Lupta, decembrie 1892 (Anul 9, nr. 1873-1897)

1892-12-04 / nr. 1876

r gen Rizu ’şi-a sacrificat ani întregi cele mai preţioase zile de muncă pentru a găsi mijloace cu care să ajute educaţiunea şi instrucţiunea fiilor poporului. In politică când Eugen Rizu a crezut că a venit momentul să fie un steag în mână, a luat steagul democraţiei radicale şi a fundat în 1887 Clubul Radical. El care n’avea de cât să facă ochi dulci puternicilor zilei ori cum s’ar fi numit ei, pentru ca favorurile să curgă pe capul săfi, a preferit să-şi rişte posiţiunea, să se expue la toate mizerieie unor adversari fără scrupule, nu­mai ca să întrunească într’un mănunchi, bine organisat forţele născânde ale demo­craţiei radicale. O ştim bine, prietene, că atitudinea ta politică ţi-a adus pe cap multe mizerii care ţi-au făcut viaţa amară, dar tu le-ai indu­rat pe toate pentru că aveai respectul idei­lor tale. Onoare ţie, care ai arătat atâta caracter pe acest timp de conştiinţi elas­tice, pe acest timp infectat de otrava opor­tunismului. Ce fericită ar fi ţara dacă ar avea mulţi fii ca tine ! Pentru că ai fost om de idei şi de ca­racter, noi coreligionarii tei politici care te-am văzut cât de comunicativ, de con­vingător şi de cald la lupte erai, te vom plânge veşnic, dar veşnic te vom avea de model, ca luptător devotat pentru idei. In numele coreligionarilor tei care se despart cu restriştea în inimă de perderea unui frate,—căci tu ne-ai fost ca frate la toţi — îmi iei ultimul adio, zicându-ţi: Dormi în pace, iubite prietine şi fii sigur că memoria ta dulce va trăi între noi pe cât timp vor trăi şi ideile sfinte pentru care ai luptat ! Afacerea Panama Paris, 14 Decembre. Comisiunea de anchetă va primi dosarul afacerii dinamitei. Comisiunea a ascultat pe d-nii Rouvier, Clémenceau și Constans. D. Rouvier a repetat discursul seu de la Cameră, de eri. El a zis că nu-și explică pentru ce d. Reinach spera că d. Hertz ar putea să oprească polemicile jurnalelor. D. Clémenceau a declarat că el nu poate alta de­cât să repete istoricul ziarului La Justice; el a recunoscut că d. Hertz fusese acţionar de la Justice. D. Constans a zis că fusese foarte mirat de demersul d-lor Clemenceau şi de Rei­nach şi că nu i s’a părut de desperat acest din urmă. Sigiliele puse la apartamentul d-lui de Reinach au fost ridicate; hârtiile vor fi duse comisiunei de anchetă. D. Deves, senator, fiind acuzat de Libre Parole că este beneficiarul cecului de 20000 franci, semnat Castelbon, a cerut să fie as­cultat de comisiune. El va explica că, după cererea sa, d. de Reinach dase d-lui Cas­telbon un cec, fiind­că atuncea fonda un ziar. Paris, 14 Decembrie 150 deputaţi republicani moderaţi s’au întrunit după amează şi au hotărit să vo­teze contra propunerii Pourquery, în urmă au decis să formeze un grup permanent în­titulat alianța republicană. -----------------------------­ Cronica de Joi Revue Scientificue comunică un cas foarte curios de fascinaţiune a omului de către un animal. Un domn P... în vîrstă de 21 ani erea amploiat la un negociant care făcea comerciu pe coasta Coromandelului. Densul conducea multe caravane. Intr’o zi expediţiunea sa se găsi angajată într’o strâmtoare prin mij­locul unei păduri neumblată. Indigenii şi dobitoacele mergeau unul după altul, iar P.... călărea pe un mic cal din ţară. De o dată P.... sare jos, ia calul de că­păstru şi coteşte puţin având îndeplini o oare­care trebuinţă fiziologică. Dar se simţi ţintuit pe loc. Vederea i se turbură şi nu mai putu distinge obiectele cari se confun­­dau într’un fel de nour alb. In acelaşi timp calul începu să sară, dând semne de spaimă, şi