Lupta, octombrie 1894 (Anul 11, nr. 2405-2428)

1894-10-28 / nr. 2426

28 OCTOMBRE 1894 picioare, lăţimea de 98 şi înălţimea de 60 picioare. Turnul e înalt de 387 picioare. După turnul din Reval, e cel mai înalt în Rusia întreagă. Intrând în tinda bisericei, privitorul vede un sarcofag de porfir şi aramă, despărţit prin gratii de fier. Cel dintâiu mort, îngro­pat aici, a fost moştenitorul de tron Alexie, înveninat de propriul sert părinte în închi­soare, fiind­că s’a resculat contra lui. E interesant, că sarcofagiile ce se află aici­, sunt toate goale Cadavrele îmbălsămate sunt zidite în si­crie la adâncime de trei metrii. La poarta de Sud a catedralei se află sarcofagul lui Petru cel Mare. Faţă în faţă de acesta, zidit în mur, e aşezat un chip de copil aurit. Lângă Pentru cel Mare se găseşte soţia sa Ţarevna Ecaterina, care a domnit în Rusia încă trei ani după moartea bărbatului ei. Lângă ea odihnesce Ecaterina a II-a. Alături de ea bărbatul său ucis din propria ei iniţiativă, Petru III. Au fost înmormântaţi aici în aceeaşi zi la­olaltă, el, cami în viaţă s au urît şi duş­mănit aşa de mult. Petru III, ucis la 1746 de protegiaţii Ecaterinei, Orlov şi Baria­tinsky, a zăcut 34 ani în cetăţuia Alexan­­dru­ Newski, fiindcă nevastă sa,­­sub pre­textul, că bărbatul ei n’a fost încoronat ca Ţar, n’a permis, ca osemintele lui să fie îngropate în mausoleul Ţarilor. Insă fiul lui Petru III, mărinimosul Paul I a resbunat moartea tatălui său într’un mod rar. După moartea mamei sale a lăsat să se transporte rămăşiţele lui Petru III în catedrala Petru­ Paul şi a încoronat cons­­oiugul. Principele Orlov, ucigaşul, a fost constrâns să ducă însuşi coroana împără­tească după sicriu, iar Bab­atinsky emblema imperială. Şirul mausoleelor din partea nordică îl începe împărătesa Paul. Sarcofagul de lângă cel al Țarului Paul, este onorat ca un lanţ de aur, de care atârnă un inel de dimant. Este inelul lui Alexandru I, pe care acesta l’a dat miresei sale, principesei Elisabeta de Baden. Acest inel l’a atârnat de sarco­fagul lui Alexandru I, însăși Țarevna Eli­sabeta,­­care a trăit încă trei ani după moartea bărbatului ei. Ţarul Alexandru I, ca şi Ţarul Alexandru III, a murit pe pe­ninsula Taurica, pe malul Mării de Azov în Noembrie 1825. Faţă în faţă cu sarcofagul lui Petru cel Mare, se află sarcofagul bunicului deceda­­tului­ Alexandru III, Nicolae I, lângă el se află sarcofagul fratelui său, moştenitorul de tron Nicolae, mort în Nizza. Lângă acesta se află sarcofagul Ţarului Alexandru II, u­­cis de nihilistî la 1881. Lângă Alexandru II, într’un unghiu, vor fi aşezate osemin­tele Ţarului Alexandru III, mort în Liva­­dia Joia trecută. El este al 43, din fami­lia Romanovilor, care va dormi somnul de veci în acest mausoleu, din care lipsesc nu­mai două cadavre de ale Ţarilor: al lui Petru II, care zace în cripta Kreml din Moscova, și a teribilului Țar Ivan, al că­rui cadavru a fost ars în Schlüsselburg. CURIERUL DIMINEȚEI Copil monstru. — Femeea Rada, soția locuitorului Voicu Bărbulescu, din co­muna Drăgănești, județul Olt, a născut un copil monstru, de sex bărbătesc, având maxila superioară prelungită deasupra li­mitei arcadei dentare de trei centimetri și în vârf bifurcată. Moarte subită. — In ziua de 12 Oc­­tombre a. c., s’a găsit în cerdacul case­lor ebreului