Lupta, octombrie 1895 (Anul 12, nr. 2684-2707)

1895-10-28 / nr. 2705

ANUL XII.­No. 2705 ABONAMENTE D­IN TARA Un an .... .................................................40 lei Sease luni . ............................................................20 . Trei luni..................................................................10, Pentru învățători pe un an.................................30 „ IN strainatate Un an.......................................................................50 , Șease luni..................................................................25 „ Trei luni ..................................................................15 . : Bumerul 15 Bani REDACTIUNEA : PASAGIUL ROMAN Mo. 13 EDITIA A DOUA SAMBATA, 28 OCTOMBRIE 1895 ANUNCIURII Pe pagina n. 30 litere, corp 7­g. . . 1 lett linia „ „ IV .................................25 bani linia Interne­ți reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru anunciuri a se adresa: LA Administrația Ziarului (In numer vschiu 50 bai­­»* ADMINISTRAȚI­UNEA L STRADA SFAATL IOM1 * -"i v»«* / Pentru ori­ce spirit luminat şi im­parţial este evident, că stăpînirea pe care liberalii o exercitează astăzi asu­pra ţarei, prin chemarea lor la putere, este o stăpînire de fapt, iar nu de drept. In adevăr, cu ce s’ar putea justifica acapararea organelor vieţei publice, de către partidul liberal ? Rog să nu să supere nimeni, căci nu voesc să fac personalităţi, dar este vădit, că parti­dul liberal nu străluceşte nici prin oameni capabili, nici prin oameni culţi, nici prin oameni de idei, nici prin conducători pătrunşi de marele necesităţi organice ale Statului. Pot să le recunosc liberalilor o mulţime de calităţi de ordinea a doua, spiritul de justiţie nu mă face să le recunosc calităţi de ordinea întîia. Pot să fie pentru dînşii oameni cum se cade, plini de zel, de o inteligenţă şi o cultură stimabilă, dar bărbaţi de întîia ordine, nu văd, nici speranţe pentru cît­va timp nu pot avea. De altă parte, dacă în ţară arunci ochii asupra a tot ce nu e liberal— asupra cîmpului advers — nu te poţi împedeca a constata că în acel vast timp neliberal al activităţei politice şi sociale a ţărei, găseşti cîţî­va oa­meni de întîia mină şi o mulţime de bărbaţi şi de tineri plini de talent, culţi în toată puterea cuvîntului, cu aptitudini admirabile pentru a juca un rol serios în afacerile Statului. Ei ? Cum să face că partidul talen­telor mijlocii şi al cunoştinţelor des­tul de restrînse, este acela, care avea preponderanţa în opoziţie şi guver­nează astă­zi ţara . Cum să face ? Să facem că pentru a domni, a stă­­pîni, nu calităţile intelectuale şi mo­rale sunt cele dominante, în chestia de stăpînire de fapt, pot zice brutală, intervin alte calităţi, să cere alte con­diţii, de un ordin cu totul altul, şi care odată îndeplinite, sunt mai tari decît talent, valoare etc. In afară de condiţiile originare ale partidului liberal, care are o vechime de aproape 50 de ani, cea­ ce contează mult după cum vechimea organizărei contează la armate, partidul liberal este tare prin alt­ceva. El e tare prin organizaţia lui strînsă, prin compac­­titatea şi disciplina lui militară. Nici un partid nu e mai milităreşte organizat, mai sistematic întocmit. Nicăeri nu vezi acea organizaţie pe batalioane, şi pe căprării, care face tăria unor trupe fie militare, fie po­litice. Succesul şi puterea liberalilor constă superioritatea organizaţiei lor ca par­tid. Nicăeri nu să trage în luptele po­litice mai mult profit ca la liberali de numărul aderenţilor şi de mişca­rea care i se imprimă. Pot zice, că dominaţia liberală este o dominaţie militaro-politică. Ea este tare şi ne ţine, nu prin partea poli­tică, ci prin cea militară. Aceasta dovedeşte odată mai mult că şi în politică, ca şi în armată, or­ganizaţia este decisivă şi că calitatea vine în al doilea rind. După cum o armată