Lupta, octombrie 1895 (Anul 12, nr. 2684-2707)
1895-10-26 / nr. 2704
IN TARA Da an........................................ Sease luai . . Trei luai . . Pentru invStători pe un an . . . . . 30 „ IN STRAINETATE Dn an................................... Sease luni .......................... • • 25 I, Trei luai................................... . . 15 . ■umérul 15 Bani REDACTIUNEA : PA§A(}IUL ROMAM Rio. 13. ORGAN DEMOCRAT-RADICAL MURCtURII Pe pagina iil. 30 litere, corp zfg. . . 1 leu linia ii ff IV I, . . . . 25 bani lini» la terţe ti reclame , „ v . . 2 lei linia Pentru anunctarfg» se adresa: LA Administrația Ziarului Un numftr vaohUk 50 bani _xi=cx..-:i -l:------x- 1 ..-■-■wan..--.. i r ■ m ■■*.-«» ■. ■. ' --*J ADMINISTRAȚIUNEA : * STRADA SFAMTII 101« A No. 11. PARTIDUL LIBERAL Perioada electorală a început. Era libertate! electorale s’a deschis! Orice s’ar zice, e vădit că liberalismul cu formele luî umflate și fără miez este în decadei'.* Este in decădere la noi, după cum este peste tot locul. Din vechiul liberalism, care pasiona odată opinia publică, nu au rămas decît oameni, cari să zic liberali, procedeuri, cari sunt învechite, şi fraze, cari te fac să rîzî! Miezul a dispărut de mult. Şi acest miez nu a dispărut fiindcă numai sunt oameni ca Brătianu, Rosetti, Kogălniceanu, ci fiindcă faza politică, care dăduse naştere liberalismului, a trecut . „ Liberalismul şi-a avut raţiunea lui de a fi pe cît timp erea o stare socială înapoiată, la care clasa domiminantă de atunci ţinea, pe cît timp erea nevoe de a lupta, pentru a introduce aparatul constituţional şi parlamentar în ţară. El a fost în apogeul său în toata perioada, în care a fost nevoe de luptă şi de sacrificii ca instituţiile actuale să se împlânte in ţară. A fost o epocă in care, în adevăr fraza sonoră, declaraţiile de principii, tiradele asupra drepturilor imprescriptibile ale naţiune!, mergeau de minune, căci erauoameni, cari negau toate acestea. Liberalii au făcut ţărei educaţia politică, ei ne au deprins cu ideile, precum : libertatea presei, a întrunirilor, liberile alegeri, sanctitatea parlamentarismului etc. etc. Greşala lor este, că şi astăzi au rămas tot la acel bagagiu, deşi ţara s’a schimbat, a mers înainte, de şi pe dînsa nu o mai preocupă chestiele constituţionale şi arguţiile demagogice, ci simte nevoia, de a i se da lucruri mult maî organice, mai concrete. Aşa, alegeri libere, atîrnă mai mai mult de alegători, de cit de guvern. Guvernul poate face ca alegerile să nu fie libere. El este neputincios de a le face libere. Iată unde să înșală d. Eleva. De acea cetăţenii—nu vorbesc de politician! — nu să pasionează de această chestie. De altminterea idealul nu este să ai un parlament liber ales, ci ca acel parlament să fie mai capabil şi să simtă mai adine nevoile ţărei. Or,aceasta nu depinde de alegători, ci de partidele şi de oamenii, cari să prezintă în luptă cerând voturile alegătorilor. Nu este de ajuns numai, ca alegătorii să fie liberi. Să mai cere ca candidaţii să fie pătrunşi de problemele sociale şi economice. Un liber ales nu capătă prin aceasta toate calităţile unui serios deputat şi senator. Fiind aşa, întreb pe d-nii liberali Cum că pregătiţi alegeri libere, şi admit că este aşa, dar pregătit-aţi şi partidul să fie la înălţimea misiune! ce aveţi ? . . Unde vă sunt candidaţii serioşi, adînc pătrunşi de cîteva reforme organice, gata a le transforma in proecte de lege, odată ajunşi in parlament ? . Să zicem, că cu fraze şi cu promisiuni veți căpăta voturi. Dar cu fraze puteți oare face