apoi o rupse la fugă. P..., n’avea frică nevezând nimic care să ’i inspire spaimă, dar crezu că e bolnav şi dete un ţipăt; imediat unul dintre oamenii escortei aleargă tocmai în momentul în care un enorm şarpe Boa erea să sară asupra stăpânului său. Omul ucise şearpele cu suliţa şi imediat d. P.... îşi veni în fire. Dânsul vezu tocmai atunci pe şearpe şi înţelese că tulburarea simţu­rilor sale erea rezultatul fascinărei. Ziarul Societăţei inginerilor Germani, spune că în toată lumea, numerul locomo­tivelor pentru drumurile de fier se ridică la 109,000. In­­cap vin Statele­ Unite ale Americei cu ... . 35,000 Apoi Asia „ . . . . 3,300 Australia „ . . 2,000 Africa „ . 700 Iată una din minunile telegrafului. Intr’una din ulițele Londrei există doue biurouri telegrafice, unul pentru cablul Lon­­dra-Paris, (calea Douvres și Calais), cel­­l’alt pentru c­alul Londra-Bruxella (calea Ostanda). Aceste doué oficii se fac vis-a-vis astfel că amploiaţii se vizitează între dânşii. Intr’o zi telegrafistul de la biuroul fran­cez uitându-şî pipa pe masa colegului seu din faţă, rugă un groom să i o aducă, dar acesta îi răspunse cu demnitate, că aseme­nea curse nu intrau în obligaţiile serviciu­lui său. Atunci, cu foarte mult sânge rece, func­ţionarul, se puse la aparat şi rugă pe Douvres să-l pue în comunicaţie cu Calais, apoi rugă pe Calais să-l puie în comunicaţie cu Parisul, apoi Parisul să-l pue în comunica­ţie cu Bruxella, apoi Bruxella de a-l pune în comunicaţie cu Oslanda şi pe Ostanda de a-1 pune în comunicaţie cu Londra. Aci­­se găsi tocmai în raport telegrafic cu amploiatul pe care-1 părăsise cu câte­va minute înainte. El îi comunică : „Mi-am ui­tat pipa pe masa dumitale şi te rog să mi-o trimeţi printr-un servitor“. După trei­zeci de secunde omul nostru reintra în posesiunea unei pipe cerută de-a lungul unei mari părţi din Europa. S’au descoperit rămăşiţele lui Behring. Danezul Behring, intrat în serviciul Ru­siei la anul 1728, plecă în excursiuni ştiin­ţifice spre polul-nord, unde descoperi strâm­toarea care luă în urmă numele sau. In a­­nul 1741 luna Decembre vaporul pe care se afla, făcu naufragiu şi el cu toţi tova­răşii se refugiară pe insulă. Behring muri acolo de scorbut. Acuma bastimentul About din flota Si­beriei, a debarcat mai mulţi ofiţeri cari au întreprins căutarea rămăşiţelor marelui ex­plorator. Sub o grămadă de pietre, aruncate fără ordine, osemintele au fost găsite. Un monument va fi ridicat pe locul acela.­­Englezii se plâng grozav în contra ma­rei cantităţi de fum care umple atmosfera oraşelor. Aceasta din pricina prea multelor fabrice. Un inginer american, d. James Sargent, a inventat un generator care se vede că va aduce mari servicii în aceea că produ­ce puţin fum şi, cu un combustibil egal, furnizează o mai mare cantitate de lucru. Celebrul decan al facultăţii de medicină din Paris, doctorul Brouardel, a fost ales membru liber al Academiei. Lupta a fost mare și d. Brouardel a izbutit la al 3-lea scrutin cu 33 voturi în contra 31 date d-lui Laussedat. Glovine. --------­ UN CONCURS (Urmare şi fine). In timp de 6 ani n’a depus de cât exa­menele anului I şi al H-lea, pe cât timp noi concurenţii d-niî sale în 4 ani am is­prăvit tot, şi examene şi licenţă. Şi să no­tăm că a fost pus în condiţiuni mult mai bune de cât O’i­care alt student, de­oare­ce avea pe fratele său care ’l-ar fi ajutat şi i-ar fi înlesnit drumul aşa de greu în Ma­tematici. Văzând că nu mai poate isprăvi în ţară, a plecat la Paris. Acolo de 2 sau 3 ori a căzut la licenţă şi în sfârşit după mari sforţări reuşeşte să o ia tocmai în iulie trecut. Atrag atenţia tuturor: 