Lupta, iunie 1893 (Anul 10, nr. 2015-2039)

1893-06-11 / nr. 2024

7. Laicizarea, şcoala obligatorie­ gratuită gratuitatea mijloacelor de instrucţie şi darea de hrană şi de locuinţă, în şcoalele pri­mare şi superioare, a acelor copii ce n’au mijloace; 8. Justiţia gratuită dată de judecători aleşi de popor suprimarea pedepsei cu moarte îndemnităţii persoanelor condamnate pe nedrept. 9. Asistenţa medicală, acconchementele înmormântările gratuite. 10. Impozitul progresiv pe venit; impo­zitul pe capital cu declaraţiunea personală obligatorie impozitul progresiv pe succesiuni după gradul de rudenie; suprimarea tuturor impozitelor indicate, a drepturilor de vamă şi a tuturor celor­l­alte drepturi ce lovesc în interesele generale ale masselor. Pentru a protege clasa uurieră, partidul socialist german cere, înainte de toate : 1. O legislaţie eficace, naţională şi in­ternaţională, pe următoarele baze: a) ziua de lucru de opt ore; b) oprirea intrebuin­­țărei copiilor înainte de vîrsta de 14 ani; c) interzicerea truk-sistemuMn, restricțiu­­nea muncei de noapte; d) repausul de 36 ore pe săptămînă; 2. Măsuri de supra­veghiere și de higiena în fabrici; 3. Măsuri de protegtare pentru lucrătorii de la ţară şi pentru servitori; 4 Salvarea dreptului de coaliţie; 5. Monopolizarea tuturor asigurărilor u­­vriere de către Stat, sub controlul delega­ţilor uvrieri. Acesta este programul socialiştilor germani, el, după cum se vede, nu este de loc înspăimîntător şi nu se deosirceşte, de­cât în foarte puţine puncte de programul democraţilor din toate cele­l­alte ţeri. — —-----&8ZB--------­ De la Conservator Am arătat in articolul precedent cât de rău este alcătuită şcoala de declamaţie şi cum predă cursul d. profesor Văilescu. Azi voi fi arăta roadele ce produce această şcoală, ocupându-mă de examenul din anul acesta şi comparându-l cu cel din anul trecut. Dar mai nainte de a intra în materie, să spun câte­va cuvinte de modul cum a fost compusă comisia de examinare. In nici o ţară din lume comisia, care are să examineze clasele conservatorului, nu se compune ca la noi. Inchipuiţi-vă că d-nii Cantacuzino, Stăncescu, Sterian, Bengescu au să se pronunţe asupra capacităţii profe­sorilor şi elevilor din toate clasele : Decla­maţie, piano, cânt, violă, violină, contrabas, violoncel, trombon, fagot lură, flaut, etc. etc. Ori­cât de tari ar fi inamovibilii mem­brii din comitetul teatral tot nu cred că ştiu de toate. Dar lăsând la o parte chestia de compe­­tinţă, mă întreb, în ţara românească numai d-nii Wachmann, Gr. Cantacuzino, Stăn­cescu şi Sterian se pricep nn ale artelor ? E apoi drept ca să se compue comisia de la declamaţie cu cinci membrii din co­mitetul teatrului ? O dovadă că nu este drept o avem în faptul următor: Direcţia teatrului nu mai voeşte să angajeze pe ab­solvenţii conservatorului, şi nu stă să dis­cute meritele lor. (De la o vreme ceea că caută direcţia sunt chipurile frumoase şi staturele înalte. Despre talent nu e nici o discuţie). Şi pentru ca să ajungă la înlătu­rarea legei teatrului, care impune să se an­gajeze premiantul l-iu al conservatorului, domnii din comitetul teatrului fiind în ma­­joritate în comisie, decretează că nici un elev nu merită premiul I-iu. Și d. Vellescu profesorul, care în tot cur­sul anului al 3-lea a dat unui elev nota