Lupta, ianuarie 1892 (Anul 9, nr. 1600-1623)

1892-01-24 / nr. 1617

ANUL IX.­No. 1617 ABONAMENTE D­IN TABĂ On an...................................................................40 lei Serae mm..................................................... 20 „ Trei luni ...............................................................10 „ Pentru Învățători­­» tu ......................... . iW „ JLH STRKÍNfiTATE (Ja aa..................................................................60 lei Șease luni.................... . . . . 25 „ Trei luni .................................................. 15 „ MERUIL IB BANI REDACŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale* (Casele Karageorgeriei) ANUNCIURI: Pe pagina III 30 litere corpul 7 . . IV » n 11 n n ... Inserţie şi reclame * „ . . . . 1 leu linie 25 bani „ 2 lei „ Pentru anunciuri & se adreass '■•fi .V­ .’V ■“* Românis, la „Agenţia Havas“, Francia, Italia, Austro - Ungaria şi Angli» la i.'* a Havas, 8, Place de la Bourse, Paris, precum TTIVL «LII sucursalele el. 2­­m NUMER VECHIU 60 BANI ADMINISTRAŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale* (Casele Karageorgevici) A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Informaţii exterioare Finanţele Rusiei Zilei, acestea au circulat ştiri foarte a­­larmante cu privire la starea financiară a Rusiei. Iată telegrama ce primim din Petersburg, Petersburg, 3 Ianuarie Comparând veniturile celor zece luni de întâiri din 1890 cu acelea din 1891 se găseşte pentru aceste din urmă o micşo­rare de : 15.260.000 ruble pentru băuturile spir­­tuoase; 9.413.000 ruble pentru scutiri; 9.289.000 ruble asupra produselor ca­pitalurilor cari aparţin coroanei şi asupra operaţiunilor de bancă. A fost o sporire de : 9.055.000 ruble asupra veniturilor dru­murilor de fer (în urma mărire! rețetei). 768.000 asupra veniturilor telegrafelor. 693.000 asupra veniturilor poștelor. EDITIA A DOUA Prima întrunire Liberală­ Radicală din Iaşi — ---------­ Lipsă de viaţă De când­­ ipotagiele ascunse, de când micile combinaţiuni de culise şi aranjamentele neavuabile intre a­­mici şi inamici, de când tragerile pe sfoară, intrigile şi manoperile josnice au înlocuit luptele pasionate şi făţi­şe cari, de bine de rou­, aveau un grăunte măcar de onestitate, de atunci atât campaniile electorale cât şi lupta politică, în general, au­ per­­dut ori­ce interes, ori­ce căldură. Suntem numai cu şapte zile îna­inte de alegeri, şi vedeţi câtă lipsă de viaţă. Atât întrunirile guverna­mentale cât şi cele opoziţioniste par moarte; nu e flacără, nu e mă­car o scîntee nici într’o parte, nici într’alta. O linişte adâncă însoţeşte această lugubră campanie electorală, căreia, unele temperamente mai zbur­dalnice, se încearcă a’i împrumuta o factice vitalitate şi o vigoare ar­tificială. Nu mai vorbim de acţiunea vie, energică, de lucrarea care pro­voacă entuziasmul şi determină cu­rentele, dar nici măcar vorba vio­lentă nu se mai simte la locul ei. Partidele noastre politice, fie cele din dreapta, fie cele din stânga, au­ spus ţerei tot ce aveau de spus, s’au­ a­­cuzat cât au putut mai energic, s’au combătut cât au ştiut mai fără milă şi acuma au obosit. Şi observaţi că, tocmai atunci, când partidele sunt mai mult compromise, graţie salturilor, alianţelor şi contra alianţelor, graţie lipsei de idei lă­murite şi de constanţă în ele, toc­mai atuncea nimenea nu mai are ni­mic de imputat adversarului, iar te­ribilul războiu electoral se mărgi­neşte la mici demonstraţiuni făcute mai mult pentru ochii lumei. Şi, la urma urmelor, legea noas­tră electorală nici că permite alt­fel de luptă de­cât aşa cum se dă. Pen­tru a determina curente mari, tre­­bue să ai de a face cu mase mari, pentru a purta o luptă largă şi per­manent în lumină, îţi trebue sufra­giul universal, adică necesitatea im­perioasă de a întrebuinţa propaganda publică, care să se adreseze nu in­divizilor în parte, dar marilor