Lupta, octombrie 1894 (Anul 11, nr. 2405-2428)
1894-10-28 / nr. 2426
28 OCTOMBRE 1894 picioare, lăţimea de 98 şi înălţimea de 60 picioare. Turnul e înalt de 387 picioare. După turnul din Reval, e cel mai înalt în Rusia întreagă. Intrând în tinda bisericei, privitorul vede un sarcofag de porfir şi aramă, despărţit prin gratii de fier. Cel dintâiu mort, îngropat aici, a fost moştenitorul de tron Alexie, înveninat de propriul sert părinte în închisoare, fiindcă s’a resculat contra lui. E interesant, că sarcofagiile ce se află aici, sunt toate goale Cadavrele îmbălsămate sunt zidite în sicrie la adâncime de trei metrii. La poarta de Sud a catedralei se află sarcofagul lui Petru cel Mare. Faţă în faţă de acesta, zidit în mur, e aşezat un chip de copil aurit. Lângă Pentru cel Mare se găseşte soţia sa Ţarevna Ecaterina, care a domnit în Rusia încă trei ani după moartea bărbatului ei. Lângă ea odihnesce Ecaterina a II-a. Alături de ea bărbatul său ucis din propria ei iniţiativă, Petru III. Au fost înmormântaţi aici în aceeaşi zi laolaltă, el, cami în viaţă s au urît şi duşmănit aşa de mult. Petru III, ucis la 1746 de protegiaţii Ecaterinei, Orlov şi Bariatinsky, a zăcut 34 ani în cetăţuia Alexandru Newski, fiindcă nevastă sa,sub pretextul, că bărbatul ei n’a fost încoronat ca Ţar, n’a permis, ca osemintele lui să fie îngropate în mausoleul Ţarilor. Insă fiul lui Petru III, mărinimosul Paul I a resbunat moartea tatălui său într’un mod rar. După moartea mamei sale a lăsat să se transporte rămăşiţele lui Petru III în catedrala Petru Paul şi a încoronat consoiugul. Principele Orlov, ucigaşul, a fost constrâns să ducă însuşi coroana împărătească după sicriu, iar Babatinsky emblema imperială. Şirul mausoleelor din partea nordică îl începe împărătesa Paul. Sarcofagul de lângă cel al Țarului Paul, este onorat ca un lanţ de aur, de care atârnă un inel de dimant. Este inelul lui Alexandru I, pe care acesta l’a dat miresei sale, principesei Elisabeta de Baden. Acest inel l’a atârnat de sarcofagul lui Alexandru I, însăși Țarevna Elisabeta,care a trăit încă trei ani după moartea bărbatului ei. Ţarul Alexandru I, ca şi Ţarul Alexandru III, a murit pe peninsula Taurica, pe malul Mării de Azov în Noembrie 1825. Faţă în faţă cu sarcofagul lui Petru cel Mare, se află sarcofagul bunicului decedatului Alexandru III, Nicolae I, lângă el se află sarcofagul fratelui său, moştenitorul de tron Nicolae, mort în Nizza. Lângă acesta se află sarcofagul Ţarului Alexandru II, ucis de nihilistî la 1881. Lângă Alexandru II, într’un unghiu, vor fi aşezate osemintele Ţarului Alexandru III, mort în Livadia Joia trecută. El este al 43, din familia Romanovilor, care va dormi somnul de veci în acest mausoleu, din care lipsesc numai două cadavre de ale Ţarilor: al lui Petru II, care zace în cripta Kreml din Moscova, și a teribilului Țar Ivan, al cărui cadavru a fost ars în Schlüsselburg. CURIERUL DIMINEȚEI Copil monstru. — Femeea Rada, soția locuitorului Voicu Bărbulescu, din comuna Drăgănești, județul Olt, a născut un copil monstru, de sex bărbătesc, având maxila superioară prelungită deasupra limitei arcadei dentare de trei centimetri și în vârf bifurcată. Moarte subită. — In ziua de 12 Octombre a. c., s’a găsit în cerdacul caselor ebreului Zanvel Covaliu, din oraşul Botoşani, o femee moartă, avend etatea ca de 70 ani, cu următoarele semnalmente: statura înaltă, faţa bălae, perul cărunt, nasul, gura potrivite, fără alte semne. După investigaţiunea făcută nu s’a putut afla identitatea ei ; . părerea medicală este că densa a murit de arteriscleroasă. Morţi occidentali. — In ziua de 14 Octombre a. c., locuitorul Ghiţă Gheorghe I’iţă, din comuna Ciorani-de-Sus, judeţul Prahova, mergend cu carul încărcat cu grâu spre gara Albeşti şi fiind beat a căzut din căruţă şi, trecând roatele