Lupta, iulie 1895 (Anul 12, nr. 2610-2634)
1895-07-22 / nr. 2627
22 IULIE Marsilia, 31 iulie. Mâine va pleca un transport la Madagascar cu 900 soldaţi şi marinari destinaţi corpului expediţionar, precum şi aprovisionări şi muniţiuni de resbel. LUPTA INTRE ALBI 81 NEGRII Brocklin (Alabama) 31 Iulie. — O luptă a avut loc între minerii albi şi negrii. Doi vice-sherifs şi 6 negrii au fost omorâţi. Incidentul a fost provocat din causa arestării unui miner negru, care a tras asupra sherifilor Negrii au fost puşi pe fugă , însă se crede că nu vor ataca orașul. Memoriele Regelui 1 8 1 1 De jur împrejur sunt chiliile călugărilor şi chiar locuinţa domnească a fost golită de călugări care o ocupau până în ultimul moment. Şi îmbrăcămintea odăilor e de o simplitate extremă, dar răcoreala ce domneşte aci întăreşte pe domn şi pe doamnă şi vederea ce au din balcon, unde mănâncă o fermecătoare. O vijelie spăimântătoare se deslănţueşte, seara târziu; fulgerile care brăzdează în în întuneric intr’o succesiune repede luminează cu licăriri fugitive posiţiile măreţe din munte.22 Iulie (3 August).— Perechea domnească face o plimbare prin pădurea frumoasă de la spatele mănăstirei. Doamna Elisabeta e răpită de singurătatea acestor împrejurimi măreţe. De dimineaţă domnul Carol caută cu consilierul privat Abegg un loc în pădure, ca să pue să i se clădească o casă de ţară , cu cât va fi mai modestă şi mai mică casa plănuită, cu atât va trebui să fie mai larg spaţiul ce are să o înconjoare ca proprietate privată a domnului. Jos, in vale, pe malul Prahovei, pe pajiştea verde străbătută de drumul mare, eforia spitalelor, care e proprietară acestui teren întreg, are de gând să clădească câteva locuinţe pentru viligiatura de vară; clădirea unui hotel e aproape terminată. Timpul e măreţ; perechea domnească continuă să mănânce pe balcon şi toată ziua petrece în pădure, ca să se vindece de influenţele ultimelor atacuri ale frigurilor. Gerul e fără nori şi vârfurile munţilor se înalţă deasupra mănăstire d intr-o lumină frumoasă. Presa europeană condamnă în unanimitate ultima lege a drumurilor de fer votată de Cameră şi jurnalele germane fac pe domn răspunzător de pierderile pe care le suferă acţionarii pentru că numai fiindcă aveau încredere în el şi-au dat banii statului român. 26 Iulie (7 August) — Timpul continuă să permită plimbarea prin pădure. După serviciul divin de Duminică, domnul Carol inspectează batalionul grănicerilor; soldaţii din acest batalion ca şi dorobanţii joacă după prânz hora, în sunetul musicei, în livedea din josul mănăstireî. Domnul pleacă la Bucureşti. Se opreşte la Ploeşti, ca să examineze planurile noului palat administrativ care are să se clădească aci; toţi miniştrii îl primesc la gară şi î l întovărăşesc la Cotroceni. După masă, consiliu de miniştrii în privinţa unui raport pe care ’l-a trimestrat din Constantinopole. Din pricina chestiei drumurilor de fer el vede complicaţii serioase în perspectivă, la Constantinopole se vorbeşte chiar, că ambasadorii puterilor garante au să se întrunească într’o conferinţă ca să resolve această chestie. 21 Iulie 8 August.