nouă primeşte acest decret, ba încă să gră­beşte să-l semneze (de această chestiune voi vorbi pe larg la sfârşit). Direcţia şi-a făcut treaba, dar oare aceasta este interesul artei, al şcoalei, al elevilor? De sigur că nu. Şi sperăm că dupe cele ce s’au petrecut anul acesta la examenul de la conservator, pe viitor numărul d-lor mem­brii din comitetul teatrului, va fi redus la cea mai simplă expresie în comisia exami­natoare de la conservator. Anul I-ia Iată elevii și elevele cari au dat examen de anul I-ia: Constantinescu Eugeniu, Montu­­reanu Iosif, Toncescu Pascal, Dimitriu Ghe­­orghe, Petrescu Constantin, Moor Regina, Liniver Alexandrina, Mavromati Maria, Voi­­culescu Aneta şi Vuculeanu Aneta. Care a fost raportoriu: Th. Speranţă: Evreul lovit, Ion la Teatru, De la Herţa in Darabani; Coşbuc, La oglindă; Bo­­lintineanu; Fata de la Cozici; Regnard: Nebuniile amoroase; Moliere: Amphitryon (act. II, sc. I-ia monolog Sosie), Tartuffe (scena dintre Orgon, Dorina şi Mariana), Doctorul fără voie (scena dintre Martina şi Sganarel); Ascanio: Pe malul gârlei, (scena I-ia, monologul Arghirei Busuioc.) In rezumat Speranţă şi Mali­re. Toţi elevii slabi. Nici unul nu pune in­tenţia trebuitoare în ce spune. Cei mai mulţi vorbesc chiar foarte încet, încalecă şi mâ­­nîncă cuvintele. Nu vorbesc de mimică şi gesturi, de a­­ceastea nici nu poate fi vorba. Dintre toţi d-rele Moor şi Liniver vorbesc mai deslu­şit, sunt mai degajate pe scenă. Accentul d-rei Moor însă câte­o­dată nu e românesc. Dintre băeţi cel mai îndrăsneţ pe scenă a fost d. Montureanu, dar nu avea şi d-sa de­cât atâta. Să vedea numai­decât că aceştia sunt ne­norociţii din anul I-ia, cari nu au nici in­trarea la Teatru şi nici profesorul nu -şi bate capul cu ei. Toţi vorbesc rău şi lu­crul să esplică uşor. Bucăţile lui Speranţă şi multe scene am­­oliere trebuesc spuse schimonosind limba. Veniţi de a­casă, unii evrei, alţii vorbind o limbă imposibilă şi puşi în conservator să schimonosească la evrei şi la bătrâni, ’şi poate ori­cine uşor închipui ce limbă românească ajung să vor­bească aceşti elevi, ce tonuri asvârl, ce in­tonaţii au. Ereaă unii cari ’ţi faceau chiar milă. Şi nu sunt de vină bieţii elevi, cei mai mulţi aleargă la conservator cu o dra­goste profundă pentru teatru. Dar la ce rezultat voiţi să ajungă când li se pune cartea în mână şi li se zice: declamă­­ fără ca să li se dea aproape nici o lecţie se­rioasă. Sunt mulţi cari nu înţeleg nici mă­car cuvintele din bucata pe care o spun. Ce vroiţi, sunt elevi şi mai ales eleve, cari abia au făcut 2-3 clase primare, când se primesc asemenea elevi în conservator tre­ime să se ocupe cineva foarte serios cu ei. Şi lucrul nu ar fi tocmai greu căci după cum să vede nu sunt mulţi. Dar mi se va spune, e greu. Atât mai rău pentru profesorul respectiv, că nu a ce­rut ministrului print’un raport serios schim­barea acestei stări de lucruri. Profesorul de la declamaţie trebue să iubească teatrul, să aibă el acea dragoste caldă, acel amor fierbinte pentru artă ca să poată comunica şi elevilor aceaşi dragoste, căci numai cu pasiune se poate face arta. Indiferenţa nu poate să fie conducătoare pe această grea cale. Anul al II-lea In acest an sunt numai trei eleve d-nele Ecaterina Livescu, Zoe Jianu și d-ra Paras­­chiva Ghiorghiu. Repertoriu: Duiliu