Lupta, octombrie 1895 (Anul 12, nr. 2684-2707)

1895-10-26 / nr. 2704

IN TARA Da an........................................ Sease luai . . Trei luai . . Pentru invStători pe un an . . . . . 30 „ IN STRAINETATE Dn an................................... Sease luni .......................... • • 25 I, Trei luai................................... . . 15 . ■umérul 15 Bani REDACTIUNEA : PA§A(}IU­L ROMAM Rio. 13. ORGAN DEMOCRAT-RADICAL MURCtURII Pe pagina iil. 30 litere, corp zfg. . . 1 leu linia ii ff IV I, . . . . 25 bani lini» la terţe ti reclame , „ v . . 2 lei linia Pentru anunctarfg» se adresa: LA­­ Administrația Ziarului Un numftr vaohUk 50 bani _xi=cx..-:i -l:------x- 1 ..-■-■wan..--.. i r ■ m ■■*.-«» ■. ■. ' --*J ADMINISTRAȚI­UNEA : * STRADA SFAMTII 10­1« A No. 11. PARTIDUL LIBERAL Perioada electorală a început. Era li­bertate! electorale s’a deschis! Ori­ce s’ar zice, e vădit că liberalismul cu for­mele luî umflate și fără miez este în de­­cadei'.* Este in decădere la noi, după cum este peste tot locul. Din vechiul libe­ralism, care pasiona odată opinia pu­blică, nu au rămas de­cît oameni, cari să zic liberali, procedeuri, cari sunt învechite, şi fraze, cari te fac să rîzî! Miezul a dispărut de mult. Şi acest miez nu a dispărut fiind­că nu­mai sunt oameni ca Brătianu, Rosetti, Kogălniceanu, ci fiind­că faza poli­tică, care dăduse naştere liberalismu­lui, a trecut­ . „ Liberalismul şi-a avut raţiunea lui de a fi pe cît timp erea o stare so­cială înapoiată, la care clasa domi­­minantă de atunci ţinea, pe cît timp erea nevoe de a lupta, pentru a in­troduce aparatul constituţional şi par­lamentar în ţară. El a fost în apogeul său în toata perioada, în care a fost nevoe de lup­tă şi de sacrificii ca instituţiile ac­tuale să se împlânte in ţară. A fost o epocă in care, în adevăr fraza sonoră, declaraţiile de principii, tiradele asupra drepturilor imprescrip­tibile ale naţiune!, mergeau de mi­nune, căci erau­­oameni, cari negau toate acestea. Liberalii au făcut ţărei educaţia po­litică, ei ne au deprins cu ideile, pre­cum : libertatea presei, a întrunirilor, liberile alegeri, sanctitatea parlamen­tarismului etc. etc. Greşala lor este, că şi astăzi au ră­mas tot la acel bagagiu, de­şi ţara s’a schimbat, a mers înainte, de şi pe dînsa nu o mai preocupă chestiele constituţionale şi arguţiile demago­gice, ci simte nevoia, de a i se da lu­cruri mult maî organice, mai con­crete. Aşa, alegeri libere, atîrnă mai mai mult de alegători, de cit de gu­vern. Guvernul poate face ca alege­rile să nu fie libere. El este neputin­cios de a le face libere. Iată unde să înșală d. Eleva. De acea cetăţenii—nu vorbesc de politician! — nu să pasionează de a­­ceastă chestie. De altminterea idealul nu este să ai un parlament liber ales, ci ca acel parlament să fie mai capabil şi să simtă mai adine nevoile ţărei. Or,a­­ceasta nu depinde de alegători, ci de partidele şi de oamenii, cari să pre­zintă în luptă cerând voturile alegă­torilor. Nu este de ajuns numai, ca alegă­torii să fie liberi. Să mai cere ca can­didaţii să fie pătrunşi de problemele sociale şi economice. Un liber ales nu capătă prin aceasta toate calităţile u­­nui serios deputat şi senator. Fiind aşa, întreb pe d-nii liberali Cum că pregătiţi alegeri libere, şi admit că este aşa, dar pregătit-aţi şi partidul să fie la înălţimea misiune! ce aveţi ? . . Unde vă sunt candidaţii serioşi, a­­dînc pătrunşi de cîte­va reforme or­ganice, gata a le transforma in pro­­ecte de lege, odată ajunşi in parla­ment ? . Să zicem, că cu fraze şi cu promi­siuni veți căpăta voturi. Dar cu fraze