'Cbîtarea sau condamnarea lui Stoica. ^ Era chestie numai de a scoate din această păcătoşie pe doi nevinovaţi, întreaga apărare acolo a vizat. Nu tot astfel să prezintă cazul de la Vâlcea. Aici un foc de revolver s a dat, un om a fost omorât. Faptul există serios, teribil. Este un omorâtor și un om mort. Nici poate fi dar vorba de comedie, de înjghebarea unei crime; nu mai suntem în melodramă, suntem în plină realitate. Chestiunea deci care se prezintă imediat este următoarea : ce reprezintă omorâtorul şi ce reprezintă omorîtul ? Omorul comis este o crimă ordinară, cum să întîmplă zece pe zi în ţară, sau el conţine o idee de condamnat şi o alta de apărat ? Vinovatul, din punctul de vedere al faptului, este el vinovat şi din punctul de vedere mare, social ? La această întrebare răspundem: atît omorîtorul cât şi mortul reprezintă câte o idee politică, unul—cel întâi —reprezintă dreptul de apărare al cetăţeanului liber şi demn din o ţară cu instituţii libere, cel al doilea—mortul — reprezintă ideia infamă de bătăuş, de instrument odios pus la serviciul unui guvern infam pentru a teroriza pe cetăţeni. Imediat să vede deosebirea dintre acest proces şi acela al lui Stoica. Aicea, în procesul de la Vâlcea, este o idee mare de apărat, dreptul cuiva de a răspunde prin lovire la atacuri nemeritate, concertate şi organizate de o administraţie mizerabilă. Acum trei luni apărînd pe Stoica, instrumentul poliţienesc, nu apăra nimici; astăzi apărând pe Zugrăvescu, Davidescu etc., aperi un mare principiu, aperi inviolabilitatea cetăţenilor, aperi libertatea şi demnitatea personală a unui om liber. Mai mult. Nu numai că ai de apărat ceva, ai de asemenea de condamnat, de mînjit ceva. Apărând pe Zugrăvescu etc. condamni şi înfierezi procedeurile infame ale administraţiei, le î şi buzucia unui guvern fără scrupule, călcător al tuturor marilor principii sociale. Da, Zugrăvescu sau un altul a omorît pe Popescu. Urmează de aici că el trebue condamnat ? De loc. Acel ce a descărcat lovitura de revolver în peptul bătăuşului Popescu a făcut un act de mare justiciar. De trei ani, adică de la întrunirea de la Bessel, ţara geme sub regimul bătăuşilor. De trei ani guvernul nu, domneşte, nu face alegeri, nu trăeşte decât prin bătăuşi. Oriunde te vei întoarce dai de această infamă armată ale cărei cazarme sunt subsolurile poliţiilor şi a comisiilor. Aceşti mizerabili când atacă persoane izolate şi neofensive, când lucrează asupra cetăţenilor întruniţi mai mulţi la un loc. La Iaşi, la Botoşani, la Bucureşti, la Mehedinţi nu te loveşti, în cele mai mici demersuri, decât de bătăuşi. Ei bine, tinerii de la Vâlcea omorând pe un bătăuş, pe şeful bandelor din localitate, a răzbunat pe toţi acei maltrataţi la Bessel, Orfeu, la Brăila, la Iaşi, la Botoşani etc. Indignarea răspândită în întreaga ţară în contra instituţiei odioase a bătăuşilor ’şi-a găsit un ecou mai puternic în inima celor de la Vâlcea. Iată toată vina tinerilor ce sunt înaintea juraţilor din acest judeţ. Să să ştie clar că la procesul de la Vâlcea un mare principiu este de apărat, iar acuzaţii reprezintă conştiinţa publică într’un moment dat râsvrătită şi făcându’şi singură justiţie de vreme ce disperase de a o găsi aiurea. Se poate deci ca juraţii, aleşi prin tot felul de manopere, să condamne pe bieţii tineri care s’au expus cu atât curagiu. Să ştie însă guvernul şi colectiviştii: chestiunea de dezbătut nu să va rezolvi cu condamnarea celor de la Vâlcea. Procesul între un guvern infam şi între o ţară batjocorită se va continua, sub mii, de forme pe toată întinderea ţarei şi la finea finelor să va vedea dacă condamnatorii de azi nu vor fi condamnaţii şi executaţii de mâine. Când opinia publică are conştiinţă de ceea ce este drept, desigur nu un verdict, smuls prin mijloace neoneste, o va face să-şi modifice părerea. Putea foarte bine ca Oroveanu să fie condamnat, cum era aprope să fie, şi el tot nevinovat