Lupta, ianuarie 1890 (Anul 7, nr. 1017-1039)
1890-01-24 / nr. 1033
"t \,J s ANUL VII. SERIA IV. No. 1033. Un an la an. ABONAMENTE: TARA 40 lei 20 , 3 Iun!.............................................................10 „ IN STREINATATE Un an.............................................................50 lei V* an. 25 3 Iun!.................................................................15 Numerar 15 lîani. EDIŢIA A DOUA Ritma&siaabiancii IT@ hi mm BUCUREŞTI, MERCUR! 24 IANUARIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia , iv, Inserţie şi reclame Pentru anunciuri a se adresa: In România, la Agrenia Havas In Francia, Italia, Austro-liiagaria si Anglia la Agentia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, Un numer vechiu 5© Bani, precum si sucursalele eî. 25 ban! 2 le! REDACŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart).1 Sî^ilp-politic, Gr. PANU. ; ADMINISTRAŢIA ; Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). LIPSA DE LOGICA FIZIONOMIA CAMEREI viciul idegalic şi postal MĂCELUL EXILATILOR N SIBERIA CORPUBILS LEGIUITOARE ^aááiwaáBWBBaiW^RW LIPSA DE LOGICA Oricărui om poitic, oricărui partid s’ar fi permis ca să voteze în contra dăreî în judecată a miniştrilor colectivişti, afară de unora dintre liberalii disidenţi, cari îşi motivează votul cu marile interese ale liberalismului. Şi iată pentru ce : Cine a urm rit lupta pe care unii dintre liberalii-disidenţi au purtat-o în contra colectiviştilor, ştie îndestul că toţi domnii aceştia pretextau cumcă colectiviştii compromit liberalizmul, cum ca colectiviştii nu mai sunt liberali, cum căpuritatea principiilor se găseşte numai la disidenţi cari ai făcut bandă aparte pentru a ţine * sacrul depozit al liberalizmului departe de atmosfera infecţioasă a colectivităţei. D. .Pe vrema aceea, adică numai cu locuitori ^ni n urmă, cine ierea liberal U. Al. Grec cinstit, trebuia să fugă de giî guvernului^1 a e S1 sa vie la disident! .„Mai rămânea la colectivişti Prnceta de fapt să mai fie liberal. Şi ura în potriva colectivităţei neliberale erea atât de mare la unii disidenţi încât în alegerile gnerale, mulţi dintre dânşii, au preferat să meargă mână în mână cu conservatorii decât să meargă cu colectiviştii. Prin ce minunată întâmpare, nu ştim, dar tot felul de a vedea şi de a cugeta al unora dintre disidenţi s’a ’ schimbat; de unde până ieri colectiviştii compromiteau liberalzmul astăzi au devenit salvatorii lui, de une până ori colectiviştii încetase de a fi liberali astăzi sunt cei mai puternici liberali, de unde până la cine stetea în rândurile eofectiiştilor nu mai erea liberal, astăzi nnele adevărat liberal trebuie să meargă la colectivişti. Iată ce vrea zică a fi perfect logic. In adevăr, argumentul de căpetei, al unora dintre disidenţi cari profituiesc în contra dăreî în judeci este, că în ziua în care miniştri regimului Ion Brâtianu ar fi daţi în adecata s’ar da cea mai puternică lovitură liberalizmului, că ideia libara, ar suferi o mare învingere, le leagă cine poate. Nunii pricepem fără, ar admite, tărâmul pe care s’a pus d. Buicliu, priceperea cineva să susţină juridiceşte că d raportul comisiuneî de informaţiuniu rezultă destule probe de învinse, dar ca oamenii care au contest: liberalzmul colectiviştilor săi cazi astăzi în admiraţiune înaintea feralizmuluî lor aceasta este inadmisi. Căci întrebăm : prin ce întemnire oamenii aceştia din neliberal a devenit astăzi liberali, ce schimbare a operat în programul lor, în actinea lor, în procedeurile lor, prin proces de purifiare au trecut dens din ziua căderei de la putere şi pi astăzi ? NU înţelegem că oamenii cari sunt strelliberalizmului să susţină că colectii au reprezentat întotd’auna ideia orală, şi era la putere ca şi astăzi în opţiune, dar ne este imposibil a înţele cum disidenţii să ’şi pronunţe propria sentinţă de condemnare şi să declacă adevăraţii liberali sunt tot colectiviştii, că disidenţii sunt o cantitate