puteți oare face legi ? Aş vroi să văd pe candidatul liberal, care să-mi spue ce vrea în materie de impozite, de chestii economice, de nevoi sociale cu privire la diferitele pături sociale, şi mai cu seamă cu privire la cea mai numeroasă şi mai nepăstuită. Apoi, atunci cum aveţi să legiferaţi ? Cu ce aveţi să guvernaţi ţara ? Şi cum credeţi că vă veţi menţine la putere astăzi, cînd sunt atitea ele­mente vii şi consciente in ţară, cu expediente de azi pînă mîine, sau cu discursuri pe tema «ciocoilor» etc. ? La noi in ţară faţă ce sărăcia inte­lectuală şi cu seceta de idei, cari domnesc în partidul liberal, greuta­tea nu este pentru dînsul de a ajunge la putere. Asta este uşor, de vreme ce alte partide mici nu sunt organi­zate în acest scop. Regele să fi voit să dea puterea altora, nu ar fi avut .Dificultatea pentru liberali este, de a se menţine la putere. Deja, rîndul trecut, numai graţie evenimentelor exterioare şi de stabi­lire politică a statului, precum: res­­boiul, independenţa, regalitatea etc., partidul liberal a putut să se menţie la putere şi avea în frunte pe Ion Brătianu. Să nu uite d-nii liberali, că au mai trecut opt ani de atunci şi că, cu cît­­ timpul merge şi ideile înaintează, cu­­ atît dificultatea de a sta la cîrmă, pentru un guvern este din ce in ce maî mare. Şi când vedem, că liberalii astăzi sunt maî puţin pregătiţi de cât cum erau cu zece ani in urmă nu am dreptul să fac cele mai pesimiste pro­nosticuri pentru prestigiul şi durabi­litatea putereî lor ? Iată reflecţiile pe cari le supun ce­lor mai serioşî dintre ei, şi nu cred că evenimentele mă vor desminţi. CAMERILE In sfîrşit liberalii s’au scăpat ieri şi de Camerile alese sub guvernul conser­vator. După prefecţi, consilii comunale, tre­buia să vie şi rîndul Camerilor. Cu cîtă plăcere a citit ieri d. Sturdza decretul de disolvare î Cu ce bucurie l’a aplaudat poporul ! Şi de astă dată însă am constatat cu plăcere delicateţa de inimă şi de senti­mente care caracteriză pe femeia romînă. Absolut nici o femee nu venise să asiste la acest masacru, la acest carnagiu în­fiorător. Numai poporul liberal, naţia mahalale­lor înregimentate, surîdea, rîdea, hohotea cu feţele injectate, cu ochii eşiţi din or­bite, se desfătau cetăţenii pacinici la ve­derea celor 300 despuiaţi de imunitatea parlamentară. De alt-fel tot-d’a­una acest soi de oameni s’au bucurat de căderea celor mari. Ei aplaudau şi se bucurau la apariţia lui Pallade. Dar pe cine vroiţi să adore aceşti oameni ? Nu ştiţi că chiar o fată de prinţ, Piameta s’a amorezat de cioba­nul Pipo, pentru că acesta mînca şapte străchini cu varză ? — Ce putere stomacală ! strigă cetă­ţenii, ca şi Flameta, şi cad în admirare faţă de d. Pallade. Dar cea­ ce a impresionat şi de astă dată mai mult publicul a fost tot demnitatea şi consecvenţa d-lui D. Sturdza. După cum n’a cedat o iotă din tot ce a susţinut în chestia naţională, tot aşa nu a revenit asupra nici uneia din insultele a­­dresate Mitropolitului Primat. Imediat ce a intrat în incinta Camerei s’a dus drept la Mitropolitul Ghenadie şi după ce i-a muşcat mîna, o oră întreagă l’a insultat şi l’a batjocorit, erea aşa de dîrj­ă. Sturdza încît i-a vorbit în toată a­­ceastă nesfîrşită oră cu capul plecat, cu ochii în jos. «Nici nu să înjoseşte să se uite la el» spunea un cetăţean radios de lecţia pe care o administra — coram po­­pula—d. Sturdza, Mitropolitului Primat. Pe banca ministerială ereau toate ex­celenţele, dar putem spune fără teamă de a greşi, că erea o singură figură, aceea a d-luî Stoicescu. Privindu-1 cu o duio­şie fără margini, Tănase