— Domnul Carol, după ce a asistat la un concurs de tragere în ţintă pentru armată, priimeşte pe noul consul general al FOIȚA ŢARULUI „LUPTA“ (28) P. ELZEAR FERMECĂTOAREI — Eî bine ! zise tînărul, ce este înlăuntru ? — O scrisoare de pe care am luat o copie, răspunse Pyrame. lat’o, poţi s’o citești și d-ta însuși. — Astfel tu ai deschis ? — Ai putea să juri d-ta? întrebă bătrînul arâtînd c’un gest coperta neatinsă. Roger ridică sprincenile, dar ora scrupulilor trecuse. In orice caz, tu ai greșit închizînd plicul, zise el. Asta-i scrisoarea Elenei ce-mi dai, cunosc foarte bine scrisul ei. — Nu, zise batrinul, aceasta nu-i decit o copie. Dar nu mi-a fost greu de făcut, avînd scrisoarea de model. Citește: Roger cell . Austro-Uangariei, baron Schlechte, care a fost numit în locul cavalerului Zullauff de Pottenbourg. Consulul general ia un congediu mai lung ca să -şi aducă nevasta. Domnul răspunde marelui vizir, că iar e informat prin telegramă de starea chestiei drumurilor de fer. După ce mi-a mulţumit pentru interesul pe care l l a arătat României, continuă în termenii următori: „Formele constituţionale ale ţarei mele pun în mâinile miniştrilor mei grija de a trata această chestie delicată, care nu va putea să fie deslegată definitiv decât de camere. Cu toate acestea am motiv să nădăjduesc că această afacere, in care sunt angajate atâte interese, n’are să întârzieze să fie regulată în mod mulţumitor“. Distribuirea premiilor învingătorilor de la tragerea în ţintă se face în curtea de la Cotroceni şi e urmată de un banchet in grădină, la care iau parte cinci sute de ofiţeri. Grădina şi curtea sunt luminate seara cu foc bengal, toată lumea e veselă şi domnul petrece vesel şi un voe în mijlocul ofiţerilor săi. Ministrul de finanţe comunică domnului că împrumutul domenial a fost priimit bine, mai tot a fost subscris în interiorul ţarei. (Va urma) i NOI SCANDAL MILITARIST Mai zilele trecute s’a întâmplat la Carapu-Lung un fapt de o brutalitate revoltătoare, care a indignat în regul oraş şi al cărui erou a fost un brav militar, L. şi un frate al seu, civil. Iată faptele. D-na L. (civilul) făcea bac împreună cu soţia d-sale la moara lui Istrate Rizeanu, unde de obiceiu se fac băile. Contra obiceiului, însă, d-na L. nu s’a dus în locul rezervat damelor. In acest timp vine la moară d. I., funcţionar la căile ferate, care vezend cum stau lucrurile, a intrat într’o cabină, aşteptând ca d-na şi d-1 L. să sfârşească baea. In acest timp d-1 L. furios intră în cabină şi îa ia palme pe d-11., sub cuvînt de ce n’a părăsit moara, îndată ce a fost prevenit, că baia este ocupată de d-sa. Cum atacatul voea să respingă pe agresor, intervine băiaşul, care favorisează retragerea lui L. Acesta se îmbracă iute şi plecă în oraş, de unde se întoarce cu fratele seu, căpitanul L., din geandarmeria rurală, însoţit de sergentul major Paştin. Toţi trei se întâlnesc cu d-na I., care şedea tocmai pe punte. Fără nici o explicare, căpitanul se duce la densul şi începe a-i trage palme. D-nu I., ca să scape, se aruncă cum se afla în apă, cu riscul de a se îneca. Căpitanul ordonă, dupe această ispravă, sergentului ca să aştepte la mal pe victimă şi la eşire să’l aresteze şi să’l conducă la poliţie. Lucrul s’a întâmplat întocmai. La poliţie i se ia interogatorul după care a fost eliberat. Dl. I, insultat, bătut şi arestat în asemenea împrejurări, a trimis mai multe telegrame la ministerul de resbel şi de justiţie, cerând anchetă şi pedepsirea culpabililor. Martor la această nemaipomenită brutalitate a fost, între alţi, un tâmplar anume Albert. Acest ofiţer se bucură de o reputaţiune detestabilă, a fost mutat din causa aceasta în mai multe părţi. Şi acum şi-a găsit refugiul în geandarmeria rurală. Protestăm din toate puterile în contra acestor porniri sălbatice, mai cu seamă când se făptuiesc tocmai de aceia cari sunt plătiţi de a menţine ordinea şi siguranţa publică. Cerem şi noi o anchetă severă şi pedepsirea în mod exemplar al culpabililor. La cas de nevoie, vom reveni. Cine vrea să