neglijabilă şi că în ziua în care ar dispare colectiviştii liberalismul ar pieri, disidenţii fiind incapabili şi neputincioşi de a o salva. Dacă este astfel întrebări : pentru care cuvânt s’a format disidenţa cu caracterul pe care i -l cunoaştem, pentru care cuvânt disidenţii s’.au format în partid aparte cu titulatura de partid liberal ? Domnii disidenţi favorabili colectiviştilor nu vor putea nici odată să ’şi explice atitudinea lor actuală şi silinţele ce ’şi dau de a apăra pe colectivişti este o mărturisire de slăbiciune şi de inconferenţă. Pentru ca să renunţi la disidenţă trebuie să aibi un motiv, precum trebuie să fi avut unul când ai făcut disidenţa. Motivul afirmat al formărei disidenţei era devierea colectivităţii de la programul şi de la tendinţele liberale, dar motivul încetărei disidenţei care e ? Disidenţa jumistă faţă de partidul conservator a fost cu mult mai logică şi s’a terminat în chip înţeles : junimiştii au voit să impuie direcţia lor partidului conservator, au voit să înlăture pe şefi, au voit să steie dânşii în fruntea partidului, şi, după ce au isbutit, s’au reîntors la matcă. Dar disidenţii revenind la colectivişti cu ce biruinţe vor reveni ? In ce au învins pe colectivişti, ce ideie şi ce cerinţă le-au impus? S’o spunem drept, afacerea ia o întorsătură ridicolă, disidenţii favorabili colectiviştilor fac întocmai ca copii cari fug noaptea din şcoală pentru a ştrengări prin oraş şi care a doua zi sunt aduşi de ureche îinapoi şi puşi la carcere. După ce au azvârlit cu toate trăznetele lor în Ion Brătianu şi compania, după ce au părăsit partidul şi au rătăit pe toate drumurile, acuma au ajuns la pocăinţă, acuma au fost apucaţi de nostalgia colectivităţei şi, ca nişte buni şi supuşi fii, se reîntorc cu capul plecat subt bagheta lui Carada. Iată cum o muncă de aproape patru ani, care a avut răsunetul iei în opinia publică, se compromite şi se pierde. ooisseo. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Masuah, 2 Februarie. — După marşul său de recunoaştere, făcut în condiţiuni escelente, generalul Onero s-a întors la Marelo. Trecerea trupelor italieneşti la Adua a produs cea mai bună impresie asupra populaţiei şi a clerului cari au însoţit coloana la plecarea sa o bună parte din drum. Bale, 3 Februarie. — Cantonul Bale- Ville a adoptat era noua constituție cuprinzând clausa după care guvernul va fi ales de popor. Paris, 3 Februarie.—Inginerul Deconville (republican moderat) a fost ales senator al departamentului Seine-et-Oise la al doilea rend de scrutin cu 688 voturi contra 602 date radicalului Gondolaux. Praga, 3 Februarie. — întrunirea tinerilor cehi fixată pe azi şi trebuind să ia cunoştinţa de raportul asupra compromisului, s’a amânat pentru 45 zile. Malta, 3 Februarie.— Prinţul Enric de Prusia a sosit la Malta, el a tras la guvernatorul al cărui oaspete va fi vr’o zece zile. Riforma desminte de asemenea aserţiunea ziarelor ruseşti după care regele Menelik n’ar fi ratificat încă clausa care însărcinează pe Italia cu reprezintarea Etiopiei în străinătate. Constantinopol, 3 Februarie.—Se desminte categoric din sorginte autorizată ştirea din Atena, după care o răscoală generală la ţară e de temut în Creta şi că musulmanii s’ar refugia din cauza aceasta în fortăreţe. Londra, 3 Februarie. — Times află că d. de Staal, ambasador al Rusiei, a fost chiemat la Petersburg spre a da verbalminte împăratului amănunte asupra diferendului anglo-portugez, amănunte cari vor determina linia de purtare a Rusiei în această cestiune. Paris, 3 Februarie. — După Autorite un mandat de arestare sar fi dat în contra a trei directori ai comptuarului de Scont. — Generalul Menabrea a vizitat pe d. Spalier pentru a’i mulţumi pentru discursul rostit la înmormântarea d-luî Mariani şi ’n care era vorbă de bunile relaţiunî între Francia şi Italia. Ducele de Leuchtenberg a făcut d-luî Carnot o vizită din partea marelui duce Nicolae al Rusiei care fiind bolnav, n’a