bărbierul escla­­mă poporului: — Iată patronul prăvăliei mele ! L’am găsit, am să-i pun portretul în vitrină ! Şi Barbu şi Manoleche, după cîte­va momente, au ţinut să imiteze pe şeful lor şi să arate şi ei, că nu au să retracteze nimic din toate cîte au scris în «Voinţa» despre mitropolitul care a înjosit scaunul metropolitan, despre omul care s’a înves­tit cu cea mai mare demnitate, cumpărînd’o la mezat. S’au dus şi ei de i-au repetat, cu capetele plecate—în semn de dispreţ— toate cele ce au scris. Şi mitropolitul milostiv cum trebue să fie un păstor al oilor luî Dumnezeu, i-a bine-cuvîntat pe toţi, sărutîndu-i pe frunte. — Uite-l cum se umileşte acum ! stri­gau cetăţenii, dar nu merge, d. Sturdza nu se dă după păr ! In sfîrşit s’a citit mesagiul. Alegerile de Senat au să se facă, ca nici­odată înain­tea alegerilor pentru Cameră. Și după citirea decretului, d. Fleva strigă: — Iată încă o dovadă că alegerile au să fie libere! — Libere, coane Nicule, îi spune un li­beral, dar eu tot te rog să me dai pe lista prefectului. Cînd să se scoboare id. Sturdza de la tribună, d. I. H. Pop, de la Slatina, se ri­dică și strigă cu putere: — Dar cu pompierul de la Slatina ce faceţi ? 7. CHESTIA NATIONALA s­i D. D. STURDZA Continuăm, după cum am promis, a pune pe două coloane ideile d-luî Sturdza, în această chestie, pentru a se­ vedea, cum să ţine de angajamentele luate în opoziţie acum când e Prim-ministru.­­ Discursul d-luî D. Sturdza rostit în şedinţa Senatului de la 9 Decem­brie 1894 (în opoziţie). Întrunirea din Iaşi 13 Octombrie 1895. In special, în cestiunea naţională situa­ţi­unea noastră este clară şi netedă. Avem sa ne abţinem cu toţii de la ori­ce act de agitaţie in afacerile interioare ale Statelor vecine şi în special ale mo­narhiei austro-ungare. Am fost acusaţi de iredentism, adică de a împinge în Regatul ungar la nesupu­nere la legi şi la desordine. Aceasta nu a fost în gîndul nostru. Nici o dată nu am aparţinut unei asemenea direcţiuni politice, fiind­că retorsiunea ar fi putut fi pentru noi foarte periculoasă, şi pentru că în deosebi monarhia austro-ungară, ast­fel cum e constituită, este o necesi­tate de prima ordine pentru echilibrul eu­ropean ca şi pentru siguranţa Regatului nostru. In această privinţă nu pot exista cugetări deosebite, şi nici nu au existat. Iredentismul romînesc este o absurditate şi românul tot-d’auna s’a ferit de a fi absurd în conducerea intereselor sale. Nici o minte sănătoasă în Romînia nu se gin­­esce la iredentism sau­ dacoroma­­nism. Avem destul de lucrat în propria noastră țară. S’a mai respindit încă o vorbă, că ne amestecăm în afacerile interioare ale Regatului ungar. Nici aceasta nu este exact. O dorinţă însă ne cuprinde pe toţi : ca neînţelegerile şi vrajba dintre Romînî şi Maghiari să înceteze şi ca o armonie frăţească să domnească între ei,, căci in­terese reciproce cer ca Regatul Romînieî să întreţie cu Regatul vecin relaţiunile cele mai amicale. Asupra situaţiunei de astăzi planează un mare act de spontanea voinţă a Imperatului-Rege Francisc-Iosif, un act care este, tot ce odată, un semn bun pentru viitor. Şi noi, în Regatul Ro­mîniei, ne bucurăm de acest act, precum ne bucurăm de ori­ce act, care aşează pe baze temeinice relaţiunile noastre cu Aus­­tro-Ungaria, liniştind la noi spiritele ţi întărind dincolo armonia, căci silinţele noastre trebuie să tindă a menţine între amîndoue Statele relaţiunile cele maî a­­micale. Acestea sunt ideile, cari ne-au condus în­tot­d’auna, şi cari ne vor conduce şi de azi înainte în politica noastră cu alte State. Se sugrumă dincolo