legi ? Aş vroi să văd pe candidatul liberal, care să-mi spue ce vrea în materie de impozite, de chestii economice, de nevoi sociale cu privire la diferitele pături sociale, şi mai cu seamă cu privire la cea mai numeroasă şi mai nepăstuită. Apoi, atunci cum aveţi să legiferaţi ? Cu ce aveţi să guvernaţi ţara ? Şi cum credeţi că vă veţi menţine la putere astăzi, cînd sunt atitea elemente vii şi consciente in ţară, cu expediente de azi pînă mîine, sau cu discursuri pe tema «ciocoilor» etc. ? La noi in ţară faţă ce sărăcia intelectuală şi cu seceta de idei, cari domnesc în partidul liberal, greutatea nu este pentru dînsul de a ajunge la putere. Asta este uşor, de vreme ce alte partide mici nu sunt organizate în acest scop. Regele să fi voit să dea puterea altora, nu ar fi avut .Dificultatea pentru liberali este, de a se menţine la putere. Deja, rîndul trecut, numai graţie evenimentelor exterioare şi de stabilire politică a statului, precum: resboiul, independenţa, regalitatea etc., partidul liberal a putut să se menţie la putere şi avea în frunte pe Ion Brătianu. Să nu uite d-nii liberali, că au mai trecut opt ani de atunci şi că, cu cît timpul merge şi ideile înaintează, cu atît dificultatea de a sta la cîrmă, pentru un guvern este din ce in ce maî mare. Şi când vedem, că liberalii astăzi sunt maî puţin pregătiţi de cât cum erau cu zece ani in urmă nu am dreptul să fac cele mai pesimiste pronosticuri pentru prestigiul şi durabilitatea putereî lor ? Iată reflecţiile pe cari le supun celor mai serioşî dintre ei, şi nu cred că evenimentele mă vor desminţi. CAMERILE In sfîrşit liberalii s’au scăpat ieri şi de Camerile alese sub guvernul conservator. După prefecţi, consilii comunale, trebuia să vie şi rîndul Camerilor. Cu cîtă plăcere a citit ieri d. Sturdza decretul de disolvare î Cu ce bucurie l’a aplaudat poporul ! Şi de astă dată însă am constatat cu plăcere delicateţa de inimă şi de sentimente care caracteriză pe femeia romînă. Absolut nici o femee nu venise să asiste la acest masacru, la acest carnagiu înfiorător. Numai poporul liberal, naţia mahalalelor înregimentate, surîdea, rîdea, hohotea cu feţele injectate, cu ochii eşiţi din orbite, se desfătau cetăţenii pacinici la vederea celor 300 despuiaţi de imunitatea parlamentară. De alt-fel tot-d’auna acest soi de oameni s’au bucurat de căderea celor mari. Ei aplaudau şi se bucurau la apariţia lui Pallade. Dar pe cine vroiţi să adore aceşti oameni ? Nu ştiţi că chiar o fată de prinţ, Piameta s’a amorezat de ciobanul Pipo, pentru că acesta mînca şapte străchini cu varză ? — Ce putere stomacală ! strigă cetăţenii, ca şi Flameta, şi cad în admirare faţă de d. Pallade. Dar cea ce a impresionat şi de astă dată mai mult publicul a fost tot demnitatea şi consecvenţa d-lui D. Sturdza. După cum n’a cedat o iotă din tot ce a susţinut în chestia naţională, tot aşa nu a revenit asupra nici uneia din insultele adresate Mitropolitului Primat. Imediat ce a intrat în incinta Camerei s’a dus drept la Mitropolitul Ghenadie şi după ce i-a muşcat mîna, o oră întreagă l’a insultat şi l’a batjocorit, erea aşa de dîrjă. Sturdza încît i-a vorbit în toată această nesfîrşită oră cu capul plecat, cu ochii în jos. «Nici nu să înjoseşte să se uite la el» spunea un cetăţean radios de lecţia pe care o administra — coram popula—d. Sturdza, Mitropolitului Primat. Pe banca ministerială ereau toate excelenţele, dar putem spune fără teamă de a greşi, că erea o singură figură, aceea a d-luî Stoicescu. Privindu-1 cu o duioşie fără margini, Tănase