rămânea. E posibil ca d-nul Zugrăvescu, Davidescu etc., să fie condamnaţi şi totuşi ţara întreagă ÎI va considera ca nişte oameni cari omorînd pe Popescu ’şi-au îndeplinit o tristă, dar neevitabilă datorie cetăţenească. Cei cinci tineri de la Vâlcea desigur vor avea de suportat consecinţile condamnărei. Ei însă nu vor înceta de a servi de exemplu şi pe viitor tuturor cari puşi în poziţia lor nu vor putea nici nu vor trebui să facă altfel de cum au făcut ei. SERVICIUL TELEGRAFIC 49ENŢIA HAVAS Berlin, 6 Aprilie — Consiliul federal a ratificat modificările făcute la 1 Martie converţiunei comerciale încheiată între Germania şi România. Berlin, 6 Aprilie.—Împăratul a făcut azî după amiazi prima sa preumblare in trăsură de la recenta sa boală. Berlin, 6 Aprilie.— Comitetul asociaţiuneî generale pentru apărarea "intereselor naţionale germane, a hotărât a organiza in tomna anului 1889 o primă expoziţie colonială germană. Paris, 6 Aprilie. — Senatul a respins proectul convenţiuneî de comerţ cu Grecia Paris, 6 Aprilie. — Camera şi Senatul s’au amânat până la 15 Mai. Paris, 0prilie. — „Journal des Débats“ desminte depeşa din Standard, care zice că contele de Montebello, ambasadorul Franţei la Constantinopol, ar fi făgăduit sprijinul Franţei, în cazul când propunerile lui Sir D. Wolf, relative la cesiunea Egiptului, ar fi respinse. D. Montebello a făcut cu atât mai puţin această propunere cu cât guvernul francez n'a fost chiemat în mod oficial a emite părerea sa asupra proposiţiunilor englezeşti. Vama. 6 Aprilie.—Azi dimineaţa, un Te-deum solemn în onoarea prinţului Alexandru de Battemberg s-a cântat în principala biserică din Varna înaintea unui numeros public. Garnizoana a fost representată de un detaşament militar. La amiazi, a avut loc un banchet organizat de comitetul „Bulgaria prin ea însăşi.“ Numeroase toasturi au fost ridicate prinţului Alexandru, căruia s'a trimes o adresă prin telegraf, Viena. In între vorbirile ce au avut loc ieri între delegaţii români şi ai Austro-Ungariei, representanţii României au comunicat concesiunile pe care guvernul lor are intenţiunea atace în ceea ce priveşte drepturile de vamă. „Fremdenblatt“ observă în această privinţă jCă aceste concesiuni nu sunt în raport cu actele pe cari Austro-Ungaria trebue să facă în ceea ce priveşte importaţiunea vitelor. LOP/Jra ..XL'ib'.. — •/«. *•«•. g.v-, fi numit în curând cancelar. New-York.—Nişe meetingurî monstre, presidate de guvernatorii statelor din Massachusets, Pensylvania şi Iowa, au votat rezoluţiunî contra bitului de coerciţiune relativ la Irlanda. Camera şi Senatul din teritoriul Nebraska au votat rezoluţiunî asemenea. AGIENTŢIA LIBERA Petersburg, 5 Aprilie.— S’a răspândit sgomotul că guvernul ţarului a protestat pe lângă marile puteri în privinţa înarmărilor fortificaţiunilor ce se fac la Varna unde s’au aşezat tunuri Krupp. Sofia, 5 Aprilie. — Prinţul de Battemberg a cerut telegrafic noutăţi despre starea d-luî Mantof. Sofia, 5 Aprilie.—Cu ocaziunea naşterei prinţului de Battemberg societăţi patriotice, ofiţeri şi un mare număr de bulgari ’l-au trimis telegrafic felicitări. Regenţa a împedicat manifestaţiuni solemne in favoarea prinţului de Battemberg. Sofia 5 Aprilie. — Aici se arată toţi satisfăcuţi de rezultatul convorbirei d-lui Stoiloff cu contele Kalnoky D. Stoiloff va merge la Darmstadt. Petersburg. 5 Aprii. — D. Katkoff a prezintat ţarului documente care probează că spusele „Gazeei de Moscova" în privinţa atitudine! d-luî Thielman, consulul Germaniei la Sofia, sunt exacte. D. Ratkoff ar fi declarat că consulul francez din Rusciuk a dresat acte cari contrazice cu desăvârșire raporturile trimse d-luî de Giers de agenții săi în Bulgaria. Procesul de la Râm.