Zanvel Covaliu, din oraşul Botoşani, o femee moartă, avend etatea ca de 70 ani, cu următoarele semnalmente: statura înaltă, faţa bălae, perul cărunt, nasul, gura potrivite, fără alte semne. După investigaţiunea făcută nu s’a putut afla identitatea ei ; . părerea medicală este că densa a murit de arteriscleroasă. Morţi occidentali. — In ziua de 14 Octombre a. c., locuitorul Ghiţă Gheorghe I’iţă, din comuna Ciorani-de-Sus, judeţul Prahova, mergend cu carul încărcat cu grâu spre gara Albeşti şi fiind beat a că­zut din căruţă şi, trecând roatele peste densul, a încetat din viaţa. Asemenea, în ziua de 18 octombre a. C., locuitorul Nicolae Rădoi, din comuna Grajna-de-Jos­, mergând cu căruţa cu vase cu rad­hîi spre Bucureşti, când trecea prin comuna Gorgota a căzut jos din codrila căruţei de d­inainte şi, trecând roatele peste el, a încetat din viață după o ju­mătate oră. BULETIN EXTERIOR GERMANIA Politica reacţionară, ce­le nesim­ţite îşi face drumul în cercurile con­ducătoare, va fi consfiinţită prin dis­cursul împăratului la deschiderea Reichstagului. Mesagiul va conţine un paragraf prin care se accentuază­ intenţia im­perială şi dorinţa de a se accorda gu­vernului tot sprijinul pentru comba­terea partidelor revoluţionare. Mesa­giul, în privinţa aceasta, nu va fi de­cit o parafrasare­ a discursului ţinut de împărat la Koenigsberg. # Numirea unui ambasador badez pe lingă guvernele din Munich şi Stutt­gart a produs mari nemulţumiri în cercurile din Berlin, unde această nu­mire şi cele precedente, se consideră ca simptom al tendinţelor separatiste ale statelor din Sud, cari s’au arătat şi se arată necontenit refractare ab­solutismului prusiani. ITALIA Duminică a fost comemoraţiunea anuală de la Men­tana. Cu această o­­casiune societăţile patriotice şi de lu­crători s’au dus la monumentul înăl­ţat în memoria­­­voluntarilor garibal­­dieni morţi pentru liberarea Romei.­­Un singur discurs a fost pronunţat. Anul acesta manifestaţi­unea a fost mai însemnată şi mai semnificativă, a fost un răspuns la politica de re­presiune inaugurată de dl. Grispi. Pro­­clamaţiunea comitetului­ manifestaţiu­­nei coprinde următorul pasagiu, care a făcut o adînca impresie : «înaintea acestui monument, pe care sunt gra­vate numele modeste ale eroilor, ori ce scepticism se sdrobeşte, ori­ce su­flet dornic de libertate şi iubire ade­vărată de patrie face urările cele mai calde ca Italia, ast­fel cum a fost vi­sată de şeful nostru, să nu fie nici ţinta insultelor strainatăţei, nici a unei politice de reacţiune interioară. IN­FORMAŢIUNI Primăria Capitalei a luat greşita dis­poziţie a nu primi în săli pe cei ce au afaceri la primărie, de­cât după ora 4 p. m. Din astă pricină şed oa­menii prin curtea primăriei aşteptând în ploae sau în ger pe lângă uşile pri­măriei. Măsura este foarte rea şi da loc la nemulţumiri, când insă se a­­plică grosolan şi brutal este şi revol­tătoare. Astfel deuna­ zi intendentul Lerescu, cunoscut prin grosolănia lui, a dat lumea afară din săli, înjurând pe unii şi îmbrâncind pe alţii. Sun­ LAPTA tem siguri că d. primar al Capitalei va revoca această măsură vexatoare. D-nii doctori Mihalcea, Călinescu şi Maier, medici de regiment cl. II (căpitani) a reuşit la examenul de me­dic de regiment cl. I (maior). D. G. Robescu, prefect de Covurlui care a stat mai