Zamfirescu, Harpista ; V. Alexandri; Fontana Blanduziei (act. I-ia, scena I-ia); Legouvé: Medea (scena întîlnirei dintre Medea şi Creuza); Dumas : Catherina­ Howard (Tabloul al II-lea scena I-ia). Iată un an în care a dispărut şi Moliere şi Speranţă. Mare minune. D-ra Gheorghiu este după mine acea care are mai multe calităţi. Organ plăcut şi bine timbrat, figură şi corp. D-sa zice just şi cu multă dulceaţă. Gesturile şi mimica lasă de dorit. Ţinuta este corectă. A spus Harpista cu multă justeţă. Pe alocurea cam cânta, chiar făcea abuz de notele plângătoare. A­­ceastă este şcoala melodramatică, care de­sigur trebue să fie oare­cum în favoare­­a d. Velescu. In Catherina n’a fost rău. Jocul de scenă însă sărac. In rezumat d-ra Gheorghiu are toate calitățile, muncind serios va putea de­veni o bună artistă. Şi mare nevoe să simte în Teatru de o artistă pentru rolurile de ingenuă. D-na Livescu ’mi-a părut slabă. Anul trecut promitea mai mult. Organul slab, părea descurajată, timidă. D-na Jianu se apucă de lucruri pentru cari nu are nici o însuşire. Auziţi Medea o femee, mică, slabă, fără organ. Dar chiar dacă ar avea toate acestea să poate ca de­odată abia de un an în con­servator să se repeadă la Medea ? De alt­fel această nu este vina elevei. D. Vellescu ’i-a permis din anul I-iu să se prezinte în Cămilă din Horaţii de Corneille. E na­tural ca omul să se creadă mai mult decât ia, este firesc ca un elev, care abia a intrat pe poarta conservatorului să viseze că e Ris­­tori, Sarah Bernhardt, Roşi sau Salvini, după cum un băiat de 18 ani intrat în ar­mată, cum pune uniforma să crede Mihai şi Viteazu sau Ştefan cel mare. Dar dacă nu să poate împedica imaginaţia nebună a oamenilor, profesorul de la conservator poate împedica şi e dator să împedice fanteziile nebune ale elevilor. De acea este pus d-sa acolo. D-na Jianu în Medea ’mi-a făcut impresia, pe care ’ţi ar face-o o prima donă legeră, atacând partiţiile scrise pentru pri­madone de forţă, sau un bas, apucându-se să cânte cele mai delicioase arii de tenor. De alt­fel d na Jianu nu va fi prima victimă a d-lui Velescu. Poftiţi cu d-na Jianu la Teatru peste un an şi nu-l daţi pe Medea sau pe Lady Machbet, şi daţii un rol neînsemnat dintr’o dramă modernă şi veţi vedea ce va spune „Tinerii sunt persecutaţi în Teatrul Mă mir că nu mă pune să joc subrete !“ etc. etc. Şi o să aibă dreptate. Cum profesorul de la conservator abia ’i a văzut faţa şi­­ a şi prevestit o strălucită carieră în Tra­gedie. Trei ani de zile în visele ei, după fie­care lecţie de la conservator, şi a văzut numele alături cu Ristori, Sarah Bernhardt, Rachela şi acum o puneţi într’un vizavi şi umilitor cu X, sau Y artistă de a şaptea mână din teatru. Marele merit al profesorului de la Con­servator este să cunoască puterile elevului şi apoi să ştie sâ-l perfecţioneze în acea direcţie, în­tre el poate să facă ceva. Alt­fel face numai nişte nenorociţi, umblând vecinie după glorii imposibile pentru ei. In numărul viitor voi vorbi de elevii din anul al IlI-lea, cari au absolvit anul acesta cursul clasei de declamaţie şi de modul in care s’au dat premiile. T. dare de seamă asupra închidere! conferinţelor ţinute de studenţii anului al II-lea ai şcoa­­lei superioare de farmacie. Ca elev al a­­cestei şcoli, ţin mult să rectific ştirea aceia