clase sociale. Cu legea noastră electorală, cu co­legiile noastre restrînse şi deosebite pe interese cu totul opuse, îţi este imposibil a provoca curente. Căci o campanie serioasă şi o propagandă largă adresată unui colegiu, ar ne­mulţumi sau ar dezinteresa pe cele­laite două, aşa că, fatalmente, can­didaţii sunt obligaţi a lucra pe fie­care alegător în parte, a vorbi fie­căruia de păsurile sale personale, în­­tr’un cuvînt a dobîndi de la intere­sele individuale aceea ce nu poate dobîndi apărînd interesele unor mari clase. Colegiile restrânse au acest mare păcat că dezvoltă până la limitele sale cele mai dezastroase individua­­lizmul, adică dă valoare și face rea­lizabil tot ceea­ ce egoismul indivi­dual are mai brutal şi mai repro­babil. Cu legea noastră electorală, extrem de individualistă, ideia de Stat, ideea de interese generale şi sociale nu se poate desvolta, totul se reduce la individ . Statul, inte­resele naţionale, toate problemele mari precum chestia impozitelor, chestia proprietăţii, chestia dreptu­rilor politice etc. etc., toate dar toate capătă nişte proporţii meschine şi sunt reduse de cetăţeanul alegător a suporta o paralelă cu neînsemnata sa persoană. In asemenea condiţiuni sărmanul candidat, in loc de a’şi desvolta pă­rerile prin publicitate, la tribună şi pe toate cele­l’alte căi largi şi mari, în loc de a se face campionul ideilor de interes general, în loc de a vorbi de Stat şi de elementul social, în loc de toate acestea, el este nevoit să facă vizite, să sărute mâinile cu­coanelor, să pledeze fie­căruia ale­gător în particular, să intre în inti­mitatea fie­căruia, să descopere coarda simţitoare a cetăţeanului, să -l bată cu dibăcie în strună, într’un cu­vânt, să cucerească printr’o muncă personală penibilă şi înjositoare ma­joritatea indispensabilă. Iată cuvântul pentru care campa­niile electorale la noi, dacă nu sunt alimentate de patime personale şi de furiile opoziţioniste, lâncezesc, n’au suflet, n’au viaţă. Const. C. Bacalbaşa, petrecute fiind sub oblăduirea tronului, gu­vernul actual s’a impus ţărei. Suntem în plină campanie electorală, din care conser­vatorii vreau să ’şi dobândească majorităţi docile şi supuse, fără de care partidul boe­­resc nu putea guverna ; de aceea se disolvă mereu consiliele judeţene şi comunale, se dis­­titue funcţionarii bănuiţi a fi protivnici; de aceia ei despreţuesc drepturile cetăţe­neşti, înfrâng şi nesocotesc Constituţia, ori de câte ori le vine la îndemână. Azi ca şi in perioada tristă de la 71—76, cârmuirea conservatoare, căpătând puterea din mâi­­nele regale, fără a cerca sâ obţină încre­derea Camerilor, recurgând la prorogare, au făcut acte de guvernământ. La 11 De­cembre, când nu mai era cu putinţă do­sirea acestui cabinet, cu inima în dinţi pre­­sentându-se Camerei a căpătat acel bine meritat vot de blam, de­şi cei 7 miniştrii, contra uzurilor constituţionale, au­­ votat ei singuri moţiunea lor de încredere. Deci ca­binetul Catargiu ţinea cu ori­ce preţ să iasă victorioşi, întrebuinţând chiar imorala prorogare. Toţi liberalii primiră cu alaiul cuvenit pe reacţiunea înviată, singur nu­mai d. Aslan, pe care l’aţi votat drept li­beral, după multe peregrinaţiuni, s’a întors la primele sale amoruri, s’a înrolat din nou în armata boerească. In sfîrşit Camera şi Senatul, — acest din urmă nepăcătuind întru nimica, ci numai graţie rancanelor d-lor Manu şi Lahovari, a fost sacrificat şi dizolvat d’impreună cu Camera. E cu neputinţă, cetind motivele de di­­solvare invocate în jurnalul consiliului de de miniştrii adresat Ivr. S. regelui, se cre­dem că pe baza unor asemenea motive s’a acordat disolvarea. In acest jurnal sunt 3 (trei) neadevăruri colosale: 1) Că nuanţa conservatoare în cabinetul Florescu era în minoritate. Ne­adevăr sfruntat, căci d-nii Exarchu, Florescu dimpreună cu Olănescu, generalul Lahovari şi Catargiu, toţi cinci din opt miniştri, în cabinetul Florescu