bărbierul esclamă poporului: — Iată patronul prăvăliei mele ! L’am găsit, am să-i pun portretul în vitrină ! Şi Barbu şi Manoleche, după cîteva momente, au ţinut să imiteze pe şeful lor şi să arate şi ei, că nu au să retracteze nimic din toate cîte au scris în «Voinţa» despre mitropolitul care a înjosit scaunul metropolitan, despre omul care s’a învestit cu cea mai mare demnitate, cumpărînd’o la mezat. S’au dus şi ei de i-au repetat, cu capetele plecate—în semn de dispreţ— toate cele ce au scris. Şi mitropolitul milostiv cum trebue să fie un păstor al oilor luî Dumnezeu, i-a bine-cuvîntat pe toţi, sărutîndu-i pe frunte. — Uite-l cum se umileşte acum ! strigau cetăţenii, dar nu merge, d. Sturdza nu se dă după păr ! In sfîrşit s’a citit mesagiul. Alegerile de Senat au să se facă, ca niciodată înaintea alegerilor pentru Cameră. Și după citirea decretului, d. Fleva strigă: — Iată încă o dovadă că alegerile au să fie libere! — Libere, coane Nicule, îi spune un liberal, dar eu tot te rog să me dai pe lista prefectului. Cînd să se scoboare id. Sturdza de la tribună, d. I. H. Pop, de la Slatina, se ridică și strigă cu putere: — Dar cu pompierul de la Slatina ce faceţi ? 7. CHESTIA NATIONALA si D. D. STURDZA Continuăm, după cum am promis, a pune pe două coloane ideile d-luî Sturdza, în această chestie, pentru a se vedea, cum să ţine de angajamentele luate în opoziţie acum când e Prim-ministru. Discursul d-luî D. Sturdza rostit în şedinţa Senatului de la 9 Decembrie 1894 (în opoziţie). Întrunirea din Iaşi 13 Octombrie 1895. In special, în cestiunea naţională situaţiunea noastră este clară şi netedă. Avem sa ne abţinem cu toţii de la orice act de agitaţie in afacerile interioare ale Statelor vecine şi în special ale monarhiei austro-ungare. Am fost acusaţi de iredentism, adică de a împinge în Regatul ungar la nesupunere la legi şi la desordine. Aceasta nu a fost în gîndul nostru. Nici o dată nu am aparţinut unei asemenea direcţiuni politice, fiindcă retorsiunea ar fi putut fi pentru noi foarte periculoasă, şi pentru că în deosebi monarhia austro-ungară, astfel cum e constituită, este o necesitate de prima ordine pentru echilibrul european ca şi pentru siguranţa Regatului nostru. In această privinţă nu pot exista cugetări deosebite, şi nici nu au existat. Iredentismul romînesc este o absurditate şi românul tot-d’auna s’a ferit de a fi absurd în conducerea intereselor sale. Nici o minte sănătoasă în Romînia nu se ginesce la iredentism sau dacoromanism. Avem destul de lucrat în propria noastră țară. S’a mai respindit încă o vorbă, că ne amestecăm în afacerile interioare ale Regatului ungar. Nici aceasta nu este exact. O dorinţă însă ne cuprinde pe toţi : ca neînţelegerile şi vrajba dintre Romînî şi Maghiari să înceteze şi ca o armonie frăţească să domnească între ei,, căci interese reciproce cer ca Regatul Romînieî să întreţie cu Regatul vecin relaţiunile cele mai amicale. Asupra situaţiunei de astăzi planează un mare act de spontanea voinţă a Imperatului-Rege Francisc-Iosif, un act care este, tot ce odată, un semn bun pentru viitor. Şi noi, în Regatul Romîniei, ne bucurăm de acest act, precum ne bucurăm de orice act, care aşează pe baze temeinice relaţiunile noastre cu Austro-Ungaria, liniştind la noi spiritele ţi întărind dincolo armonia, căci silinţele noastre trebuie să tindă a menţine între amîndoue Statele relaţiunile cele maî amicale. Acestea sunt ideile, cari ne-au condus întotd’auna, şi cari ne vor conduce şi de azi înainte în politica noastră cu alte State. Se sugrumă