putut să meargă în persoană la președintele Republicei D. Carnot va vizita mâine pe marele Duce. -------------------------- Fizionomia Camerei Mare afluenţă de public, toate tribunele sunt ticsite de lume, desbaterile începute cu o zi înainte încep a să încălzi, interesul crește. D. Ruieliu, apărătorul unei ingrate cauze, este înainte de deschidere deja la locul seu perzându-se într’un nămol de dosare, deschise, întredeschise, cu semne de toate colorile vârîte prin ele. De altă parte are un teanc de cărţi şi de extracte de discursuri. De mult d. Ruicliu nu a pledat un proces aşa de mare, de acea el îşi viră nasul în dosare cu o adevărată plăcere. Deputaţii adunaţi discută discursul d-luî Ruicliu de Sâmbătă. Amicii şi cei ce cunosc pe deputatul de Fălciu de aproape îi recunosc calităţi eminente de avocat ; cei ce nu-l cunosc destul de bine ii contestă până şi acest lucru necontestat. — «Eu nu înţeleg, zice unul, pe ce se «bazează reputaţia d-luî Ruicliu de bun «avocat». —«Cine l’a pus, adaogă un al doilea, ca «să ia apărarea unei detestabile cauze ? »«Ştiţi cine, răspunde un deputat Iaşan «bine informat. Să vă spun eu: d. Carp «are o mare slăbiciune pentru Bubcliu «cu care este amic intim; d. Carp are «chiar şi admiraţie pentru talentul amiculuî seu. De aceia şeful junimist a «crezut că ocazia desbaterilor dăreî în «judecată a ministerului I. Brătianu, este «nemerită pentru a lansa pe Buicliu, ai «stabili reputaţia şi a pregăti opinia pu«blică cu ideia de un nou şi viitor mi«nistru de justiţie. Iată explicaţia. — «Ei bine, dacă este aşa, adaogă un «zeflemist, trebue să recunoaşteţi că Carp. «i-a făcut lui Buicliu un rău serviciu». Deputatul despre care ceilalţi să întreţin ia din nou cuvântul. Impresia este de astă-dată ceva mai bună, partea finală a discursului său este chiar bună. Ce păcat că tot ce zice, tot ce face poartă pecetea neştearsă a avocatului!... Dacă d. Buicliu ar putea să se emancipeze de defectele de oratorie ale profesiunei sale, ar deveni de sigur un bun parlamentar. Deputaţii au aerul de a asculta, în realitate hotărârea lor luată dinainte de a vota contra sa şi pentru îi lasă reci în faţa discursului d-luî Buicliu. Ei să uită la tribuna damelor, foiletează cu distracţie lucrarea comisiuneî, să dedau la tot felul de mici distracţii pentru aşi perde timpul. Aproape numai d. Blaremberg este nervos, impacient, urmăreşte pe d. Buicliu şi îl întrerupe din când în când. Un incident mic chiar să produce. D. Buicliu afirmă în cuvântarea sa că relativ la unsoarea furnizată de d-na Strat, numai un membru din cei şapte din comisiune s’a pronunţat contra. D. Blaremberg să duce la banca oratorului, îi cere dosarul afacerei şi căutând procesul verbal al comisiuneî arată deputaţilor din vecinătatea sa cum d. Buicliu târât de prea mare zel a afirmat o neexactitate « Atitudinea d-luî Carp este clasică. Şeful junimiştilor cu monoclu în ochi se plimbă cu un aer provocător prin Cameră, râzând de nervositatea d-luî Blaremberg şi luând în zeflemea prin atitudinea sa pe cei ce nu împărtăşesc părerile d-luî Buicliu. Din când în când el să sue la tribună şi acolo se aşează cu coatele pe pupitru lăţindu-se cât se poate şi luând poze de padişah în repaus. Cinci minute după aceea îl vezi la munte de tot, tologit în un fotoliu şi făcând o glumă cu vre-un guvernamental care să roşeşte de plăcere fiindcă şeful îi face onoarea ca să-l numească gogoman, în glumă bine înţeles. In fine, puţin după aceea îl vedem în faţa oratorului junimist, fără monoclu de astadată, încuragiându-l cu gestul şi cu privirea. De altă parte d. Maiorescu, care in atitudine şi poză este tocmai contrarul d-luî Carp, este aşezat la stânga d-luî Buicliu şi îl ascultă cu o mare, foarte mare religiozitate ca chiar în o afacere unde d. Maiorescu a fost avocat şi care figurează în raportul comisiunea, d-nia sa rectifică oare-cari mici erori a oratorului şi îi completează câteva lacune. Văzut oratorul