ce şi nu cunosc pe autor­ul­­.moral CâFG dă acea informaţiune (care seamănă mai mult a reclamă) şi ca onor. cititori ai ziarului d­v. să nu fie induşi în eroare, relevez că, această şcoală, graţie numai produsului de muncă, a activităţeî şi a silinţelor distin­sului şi neobositului nostru profesor doctor Radianu, a ajuns ce este şi va ajunge trep­tat la idealul ce ţinteşte. Fapte pipăite spun meritele devotatului nostru profesor, căci, abia venit ca profesor al acestei şcoli, de la sine concepu ideea măreaţă de a eman­cipa pe elevii din farmacii, de sub tutela aşa pretinşilor patroni, cari nu căuta de­cât să le exploateze munca, neglijindu-le cu desăvîrşire instrucţiunea, cu o tărie de caracter demnă de admirat şi fără a ţine socoteală de piedicele care le întâlneşte, ela­borează împreună cu savanţii noştri prof. d-lii Felix şi Grecescu un proect de reor­­ganisare a şcoalei şi î l supune aprobărei d-lui Ministru al instrucţiune! prin mijlo­cirea decanului. Nu ştim intenţiunea pe care o are d. ministru al instrucţiune! a­­supra acestei şcoale, dar ca părinte şi iu­bitor al propăşire­ ale instituţiunilor noas­tre de cultură, credem că, pentru a asigura succesul instrucţiune­­i farmacistului român nu va lăsa în părăsire această şcoală ce face trup din prima noastră facultate de medicină. Mai târziu, în do­ilea an, d. prof. Radianu, dispunând de un laboratoriu de­­fectos instalat, prevăzut abia cu o parte din produsele necesare diverselor analize ,şi sa­crifică sănătatea şi fără personal a­jutor, instrueşte practic mai pe fie­care elev în parte, ast­fel că şcoala prosperă şi începe a da la iveală oameni mai cu base, cu in­strucţiune chimică complectă şi capabili de a produce ceva. încă de atunci concepu ideea de a re­ţine conferinţe; timpul însă fiind scurt, s’au ţinut prea puţine, în acest an însă, când laboratoriul se va îmbogăţi şi va pu­tea fi în stare a primi pe toţi studenţii chiemaţi a se instrui aci, savantul nostru profesor, găseşte de cuviinţă a începe mai de timpuriu conferinţele, lucru ce ne-a fo­losit nouă şi va servi urmaşilor noştri ca un fel de repetire a materiilor făcute peste an căci, drept vorbind, ele pot fi asimilate pedagogilor care prepară pe elevi pentru examenele anuale, obicinuind pe student a vorbi în public, ştiut fiind că este greu a vorbi o oră în chestiuni ştiinţifice chiar în faţa colegilor sei. Ca să nu abuzez de buna voinţa d-v. d-le Redactor, voiu căuta să re­­sum că autorul acelei informaţiuni greşeşte când citează nume, căci atunci face reclamă şi fie-­mi permis a spune că numai confe­rinţe nu se pot numi, căci atunci ar fi tre­buit să asiste şi publicul, singurul judecător care apreciază capitalul ştiinţific al orato­rului şi modul sert priceput de a expune, iar nu ca noi... în familie. Meritul deci în prima linie nu se cuvine celui care, la o anumită oră e spune în faţa colegilor sei demersul unei analize făcută de aproape 50 ori în cursul unui an şcolar, dar celuia de la care emană ideea, celuia care ne dă lu­mina spre binele nostru şi al ţarei, ai că­reia fii suntem. La dreptate deci, profesorii sunt aceea cari ne daţi lumina iar no­i sun­tem cei luminaţi; ci­oi rog pe actorul a­­cela să se asocieze părerei mele şi împreună „să dăm Cezarului ce este al Cezarului iar nouă să ne oprim ce este al