3 ani şi ju­mătate pentru o licenţă, după ce perduse 6 ani în ţară ! Cum a luat-o, imediat a­­leargă în ţară curagios şi basat pe protecţia fratelui sau cere catedra de Geom. Descrip­tivă de la Facultate, devenită vacantă prin retragerea la pensie a venerabilului profesor D. Orescu. Ce ridiculă pretenţie! Să de­vină profesor universitar de un studiu a­­supra căruia n’are de­cât cunoştinţe rudi­mentare, căci ştie ori şi cine că acest curs nu se face la Sorbona. Fiind­că cererea era prea din cale afară, profesorii Facultăţii de ştiinţe recomandă Ministerului pe d. Ureche, care făcuse studii speciale in această ramură, iar pe domnia sa, ca să ’l împace ’1 reco­mandă pentru postul de conferenţiar creat la această Facultatate de la Aprilie trecut, dar domnia să nu se mulţumeşte cu atât ci vine şi la concurs de bursă. Profesorii tac, na­tural, ca să nu se supere d. Gogu, ba încă îl păzesc şi de ruşinea căderi. Iată elevul escelent atât în ţară cât şi în străinătate. Cred de prisos să mai co­mentez vorbele d-lui David Emanuel „în asemenea caz (fiind­că se presintate la con­curs d. Ianculescu venit de la Paris) cel mai bun lucru e ca cine­va să plece capul şi să se retragă“. Mi se pare că am probat de ajuns cine trebuia să plece capul, ba încă cu ruşine. 1^Vinovat şi nedrept a fost de asemenea d. Gogu, care nu numai că a permis fratelui său de a se presinta la concurs ba chiar l’a încurajat şi l’a împins la aceasta, după cum mi-a declarat’o mie în persoană. De dom­nia sa nu mă mir că e nedrept. Să-’șî a­­ducă aminte de concurau de anu trecut de la bursa de meteorologie. Vom arăta acum că comisiunea a făcut o nedreptate chiar la urmă, după încheierea raportului. Pen­tru ce a recomandat ministerului pe d. Ian­culescu pentru bursă ? Dacă după părerea d-lor, d-sa a fost şi este un aşa distins­­ elev, apoi atunci ţinând seama că a trecut LAPTA licenţa, nu mai are nevoe de­cât de un an sau 2 pentru teza de doctorat. Pentru ce i se dă o bursă*­pe 4 ani, cu care ar fi pu­tut profita şi un altu ? Trebuia ca comi­siunea să ceară la minister, pentru motivu precedent, o subvenţie pentru d. Iancu­lescu, iar bursa să se încredinţeze unuia din noi, sau dacă nu am dat rezultat sa­tisfăcător să se pună din nou la concurs. In urma concursului am căutat să vor­besc cu d. Haret şi Emanuel, căci vream să le cunosc motivu pentru care au pro­cedat ast­fel. Pe d. Haret l-am întâlnit pe stradă, înainte de a ni se da rezultatu, şi am vrut să -i atrag atenţia asupra faptu­lui de care vorbii: să nu se dea d-lui Ian­culescu bursa pe 4 ani . (în urma celor întâmplate la proba d-lui Emanuel eram sigur că d-sa va reuşi). L’am întrebat de rezultatu concursului, dar modu cum mi-a răspuns, mi-a tăiat curaju nu numai de a mai continua, dar chiar de a mai îndrăzni vre-odată să ’i vorbesc. In urmă am fost la d. Emanuel, dar ră­ceala dispreţuitoare cu care domnia sa m’a primit mi-a îngheţat cuvintele pe buze. A trebuit să schimb subiectu pentru care ve­nisem. Am cerut postu d-lui Ianculescu şi mi-a răspuns prin cuvintele: Să vedem, nu sunt numai eu singur etc. Am aflat în urmă că profesorii nu recomandă pe ni­meni pentru acest post. De ce ? Poate nu merităm. Cum se potriveşte atunci aceasta cu vorbele d-lui Haret, că am probat cunoş­tinţe în acest concurs ? Iată încurajarea pe care o dau profesorii Facultăţei de Matematice, elevilor. Nu nu­mai că te descurajază, ba chiar te înjoseşte unde se poate, crezând prin asta că se ri­dică pe ei. Voia aduce şi un exemplu. Anul trecut d. Odobescu, numit director al şcoa­­lei Norm.