dincolo o treime a neamului nostru. Iată cestiunea naţională. Această treime a neamului nostru, care se sugrumă, srigă la cer de durere şi de îngrijire ! Ea strigă pînă la cer: Nu voim să fim sugrumaţi ! Voim să rămînem Român!. Iată cestiunea naţională. Glasul Romînilor în pericol trece peste Carpaţi în valea Dunărei, şi ne înfiorează pe toţi. Iată cestiunea naţională. Şi noi să ne închidem ochii ? Să ne închidem urechile ? Să ne închidem inimile ? Să ne închidem, cugetările ? Să devenim o bucată de peatră neînţelegătoare ? De lor sute de ani a fost poporul român oprimat, asuprit, umilit. După sute de ani a venit secolul al nouăsprezecilea, secolul liberatoriu, care a ridicat şi clasele sociale şi popoarele, le-a scos din suferinţe şi întunerecime, le-a dat vieaţă, şi-a făcut oameni. Şi acum cînd şi Romînii începură a respira aer liber, binefăcător, întăritor, cînd şi Romînii se credeau siguri că vor putea trăi în pace şi linişte, că vor putea respira ca cetăţeni liberi, privind viitorul cu încredere; atunci s’a aruncat peste eî un alt popor pe care îl socoteam ca frate şi ca amic, pentru că trăia şi vie- l ţuia cu poporul nostru la un loc, în a- aceeaşi ţară, s'a ridicat cu mină vrăjmăşească ca să’l desfiinţeze, lată cestiunea naţională. Puteţi d-voastră să o înlăturaţi numai cu fraze diplomatice ? Nu puteţi! Atunci e de datorie să spuneţi clar Maghiarilor cum stau, lucrurile, şi să nu vă mai căsniţi să le daţi pe furiş mină de ajutor, căci aceasta complică numai situaţiunea şi o face încă mai primejdioasă. Se vorbeşte de usurile parlamentare, amestecul ţărilor în afacerile lor interioare. Nevoile oamenilor, ideile secolului sunt mai mari decît toate datinele, decît toate obiceiurile. Acestea au, valoarea lor deplină şi neştirbită, cînd lucrurile stau în linişte şi ordine, dar cînd situaţiunile ies din calea normală, atunci acele nevoi anormale îşi deschid calea. Astfel stă în circumstanţele de faţă. (Va urma) ÎNCĂ o DOVADA Eri s’a citit camerelor decretul de dizolvare. Am intrat deci în perioada electorală și încă intr’o perioadă foarte scurtă. De sigur că partidele politice și mai ales guvernul trebue să spue alegătorilor ce au de gînd să facă. Guvernul n’a spus pînă acuma de cît un singur lucru, că va face alegeri libere. Mai bine zis, dintre toţi miniştrii numai d. Fleva şi-a repetat vechiul strigăt: Vrem alegeri libere. Incolo nimic. Adică cînd zic nimic, nu sunt tocmai în adever. Guvernul acesta, care nu este obişnuit să promită, dar să facă reformele mari, a mai făcut o reformă de care ţara nu va putea să nu-î ţie socoteală. • A intervertit ordinea în care s’au făcut tot-d’auna alegerile. Pînă acum se făceau mai întîiu alegerile de Cameră şi apoi alegerile de Senat. De astă-dată vom avea întîiu alegerile de Senat şi apoi pe cele de Cameră. Toată lumea discută această reformă, şi gazetele conservatoare pătimaşe cum sunt în discuţiune, văd în această măsură, una din sforile imensului aparat de tragerepe sfoară pregătit de guvern nu numai pentru inamici, dar chiar şi pentru amici. Sa ne dea voe confraţii noştri! să le spunem, că deşi este exact că cinteva e negru, nu noi avem să negăm aceasta, dar domniile lor prea ved în negru. Şi reforma de care vorbim e făcută ca să asigure libertatea alegerilor. Da, să ştiţi că este aşa. Dar ce se face în momentul actual în ţară în alt scop, decît acela de a asigura libertatea alegerilor ? Veţi zice însă : cum se poate că această întervertire a alegerilor să asigure libertatea alegerilor ? Foarte uşor. In alegeri se fac