nostru“. Mulţ­umindu-vă anticipat pentru ospita­litatea acestor rinduri, vă rog să primiţi a­­sigurarea prea osebitei mele consideraţiuni. Alex. Tănăsescu Student anul II farmacie (şcoală primară) 4 clase cu 12 premianţi sau 60 de lei pentru fie­care gimnaziu. Directorul şcolei ori câtă bună-voinţă ar avea, e silit să recurgă vecinie la aceleaşi cărţi mâncate de praful librăriilor şi cetite de molii prin magazii şi poduri, cărţi adesea fără de nici un folos pentru elevi. Rar, foarte rar se nemereşte unui elev o carte didac­tică care să-l folosească, mai ales că autorii se schimbă în fie­care an şi după şcoli. Mi­nistrul însă recomandă şi azi atenţiunea direct­­orilor de şcoli anumite cărţi. Pentru anul curent de pildă aflăm că s’a recomandat „Suvenirele Contemporane“ ale reposatului Sion, preţul cărţii e numai de id­­ei noi. Judece ori­cine câte cărţi s’ar putea cum­pără din sumele acordate pe care le-am arătat mai sus. Nici­odată chestiunea premiilor şcolare nu a fost mai uşor de rezolvit de­cât astă­zi. Mulţumită unei lăudabile întreprinderi a fraţilor Şaraga, cunoscuţii librari-editori din Iaşi, astăzi cu un franc poţi procura unui elev o carte de literatură de un folos real şi pe care or­i­ce elev o va ceti cu mulţămire şi folos. Nici­odată în adevăr n’am visat să cumpărăm cu un franc poeziile complecte a lui Eminescu, a logofătului Cost. Conachi, Nuvelele d-lui Vlăhuţă, a d-lui Ganea, a d-nei Sofia Nădejde, şi când te gândeşti că cu suma de 10 lei preţul unui volum de „Suveniri Contemporane" poţi avea zece cărţi din „Colecţia Şaraga“. Noi credem că pe lîngâ ieftinitatea fa­buloasă a acestor cărţi, numai ideea de a ajuta şi încuraja întreprinderea fraţilor Şa­­raga ar fi de ajuns pentru a hotărî pe d-nii directori de şcoli să prefere cărţile din co­lecţia Şaraga, acelora ce se dădea până a­­cum. Colecţiunea Şaraga coprinde până as­tăzi pe autorii : Bogdan, Sevastos, Ca­­nianu, Ganea, Logoj, Conaki, Eminescu, Sofia Nădejde, Vlăhuţă, Henrietta Emi­­nescu, Iorga, Densuşeanu, Beldiceanu (citim în ordinea care au apărut) iar în curând se va îmbogăţi cu scrierile d-lor Ca­­ragiali, Morţun, Naum, De la Vrancea, Matilda Cugler şi a autorilor vechi ca Miron Costin, Dimitri Cantemir, Venia­min Costachi, G. Sion M. Cogălniceanu, C. Negrutzi, Conta, Alexandri Bolinti­­neanu şi alţii, ast­fel că va putea deveni un adevărat făcar de Cultură naţională accesibilă tuturor. Române ca d-nii directori de şcoli să înţeleagă însemnătatea ce are acest fapt pentru toţi Românii, laşi ! Iunie i8gg. A. Ste..... Şcoala superioară de Farmacie Primim următoarea scrisoare: Domnule Redactor, In onor. d­v. ziar cu data de 28 c. gă­sesc sub titlu „Diferite ştiri din ţară" că lapja A apărut: Cestiunî politice, de D. G. Fanu, Sufragiul universal. Ges­tiunea evreilor . Ediţie de lux.—Preţul 2 lei. Chestia evree. Ediţie popu­lară.— Preţul 1 leu. Sufragiul universal. Edi­ţie populară.