o treime a nea­mului nostru. Iată cestiunea naţională. Această treime a neamului nostru, care se sugrumă, s­rigă la cer de durere şi de îngrijire ! Ea strigă pînă la cer: Nu voim să fim sugrumaţi ! Voim să rămînem Ro­mân!. Iată cestiunea naţională. Glasul Romînilor în pericol trece peste Carpaţi în valea Dunărei, şi ne înfiorează pe toţi. Iată cestiunea naţională. Şi noi să ne închidem ochii ? Să ne închidem urechile ? Să ne închidem inimile ? Să ne închidem, cugetările ? Să devenim o bucată de peatră neîn­ţelegătoare ? De lor sute de ani a fost poporul român oprimat, asuprit, umilit. După sute de ani a venit secolul al nouă­spre­zecilea, seco­lul liberatoriu, care a ridicat şi clasele so­ciale şi popoarele, le-a scos din suferinţe şi întunerecime, le-a dat­ vieaţă, şi-a făcut oameni. Şi acum cînd şi Romînii începură a respira aer liber, bine­făcător, întăritor, cînd şi Romînii se credeau siguri că vor putea trăi în pace şi linişte, că vor putea respira ca cetăţeni liberi, privind viitorul cu încredere; atunci s’a aruncat peste eî un alt popor pe care îl socoteam ca­­ frate şi ca amic, pentru că trăia şi vie- l ţuia cu poporul nostru la un loc, în a- a­ceeaşi ţară, s'a ridicat cu mină vrăj­­măşească ca să’l desfiinţeze, lată cestiunea naţională. Puteţi d-voastră să o înlătura­ţi nu­mai cu fraze diplomatice ? Nu puteţi! Atunci e de datorie să spuneţi clar Maghiarilor cum stau, lucrurile, şi să nu vă mai căsniţi să le daţi pe furiş mină de ajutor, căci aceasta complică numai situaţiunea şi o face încă mai primejdioasă. Se vorbeşte de usurile parlamentare, a­­mestecul ţărilor în afacerile lor interioare. Nevoile oamenilor, ideile secolului sunt mai mari de­cît toate datinele, de­cît toate obiceiurile. Acestea au, va­loarea lor deplină şi neştirbită, cînd lucrurile stau în linişte şi ordine, dar cînd situaţiunile ies din calea normală, atunci acele nevoi anormale îşi des­chid calea. Ast­fel stă în circumstan­ţele de faţă. (Va urma) ÎNCĂ o DOVADA Eri s’a citit camerelor decretul de di­zolvare. Am intrat deci în perioada elec­torală și încă intr’o perioadă foarte scurtă. De sigur că partidele politice și mai ales guvernul trebue să spue alegătorilor ce au de gînd să facă. Guvernul n’a spus pînă acuma de cît un singur lucru, că va face alegeri libere. Mai bine zis, dintre toţi miniştrii numai d. Fleva şi-a repetat vechiul strigăt: Vrem alegeri libere. In­colo nimic. Adică cînd zic nimic, nu sunt tocmai în adever. Guvernul acesta, care nu este obişnuit să promită, dar să facă reformele mari, a mai făcut o reformă de care ţara nu va putea să nu-î ţie socoteală. • A intervertit ordinea în care s’au făcut tot-d’auna alegerile. Pînă acum se făceau mai întîiu alegerile de Cameră şi apoi a­­legerile de Senat. De astă-dată vom avea întîiu alegerile de Senat şi apoi pe cele de Cameră. Toată lumea discută această reformă, şi gazetele conservatoare pătimaşe cum sunt în discuţiune, văd în această măsură, una din sforile imensului aparat de tragere­­pe­ sfoară pregătit de guvern nu numai pentru inamici, dar chiar şi pentru amici. Sa ne dea voe confraţii noştri! să le spunem, că de­şi este exact că ci­nteva e negru, nu noi avem să negăm aceasta, dar domniile lor prea ved în negru. Şi reforma de care vorbim e făcută ca să asigure libertatea alegerilor. Da, să ştiţi că este aşa. Dar ce se face în mo­mentul actual în ţară în alt scop, de­cît acela de a asigura libertatea alegerilor ? Veţi zice însă : cum se poate că această întervertire a alegerilor să asigure liber­tatea alegerilor ? Foarte uşor. In alegeri se fac diferite feluri