ca şi în ori­care altul se cheamă majoritate conservatoare, de­oare­ce toţi înainte de a fi membrii ai partidului liberal-conservator au fost locotenenţii d-luî Catargiu şi nici­odată liberali sinceri nuanţa Vernescu. II) Că grupul conservator era cel mai nume­ros în Cameră. Votul de blam însă a do­vedit contrarul. III) Că numai conservato­rii îs un partid în stare se dea un guvern. După disolvare, peste câte­va zile la 18 Decembre, intrară trei junimişti în cabi­net. De patru ani Coroana umblă se impună ţărei pe oamenii sei, care se cârmuească pe seama Coroanei. Se cunoaşte de întrea­ga ţara istoricul şi intrigele guvernelor conservatoare în aceşti patru ani, până cînd în fine dl. Catargiu dădu cu piciorul în gru­parea de oameni prin concursul cărora a venit de două ori la putere şi aceasta nu­mai spre a se împăca cu fracţiunea con­servatoare numită junimistă, cedând stăru­inţelor regale şi poftelor sale de slavă, căci, ori cât s’ar mai zice, dl. Catargiu n’a fost nici odată om de caracter, campion sau om de bronz. Deşi Coroana este inviolabilă dupe pres­­cripţiunele Constituţionale, totuşi e respon­sabilă moralmente de actele guvernului său. Trecând acuma la acţiunea mea parla­mentară şi la stăruinţele ce am pus pen­tru realizarea programului moldovenesc de revendicări a stărei economice şi cul­turale, voi­ aminti: 1) am cerut facere de docuri şi de antreposite la Iaşi, în­să cu toate că deputaţiunea liberală luptă din răsputeri, totuşi deputaţiunea conser­vatoare nu ’şî-a făcut de loc datoria. 2) Am cerut aducerea liniei Dodohoiu-Iaşi prin Tătăraşi, pe valea Calcaviei, însă sub mo­tiv de economie, să această aducere ar costa 6 milioane mai mult s’a refuzat, deşi trei miniştri au venit la Iaşi în acest scop după care s-a conchis că tot hotărârea corpului tehnic e cea mai bună de a se duce linia pe la Gucuteui Un lucru resultă însă, că ministrul de lucrări publice de atunci care e şi azi d. Olănescu, a făgăduit că acele 6 mi­lioane economisite se pot da Iaşilor pentru alte îmbunătăţiri. Cred că le vom cere spre a aduce apă în oraş. 3) în vedere că ţara noastră este eminamente agricolă şi in vedere că pentru şcoalele de agricultură se cheltueşte la noi ln ţară jumătate de milion, din care numai 40.000 de lei în Moldova cu şcoala de la Roman, iar restul în Mun­tenia, am cerut ca să se mai înfiinţeze şi în Moldova şcoli de agricultură. Dar am vorbit în pustiu. 4) Am stăruit ca uni­versitatea din Iaşi se fie dotată cu cele tre­buitoare, an­ stăruit să se creeze diferite şcoli, am luptat pentru egalizarea lefilor profesorilor şcoalei tehnice cu a profesori­lor de la alte şcoli de acelaşi grad. Am mai stăruit şi pentru alte revendi­cări ale Moldovei şi voi­ mai stărui dacă mă veţi alege. Ar trebui să vă arăt acti­vitatea mea în interesele generale ale ţă­rei, însă mai sunt şi alţii înscrişi la cu­vînt, însă acestea le voiu trimete fie-cărui alegător in broşura ce voiu publica. Ne vedeţi pe noi liberalii astă­zî in a­­lianţă cu cele-l­alte nuanţe democratice din pricină că situaţia e foarte gravă şi de a­­cea sunt convins că cetatea Iaşilor, care a fost pururea în fruntea luptătorilor pentru libertăţi şi revendicări ale poporului, nu va acorda încrederea sa nici transfugului A­­slan, nici lui Sculi, avocat lipsit înainte de clientelă şi care azi din pricina ocupaţiilor nici la votul de încredere a guvernului nu a putut lua parte, nici lui Emil Mavrocor­­dat, care luptă numai pentru acordarea de favoruri a celor ce fac parte din tagma oa­selor sfinte, nici lui Dinaitriţă Zarifopol, care chiar de ar vrea să facă ceva nu poate face, nici lui Gogu Catargiu care până la vârsta de 50 de ani nu are nici un istoric politic, nici lui A. Paşcanu care susţine mult la aceasta, căci d-sa e pus pe listă ca să purifice şi să spele pe cei impuri şi pătaţi, nici lui Padil,—versificatorul Cuza, —care are pretenţii de a avea stofă poli­tică şi care doreşte