între cei doi stâlpi, d-nii Maiorescu şi Carp, numai aşa poate cineva să-şi facă ideie de preţul care pun ei în succesul unuia din cei mai vechi junimişti. Unii porumbei cam geloşi de distincţia pe care o fac d-luî Buicliu cam murmură prin unghere, cam strâmbă din nas. E se răzbună declarând în cerc mic şi intim că Buicliu putea să fie mai bine. După aceasta d. Panu vorbeşte susţinând darea în judecată. El va continua şi astăzi. SERVICIUL TELEGRAFIC SI POSTAJ Suntem informaţi că sar fi iscat o neînţelegere între directorul şcoalei de telegrafie din Bucureşti şi inginerii profesori ai acestei şcoale. Directorul care vede cu ochi răi curentul cultural ce s’a produs prin şcoală, ar fi căutând ca prin măsuri cari lovesc în profesori să -i silească a se retrage şi a desfiinţa astfel sau a dezorganiza şcoala. Lupta aceasta contra culturei şi a oamenilor speciali există de mult în stare latentă, există chiar de la înfiinţarea actualei şcoli, şi nu se manifestă decât din când în când şi credem nemerit a zice cu acest prilej câteva cuvinte asupra organizării serviciului telegrafelor şi poştelor. Acest serviciu public, care are o mare înrâurire asupra trebuinţelor societăţii moderne, pe când în alte ţeri este nervul relaţiunilor sociale, la noi se găseşte într’o stare foarte înapoiată. Cu un număr insuficient de amploiaţi, cu aparate sistem vechiu, fără un serviciu tehnic capabil de a studia nevoile serviciului şi arealiza reformele necesare, el este poate cel mai înapoiat din serviciile noastre publice. Amploiaţii fac tot ce pot în limitele puterei şi cunoştinţii lor, insă răul este in nepriceperea alegerii mijloacelor de exploatare. Cei ce au vizitat biurourile telegrafice şi poştale din Franţa, Belgia, Englitera etc. au avut ocaziunea se vadă varietatea aparatelor şi perfecţiunea lor, aplicaţiunile nenumărate şi rezultatele uimitoare pe cari le produc travaliul şi concurenţa acolo unde sunt libere a se produce. Noi trebue să o mărturisim, suntem nu numai înapoiaţi, dar foarte înapoiaţi, şi guvernul colectivist timp de 42 ani, nu numai că n’a făcut nimic pentru acest serviciu, dar prin sistema condamnabilă de a amesteca interesele elicei în toate afacerile, publice a înlătura pe puţinii cari voiau şi puteau folosi serviciului, administraţia telegr. şi poştelor se resimte şi astăzi de această influenţă vătămătoare. Legea organică chiar şi reformele făcute port pecetea interesului elicei şi au efect de a perpetua starea înapoiată în care se află serviciul. In adevăr, ce însemnează art. următor din legea de organizare , esceptându-se directorul general, care poate fi luat şi din afară de corp, nimeni nu poate fi admis in corpul telegrafo-postal decât ca elev gr. III. Elev gradul III-lea este ce mai mic grad, adică uşa prin care se rrecrutează personalul. Scopul celor ce au introdus aceste articole este de a împedica intrarea în corp a oamenilor speciali, a tinerilor titraţi, cari prin cunoştinţele lor ar folosi * serviciului, dar ar umbri pe practician, cari vor să trăcă de oameni speciali. Această dispoziţie este nedreaptă şi condamnă progresul. Cum? Un tânăr care ar fi făcut studiul unei şcoale speciale fie de inginerie fie de exploatare, într’una din şcoalele streine, venit în ţară ,să n’aibă mijlocul de a pune în serviciul ţării sale cunoştinţele ce posedă ? Pentru ce ? Pentru că s’ar blessa actualii şefi găsindu-se inferiori acestora ? Nu este ridicol, nu este absurd ? Şi ceia ce dovedeşte influenţa ce au avut pe lângă toţi directorii generali este că toţi, sau mai toţi au admis această dispoziţie, mai mult chiar proiectele de reformă sunt identice sub toate guvernele (Exproiectul depus sub col. Pastia şi cel depus de d. Şuţu). Trebue însă a face o excepţiune onorabilă în favoarea a doi directori, cari singuri au cunoscut situaţia serviciului şi meschinăriele ce se petrec, dar cari n’au avut norocul a realiza reformele proiectate. Primul este d. colonel Lipoianu, căruia