multe zile în Bucureşti a plecat dri seară la postul său. Aseară a avut loc în sala băilor Efo­riei banchetul dat de cooperatorii din țară în onoarea d-luî D. Butculescu. Au participat aproape 30o de per­soane. Luni s’a făcut la Iaşi un serviciu divin pentru odihna sufletului răpo­satului ţar. A oficiat mitropolitul Mol­dovei. In biserică toată lumea oficială. Detaliu interesant: colonelul Rozno­­vanu a stat in genunchi, închinându-se cu multa cucernicie şi evlavie, tot timpul cât a ţinut serviciul divin. Toţi agenţii consulari străini asistau. După cum se vede poliţia­­ oraşului Buzeu pare a fi subvenţionată şi de particulari, cari voesc a face nepedep­siţi toate scandalurile. De­ună­zi bir­jarul Irimia Niculae a sărit să bată pe fm­ comersant chiar în faţa cafe­nelei centrale. S’a adunat lumea şi l’a oprit de a face bătae, poliţia însă a stat nepăsătoara. Altă dată tot acest birjar a mai făcut un scandal mare şi un comisar, al cărui nume ne scapă, sta la o parte şi privea; iar când ’i s’a reclamat s’a mulţumit a lua pe birjar din mijlocul mulţimei adunate şi i-a făcut scăpat. Sperăm că d-na Teodorii va pune capăt acestei stări de lucruri. Direcţia generala a serviciului sa­nitar a luat disposiţiuni ca împreju­rul bisericelor monastirilor Pasărea, Ţigăneşti şi Samurcaşeşti (Ciorogârla), din judeţul Ilfov, să nu se mai facă în viitor înmormântări , iar osemin­tele persoanelor înmormântate cu cel puţin ş­apte ani mai înainte, cum şi toate monumentele funebre existente astăzi împrejurul ziselor biserici, sa se ridice şi să se transporte la cimi­tirele de pe lângă acele mănăstiri. Pentru ridicarea monumentelor şi osămintelor se acordă un termen de o lună de la data publicaţiunei, spre a le transporta la cimitirele acelor monastiri; contrariu administraţiunile acelor monastiri sunt­ obligate s a se conforma disposiţiunei de mai sus, chiar în lipsa persoanelor interesate. Touloni 7 Noembrie.—Prefectul maritim a primit ordinul de a pregăti 5 vase transport care să poată îmbarca fie­care 1800 de oameni ce vor fi trimeși la Madagascar. EDIŢIA ll£ Ultime Informaţii Primăria comunei Craiova, a luat decisiune contra regulamentelor co­munale, a lăsa pe măcelari să taie vitele mărunte şi în afară de abatoriu, acestea spre a satisface pe măcelari. D-nul St. Ganea a fost numit di­rector al prefecturei judeţului Bacău, în locul d-lui C. Budu, demisionat. Examenele facultaţei de drept, se vor ţine între 15—30 Noembre. Inscriirile pentru aceste examene se vor face între 7—14 Noembre. D-nul Fara, prefectul judeţului Me­hedinţi, se află în Capitală în afaceri de serviciu. D-nul V. G. Morţun, deputat al co­legiului II de Roman, este hotărât a nu mai lua parte la lucrările Came­rei, din cursul acestei sesiuni. D-sea dă ca motiv al acestei hotă­râri neînţelegerile cari ar domni în grupările democratice şi cari i-ar crea o situaţiune falsă în Cameră. D-nul I. Găvănescu, inspector şco­lar, a inspectat astă­zi Externatul se­cundar de fete No. 1 din strada Popa Tatu, asistând la diferite cursuri. TELEGRAME DIN GERMANIA Berlin, 6 Noembrie.