să parvină, nici în fine la cei­l-lalţi şi mai cu deosebire lui Sandu Răşcanu, primul sbir poliţienesc care a cu­tezat să lovească cu ciomagul într’un man­datar al Naţiune!, în d. Nădejde la Vas­lui, pe care l’am­ văzut în Cameră cu o­­chiul iaca aşa. — Cetăţeni, dacă se va în­trebuinţa şi ciomagul nu uitaţi că el are două capete, întoarceţi-l şi daţi îndesat şi apăsat. In contra tuturor ingerinţelor gu­vernului aveţi un mijloc infailibil, secretul votului, de care se uzaţi şi să nu acor­daţi Încredere acestei reacţiuni, care de­si­gur după patru ani de domnie va fi în toată splendoarea sa ca şi la 1875, în a doua domnie sau cu a doua ocasie­­. Ca­­targiu va avea din nou un Foleştină şi un popa Tache şi va întrebuinţa din nou ti­­bişirul ca să însemne pe spate pe cetăţenii independenţi spre a li se svînta ciolanele in bătae. Discursul d-lui N. Catargiu Sunt vesel că iau cuvîntul pentru în­tâia oară într’o adunare de oameni apar­ţinând marelui partid liberal. Nu am fost nici­odată conservator, căci când am înce­put să fac politică nici nu se pomenea de aşa ceva, ci de la început şi până în pre­zent am fost şi sunt liberal-conservator, urmând în totul declaraţiei d-lui Lascar Catargiu, că ţara este liberală. Am fost alaltă­eri la comuna Copou, unde se faceau alegeri de delegaţi, şi am remas înmărmu­rit când am găsit acolo pe procurorul Sculi, cu un pluton de jandarmi, terori­zând lumea şi pe ţărani cari, în durerea şi desnădăjduirea lor mi se tângueau că de când sunt nu li s’a întâmplat să vadă asemenea lucruri. La rândul meu mi-am amintit de corpul încă cald a lui Cogălni­­ceanu, care odihneşte aproape de locurile unde se petrec aşa grozăvii şi m’am între­bat că de ce oare nu se scoală din mor­mânt spre a vedea cum se respectă drep­turile omului,­­ pentru care el a luptat o jumătate de veac. Dacă în comunele rurale se uzează de atare ingerinţe ce va fi încă la oraşe. Dar după cum comuna Copou a dat exemplu de curaj civic acordând din 86 de alegători numai trei (3) voturi de­legaţilor propuşi de guvern, tot aşa şi la Iaşi, unde am onoarea să solicit voturile, nu se vor găsi în urnă nici trei voturi de ale guvernului. Am fost ales și în Camera trecută și nu am hesitat un moment ca să trimet la plimbare un guvern conser­vator , tot ast­fel mă voiu purta și pe vii­tor, dacă voiu întruni sufragiele d­v. Discursul d-luî Gheorgihe B­orfun Nu am de făcut o dare de seamă aşa lungă, căci nici activitatea mea parlamen­tară nu e aşa de lungă ca a d-lui Toni, care în bună parte v’a arătat ce a făcut d-sa d’împreună cu toţi represen­tanţii d­v. Dacă mă veţi alege din nou şi voi­ avea o viaţă mai lungă parlamentară a­­tunci şi darea de seamă va fi mai mare. Pentru moment am luptat în special în Cameră cu ocaziunea proectului militar prezentat de generalul Lahovari. Atâta tot. Să-­mi daţi voe insă acuma să vorbesc de programul conservator, cu care se laudă d. Maiorescu că ’l au con­servatorii pe când liberalii nu îl au. Dacă prin program se înțelege o coală de hâr­tie cu diferite articole, apoi declar că noi liberalii nu avem, însă faptele noastre vor­besc în­deajuns, căci nu mai departe de­cât cu legea electorală care e foarte bună și care poate da resultate satisfăcătoare dacă este aplicată de oameni oneşti. Iată ce răspund d-luî Maiorescu care obiectează liberalilor că de ce se plâng contra inge­rinţelor guvernului în alegeri, dacă legea e făcută de liberali şi dacă nu e bună. Legea însă e bună, însă cei ce o aplică o aplică rău. Ne vorbesc de programe, da d-lor au, dacă vroiţi, patru programe : 1) a lui bezedea Grig. Sturza cu­­ spânzurăto­­rile, 2) un apel către ţară din 1888, 3) Decalogul generalului Manu şi 4) trageţi cu tunurile în canalii, vorbe rostite de stea­ua conservatoare A. Lahovari. Care din aceste programe au să -l aplice ? De sigur că spânzurătorile şi tunurile sunt ar­ticole cari au şansa să fie aduse la înde­plinire. Discursul