peste densul, a încetat din viaţa. Asemenea, în ziua de 18 octombre a. C., locuitorul Nicolae Rădoi, din comuna Grajna-de-Jos, mergând cu căruţa cu vase cu radhîi spre Bucureşti, când trecea prin comuna Gorgota a căzut jos din codrila căruţei de dinainte şi, trecând roatele peste el, a încetat din viață după o jumătate oră. BULETIN EXTERIOR GERMANIA Politica reacţionară, cele nesimţite îşi face drumul în cercurile conducătoare, va fi consfiinţită prin discursul împăratului la deschiderea Reichstagului. Mesagiul va conţine un paragraf prin care se accentuază intenţia imperială şi dorinţa de a se accorda guvernului tot sprijinul pentru combaterea partidelor revoluţionare. Mesagiul, în privinţa aceasta, nu va fi decit o parafrasare a discursului ţinut de împărat la Koenigsberg. # Numirea unui ambasador badez pe lingă guvernele din Munich şi Stuttgart a produs mari nemulţumiri în cercurile din Berlin, unde această numire şi cele precedente, se consideră ca simptom al tendinţelor separatiste ale statelor din Sud, cari s’au arătat şi se arată necontenit refractare absolutismului prusiani. ITALIA Duminică a fost comemoraţiunea anuală de la Mentana. Cu această ocasiune societăţile patriotice şi de lucrători s’au dus la monumentul înălţat în memoriavoluntarilor garibaldieni morţi pentru liberarea Romei.Un singur discurs a fost pronunţat. Anul acesta manifestaţiunea a fost mai însemnată şi mai semnificativă, a fost un răspuns la politica de represiune inaugurată de dl. Grispi. Proclamaţiunea comitetului manifestaţiunei coprinde următorul pasagiu, care a făcut o adînca impresie : «înaintea acestui monument, pe care sunt gravate numele modeste ale eroilor, ori ce scepticism se sdrobeşte, orice suflet dornic de libertate şi iubire adevărată de patrie face urările cele mai calde ca Italia, astfel cum a fost visată de şeful nostru, să nu fie nici ţinta insultelor strainatăţei, nici a unei politice de reacţiune interioară. INFORMAŢIUNI Primăria Capitalei a luat greşita dispoziţie a nu primi în săli pe cei ce au afaceri la primărie, decât după ora 4 p. m. Din astă pricină şed oamenii prin curtea primăriei aşteptând în ploae sau în ger pe lângă uşile primăriei. Măsura este foarte rea şi da loc la nemulţumiri, când insă se aplică grosolan şi brutal este şi revoltătoare. Astfel deuna zi intendentul Lerescu, cunoscut prin grosolănia lui, a dat lumea afară din săli, înjurând pe unii şi îmbrâncind pe alţii. Sun LAPTA tem siguri că d. primar al Capitalei va revoca această măsură vexatoare. D-nii doctori Mihalcea, Călinescu şi Maier, medici de regiment cl. II (căpitani) a reuşit la examenul de medic de regiment cl. I (maior). D. G. Robescu, prefect de Covurlui care a stat mai multe zile în Bucureşti a plecat dri seară la postul său. Aseară a avut loc în sala băilor Eforiei banchetul dat de cooperatorii din țară în onoarea d-luî D. Butculescu. Au participat aproape 30o de persoane. Luni s’a făcut la Iaşi un serviciu divin pentru odihna sufletului răposatului ţar. A oficiat mitropolitul Moldovei. In biserică toată lumea oficială. Detaliu interesant: colonelul Roznovanu a stat in genunchi, închinându-se cu multa cucernicie şi evlavie, tot timpul cât a ţinut serviciul divin. Toţi agenţii consulari străini asistau. După cum se vede poliţia oraşului Buzeu pare a fi subvenţionată şi de particulari, cari voesc a face nepedepsiţi toate scandalurile. Deunăzi birjarul Irimia Niculae a sărit să bată pe fm comersant chiar în faţa cafenelei centrale. S’a adunat lumea şi l’a oprit de a face bătae, poliţia însă a stat nepăsătoara. Altă dată tot acest birjar a mai făcut un scandal mare şi un comisar, al cărui nume ne scapă, sta la o parte şi privea; iar când ’i s’a reclamat s’a mulţumit a lua pe birjar din mijlocul mulţimei adunate şi i-a făcut scăpat. Sperăm că d-na Teodorii