de in­gerinţe, nu sunt numai cele materiale, mai sunt şi ingerinţele morale şi chiar cele fizice. Şi ingerinţele fizice sînt cele mai teri­bile. Guvernele trecute au mers pe calea aceasta pînă la bîtă şi chinoros. Ei bine, pînă acolo împinge d. Fleva, puritatea li­bertăţei în alegeri în cît ţinînd seamă de bătrîneţea alegătorilor pentru Senat, n’a vroit să profite de această slăbiciune a lor şi a decis ca în loc să fie nevoiţi să se agite şapte zile, bătrînii să dea lupta maî întîiu. Ast­fel, nu numai toată libertatea o vor avea alegătorii de Senat, dar vor dis­pune şi de toată forţa lor cînd se tor prezenta la urnă. O libertate­ de alegeri maî ideală nu poate visa nimeni. Hotărît, rămîne vecinie şi pentru toate adeverată vorba bătrînească : lucrurile bune se capătă cu greu. Două­zeci şi cinci de ani de cînd lupta d. Fleva pentru alegeri libere şi tot­­d’auna bîta şi Ingerinţele de tot soiul au $ domnit în alegeri. Azi soarele libertăţei a triumfat, norii chinorosului s’au­ eva­porat. Auziţi idee piramidală ! Nu me pot opri de a felicita pe d. Fleva, pentru­­această mirobolantă şi năstruşnică idee. Să ga­rantezi libertatea alegerilor intervertind ordinea lor. E piramidal tribunal. Jip. Z­IGZA Q- T­­IR, I MARFA., Mere are de vin­zare, El le vinde pe 'ndelete, Le mănîncă dacă ’i vine Şi de foame şi de sete... * Are fata două mere... Nu le are de vînzare... Fată mare­­... Dacă foamea o sileşte, De-î săracă biata fată Cîţî n’o cată!... Ea ’şî dă merele atuncea Far’ să vrea — Le mănîncă alţii însă Ca să se hrănească ca ! Piron Incidentele din DiaiMir Constantinopol, 5 Noembre. — Incidentele din Diarbekir au fost mult mai grave de­cît s'au anun­ţat în mod oficial. Aserţiunea după care armenii ar fi fost agresorii, este desmin­­ţită de un raport recent al capu­­ţinilor francesî, cari locuesc acolo, raport care zice că Zelen, şeful Kuropilor, foarte considerat în cer­curile turceşti şi ale cărui provo­cări fanatice au necesitat deja, în aprilie trecut, o intervenţie diplo­matică, a reluat agitaţiunile sale Printre Mahometans Aust fapt dă loc la temeri se­rioase de conflicte sîngeroase. O FARSA S’a făcut sgomot zilele acestea cu circulările şi adresele d-luî Fleva re­lative la presă. Unele ziare, indepen­dente au felicitat chiar pe d. Fleva pentru marea condescendenţă ce ara­tă pressei. Noi am zîmbit. Ştim ce trucuri sunt capabili să inventeze tribunii, pen­­tru­ ca să se facă simpatici poporului. S’a publicat chiar şi prin «Monitor» înştiinţarea d-luî Fleva prin care se­­ anunţa că ziariştii vor putea lua ori­­­­ce informaţii de la Minister, iar d. director al «Monitorului» fixase chiar ora la care se pot lua de la «Monitor» ori­ce informaţie. Mais rose, eile n’a vecut qae l’espace d’un matin. Acum la Minister ni să spunem că s’a luat altă decisiune, se trimite di­rect de către Minister, printr’’un cu­rier special, informaţiile la gazete. Iar cei de la «Monitor» au revocat pur şi simplu prima­ mesură. Artificiile au început să se stingă. Nu ne surprinde loc. Ne am aştep­tat la aceasta. Ştim perfect că tribunii au meşte­şugul de a înlocui faptele cu frazele umflate, bombastice, elastice. .. Memoriele Regelui 1­8 nt 3 Desvoltarea liniştita în interior 22 Mai, (3 Iunie.— Domnul, înto­vărăşit de o suită numeroasă se duce la trecătoarea de la Vulcan şi trece călare pe valea îngustă pe care tre­bue să treacă drumul de fier de la Petroşani. Această linie o să­­fie deo­sebit de folositoare României, pentru că dupe facerea ei cărbunii de pămint de la Petroşeni au să vie în ţară mai uşor şi mai eftini şi au să pue capăt

Next