—«Naţional Zeitung» află că D-na Koch, directorul Bancel Imperiului, ar fi de­semnat pentru a fi numit ministru al justiţiei în locul d-luî Schelling. Berlin, 6 Noembre. — «Norddeutche Zeitung» desminte ştirile ziarelor care s’ar fi hotărât deja redactarea proiectului de impozit asupra tutunului. DIN MADAGASCAR Londra, 6 Noembre. — «Reuter» află din Nort- Louis că depeșă din Tamatave, cu data de 3 Noembre, guvernul howa a respins cererile fran­cese. D-na Le Myre de Vilers a sosit la Tamatave la 2.. Noembre. Incrucișătorul frances Hugon merge de a lungul coastei pentru a îmbarca pe fugarii. Supuşii engleşî rămân în insula de oare­ce gu­vernul howa le a promis protecţia. D-nul N. Filipescu, văzând ca se exploatează de către ziarele ungureşti demisia d-sale din comitetul Ligeî, şi i se aduc laude, s’a hotărât să şi-o retragă. Nu este adevărat, după cum spun unele ziare, că ar fi pus condiţiuni pentru retragerea demisiunei d-sale. Din Bârlad ni se scrie că d-nul pro­fesor de la liceul de acolo, Ştefan Se­­verini, a fost victima unui grav ac­cident. Er! 26 Octombre d-sa se reîntorcea din Roman, unde fusese la inspecţia generală a trupelor, fiind ofiţer în re­zervă. La intrarea în gara, trenul a fost oprit în faţa unor gropi de cu­rând săpate pentru plantaţiuni de arbori. La coborârea din vagon, d-nul Se­­verini a căzut în una din aceste gropi, rupându-şi piciorul stâng. Asta­zi se află în cura spitalului din localitate. Atragem atenţiunea direcţiei C. F. R. asupra neglijenţei şefului de gară, care ar fi putut să puie să astupe gro­pile sau cel puţin să posteze un om care să previe lumea. In cursul săptămânei acesteia d-nii Hajdeu, Ionescu-Gion, Odobescu, A. C. Xenopol din Iaşi,­Georgian, Iorga, X. Gheorghiu din Iaşi, Iorgulescu de la Buzău, se vor întruni pentru a stabili un ciclu de­ conferinţe istorice, care să se ţină în cursul acestei ierni la Ateneul din Capitală. S-a întocmit bugetul ministerului de externe pe anul 1895. Se realizează o economie de 20,000 FOIŢA ZI­ARULUI ,LUPTA“ CRONICA TEATRALĂ Teat­rul Naţio­nal.—Se zice ? comedie în 4 acte de d-nii Heinrich de Waldberg şi V. Leon. Traducţie. De aşi fi rege, operă­ comică în 3 acte de Hennery şi Brésyl, tradusă de Styx, muzica de Adolphe Adam. Comedia d-lor Waldberg şi Leon s’a re­prezentat pentru prima oară pe scena Tea­trului Naţional anul trecut, la sfârşitul sta­giune!,­în beneficiul d-nei Aristizza Roma­neses De şi studiată în grabă, încă de anul trecut a fost jucată bine. Aceasta este o dovadă nu numai de inteligenţa actorilor noştrii, dar şi că piesa are multe calităţi din acelea cari asigură succesul. Mai întâi, de­şi autorii imitează sistemul francez, nu fac multă frazeologie şi au ţinut seama că piesa este scrisă pentru a fi jucată. Inci­dentele hazlii, pline de viaţă, să succed des­tul de des, de­şi tema piesei este cât se poate de serioasă. Este adevărat că pentru a împăca aceste două lucruri,—argumenta­rea pentru folosul susţinerei tezei, şi nece­­sitatea de a nu ţine prea mult încordată atenţiunea publicului — autorii a fi fost ne­voiţi să aibă oare­cari lungimi. Astfel atât prezenţa voluntarului Theo­dor ,­ cât şi scenele dintre Angelica şi lo­cotenentul Triberg, nu sunt de nici un fo­los pentru desfăşurarea piesei, dar tocmai aceste scene ajută la digerarea piesei, care de­sigur ar fi greoaie când ar avea numai acţiunea principală. Autorii pieselor a­t­ise trebue să fie scriitori de frunte, altfel pie­sele lor nu pot să aibă absolut nici un succes. Ceea ce poate să facă Alexandru Dumas (film) nu