se îmbrace bine şi elegant n’are decât să se ducă la Croitoria Centrală din Pasagiul Român No. 5, unde a sosit un mare asortiment de stofe. „Mica şi draga mea Clo „Iată urmarea şi sfârşitul jurnalelor mele intime, care ne-au făcut să petrecem aşa de bune momente altădată. Da, sfârşitul— căci numai vreai să serifi. Câte pagini triste au înlocuit paginile, plăcute! In sfârşit, «farm condeiul pentru rezoane care ţi-le voi fi spune o dată,—când tu vei fi măritată şi când nu vei mai avea mari ochi naivi care mă sperie. Am totdeauna remuşcări că te fac complicea confidenţelor mele, cu toate jurămintele schimbate la pension, mi se pare că arunc piatra într’un lac „Nu ceri încă aceste pagini. Le sigilez ca surplus de precauţiune. Nu’ţi fac injurie. Dar mi s’a întâmplat de douâ sau de trei ori că le-am rătăcit şi am presupus că cineva le-a deschis. Aveam friguri. Cum nu trebue ca asta să poată să se’ntâmple, îţi încredinţez scrierile mele, care sunt prea sincere ca să nu fie primejdioase. Dacă cineva poate, la rigoare, se compromită fericirea lui, nu poate să se atingă de a altuia. „Tu nu înţelegi, dar asta nu face nimic. Asta-i prea serios. Ascunde pachetul cât poţi mai bine, nu se va duce nimeni sâ’l caute in pălăriile tale, în religniile tale. Păstrează-le până ce ți le voi fi cere. „Poate ar fi fost mai bine să ard toate aceste, iar mi se pare că n’am dreptul ; aceste hârtii nu sunt ale mele singure, şi ECOURI — Urmele unei cupeiliţiimni.— Exploratorul i’jebari a publicat la Tunis o broşură intitulată : Supravieţuitorii momunei Flatters, în care susţine, că mai mulţi membrii din această misiune, între care chiar şeful, colonelul Flatters şi despre cari se zicea că au fost masacraţi de Tuaregiul din Sahara, ar trăi, fiind prisonieri la aceste triburi semi-barbare. Asemenea este prisonieră şi d-şoara Tinn, o belgiană. Djebari dă mai multe detalii, în susţinerea afirmărilor sale, şi expune planul unei expediţiuni de liberare a prisonierilor. După dânsul, bieţii oameni ar fi foarte bine trataţi de Tuaregi. Ei se ocupă acolo cu cestiuul de armată, cu medicina, cu agricultura etc. — Un nou llossuct. Acesta n’ar fi decât împăratul Germaniei. Wilhelm şi-a propus, cu ocaziunea inaugurărei bisericei zidită în memoria bunicului său Wilhelm I, să ţie o predică basându-se pe titlul său de Summus Episcopus al Prusiei. In toate cercurile din Berlin nu se vorbeşte decât de asta, şi lumea se întreabă cum se va îmbrăca împăratul pentru această nouă incarnaţiune când va trebui să urce treptele amvonului, reservat până acum numii clericilor. Vorba lui Jupan, din Voivodul Ţiganilor: Che tare-i minunat! — Un cadou împărătesc.— Ţarul Rusiei a oferit «Cercului militar» din Paris un mare tablou, pictat de un celebru pictor rus, şi care represintă recepţiunea flotei francese la Cronstadt. O CĂSNICIE „FIN DESIÈCLE“ Jurnalul, din Iaşi, relatează un caz nostim : Poliţaiul dintr’un oraş de provincie a fost sesizat, într’una zile, de o cerere verbală foarte curioasă. O femeie, măritată numai de 7 luni, i se plîngea de... impotenţa soţului, tînăr prezentabil şi cu pretenţii de cavaler, care nu-şi putea îndeplini nici intr-un chip datoriile conjugale, cu toată buna voinţă manifestă a soţiei. Tinara femeie cerea sfaturi poliţaiului asupra acestei imprejurări, se înţelege, decisive pentru fericirea ei în căsătorie. Vă puteţi închipui capul poliţaiului la auzul acestei cereri. Totuşi dînsul nu şi-a pierdut cumpătul şi a sfătuit pe clientă sa părăsească domiciliul conjugal şi... şi... să şi aleagă un prieten.