­Super, se adresează unui domn profesor de la Facultatea noastră ca să-i recomande un profesor pentru postu de pe­dagog şi repetitor de Matematică la acea şcoală. Iată răspunsu profesorului: nu cu­­nosc pe nimeni capabil de acest post. Ce batjocură la adresa tutulor care au învăţat matern. Cum? de 10 anî de când e d-sa profesor la Facultate, n’a găsit pe nimeni capabil să poată face conferinţă cu elevii în­cepători, când se ştie că majoritatea celor ce se înscriu la Matern, sunt dintre pre­mianţii liceelor? Dar la ce ni s’a mai dat icenţa ? Câtă imprudenţa din partea d-sale, nu vede că acest cuvânt se resfrânge a­­supra d-sale şi a tutor colegilor săi, că e un vot de blam pe care şi-l dă singur ? Să privească ori­cine la 2 paşi de Fa­cultatea noastră. Vor vedea oameni emi­nenţi ca d-nui Brândza, Istrate, Odobescu etc., care pentru interesele elevilor lor merg chiar la minister, îi încurajază pe toate căile, îi susţin şi-î laudă în ori­ce împre­jurare. Aşa se face în toate părţile. Aşa se progresează. Dr. Istrati recomandă ca supli­­nitor la catedra sa de la Facultate pe co­­egul meu Petricu, şi pe noi profesorii noş­­trii nu ne găsesc capabili nici de un post de conferenţiar.­ Iată cum ne recomandă în faţa lumei pe noi care suntem sau vom fi profesori. După ce ne-au nedreptăţit, se scapă cu vorbe ca : vom vedea, o să te recomand etc. In loc de laude, ne insultă. ! Cu cele ce am scris, mie mi-am făcut poate rău, dar am speranţa că voi­ aduce bine altora şi sunt mulţumit. Paul Coculescu Licenţiat în matematice de la facultatea din Bucureşti. Profesor la şcoala Normală Carol I. or. ——--------------------- 1 INFORMATIUNII Interpelarea d-lui D. A. Sturza a­­supra a­facerei Bed­mar care vrea să se desvolte azi se va amâna pină ce va sosi dosarul de la tribunalul de Su­ceava. D. V. D. Miclescu, din comuna Mic- Ieşti plasa Crasna, judeţul Vaslui, a­­bonat al ziarului nostru ni să plânge că primeşte foarte neregulat ziarul. Atragem atenţia d-lui Şef al poştei şi î i cerem să facă să înceteze acest scandal. Atragem atenţiunea mitropoliei din Iaşi şi a d-lui ministru de culte asu­pra următoarei plângeri ce o primim în contra preotului Ioan Gheorghiu, din Bulbucaţui, comuna Gropniţa ju­deţul Iaşi. Ni se spune că acest preot a deve­nit o adevărată spaimă pentru locui­torii din cătunele Gropniţa, Bulbucani şi Sângerei pe cari îi exploatează în momentele cele mai nenorocite, impu­­nându-le biruri, peste biruri, tot aşa după era boerescul la 1848. Din aceasta cauză cadavrele morţi­lor din aceste cătune stau neîngro­pate câte 4, 5, zile, până când neno­rocitele familii îşi vând ce mai au­ pentru a plăti popi câte 12 lei de fie­care îngropare, căci fără această sumă, plătită înainte, popa Gheorghiu nu se deranjează. Mai zilele trecute, copilul unui lo­cuitor anume Gheorghe Doboşaru, a stat neîngropat 5 zile, până ce bietul locuitor a putut găsi cei 12 lei pre­tinşi de popă, pentru a-i îngropa co­pilul. Cerem celor în drept ca să ia mă­suri pentru a pune capăt acestei spe­cuile neruşinate. De şi d-na Raţiu mulţumesc tutu­ ror persoanelor cari au bine­­voit să-­şi depună cărţile la portarul oţelului Bulevard, cum de asemenea mulţu­mesc tuturor persoanelor din provin­cie cari le-au urat bună venire în Bu­cureşti prin telegrame şi epistole. D. Constantin Enăşescu ’şi-a susţi­nut cu mult succes teza­­sa de docto­rat în medicină şi chirurgie, care trat­­ează despre cauzele şi tratamentul a­­bortului. Urăm d-lui Enăşescu acelaşi suc­ces în cariera sa medicală. Peste căte­va zile va apare un frumos volum, conţinând'. Botoşani, prezentârndu-se la Trib. Iaşi secţia III şi împedecându-se în ca­mera de consiliu­ de un covor rupt, a cerut voe