—Preţul 60 bani. Se află de vînzare la toate li­­br­ăm­ele din Capitală şi în pro­vincie la toţi vânzătorii de ziare. Depozitul general la Administra­ţia ziarului „Lupta“ Pasagiul Român 2. Premiile Şcolare Iată o chestiune importantă de care ne ocupăm mai puţin decât s’ar cădea. De­sigur scopul premiilor şcolare este a se îmboldi zelul elevilor, spiritul de concurenţă între şcolari. Dar în acelaş timp trebuie să se caute ca şi cărţile ce se dau să poată folosi măcar câtuşi de puţin celor ce le primesc. Se cheltuesc pe fie­care an atâtea mii de franci pentru premii şcolare, câtă dar să ne întrebăm care ar fi cea mai bună între­buinţare a acestor bani ? Până nu de mult cărţile destinate pentru premii se cumpărau de ministerul cultelor; de ordinar era cea mai fericită ocaziune pentru câţi­va autori „cu protecţie" să îşi treacă operile ce alt­fel eraui ameninţate să zacă vecinie sub colbul greu al librăriilor. Astăzi se practică o măsură mai bună, anume că suma desti­nată pentru premii se încredinţează direc­torului şcoalei care alege cărţile de premiu. Dar cu minima suma de 24 lei pentru IHFORKATIUHI Rota Austriacă Aseară s'a răspândit zgomotul * în oraş că la ministerul nostru * de afaceri străine s’ar fi primit­­ notă de la ministerul de externe ■ din Viena, prin care se cere gu­■ ver nului român să ia măsuri pen- I tru reprimarea mişcărel provocate­­ de „Liga Culturală“. Să dădea chiar şi oare­­care de- I­talii în privinţa acestei note. Aşa i să spunea­ că nota este presărată de termeni foarte puţin politicoşi , şi guvernul Austro-Ungar atribue ! „ Li gel un caracter oficios prin faptul că chiar primarul Capi­­­­talei este ales în comitetul acestei După toate informaţiunile ce am putut lua pînă în acest mo­ment zgomotul nu se confirmă. Nu mai rămâne îndoială că se poate greu afla în mod sigur a­devărul în asemenea chestie. * * * Dar credem că acest zgomot e fals, pentru­ că nu înţelegem cum î şi ar permite Austria să se a­­mestece în cele ce să petrec la noi în ţară ? Ea nu are nici un drept să controleze societăţile cari se în­fiinţează la noi şi s’ar expune de sigur apucând o asemenea cale greşită, la un răspuns greu de în­ghiţit, din partea guvernului nos­tru. * * I Iarăşi apa de aur Vestitul Sion-Gherei, care a fost de mai multe ori condamnat pentru escrocherii. Rivalul lui Andronic în chestia faimoasei ape de aur, a fost din nou­ prins speculând prostia o­­menească cu apa de aur. Iarăşi victimile încep să reclame că au­ dat câte 50 şi 100 napoleoni de aur ca să primească câte 500 şi 1000 fabricaţi de Sion-G­herei şi că au fost înşelaţi. Sion-Gherei are în odae un sac plin cu nisip, acest sac este vîrît în­tr’un alt sac şi locul care rămâne între aceşti doi saci e umplut cu gologani Mam­­lori pe cari’i atra­ »aar» ge la dînsul le arată sacul, şi sti­­mându-i, le spune că e plin cu aur, încremeniţi lacomii de îmbogăţire, să grăbesc să intre în tratative cu Sion-Gherei, ca să le fabrice şi lor ceva aur. Târgul să face iute şi Sion- Gherei se mulţumeşte cu cât poate să stoarcă. Meşteşugul este destul de vechiu, a făcut mai mult zgomot prin ma­halale, chiar ca Dramele Parisului şi ca Jakr spintecătorul şi cu toate acestea încă sunt oameni cari pot fi înşelaţi. Iată adresa trimisă comitetului „Societă­­ţei presei“ de Mitropolitul primat Ghena­­die, în calitate de preşedinte al comitetului central, pentru ajutorarea incendiaţilor şi inundaţilor, prin care mulţumeşte pentru suma de 3523 fr. 25 b., dată de societa­tea presei, din venitul serbărilor din Ciş­­migiu. Domnule preşedinte, Primind adresa domniei-Voastre împreu­­nă cu suma de lei 3523, bani 25, jumă­tate din beneficiul net al serbărilor date în grădina Cişmegiul, de