va pune capăt acestei stări de lucruri. Direcţia generala a serviciului sanitar a luat disposiţiuni ca împrejurul bisericelor monastirilor Pasărea, Ţigăneşti şi Samurcaşeşti (Ciorogârla), din judeţul Ilfov, să nu se mai facă în viitor înmormântări , iar osemintele persoanelor înmormântate cu cel puţin şapte ani mai înainte, cum şi toate monumentele funebre existente astăzi împrejurul ziselor biserici, sa se ridice şi să se transporte la cimitirele de pe lângă acele mănăstiri. Pentru ridicarea monumentelor şi osămintelor se acordă un termen de o lună de la data publicaţiunei, spre a le transporta la cimitirele acelor monastiri; contrariu administraţiunile acelor monastiri sunt obligate s a se conforma disposiţiunei de mai sus, chiar în lipsa persoanelor interesate. Touloni 7 Noembrie.—Prefectul maritim a primit ordinul de a pregăti 5 vase transport care să poată îmbarca fiecare 1800 de oameni ce vor fi trimeși la Madagascar. EDIŢIA ll£ Ultime Informaţii Primăria comunei Craiova, a luat decisiune contra regulamentelor comunale, a lăsa pe măcelari să taie vitele mărunte şi în afară de abatoriu, acestea spre a satisface pe măcelari. D-nul St. Ganea a fost numit director al prefecturei judeţului Bacău, în locul d-lui C. Budu, demisionat. Examenele facultaţei de drept, se vor ţine între 15—30 Noembre. Inscriirile pentru aceste examene se vor face între 7—14 Noembre. D-nul Fara, prefectul judeţului Mehedinţi, se află în Capitală în afaceri de serviciu. D-nul V. G. Morţun, deputat al colegiului II de Roman, este hotărât a nu mai lua parte la lucrările Camerei, din cursul acestei sesiuni. D-sea dă ca motiv al acestei hotărâri neînţelegerile cari ar domni în grupările democratice şi cari i-ar crea o situaţiune falsă în Cameră. D-nul I. Găvănescu, inspector şcolar, a inspectat astăzi Externatul secundar de fete No. 1 din strada Popa Tatu, asistând la diferite cursuri. TELEGRAME DIN GERMANIA Berlin, 6 Noembrie.—«Naţional Zeitung» află că D-na Koch, directorul Bancel Imperiului, ar fi desemnat pentru a fi numit ministru al justiţiei în locul d-luî Schelling. Berlin, 6 Noembre. — «Norddeutche Zeitung» desminte ştirile ziarelor care s’ar fi hotărât deja redactarea proiectului de impozit asupra tutunului. DIN MADAGASCAR Londra, 6 Noembre. — «Reuter» află din Nort- Louis că depeșă din Tamatave, cu data de 3 Noembre, guvernul howa a respins cererile francese. D-na Le Myre de Vilers a sosit la Tamatave la 2.. Noembre. Incrucișătorul frances Hugon merge de a lungul coastei pentru a îmbarca pe fugarii. Supuşii engleşî rămân în insula de oarece guvernul howa le a promis protecţia. D-nul N. Filipescu, văzând ca se exploatează de către ziarele ungureşti demisia d-sale din comitetul Ligeî, şi i se aduc laude, s’a hotărât să şi-o retragă. Nu este adevărat, după cum spun unele ziare, că ar fi pus condiţiuni pentru retragerea demisiunei d-sale. Din Bârlad ni se scrie că d-nul profesor de la liceul de acolo, Ştefan Severini, a fost victima unui grav accident. Er! 26 Octombre d-sa se reîntorcea din Roman, unde fusese la inspecţia generală a trupelor, fiind ofiţer în rezervă. La intrarea în gara, trenul a fost oprit în faţa unor gropi de curând săpate pentru plantaţiuni de arbori. La coborârea din vagon, d-nul Severini a căzut în una din aceste gropi, rupându-şi piciorul stâng. Astazi se află în cura spitalului din localitate. Atragem atenţiunea direcţiei C. F. R. asupra neglijenţei şefului de gară, care ar fi putut să puie să astupe gropile sau cel puţin să posteze un om care să previe lumea. In cursul săptămânei acesteia d-nii Hajdeu, Ionescu-Gion, Odobescu, A. C. Xenopol din Iaşi,Georgian, Iorga, X. Gheorghiu din Iaşi, Iorgulescu de la Buzău, se vor întruni pentru a stabili un ciclu de conferinţe istorice, care să se ţină în cursul acestei ierni la Ateneul din Capitală. S-a întocmit bugetul ministerului de externe pe anul 1895. Se realizează o economie de 20,000 FOIŢA ZIARULUI ,LUPTA“ CRONICA TEATRALĂ Teatrul Naţional.