poate să facă ori­cine. Dia­logul viu, de o formă literară ireproşabilă, te ţintueşte pe loc, întocmai ca cea mai plăcută muzică şi te face să urmăreşti cu tot interesul pe autor în dezvoltarea tezei sale. D-nii Waldberg şi Leon au­ simţit a­­ceasta şi de­şi au făcut o piesă a b­ise s’au ferit de monologuri şi chiar de dialoguri lungi. In Se zice teza este susţinută în primul loc prin incidente. Mai mult, nici chiar caracterele personagiilor nu sunt bine defi­nite. Totul este numai conturat. Mâna maestrului nu se vede nicăeri. To­tuşi e o piesă care a plăcut şi acest succes se datoreşte în mare parte artiştilor cari au interpretat rolurile principale. Autorii vor să restoane zicătoarea popu­lară că: „nu e fum fără foc“. D-lor şi-au pus în gând să dovedească că lumea vor­beşte adesea fără nici o probă, că pe nişte simple indicii făureşte acuzaţiuni din cele mai teribile, pe cari le asvârle apoi în toate părţile. Tema nu este nouă, poate că forma, sub care este, pusă, este alta. Acum doi ani s’a jucat pe scena Teatrului Naţional Marele Galeotto o dramă de Echagaray, tradusă de d. S. I. Grosmann, având aceaşî teză. Este însă o deosebire totală între con­cluzia acestor două piese. Pe când Eche­­garay, arată că omul care a intrat în gura lumei, nu mai poate să dea înapoi, şi că chiar dacă i s’a atribuit un fap pe care n’a avut nici măcar intenţia de al comite, omul acela sfârşeşte prin a comite faptul, pentru că zvonul public odată format, face ca chiar cele mai inofensive acte ale lui să fie in­terpretate, de cel ce-l înconjoară în sensul zvonului format. In Se zice însă concluzia este alta. Totă lumea să convinge că lumea a minţit. Ar­tista acuzată de o prertare uşoară, este re­cunoscută inocentă. Bătrânul acuzat de a fi oprit pe fiul său să ia de soţie pe actriţa Lindau, pentru că, el bătrânul, avea relaţii amoroase cu ea, este de asemenea absolvit de această acuzare nefundată. Amândouă concluziunile, sunt fără îndoială posibile, și fie­ care convine, genului în care au fost scrise piesele în cari figurază. Dramele lui Echigaray de sigur nu i s’ar fi potrivit con­cluzia din Se zice, după cum nici comediei d-lor Waldberg și Leon nu i-ar fi fost po­trivită concluzia din Marele Galeotto. Trebue să recunoaştem însă, că gura lu­­mei are efecte mult mai teribile asupra vie­­ţei acelora cari au nefericirea să fie bârfiţi de ea, de­cât acela pe care ni le prezintă Se zice. Lumea din comedia germană ab­solvă prea lesne, căci deşi faptul că bătrâ­nul consimte în cele din urmă ca fiul său Emil să ia de soţie pe bârfita actriţă Lin­dau, ar putea să fie o dovadă de nevino­văţia lui, totuşi nu trebue să uităm că bă­trânul nu ia această hotărâre de­cât numai după enormul scandal provocat în casa sa chiar, după ce un ziar povesteşte incidentul Bentheim-Lindau, comparându-l cu cunos­cuta tragedie a lui Schiller Don Carlos şi în sfârşit după ce vede că fiul său e hotărât, chiar în contra refuzului său, să ia de soţie pe d-ra Lindau, şi chiar să se retragă din asociaţia de bancă, în care se afla cu el. Sunt prea multe şi prea mari interesele cari se pun în joc şi nimic, nu vine să do­vedească bătrânului Beutheim, că zvonul pu­blic asupra corectitudinei d-rei Lindau ar fi nefundat. Numai faptul că şi el este bârfit nu ajunge, mai ales când el, după ce a­ rutat