se datoreşte câteva inovaţiuni, ca înfiinţarea actualei şcoli de telegrafie, introducerea aparatului Hughes şi altele, dar care a fost silit să se retragă tocmai din cauza reformelor ce propusese, care însă nemulţumea pe unii din şefii de serviciu ce formau clica şi care s’au opus curentului cultural, intrigând la d. I. Brătianu in contra directorului. Referatul d-luî Lipoianu către ministru de interne arată competinţa cu care apreciase nevoile serviciului. Cel de al doilea este d. D. Cezianu, care deşi a stat foarte puţin în capul serviciului, dar dispoziţiile ce luase şi reformele ce proiectase, dovedeşte aprecierea justă a trebuinţelor şi a mijloacelor de a le satisface. Atragem atenţiunea d-luî Suţu şi il rugăm a lua de model administraţiile de telegrafe din ţerile culte şi a da serviciului o altă direcţie, a le desface mai ales de influenţa acelora ce au interesul a’l induce în eroare şi cari sunt tocmai aceia ce s’au bucurat de favoruri escepţionale şi sub alţi directori pentru a -şi menţine poziţiunile lor sdruncinate. Trebue să deschidă porţile largi, prin care să poată intra tinerimea cultă şi muncitoare, aşa cum se face în toate administr. de telegrafe din lume. Trebuinţele tehnice nu pot fi satisfăcute de cunoştinţele a patru clase primare de aceea trebue reînfiinţat serviciul technic, ca tinerii cu cunoştinţe technice să poată folosi serviciului şi să avem astfel un corp de ingineri cum este în toate ţările. Trebue reorganizată şcoala de telegrafie după modelul şcoalelor asemeni din alte țări. Sacrificii de asemenea natură produc beneficii reale serviciului și societății. ■te Măcelul em'atilip ?Ii Situi ll Noul vice-guvernator, care îl înlocuia pe guvernator pe un timp oarecare, se gândi să schimbe ordinea de trimeteri a exilaţilor politici şi în timp de 2 săptămâni dă o ordine^ mai întâiu pentru suprimarea vechei rândueli de trimetere, iar mai pe urmă ordin de revocare contra propriilor sale ordine ; 4) mijloacele ajutoare celor care pleacă la drum să nu li se dea; 2) bani pentru furnizarea alimentelor de hrană după socoteala oficială a zilelor, să li se dea numai în ajunul trimeterei. 3) a trimete peste fiecare 7 zile câte 2 oameni, a trimete peste fiecare 7 zile câte 4 oameni, 4) celor ce pleacă să nu li să permită de a lua mai mult de 5 poduri de greutate cuprinzând în acest număr şi previziunile făcute pentru fiecare om, 5) ordin de a trimete pe exilaţi nu de la locuinţele lor ci din temniţă, unde vor fi închişi în ajunul trimeterei ! Aceste ordine au fost date unul dupe altul şi chiar de la început unii din exilaţi politici (între care şi toţi) în diferite timpuri în convorbirile şi cererile private l-au rugat pe suplinitorul guvernatorului să nu schimbe vechea rânduială de trimetere, explicându-i că e cu neputinţă de a face o astfel de călătorie fără acea complectă sumă de bani, care se dădea în alte timpuri înaintea trimeterei, că trimeterile în intervale mai scurte sunt imposibile şi aşa mai departe, punând în vedere că o astfel de ordine a fost stabilită pe baza statelor oficiale, însă el, neluând în consideraţie nici o rugăminte, răspundea că el mai bine ştie ce e cu putinţă şi ce nu. De asemenea un antreprenor de poştă ce se găsea în timpul acesta în Iacutsk s’a adresat guvernatorului cu o petiţie, în care îi explica imposibilitatea îndeplinirei acestor ordine cu acele mijloace de transport ce se găsesc la fiecare staţie, iar pe de altă parte punându-i în vedere pericolele ce ameninţă pe acei trimeşi conform noilor ordine, însă guvernatorul nici pe această declaraţie a unui competent, care numai el, venise de la Verhosansk, n’a luat-o în consideraţie. In redacţia definitivă ordinele lui se reduceau la următoarele : pentru trimeterea pe timpul erneî sunt desemnaţi următorii 46 oameni, numărând copii : Sofia Gurevici, Pic, Reznic cu femeia şi copilul, Orloff, Eugenia Gurevici, Vinearchii Ghenian, Rothman, Bolotina, Trane, Gaus-