—Se zice ? comedie în 4 acte de d-nii Heinrich de Waldberg şi V. Leon. Traducţie. De aşi fi rege, operă comică în 3 acte de Hennery şi Brésyl, tradusă de Styx, muzica de Adolphe Adam. Comedia d-lor Waldberg şi Leon s’a reprezentat pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional anul trecut, la sfârşitul stagiune!,în beneficiul d-nei Aristizza Romaneses De şi studiată în grabă, încă de anul trecut a fost jucată bine. Aceasta este o dovadă nu numai de inteligenţa actorilor noştrii, dar şi că piesa are multe calităţi din acelea cari asigură succesul. Mai întâi, deşi autorii imitează sistemul francez, nu fac multă frazeologie şi au ţinut seama că piesa este scrisă pentru a fi jucată. Incidentele hazlii, pline de viaţă, să succed destul de des, deşi tema piesei este cât se poate de serioasă. Este adevărat că pentru a împăca aceste două lucruri,—argumentarea pentru folosul susţinerei tezei, şi necesitatea de a nu ţine prea mult încordată atenţiunea publicului — autorii a fi fost nevoiţi să aibă oarecari lungimi. Astfel atât prezenţa voluntarului Theodor , cât şi scenele dintre Angelica şi locotenentul Triberg, nu sunt de nici un folos pentru desfăşurarea piesei, dar tocmai aceste scene ajută la digerarea piesei, care desigur ar fi greoaie când ar avea numai acţiunea principală. Autorii pieselor atise trebue să fie scriitori de frunte, altfel piesele lor nu pot să aibă absolut nici un succes. Ceea ce poate să facă Alexandru Dumas (film) nu poate să facă oricine. Dialogul viu, de o formă literară ireproşabilă, te ţintueşte pe loc, întocmai ca cea mai plăcută muzică şi te face să urmăreşti cu tot interesul pe autor în dezvoltarea tezei sale. D-nii Waldberg şi Leon au simţit aceasta şi deşi au făcut o piesă a bise s’au ferit de monologuri şi chiar de dialoguri lungi. In Se zice teza este susţinută în primul loc prin incidente. Mai mult, nici chiar caracterele personagiilor nu sunt bine definite. Totul este numai conturat. Mâna maestrului nu se vede nicăeri. Totuşi e o piesă care a plăcut şi acest succes se datoreşte în mare parte artiştilor cari au interpretat rolurile principale. Autorii vor să restoane zicătoarea populară că: „nu e fum fără foc“. D-lor şi-au pus în gând să dovedească că lumea vorbeşte adesea fără nici o probă, că pe nişte simple indicii făureşte acuzaţiuni din cele mai teribile, pe cari le asvârle apoi în toate părţile. Tema nu este nouă, poate că forma, sub care este, pusă, este alta. Acum doi ani s’a jucat pe scena Teatrului Naţional Marele Galeotto o dramă de Echagaray, tradusă de d. S. I. Grosmann, având aceaşî teză. Este însă o deosebire totală între concluzia acestor două piese. Pe când Echegaray, arată că omul care a intrat în gura lumei, nu mai poate să dea înapoi, şi că chiar dacă i s’a atribuit un fap pe care n’a avut nici măcar intenţia de al comite, omul acela sfârşeşte prin a comite faptul, pentru că zvonul public odată format, face ca chiar cele mai inofensive acte ale lui să fie interpretate, de cel ce-l înconjoară în sensul zvonului format. In Se zice însă concluzia este alta. Totă lumea să convinge că lumea a minţit. Artista acuzată de o prertare uşoară, este recunoscută inocentă. Bătrânul acuzat de a fi oprit pe fiul său să ia de soţie pe actriţa Lindau, pentru că, el bătrânul, avea relaţii amoroase cu ea, este de asemenea absolvit de această acuzare nefundată. Amândouă concluziunile, sunt fără îndoială posibile, și fie care convine, genului în care au fost scrise piesele în cari figurază. Dramele lui Echigaray de sigur nu i s’ar fi potrivit concluzia din Se zice, după cum nici comediei d-lor Waldberg și Leon nu i-ar fi fost potrivită