d-lui Gheorghe Panu încep discursul meu prin nişte condo­leanţe despre morţi. Voiu face necrologul partidului junimist, care n’a murit de moarte bună. După religie, după credinţele ortodoxe, nici la cimitirul Eternitatea nu post să fie primiţi, căci s’au sinucis. Şi ca să nu fii sever cu­ morţii, despre care nu e permis a spune nici binele, vreau să re­­levez unele calităţi. E un eveniment ca un partid în floarea vieţei să moară de moarte năprasnică, căci ca partid îşi luase un loc în ţară, azi însă au intrat în marea conservatoare. După cum rîurile şi fluviele se perd în ocean şi nu se mai ştie care e picătura Dunărei sau a Siretului, tot aşa azi nu se mai ştie care-i picătura junimistă în noianul con­servator. E curios acest fapt şi­­mi-a pă­rut rău că dispare o grupare politică, care anunţă că­ voeşte să aibă o viaţă aparte făcând cele mai straşnice reclame, dându-le o origine miraculoasă,.... dar aceşti feţi fru­moşi au făcut o dispariţiune subită. Se ştie că pe întinderea oceanelor une­ori mari­narii întâlnesc unele insule necunoscute lor, care se ridică şi apar de­odată, ma­rinarii dau alarma, puterile maritime nă­vălesc ca să arboreze steagul lor pe noua insulă apărută. Insă când ajung acolo in­sula e dispărută şi o mulţime de hărţi geografice trebue să fie rectificate. Vă rog, pe acei cari posedă hărţi poli­tice din ţara noastră din anul trecut, să facă cuvenita rectificare, căci o grupare politică a apărut şi dispărut întocmai ca şi insulele de pe ocean, întocmai după cum a dispărut biserica Sf. Neculai de lângă palat, sau după cum într’o vară a dispă­rut şcoala artelor frumoase de la Copou­, aşa că, cunosc o elevă a acestei şcoli, care nevenind la şcoală mai mult timp, când a venit s’a întrebat uimită unde-i şcoala, cine a luat’oi? Tot aşa mă întreb şi eu unde-s junimiştii ? In Era Nouă, acum vre-o câte­va luni, se făcea necrologul radicalilor adăugând că de mortis nihil nisi bene... însă radicalii trăesc şi eu sunt în drept să le fac necro­logul, căci radicalismul representând prin­cipii mai presus de fluctuaţiile politice, ca sufragiul universal, ca impositul progre­siv... nu poate să fie nici­odată alăturea cu Lahovari, partizan al colegielor censitare şi a impozitului privilegiat. Radicalismul va trăi ori de câte ori va rămânea numai un singur radical ca să apere aceste prin­cipii. Eu, dau un premiu aceluia ce va găsi un singur junimist şi mai cu seamă un ju­nimist care să poată indrăsni a vorbi in a­­ceastă calitate. Cât au trăit au fost cu gura plină de program şi vecinie il cân­tau. Fuziunea nu a fost făcută pe baza programului, căci au mai rămas 12 zile până la alegeri şi nu s’a anunţat nimic... se vede că se va anunţa după alegeri, con­form mărturisire! d-lui Maiorescu, dar nu ştiu dacă voim­ mai putea merge să o citim dacă va fi placardat pe stradele oraşului. D. Catargiu a expropriat pe junimişti pentru utilitate conservatoare şi in con- Marea întrunire Opoziţiei limit­ei radicale IDE­UD .A. IAŞI Ţinută la 20 ianuare Sala era complectamente înţesată de ale­gători decişi şi duşmani de moarte ai re­gimului actual Preşedinte al adunărei, după propunerea d-luî Mârzescu, se proclamă d. Ştefan Şendrea, care, după o scurtă cu­vântare pornită din suflet, mulţumeşte ale­gătorilor de onoarea ce i se face şi acordă pe rind cuvîntul d-lor : font, N. Catar­­giu, G. Morţun, Panu, Vizanti şi V. Elefterescu. Iată rezumatul discursurilor : Discursul d-luî R­iltiade Toni Criza ministerială isbucnind, regele a în­credinţat puterea, d’impreună cu facerea a­­legerilor,—acordând dizolvarea ambelor cor­puri legiuitoare,—cunoscutului bătrân din epoca de la 1871—76. Sub auspiciele d-lui Al. Lahovari, cel mai pătimaş, îngâmfat şi înfumurat corifea s’a condus intriga şi s’au putut alege vice-preşedinţi la Cameră dd. Fleva şi A. Catargiu, care fură puntul ini­ţial al crizei. In urmă, toate evenimentele VINERI 24 IANUARIE 1892

Next