preşedintelui—şi preşidentul care de doi ani cerea aceasta de la comitet i-a dat-o cu mare uşurinţă— de a îmbrăca camera cu­­covor nou. Pină în două ore camera a fost îm­brăcată cu mușama pe dedesubt iar pe deasupra cu un covor foarte fru­mos. Donațiunea lăudabilă și spontanee a d-lui Juster se urcă la peste 600 lei. Portrete şi Tipuri PARLAMENTARE­ de G. P­ANU Aceste portrete şi tpuri au fost scrise de d. G. Panu în anii 1888 şi 1889 şi sunt în număr de peste 70. D-l Sublocotenent C. ‘’Dumitrescu, cunoscutul instructor militar al şcoa­­lelor normale din capitală, a prezin­­tat Ministrului instruct, un proiect pentru legiferarea instrucţii militare la aceste şcoale, precum şi a poziţiu­­nei militare a absolvenţilor şcoalelor normale. Proectul d-lui Dumitrescu merită să atragă atenţiunea d-lui Ministru. In acest proect se cere ca instrucţia militară a elevilor şcoalelor normale să se facă sub directa privighere a mi­nisterului de războiu, ceia ce dă ab­solvenţilor dreptul de a trece direct în reservă, cu un grad oare­care şi bine pregătit, ast­fel că­­ scuteşte de atâtea strâgănuri inutile şi şcoala, de lipsa institutorului titular. Dacă această idee de a se da in­strucţiunea militară in şcoală, se va admite, serviciul militar ar fi redus pentru tot, acei tineri cari au termi­nat o şcoală, şi aceasta in folosul so­cietăţii­, căci se paralizează o sumă de forţe pentru un timp determinat iară nici un folos real. Sperăm că d. ministru va ţine so­coteală de părerile d-lui Sub-locote­­nent Dumitrescu, introducând în le­gea de organizare a şcoalelor normale aceste dispoziţii Anunţând apariţiunea scarlatinei la Asilul Elena Doamna şi la externatele de fete din Bucureşti, am relevat în acelaş timp cât de răa e organizat şi se face serviciul medical la asii. Unul din abonaţii noştri­ ne trimite astăzi mai multe aminunte privitoare la mizeriile din Orfelinatul de băeţi de la Tei (comuna Colintina). «Pe mai toţi copii acestui orfelinat îi prăpădesc frigurile. «Orfelinatul suferă de lipsa de ser­vitori şi copii lasaţi în voia lui D­zeh. «Comodităţile sunt în fundul curţei şi copii siliţi a traversa toată curtea prin grămezi de zapadă. «Medicul nu vine de­cât o dată pe septemâna. «Acest Orfelinat are 75 de băeţi şi e împărţit în patru clase primare; nu are alţi inv­itători de­cât pe d. direc­tor ajutat de soţia sa, cari numai ei singuri fac cursurile în toate clasele, precum şi administraţia, gospodăria, etc. De observat că fie­care clasă ur­mează a fi împărţită în câte două sec­ţiuni, de­oare­ce lecţiile cu cei 27 băeţi surdo-muţi nu se pot face în a­­celaşi ore cu a celor­l­alţi băeţi. Atragem atenţia d-lui ministru al instrucţiune! asupra stărei în care se află acest orfelinat şi-l rugăm să se gândească la măsurile ce urmează a lua. * * * Din comuna Radovan, jud. Ilfov, ni se scrie următoarele : «De la 1 August până acum au fost in această comună o mortalitate îngrozitoare. Au fost vr’o 60 morţi, numai tineri între 5, 10 şi 21 de ani. Era ceva îngrozitor de a vedea mai în fie­care zi câte doi flăcăi sau câte două fete mari duse la mormînt. Se hotărîse închiderea satului, dar în urma unor stăruinţe medicul plăşei a revenit, asupra hotărîrei. „Au fost Duminici în care în loc să fie horă în sat, lăutarii cu flăcăii şi fetele duceau la mormînt în aceeaşi zi mai mulţi tineri logodiţi. „Boala care a secerat atâtea victime a fost febra tifoidă. Concursul medi­­­­cal slab. Azi boala încă n’a dispărut“. Ieri la ora 5 dimineaţa s’a stins din viaţă Mihai Mircea consilier la Curtea de Apel din Iaşi. Defunctul era foarte apreciat ca magistrat şi foarte stimat ca om care a dus