concluzia din Marele Galeotto. Trebue să recunoaştem însă, că gura lumei are efecte mult mai teribile asupra vieţei acelora cari au nefericirea să fie bârfiţi de ea, decât acela pe care ni le prezintă Se zice. Lumea din comedia germană absolvă prea lesne, căci deşi faptul că bătrânul consimte în cele din urmă ca fiul său Emil să ia de soţie pe bârfita actriţă Lindau, ar putea să fie o dovadă de nevinovăţia lui, totuşi nu trebue să uităm că bătrânul nu ia această hotărâre decât numai după enormul scandal provocat în casa sa chiar, după ce un ziar povesteşte incidentul Bentheim-Lindau, comparându-l cu cunoscuta tragedie a lui Schiller Don Carlos şi în sfârşit după ce vede că fiul său e hotărât, chiar în contra refuzului său, să ia de soţie pe d-ra Lindau, şi chiar să se retragă din asociaţia de bancă, în care se afla cu el. Sunt prea multe şi prea mari interesele cari se pun în joc şi nimic, nu vine să dovedească bătrânului Beutheim, că zvonul public asupra corectitudinei d-rei Lindau ar fi nefundat. Numai faptul că şi el este bârfit nu ajunge, mai ales când el, după ce a rutat mâna actriţei faţă cu Richard de Hell şi întrebat de acesta cu ironie, cum de sărută mâna actriţei, îi răspunde cu un aer ştrengăresc: «Ce oare pentru că am albit nu-mi mai e permis?» Afară de acestea, în cerice acuzaţiunele nu se mai fac în mod vag, ele sunt precise şi pornesc de la anume persoane. Este chiar de Hell, pretendentul la mâna fiicei sale Angelica, care pune în circulaţie zgomotul despre relaţiunele bătrânului Bentheim cu d-ra Lindau. Dar cum am spus şi mai sus lumea din Se zice, lumea care înconjoară de aproape şi zilnic pe Bantheim, rudele şi prietenii casei, cred prea repede şi acuzările, ca şi nevinovăţia. Dispare oarecum gura lumei luată în mare, e vorba de gura unei lumi restrânse şi aci îmi pare mie, că este greşala autorului, căci dacă lumei care nu te cunoaşte îi este permis să primească, fără de nici un control, ca întemeiată o acuzaţie oricât de gravă, ce ţi se aduce, apoi nu este tot aşa cu familia şi prietenii, cu aceia cari la urma urmelor, sunt chiar interesaţi să te apere. Surorel şi cumnatului lui Benheim nu li e permis să creadă o acuzaţie atât de monstruoasă, fără ca să aibă cea mai mică explicaţie cu el. Aceştia trebuiau în mod natural, să comunice bătrânului cele ce se spun asupra lui. Dacă este un om în piesă, căruia îi era permis să n’aibă judecata rece și fără nici o scrutare a lucrurilor să iea drept bună acuzarea ce se aducea bătrânului, apoi acela nu putea fi decât, amorezatul, interesatul în cauză, Emil. Şi tocmai acesta nu spune nimic. Este adevărat că Toni, sora lui Bentheim care se face, în primul rând, purtătoarea zgomotelor, e prezentată de autor ca o femeie uşurică, dar nu trebue să uităm, că uşurinţa acestei femei, este pornită tocmai din mania de a însemna ceva în lume, deci ei nu putea să-i convie pata ce se arunca asupra fratelui ei şi ea era ţinută să cerceteze de aproape lucrul. Dar dacă toate acestea să cercetau şi se discutau în mod serios, apoi de sigur că autorii nu-şi puteau rezolvi piesa pe calea pe care au voit. Bătrânul Bentheim n’amai fi avut nici un motiv să creadă în ner vinovăţia, în castitatea d-rei Lindau. Cred însă că şi cu această dovadă, care No.2426 lei la materiale, faţă cu bugetul anului trecut. Tragediana Alexandra Viarda care trebuia să înceapă azi reprezentaţiile cu trupa sa, în Sala Băilor Eforiei, şi-a întârziat venirea. Concursul pentru catedra de obstetrică s’a amânat din nou, pe sâmbătă 29 Octombrie, din cauză că lipsea din comisiune, d. dr. Petrini Paul. Duminică, 13 Noembrie IV, d. a. va avea loc la Ateneu întrunirea generala a Ligeî Culturale, secţiunea Bucureşti, la care sunt invitaţisă ia parte membrii acestei secţiuni. La ordinea zilei: 1. Darea de seamă a secretarului; 2. Darea