* Sfatul poliţaiului a fost urmat întocmai de reclamantă, cu buna învoire a soţului, care a renunţat la nişte drepturi iluzorii pentru dînsul. Astăzi soţia lui locuieşte de-o parte şi... şi... are şi un prietin. Cronica nu spune dacă acel prieten e şi poliţaiu al oraşului. ŞTIRI DIN STRĂINĂTATE Un vot popular.—Consiliul federal al Elveţiei a fixat ziua de 3 Noembrie viitor, pentru facerea votului popular asupra articolelor din constituţiunea federală, în privinţa concentraţiunei administraţiei militare. Conflictul Anglo-Bresilian. — Ziarul 1f New-York-Herald» publică o depeşe din Rio de Janeiro, după care s’ar fi anunţat unei bănci engleze din acel oraş, că Anglia a renunţat de a mai ocupa insula Trinidad. Această veste a produs o vie satisfacţie în Capitala republicei. Se zice, că intenţiunea Angliei a fost mai mult o demonstraţie, ca să silească guvernul brasilian la regularea cât mai repede a reclamaţiunilor britanice resultate din ultima revoluţie. O furtună îngrozitoare. — O furtună însoţită de o ruptură de nori îngrozitoare şi de grindină, a căzut asupra oraşului Metz şi a împrejurimilor. Sămănăturile și grădinile au fost devastate cu totul. Toate geamurile de la catedrală au fost sfărâmate, de grindina, care era de mărimea unui ou. GREVA.!! Carmaux, 1 August. — Sticlarii s’afi pus în grevă în urma congediărei lucrătorului Baudet care a lipsit de la usina pentru a susţine candidatura sa la consiliul aicea-i micul mister ce tu trebue să-mi ierţi Nu I aşa ? „D-'Ci tu îmi răspunzi. Numai mie tu trebue sa’mi dai so oteslă Tu nu vei vorbi la nimiea nicî-odată, chiar Oamenilor pe care-i vei iubi mai mult Vrei să mi o fagaduiti ? Vrei sâ’mi juri? „Scrii mi asta pe această scrisoare chiar, pe care îmi vei da o mâne, şi aminteşte-ţi bine că acesta-i un secret a amândorora numai, sâ’l păstrăm faţă de toţi. „Elena“ Dedesubtul semnaturei, scrierea să schimba de-odată şi într’o englizascâ frumoasă să cetea răspunsul Clotildei. Elena mea drăguţă: „Pentru ce faci atâta vorbă pentru un lucru aşa de simplu ca cel ce’mi ceri ? Tu ştii bine că ei te iubesc mai mult decât orice în lume. „Iţi jur tot ce vei vroi; jurnalul tău este în siguranţă în mâinile mele ; secretul acestui depozit va rămânea între noi, orice s’ar întâmpla, şi ştii că se poate compta pe cuvîntul de oţel al „Clotildei tale“ Amândouă scrisorile ocupa şi cele trei prime pagini din dubla foaie pe care ele erau scrise. Pe pagina a patra era aceasta : „Clotilda mea, aparţifi d-luî Jean Guil arondismentului. Greviştii sunt liniştiţi, d. Jauras este aşteptat. Se crede că greva va ţine mult timp. ACCIDENTE DE MUNCA Bochma, 1 August.— In urma rupere a unui cuptor mare, 3 lucrători au fost răniți în mod grav şi 4 uşor, nişte de fer în fusiune. DIN BRAILA Brăila pe lângă marile cestiuni, cari agită întreaga omenire îşi are şi cestiunile ei particulare. Oraş poliglot, aci înfloresc toate obiceiurile, toate apucăturile. In Brăila sunt tot soiul de principii, aci găsim pe partisanii maximei lui Hristos : „când îţi dă cineva o palmă întoarce şi obrazul celalt“, partisant al vendetei corsicane, răsbunâtori albanezi etc. etc. Şi cum trăesc în oraş talmeş-balmeş diferite seminţii, popoarele îşi perd caracterele lor distinctive şi ovreii iau fanfaronada grecilor, aceştia comerţul ovreilor, albanezii calmul englezilor şi englezii furia albanezilor. Nu mai putem judeca oamenii deci după faptele lor. Suntem în turnul babilonului şi limbile cu totul încurcate. Mai zilele trecute un hidalgo, oarecare, fără pânza şi cuţitul toreadorului a eşit în arenă. Şi ca toţi bravii însoţit de un aghiotant, a