-Vâlcea 0 Corespondenţă particulară) Acest proces are să râmână ca model de justiţie colectivistă. Niciodată o procedare mai arbitrară şi fapte mai făţiş neruşinate nu s’au văzut încă. Dar să relatăm faptele. Lista juraţilor fiind mai toată compusă din funcţionari sau oameni de casă ai Prefectului Simulescu, apărareaşî-a epuizat îndată dreptul de a recuza şase persoane eşite la sorţ. Chiar dacă apărarea ar fi avut dreptul ca înainte, de a recuza 12 persoane încă nu ar fi putut scăpa de instrumentele lui Simulescu. Nu vă mai dau numele juraţilor decât vă spun că opt din 12 sunt instrumente docile ale Prefectului, prin urmare condamnarea bieţilor nenorociţi este sigură. In adevăr, printre juraţi sunt: Casierul general, scretarul comitetului, şeful de biurou al Prefecture, doctorul de arondisment şi Primarul. La cel intein termen, acum trei luni, apărarea recuzase pe Crăsnaru preşedintele tribunalului şi omul Prefectului. Să făcuse diverginţă. La acest termen s’a chemat d. Climeanu, judecător de la Slatina, pentru a tranşa diverginţă. îndată ce s’a luat in dezbatere recuzarea, d. Crăsnaru intervine şi cere ca recuzarea să nu se judece în şedinţă publică ci în Camera de chibzuire. Apărarea, prin d-nii Vernescu, Lahovari, Palade, Fleva, Urseanu şi Iancovescu arată motivele puternice pentru recuzare. Totuşi Curtea respinge recuzarea şi admite pe d. Crăsnaru să ia parte la proces. Apărarea ridică un incident însemnat. Acuzaţii uzînd de dreptul ce le dă legea, ceruse două serii de martori, o serie înaintea judecătorului de instrucţie şi un alt număr, în ultimul moment, înaintea preşedintelui tribunalului şi acel al Curţei cu juraţi. Legea dând acest drept acuzaţilor a voit să -i pună în poziţie de a se apăra căt mai bine. Prefectul Simulescu şi Procurorul pentru ca să lipsească pe acuzaţi de aceşti martori, ’i-a pus pe lista juraţilor. Apărarea cerea deci ca să fie escluşi de pe listă toţi martorii şi experţii invocaţi de acuzaţi pentru ca să poată veni şi depune înaintea juraţilor. Curtea a admis numai o parte din cererea apărărei, ea a hotărât escluderea de pe lista juraţilor numai a martorilor invocaţi la instrucţie. Actul de acuzare conchide , trimete pe Bonciu, Apostolescu şi Davidescu ca autori principali ai omorului lui Popescu, pe Zugrăvescu ca autor intelectual, iar Stoenescu complice. Să o ia interogatorul acuzaţilor. De la întâiele întrebări să vede o vădită răutate din partea Preşedintelui Curţei, de altminterea nu el ci Procurorul şi partea civilă conduc dezbaterile. Deşi după lege toţi trebue să se adreseze prin organul Preşedintelui, atât Procurorul cât şi d. Lascar apostrofează pe acuzaţi, îi interpelează, îi bruschează. Toţi acuzaţii răspund că fiind atacaţi noaptea de o bandă de vreo 40 persoane, pentru a-şi apăra vieţele unul din ei a tras cu revolverul. înainte de a se procede la ascultarea martorilor, apărarea ridică un incident de amânare din cauză că numai vreo 10 martori ai acuzaţilor au fost citaţi, deşi ei au invocat aproape 100 de martori atât la termenul întâi al procesului cât şi la acesta. Atât d. Pallade cât şi d. Lahovari arată ce monstruozitate nemaiauzită este faptul că să lipsesc nişte acuzaţi de dreptul cel mai sfânt, dreptul de apărare. Totuşi Curtea respinge citarea martorilor şi ordonă a se judeca cu martorii de faţă. Să procedează deci la ascultarea martorilor. Să începe cu ascultarea martorilor procurorului şi aî părţeî civile. Toţi martorii care defilează să văd cât de colo că mărturisesc de complezenţă. Din depunerile lor iese că faptele s’au petrecut cu totul altminterea de cum s’au petrecut în realitate. Un martor însemnat pentru acuzare a fost Dincă Costinescu. Acuzarea voeşte cu orîce preţ să arate că cei care au dat focurile de revolver sunt Zugrăvescu şi Davidescu. Dincă Costinescu a venit şi a declarat că Popescu înainte de a muri și-a declarat că cei ce au tras într’ănsul sunt în adevăr aceştia !... Scenele din procesul Oroveanu să repetă iarăşi, adică comisarii şi agenţii poliţieneşti transformaţi în martori. Mihai Măldărescu, comisar, spune că a petrecut cu Popescu, că acela nu era