de seamă a casierului; 3. Alegerea Comitetului. Consiliul de miniştri a aprobat în principiu cumpărarea bibliotecei savantului profesor Carl Vogt. Rămâne acum ca proiectul de lege să fie votat și de Cameră. Nu e nimic încă hotărît asupra plecării prințului Ferdinand la înmormântarea Ţarului. De asemenea nu s’au desemnat încă persoanele cari ’l vor însoţi în aceasta călătorie. De la consiliul comunal In şedinţa de aseară a consiliului comunal al Capitalei s’a votat convenţiunea cu statul-major al armatei pentru ridicarea planului oraşului. Prin această convenţie primăria se obligă a plăti 390 de mii de lei statului-major, în rate de câte 50 de mii lei, plătibile din şase în şase luni şi a face reperele de nivelare şi triangulaţie, precum şi plata diurnelor personalului de control. In schimb statul-major va ridica, în timp de doi ani, planul complect al oraşului. Nu ne îndoim că secţia topografica a armatei va şti să se achite cu conştiinciositate de această însărcinare. Ridicarea planului unui oraş, aşa după cum se cere, este o lucrare mare şi grea, în care trebue să se determine cu mare aproximaţie poziţia relativă a axelor stradelor, unele în raport cu altele şi a locurilor particulare în raport cu stradele; tot asemenea cu nivelarea punctelor principale. De exactitatea acestor măsuri atârnă toate lucrările însemnate ale comunei. Sperăm că secţia topografică va pune grija ce necesitează această lucrare şi va face o operă ştiinţifică care se constituie în titlu de onoare pentru ofiţerii topografi. Din Iași Iaşi, în 26 I0, 94 Păcăleli „Evenimentului“ «Evenimentul» continuă ancheta începută. Numai centrul de operaţiune a reporterului său s-a schimbat de la crisma Tomasis, la băcănia Petru Şaituciu. Deci putem sa ne aşteptam la lucruri nouă. De când însă cel mai bun reporter este ocupat cu această anchetă. «Evenimentul» veşnic este păcălit în informaţiile sale. Abia acum a aflat ce s’a petrecut i se dălui Bentheim că lumea bârfeşte pe oamenii cinstiţi nu este de ajuns pentru a dovedi, că toţi aceia pe cari îi iea la vale gura lumei, sunt oameni cinstiţi. Mai este o chestie. Bătrânul Benthem este prezentat ca un om serios, de nicăeri nu rezultă că ar fi om glumeţ, mai ales că şi-ar permite să facă zeflemele cînd e vorba de afaceri serioase, prin urmare, chiar dacă și a putut permite să spue o glumă lui de Hell după ce a el sărutat mâna actriței, cînd aceasta oferă lui buchetul destinat logodnicei, Bentheim era ţinut, mai ales că de Hell era pretendentul Angelichei, sa resplice venirea sa la d-ra Lindau. In rezumat îmi pare că autorii au multe slăbiciuni în fondul piesei, şi că dacă ea place publicului, aceasta se datoreşte scenelor lăturalnice şi afară din intriga piesei. Aceste scene, covîrşesc ţesătura principală şi opresc pe spectatori ori se pronunţe asupra părerei pe care o susţin autorii. Scenele tînărului voluntar, acelea ale Angelichei, cum şi acela ale soţilor Seelau dau o mare vesele piesei. Şi artiştii şi-aui făcut datorie cu multă artă. D. Hasnaş, degajat ca întotdeauna jucând în chipul cel mai naturalşi cu o vioiciune deosebită, a făcut din Curţiu’de Seelau un tip, de care îşi va aduce mult timp aminte cei ce au asistat la reprezentaţiile piesei Se zice. Rare ori am văzut un tip mai bine prins, nişte intonaţii mai juste. Am văzut publicul isbucnînd în rîsete şi aplause sgomotoase la replici din cele mai simple. Nu se aplauda spiritul autorului, era triumful actorului pentru naturalul intonațiunei. Când soția sa voește să-l cerceteze pentru că l’a văzut în trăsură cu d-ra Lindau și el răspunde „Lasâ-mă acuma, că am treabă* d. Hasnaș a spus cu atât natural aceste cuvinte, că a smlus aplausele publicului. Tot acelaşi succes l’a avut şi cînd spune nevestei sale,care se ţinea deci să povesteacă compositorului libretul pe care