atacat, nu un taur, dar un om desarmat. Nu am avut o răsbunare spaniolă, ci albaneză, fiul a răzbunat onoarea tatălui, ultragiat în public. O ţară care are asemenea fii poate să fie sigură de viitorul ei. Aceştia pot să nu aibă în tolbă bastonul de mareşal, dar au de sigur sceptrul lui Popa Tache. * Toată ziua te asurzesc trâmbiţoaele cupeiştilor cari fac curse între Brăila şi Lacul Sărat Adică, ca la noi la nimeni. De atâţia ani să duc mii de oameni la Lacul Sărat şi cei cari conduc destinele fericitei Românii nu s’a fi învrednicit să facă un drum de fier, sau un tramvai până la Lacul Sărat. E un adevărat scandal, cu sistemul acesta de tracţiune pensionară. Cai rebegiţi, ologi, flamînzi, chiori, şchiopi, răpcigoşi, cupele cu trei roţi, sparte, împedicate, hodorogite, vizitii sluţi, goi, despuiaţi, ciungi, zăpăciţi... ce convoi oribil! — Tututu ! Cine merge la Lac ! Tututu ! Auzi treizeci de glasuri strigând în capul bulevardului Caza şi dintre roatele cupeurilor şi bricurilor apar tot soiul de figuri sinistre, de fiinţe submarine şi antideluviene cari înhaţă oamenii după stradă. — Tututu! Mergeţi la Lac î Tututu! — Şi cîţi parali ai sami iei, hîîîî? — Pos paradis more ? — Ai urcate că facem noi. — Hîîî, 50 di bani ? — Icosipendi, bre ? — Un franc, madame ! — Vuus? Iu sont singhiră și am cu mine noma un bucce, doi cutii şi doi pirechi di ghische... Sloim, adu ghische! — Ai domnule, mergem o dată. — Numai di chit, şi vie madama. — Vrei şeptezeci şi cinci, hîîîî? — Ai urcă, madamo ! — Da unde ghischi, ai ? — Ela mare, na pare o diavolos. — Să opreşti na piaţă mă hîidea, să mi să iau un coş cu castraveţile, bre ! Şi la piaţă după o jumătate de oră de aşa conversaţie opreşte din nou. — Mâi Dincule mâi, adu castraveţile, ardeile şi pepinile lore ! — O să se dărâme cupeu, ce tot pui d’asupra. — Las ma rog, el ţine 400 de oca, n’ai grije. — Maî, ai să omori ghiştile! — Şi ce ai d-ta cu paguba mea. — Vitus? Şi mai faci vre-o zece paşi şi iar te te opreşte. Iaca şi un chiristigiu care are de trimis la Lac câteva scânduri. Şi în halu ăsta, cu o magazie întreagă pe cap porneşti printr’un nor de praf, pe şoseaua care duce la Lac Mare plăcere, deliciu nu altceva De ce nu o fi făcând şi d. Carp cură la Lacul Sărat? Grozav aşi vrea să-l văd între madama cu gâştele şi chir Dobre Zarzavagiu pornind de pe Bulevardul Cuza la Lacul Sărat. Atunci l’aşi întreba, dacă asta-i era nouă.* Are să aibă însă în curând şi Brăila un lucru într’adevăr frumos. Casa Ralli reclădită din nou, sub îngrijirea d-lui Demosthene Ralli este una din cele mai splendide şi mai luxoase clădiri din ţară. Tot primul etaj este destinat clubului şi de sigur, nici în Bucureşti nu e un club aşa de luxos, şi Enorm, având saloane spaţioase pentru baccara, lectură etc., toate parchetate, cu frescuri şi arabescuri bogate. Dar ceea ce e de remarcat este scara de la intrare care e într’adevăr grandioasă. Toată în marmură de Carafa, sculptată, costa o sumă enormă. Sala Teatrului din nou construită, cu două rânduri de loji şi fotoliuri de balcon va fi una din cele mai frumoase săli de teatru din ţară—bineînţeles fără a o compara cu cele trei teatre mari din Bucureşti şi Iaşi. Casa Ralli va fi cel mai frumos monument al Brăilei şi proprietarii merită toate laudele şi sacrificiile reale ce au făcut, ca să înzestreze oraşul cu un monument construit cu un adevărat gust artistic. Jip. INFORMATIUNI Congresul internaţional al presei Ni se telegrafiază din Paris, că comisiunea pentru organisarea congresului al 2-lea al presei s’a întrunit sub preşedenţia