societatea ce prezi­daţi. Am onoare a ve exprima viile noastre mulţumiri, rugându-ve domnule preşedinte, să bine­voiţî a primi şi cu această ocaziu­­ne asigurarea destinsei mele consideraţiuni. (ss) Preşedinte, Mitropolitul primat, Ghenadie Al. Dumitrescu, perceptor în comuna Barza, jud. Dolj, a dispărut cu 8220 lei. D. Gheorghe Cimbru a fost numit po­­liţaiul la Constanţa. Ori, în urma verdictului curţei cu juraţi în afacerea falsificatorilor de monede Baz­­gan şi Merişanca, curtea a condamnat pe Bazgan la un an închisoare, iar pe Meri­şanca a achitat-o. Amândouă acuz­aţii au fost apăraţi de d. avocat Gr. Maniu. Chioşcurile Societăţei Presei aflate în gră­dina Cişmegiul, se vor vinde irevocabi, prin licitaţie, Sâmbătă 12 Iunie curent orele 6 p.­m. Doritorii de a concura să se afle în Ciş­­migiu la sus zisa oră şi zi, sau să-şi a­­­dreseze ofertele mai dinainte la secretariatul societăţei în strada Academiei No. 2 (Casa Steiner). Chioşcurile se vor vinde în total sau în parte. Serviciul telegrafic BERLIN, 20 Iunie.— înainte de începerea procesului anti-semitului Paasch pentru în­furii la adresa ministrului Brandl şi a fu­nc­­ţionarilor superiori de la externe, acusatul a încercat să se sinuciză. După propunerea medicului legist, care crede că Paasch este atins de mania persecuţiunii, tribunalul a amânat procesul şi a ordonat internarea a­­cusatului într’o casă de nebuni unde va fi observat în timp de 6 săptămâni. BERLIN, 20 iunie.—In procesul de de­­lapidare de deposite şi de escrocherie in­tentat băncel Schultze şi consorţii, Wiert a fost condamnat la 8 ani şi Schultze la 5 ani închisoare. ROIVI­A, 20 Iunie.—După propunerea d-lui Giolitti, Camera a decis cu o mare majori­tate de a fixa pe Sâmbăta viitoare discuţia proiectului de lege asupra băncilor de emi­siune. COPENHAGA, 21 Iunie— Perechia re­gală va pleca probabil la 29 Iunie în An­glia pe bordul yachtuluî „Danebrog“, care va fi escortat de încrucişătorul „Walkyria“ comandat de prinţul Waldenor. ROMA, 21 Iunie. — Senatorul Sylvio Sparenţa a murit. NEW-YORK, 21 Iunie.—O deraiare s’a produs in tunelul din Parkville între Brook­lyn şi Coney Island. Sunt 9 călători omo­­rîţi şi vr’o sută de răniţi. BERNA, 21 Iunie.—D. Vasilieli, fost su­pus rus, naturalisat in Elveţia,’secretarul u­­niunei lucrătorilor, a fost arestat, în urma unei perchiziţiuni domici­liare, unde s’a confiscat hârtii foarte compromiţătoare. BERLIN, 21 Iunie.— Comisiunea Came­rei seniorilor a adoptat, cu toate voturile, afară de două, legea pentru impozitele su­plimentare. VIENA, 21 Iunie.—„Polit. Corespondenz“ află din Atena că familia regală şi împă­răteasa Frederic se vor duce la 15 Iunie la Tatoi unde vor sta vara. Dacă nu se produce nici un accident po­litic, Regele va face o călătorie în străină­tate. Probabil că se va duce la Aix-les- Bains. AMSTERDAM, 21 iunie. — Faţă cu te­merile de boala contagioasă şi cu sporirea numărului imigraţiilor din Rusia, ministrul justiţiei a dat ordin a nu se lăsa să trea­că frontiera olandeză de­cât emigraţilor ruşi prevăzuţi cu bilete directe, pentru A­­merica prin corăbiile olandeze americane şi care posedă mijloace de existenţe pentru timpul cât va sta în Olanda. PARIS, 21 Iunie. — Plăţile de la Casele de Economie în a decadă a lui Iunie în­trec deposited cu 1 200,000 franci.

Next