mâna actriţei faţă cu Richard de Hell şi întrebat de acesta cu ironie, cum de să­rută mâna actriţei, îi răspunde cu un aer ştrengăresc: «Ce oare pentru că am albit nu-mi mai e permis?» Afară de acestea, în ce­rice acuzaţiunele nu se mai fac în mod vag, ele sunt precise şi pornesc de la anume persoane. Este chiar de Hell, pretendentul la mâna fiicei sale An­gelica, care pune în circulaţie zgomotul des­­­pre relaţiunele bătrânului Bentheim cu d-ra Lindau. Dar cum am spus şi mai sus lumea din Se zice, lumea care înconjoară de aproape şi zilnic pe Bantheim, rudele şi prietenii casei, cred prea repede şi acuzările, ca şi nevinovăţia. Dispare oare­cum gura lumei luată în mare, e vorba de gura unei lumi restrânse şi aci îmi pare mie, că este gre­­şala autorului, căci dacă lumei care nu te cunoaşte îi este permis să primească, fără de nici un control, ca întemeiată o acuzaţie ori­cât de gravă, ce ţi se aduce, apoi nu este tot aşa cu familia şi prietenii, cu aceia cari la urma urmelor, sunt chiar interesaţi să te apere. Surorel şi cumnatului lui Ben­­heim nu li e permis să creadă o acuzaţie atât de monstruoasă, fără ca să aibă cea mai mică explicaţie cu el. Aceştia trebuiau în mod natural, să comunice bătrânului cele ce se spun asupra lui. Dacă este un om în piesă, căruia îi era permis să n’aibă jude­cata rece și fără nici o scrutare a lucruri­lor să iea drept bună acuzarea ce se aducea bătrânului, apoi acela nu putea fi de­cât, amorezatul, interesatul în cauză, Emil. Şi tocmai acesta nu spune nimic. Este adevărat că Toni, sora lui Bentheim care se face, în primul rând, purtătoarea zgomotelor, e prezentată de autor ca o fe­meie uşurică, dar nu trebue să uităm, că uşurinţa acestei femei, este pornită tocmai din mania de a însemna ceva în lume, deci ei nu­ putea să-i convie pata ce se arunca asupra fratelui ei şi ea era ţinută să cer­ceteze de aproape lucrul. Dar dacă toate acestea să cercetau şi se discutau în mod serios, apoi de sigur că a­­utorii nu-şi puteau rezolvi piesa pe calea pe care au voit. Bătrânul Bentheim n’a­­mai fi avut nici un motiv să creadă în ner vinovăţia, în castitatea d-rei Lindau. Cred însă că şi cu această dovadă, care No.2426 lei la materiale, faţă cu bugetul anu­lui trecut. Tragediana Alexandra Viarda care trebuia să înceapă azi reprezentaţiile cu trupa sa, în Sala Băilor Eforiei, şi-a întârziat venirea. Concursul pentru catedra de obste­trică s’a amânat din nou­, pe sâmbătă 29 Octombrie, din cauză că lipsea din comisiune, d. dr. Petrini Paul. Duminică, 13 Noembrie IV, d. a. va avea loc­ la Ateneu întrunirea ge­nerala a Ligeî Culturale, secţiunea Bucureşti, la care sunt invitaţi­­să ia parte membrii acestei secţiuni. La ordinea zilei: 1. Darea de seamă a secretarului; 2. Darea de seamă a casierului; 3. Alegerea Comitetului. Consiliul de miniştri a aprobat în principiu cumpărarea bibliotecei sa­vantului profesor Carl Vogt. Rămâne acum ca proiectul de le­ge să fie votat și de Cameră. Nu e nimic încă hotărît asupra ple­cării prințului Ferdinand la înmor­mântarea Ţarului. De asemenea nu s’au desemnat încă persoanele cari ’l vor însoţi în aceasta călătorie. De la consiliul comunal In şedinţa de aseară a consiliului comunal al Capitalei s’a votat conven­­ţiunea cu statul-major al armatei pen­tru ridicarea planului oraşului. Prin