d-luî Singer, delegat austriac. Ea a adoptat, după raportul delegatului italian, un proect pentru constituirea unui birou central al asociaţiunilor presei şi a otărât ca viitorul congres să se ţie la Bordeaux de la 13 la 17 Septembre viitor. Azi se ţine la Sinaia un consiliu de miniştrii sub preşedenţia Suveranului. In acest scop au plecat aseară la Sinaia toţi miniştrii. ACCIDENTUL DIN GARA BUZEU Astăzi de dimineață, trenul accelerat No. 2, ce venea din Iași spre Capitală, s-a ciocnit, la intrarea în gara Buzoii, cu o mașină, care manevra pe linie. Au fost sfărâmate 6 vagoane, din cari 3 au fost răsturnate de pe șine, iar 3 cu totul sdrobite. Nici un accident de persoane, afară, că toţi călătorii s’a fi ales ca o mare spaimă. La ediţia II vom da detalii. Emigrarea Evreilor. Am dat ştirea, cum că la Iaşi, există o societate de emigrare a evreilor în Palestina. Complectăm acea ştire prin următoarele amănunte, ce ni se comunică de un prieten din localitate. Există deja de un an, în mai multe oraşe asemenea societăţi, a căror membrii colisează cu câte un leu pe lună. Sediul comitetului central e la Galaţi. Numărul familiilor ce sunt de trimis se fixează prin tragere la sorţi anual, dar numărul lor nu poate trece peste 50, şi din toate părţile unde există sub-comitete. Banca Rothschild din Paris, oferă cheltuelile de prima instalare, casă, pământ, unelte, evaluate la suma de 5000 lei de o familie. Banii însă se dau cu titlu de împrumut şi sunt rambursate în anuităţi, pe un termen ilimitat. nixin şi, dacă tu mă vi perdelui, numai lui singur, pe care’l cunoşti bine, ai putea sâ dai hârtiile ce’ţi încredinţez. „Elena ta" — Aţi cetit? întrebă Pyrame. — Da. — Nu merita poate munca de a resigila scrisoarea, dar am vroit, să vă arătă o lucrare bine făcută .— Eşti sigur, întrebă Rogin, că este în acesi plic o scrisoare asenimea cu asta ? — Vă îndoiți ? relua batrînul Cît de dibaci ași fi, abilitatea mea nu merge pînă a redita scrisorin acest gen. De altfel este ușor a ne asigura. Roger scoase o exclamație fără voie. Pyrame rupse sigilul scrisoare! originale. — Ce ai făcut ! Dar, zise Pyrane, ce am făcut astă noapte. Nu te necăji. Dacă țineți, vă voi fi da scrisoarea neatinsă în cîte va ore. Numai la ce vă maî poate servi ? Numai gîndiți, sper, s’o prezinți d-șoarei Clotilda ? — Pentru ce nu ? zise tînărul. Pentru ce nu s’ar asocia ea la o operă de reparaţie şi de justiţie ? O datoreşte asta adevărului, memoriei amicei sale. — Uitaţi, dle Roger, amorul adulter ce această scrisoare conţine, aceste’s chestiuni în care este greui de a amesteca o fată mare. D-l de Boismarin nu va permite-o niciodată, şi d-v. însuşi vă veţi gîndi de douâ ori înainte de a face acestui copil oarficare confidențe. — Ne trebue totuși aceste hârtii; ne trebue cu orice preț Am convingerea că ne va pune pe urmele culpabilului nepedepsit și că vom găsi primul indiciui a nevinovăției fratelui mefi. — Poate se fie bine, zise Pyrame. Renume a se știi cum vom putea se ni le procurăm. Asta mî se pare deosebit mai greoi decît descoperirile noastre din grădina englezească a d-voastră. Casa d lui Boismarin este riguros închisă visitatorilor, și cu mai mult rezon odaia fiicei sale. In timp ce el vorbia, Roger apropiase scrisoarea Elenei de copia lui Pyrante, și repăsese încrenenit. — In adevăr, zise el, din apaindouă scrisorile, nu mai știi care este cea adevărată. — Mă lauzi, zise bătrînul roșind de mindrie, dar nu pot zice contrarul. Dacă nu m’ați cunoaște de mult n’ați îndrăzni a vă nara un mic incident ce mi s’a întîmplat, într’o zi. (Va urma)