diferite feluri de ingerinţe, nu sunt numai cele materiale, mai sunt şi ingerinţele morale şi chiar cele fizice. Şi ingerinţele fizice sînt cele mai teribile. Guvernele trecute au mers pe calea aceasta pînă la bîtă şi chinoros. Ei bine, pînă acolo împinge d. Fleva, puritatea libertăţei în alegeri în cît ţinînd seamă de bătrîneţea alegătorilor pentru Senat, n’a vroit să profite de această slăbiciune a lor şi a decis ca în loc să fie nevoiţi să se agite şapte zile, bătrînii să dea lupta maî întîiu. Astfel, nu numai toată libertatea o vor avea alegătorii de Senat, dar vor dispune şi de toată forţa lor cînd se tor prezenta la urnă. O libertate de alegeri maî ideală nu poate visa nimeni. Hotărît, rămîne vecinie şi pentru toate adeverată vorba bătrînească : lucrurile bune se capătă cu greu. Douăzeci şi cinci de ani de cînd lupta d. Fleva pentru alegeri libere şi totd’auna bîta şi Ingerinţele de tot soiul au $ domnit în alegeri. Azi soarele libertăţei a triumfat, norii chinorosului s’au evaporat. Auziţi idee piramidală ! Nu me pot opri de a felicita pe d. Fleva, pentruaceastă mirobolantă şi năstruşnică idee. Să garantezi libertatea alegerilor intervertind ordinea lor. E piramidal tribunal. Jip. ZIGZA Q- TIR, I MARFA., Mere are de vinzare, El le vinde pe 'ndelete, Le mănîncă dacă ’i vine Şi de foame şi de sete... * Are fata două mere... Nu le are de vînzare... Fată mare... Dacă foamea o sileşte, De-î săracă biata fată Cîţî n’o cată!... Ea ’şî dă merele atuncea Far’ să vrea — Le mănîncă alţii însă Ca să se hrănească ca ! Piron Incidentele din DiaiMir Constantinopol, 5 Noembre. — Incidentele din Diarbekir au fost mult mai grave decît s'au anunţat în mod oficial. Aserţiunea după care armenii ar fi fost agresorii, este desminţită de un raport recent al capuţinilor francesî, cari locuesc acolo, raport care zice că Zelen, şeful Kuropilor, foarte considerat în cercurile turceşti şi ale cărui provocări fanatice au necesitat deja, în aprilie trecut, o intervenţie diplomatică, a reluat agitaţiunile sale Printre Mahometans Aust fapt dă loc la temeri serioase de conflicte sîngeroase. O FARSA S’a făcut sgomot zilele acestea cu circulările şi adresele d-luî Fleva relative la presă. Unele ziare, independente au felicitat chiar pe d. Fleva pentru marea condescendenţă ce arată pressei. Noi am zîmbit. Ştim ce trucuri sunt capabili să inventeze tribunii, pentru ca să se facă simpatici poporului. S’a publicat chiar şi prin «Monitor» înştiinţarea d-luî Fleva prin care se anunţa că ziariştii vor putea lua orice informaţii de la Minister, iar d. director al «Monitorului» fixase chiar ora la care se pot lua de la «Monitor» orice informaţie. Mais rose, eile n’a vecut qae l’espace d’un matin. Acum la Minister ni să spunem că s’a luat altă decisiune, se trimite direct de către Minister, printr’’un curier special, informaţiile la gazete. Iar cei de la «Monitor» au revocat pur şi simplu prima mesură. Artificiile au început să se stingă. Nu ne surprinde loc. Ne am aşteptat la aceasta. Ştim perfect că tribunii au meşteşugul de a înlocui faptele cu frazele umflate, bombastice, elastice. .. Memoriele Regelui 18 nt 3 Desvoltarea liniştita în interior 22 Mai, (3 Iunie.— Domnul, întovărăşit de o suită numeroasă se duce la trecătoarea de la Vulcan şi trece călare pe valea îngustă pe care trebue să treacă drumul de fier de la Petroşani. Această linie o săfie deosebit de folositoare României, pentru că dupe facerea ei cărbunii de pămint de la Petroşeni au să vie în ţară mai uşor şi mai eftini şi au să pue capăt