această convenţie primăria se obligă a plăti 390 de mii de lei statului-ma­­jor, în rate de câte 50 de mii lei, plă­­tibile din şase în şase luni şi a face reperele de nivelare şi triangulaţie, precum şi plata diurnelor persona­lului de control. In schimb statul-major va ridica, în timp de doi ani, planul complect al oraşului. Nu ne îndoim că secţia topografica a armatei va şti să se achite cu con­­ştiinciositate de această însărcinare. Ridicarea planului unui oraş, aşa după cum se cere, este o lucrare mare şi grea, în care trebue să se determine cu mare aproximaţie poziţia relativă a axelor stradelor, unele în raport cu altele şi a locurilor particulare în ra­port cu stradele; tot asemenea cu ni­velarea punctelor principale. De exac­titatea acestor măsuri atârnă toate lu­crările însemnate ale comunei. Sperăm că secţia topografică va pune grija ce necesitează această lu­crare şi va face o operă ştiinţifică care se constituie în titlu de onoare pen­tru ofiţerii topografi. Din Iași Iaşi, în 26 I0, 94 Păcăleli „Evenimentului“ «Evenimentul» continuă ancheta în­cepută. Numai centrul de operaţiune a reporterului său s-a schimbat de la crisma Tomasis, la băcănia Petru Şai­­tuciu. Deci putem sa ne aşteptam la­ lu­­cruri nouă. De când însă cel mai bun reporter este ocupat cu această anchetă. «E­­venimentul» veşnic este păcălit în in­form­aţiile sale. Abia acum a aflat ce s’a petrecut i se dă­lui Bentheim că lumea bârfeşte pe oamenii cinstiţi nu este de ajuns pentru a dovedi, că toţi aceia pe cari îi iea la vale gura lumei, sunt oameni cinstiţi. Mai este o chestie. Bătrânul Benthem este prezentat ca un om serios, de nicăeri nu rezultă că ar fi om glumeţ, mai ales că şi-ar permite să facă zeflemele cînd e vorba de afaceri serioase, prin urmare, chiar dacă și a putut permite să spue o glumă lui de Hell după ce a el sărutat mâna actriței, cînd aceasta­­ oferă lui buchetul destinat logodnicei, Bentheim era ţinut, mai ales că de Hell era pretendentul Angelichei, sa r­esplice venirea sa la d-ra Lindau. In rezumat îmi pare că autorii au multe slăbiciuni în fondul piesei, şi că dacă ea place publicului, aceasta se datoreşte sce­nelor lăturalnice şi afară din intriga piesei. Aceste scene, covîrşesc ţesătura principală şi opresc pe spectatori ori se pronunţe asu­pra părerei pe care o susţin autorii. Sce­nele tînărului voluntar, acelea ale Angeli­chei, cum şi acela ale soţilor Seelau dau o mare vesele piesei. Şi artiştii şi-aui făcut datorie cu multă artă. D. Hasnaş, degajat ca în­tot­deauna jucând în chipul cel mai natural­­şi cu o vioiciune deosebită, a făcut din Curţiu’de See­­lau un tip, de care îşi va aduce mult timp aminte cei ce au asistat la reprezentaţiile piesei Se zice. Rare ori am văzut un tip mai bine prins, nişte intonaţii mai juste. Am văzut publicul isbucnînd în rîsete şi a­­plause sgomotoase la replici din cele mai simple. Nu se aplauda spiritul autorului, era triumful actorului pentru naturalul in­­tonațiunei. Când soția sa voește să-l cerce­teze pentru­ că l’a văzut în trăsură cu d-ra Lindau și el răspunde „Lasâ-mă acuma, că am treabă* d. Hasnaș a spus cu atât na­tural aceste cuvinte, că a smlus aplausele publicului. Tot acelaşi succes l’a avut şi cînd spune nevestei sale,care se ţinea deci să povesteacă compositorului libretul pe care

Next