o viaţă exemplară N’avea de­cât 52 de ani şi a murit din causa unui abces la intestine care i-a infectat sîngele. Un arendaş generos. D. Leon luster, mare arendaş al mo­şiei Deleni şi al altor moşii din jud. I S * * * s»e3«s Pentru d-nii Abonaţi In momentul de faţă ziarul Lupta are de incasat, de la abonaţii soi re­­tardatari, peste 120.000 lei. Ori­cât de bine ar merge aface­rile unui ziar şi ori­cât i-ar fi asi­gurată existenţa, 20 de mii de lei reprezintă o cifră destul de însem­nată care nu poate fi despreţuită şi care poate zdruncina o situaţiune ori­cât de sigură. Mai ales un ziar care trăeşte în mod independent şi exclusiv numai de pe urma cetitorilor nu poate servi prea multă vreme pe abonaţii săi, lăsând să treacă semestre şi ani fără a fi achitat. Astăzi pentru întâia dată, după opt ani, Lupta se vede nevoită a ruga pe abonaţii rămaşi îndărăt cu plata, ca să ne plătească aceea ce datoresc. Şi această rezoluţiune am luat-o faţă cu marele număr de a­­bonamente neachitate. Rugăm, deci, pe toate per­soanele datornice nouă să cugete la greutăţile cu care avem a lupta, şi să bine voiască a ne trimete cât mai neîntârziat, adică cel mult până la 15 decem­­brie viitor sum­ele ce ne da­toresc. Intr’astf­el ne vom vedea puşi în neplăcuta poziţiu­­ne de a înceta cu trime­­terea gazetei acelora cari şi în urma acestei rugă­minte, ne vor trece cu ve­derea. Administraţiunea „ Luptei“ Serviciul telegrafic Kiev, 14 Decembre.—Informaţiuni parti­culare din Krementschag anunţă că Locote­­nentul-Colonel Davidoff, din regimentul de infanterie Drianskî a fost asasinat pe tim­pul nopţii la locuinţa sa. Se crede că este o răsbunare a nihiliştilor. St. Petersburg, 14 Decembre.—Guver­nul a hotărât să rescumpere drumul de fer din Orenburg. Curtea de Casaţiune a hotărât, cu ocasi-­unea unei plângeri a d-rului Jaeger din Stuttgart contra unui doctor din St. Peters­burg, că străinii domiciliaţi afară din Rusia se vor bucura de aceiaşi protecţiune şi ace­leaşi drepturi ca şi supuşii ruşi. Cetinge, 14 Decembre.—D-l Argyropulo, ministru al Rusiei s’a întors din St. Peters­burg. Berna, 14 Decembre.—Consiliul Statelor a aprobat proiectul relativ la monopolul chibriturilor. Paris, 14 Decembre —Ziaristul John Le­morne a murit. Paris, 14 Decembre.—Cercurile bine in­formate nu au nici o cunoştinţă de aresta­rea anunată a mai multor Germani la Por­­tonovo. Viena, 14 Decembre.—Serviciul Expre­sului Orient va fi reluat cu începere de mâine 15, mai întâi, de la Viena la Bel­grad şi reciproc. Londra, 14 Decembre.­Agenţia Reuter desminte din sorginte autorizată ştirea vii­toarei reducţiuni a trupelor de ocupaţiune engleză în Egipt. Mena, 14 Decembre.—O depeşă din Tri­­cala anunţă că notabilul turc Chereddin Bey, care a fost făcut prisioner timp de mai multe săptamâni de o bandă de tâlhari, 1, a fost liberat în schimbul unei rescumpă­­rări de 600 lire, și după existările făcute predat pe teritorul turcesc. Roma, 14 Decembre. — Știrile de mo­dificare sau de recompuse ministerială sunt cu totul neîntemeiate. --------------------spriț E2~- - — Ştiri mărunte O mie şî una de nuvele.—De luni se anunţă, sub acest nume, începerea unei pu­blicaţii care făgădueşte a fi o culegere din cele mai reuşite nuvele ale scriitorilor fran­cezi, ruşi, germani americani, etc. In fas­cicole, scrierea se va vinde pe la chioşcuri. In broşuri, ea se va putea abona la tipo­grafia Luptei, cu 2 lei pentru prima serie de 20 de coaie. — Fascicula (coala) primă va coprinde ultima nuvelă a lui E. Zola, . Resboiul și începutul nuvelei Iustin­ei Ius­tina de E. Richebourg. D. doctor I. Albeanu dîn Pitești va în­

Next