întovărăşit de nimeni, că Popescu s’a despărţit de dânsul pentru a arunca o scrisoare la cutie şi că ducendu-se la poştă a fost întâmpinat de acuzaţi şi omorît. Este de prisos a mai înşira numele şi depoziţia fiecărui martor. Mărturiele nu au nici o valoare morală. Căci sunt dictate de administraţia locală. Reporter Pentru a’şî face cineva o ideie de martori, de care ne vorbeşte corespondentul nostru reproducem următoarea telegramă pe care am primit-o eri: R. vâlcea „Pentru a vă complecta corespondenţa, vă spun că primar, administraţiune, justiţie şi funcţionari stau toţi în picioare pentru condamnare. Presiuni ne mai auzita. Martorii acuzaţilor au fost sechestraţi şi au dormit la Prefectură iar de acolo aduşi cu sentinele. Audierea martorilor terminată, astăzi (25 Martie) dimineaţă la 8 ore începutul dezbaterilor. Fărcăşanu. A se vedea ultimele ştirii la informaţiele noastre ultime. Un consiliu de miniştrii internaţional Eri între 9 şi 10 dimineaţa, la ministerul de interne a avut loc un consiliu de miniştrii internaţional. Pe lângă miniştrii d-lui I. Brătianu sosiră şi minişştrii plenipotenţiari şi anume : Ministrul Rusiei, al Germaniei, al Franţei, al Engliterei şi Belgiei. Conciliambulul dură vr’o trei cuartură de oră, după care miniştrii streini plecară iar cei români se duseră în corpore la Palat. Acest consiliu de miniştrii internaţional a isbit pe toată lumea. El este cu totul neobişnuit. Ce s’a petrecut in el nu am putut afla pozitiv. Cum că s'a discutat o chestiune internaţională nu rămâne îndoială, ce însă anume? Avem motive de a crede că s’a discutat chestiunea bulgară şi anume legea de estrădare cu care guvernul pare decis a veni înaintea oamenilor. C. I. Brătianu înainte de a se prezenta cu acea lege a ţinut să aibă avizul puterilor. O asemenea procedare, adică a consulta pe miniştrii străini în proectarea de legi, este pur colectivistă. Ea dovedeşte la câte expediente şi umiliri primul ministru expune demnitatea ţărei, îndată ce vom căpăta informaţii mai precise le vom comunica. Cheltueli nebuneşti Este un adevărat scandal cu fortificaţiile capitalei pentru care eri a trecut în secţiele Camerei încă un credit de 14 milioane. Deja suma votată până acum se ridică la peste 30 milioane. Ce înseamnă acest lucru de a fortifica Bucureştii ? Cum s’a născut ideia aceasta ? Acum câţiva ani când relaţieie noastre cu Austro Ungaria erau foarte încordate s’a emis ideia de a fortifica punctele strategice de a lungul frontierei austriace. Această idee avea un temeiu, abstracţie făcând de cheltuelele pe care ea le-ar fi ocazionat. Din această idee însă deodată a eşit o alta, cel puţin surprinzătoare, fortificarea Bucureştilor. Această chestiune a fost de multe ori discutată , ci o dată strategicii colectivişti nu au putut să dovedească că a fortifica Bucureştii, lăsând restul ţarei cu frontiere cu tot descoperit, înseamnă a face lucrări pentru apărarea ţarei. Bucureştii fortificaţi ne pot servi cel mult în contra unei invaziuni ce ar veni de la Dunăre, adică ne serveşte în o direcţie de unde nu este nici un pericol, Bulgarii şi Sârbii regândind a face expedţiuni la noi în ţară. Când este vorba însă de o invazie Austriacă şi Rusească, când trupele duşmane vor sosi înaintea capitalei, deja restul ţarei este ocupat. Şi este întrebarea: la ce ar mai putea atunci servi ca un singur punct, cel din urmă, să fie fortificat? Milioanele care să cheltuesc şi au să se cheltuească încă sunt aruncate aproape pe fereastră. Fortifiarea capitalei este o idee la care regele a ţinut. Regele a cerut aceasta, regele a stăruit. Omul ce stă pe tron voeşte să aibă o capitală fortificată, este un capriciu pe care în calitate de fost militar voeşte să ’şi '1 satisfacă. Şi fiindcă pe dânsul nu ’l costă nici un ban de aceia stătue în el. Fortificaţiile capitalei mai au un avantagiu, ele servesc a fortifica poziţia materială au o mulţime de colectivişti, îşi poate