inferioară ca cultură şi ca in­teligenţă poate subjuga poporul cel mai cult şi mai inteligent, îndată ce acesta nu poate opune organizaţiei de fier, o contra forţă bine organizată, acelaşi lucru se întimplă şi pe tere­nul luptelor politice: nu cei mai culţi şi mai superiori intelectualmente şi moralmente isbutesc, ci cei mai mulţi şi mai cu seamă cei mai bine orga­nizaţi ca forţa brutală, inertă. In special noi, suferim din partea liberalilor, constituiţi o parte ca o ar­mată străină, o adevărată dominaţie, de vre­o 20 de ani şi fiind­că încă nu suntem destul de bine organizaţi ca forţă, invazia să repetă din 7 în 7 ani, nu tocmai cum sufereau popoa­rele vechi şi chiar cele moderne in­vazia popoarelor barbare sau inculte, dar milităreşte organizate. Popoarele moderne cu toată cul­tura lor superioară au simţit nevoia de a se constitui milităreşte pentru a fi la adăpostul unui atac înarmat al altor popoare inferioare ca civili­zaţie. A venit momentul ca şi în ţara noastră, tot ce nu e liberal să se or­ganizeze, deosebit dacă voeşte, dar să se organizeze, pentru a alunga pe a­­ceşti năvălitori de o nouă specie şi pentru a ne pune la adăpostul perio­ dicelor invasiunei liberale, în urma că­rora ei pun mina pe putere, fără nici o raţiune alta, de­cit, că sunt mili­tăreşte constituiţi şi că pot opune mase disciplinate în contra sforţărilor inteligente ale celorlalte partide. .. DIMITRIE ERMITUL Cred că aţi citit în gazetele bine cuge­tătoare—am numit pe cele liberale—că d. Dimitrie Sturdza în călătoriile sale ajun­­gînd într’un oraş, cel d’întîî lucru ce face, este să se ducă direct la catedrală unde să oficiază regulat un Te-deum e­­vlavios. Aşa a făcut la Iaşi şi la Brăila. Pentru ce aceste Te deumuri neobicî­­nuite primilor-miniştrii ? Pentru a mulţumi la fie­care pas înal­tului creator de isbînda ce au repurtat liberalii contra reacţiuneî? Noi contimporanii, decăzuţi şi degene­raţi, lăsasem în părăsire piosul obiceiu al strămoşilor noştrii, cari după fie­care isbîndă, mai ales în contra necredincioşi­lor, făceau rugăciuni fierbinţi de mulţu­mire, ridicînd chiar cîte o biserică. A fost dat tot partidului, care e în fruntea progresului astăzi, ca, cu un sen­timent adînc de realitatea lucrurilor, să redeştepte acele întăritoare practice. Şte­­fan-cel-Mare după victoria de la Rahova, a postit trei zile, el şi cu întreaga ar­mată, pentru a mulţumi lui Dumnezeu de marea isbîndă cîştigată contra Tur­cilor. Nu este domn care să nu fi făcut act de devoţie şi de contrcţiune după fie­care întîmplare fericită. Şi aşa este şi drept. Nu trebue să­ţi aduci aminte de Dumnezeu numai în timpii de restrişte şi de grea cumpănă, ci mai cu seamă la momente de victorie, cînd natura omului este împinsă spre tru­fie şi spre păcatul mîndriei. Iată de ce d. Dimitrie Sturdza nu a uitat că Dumnezeu şi Regele i-au dat puterea. De aceia fiind în capitală, el să închină numai regelui, iar cînd călătoreşte să închină celuî­alt, lui Dumnezeu. Şi mi se pare că o victorie contra cio­coilor face cît o victorie contra turcilor. Şi mi se pare că invazia reacţiuneî, care a ţinut ţara încleştată şapte ani, face cît o­ expediţie a paginilor din trecut. Cu toate acestea, conştiinţa,devotă a d-lui D. Sturdza, nu e încă împăcată pe deplin. Tedeumurile cîntate la Iaşi şi la Brăila, pelerinagiul făcut la mormîntul d-lui Ion Brătianu, toate acestea, nu i se par su­ficiente, pentru a mulţumi pronia care l-a ajutat să alunge reacţiunea. Conduita lui Petre Erimtul, după ce a coprins Ierusalimul, este singura care i se pare, că ar putea mulţumi. Dumnezeirea pentru strălucita victorie căpătată de­­noui noştrii cruciaţi liberali. De aceea se zice, că după ce cel de sus va ajuta pe guvern ca să iasă victorios şi din alegeri, d. Sturdza va organiza în Capitală o procesiune monstră, care se va îndrepta de la Şosea în­spre Dealul­ Mitro­­poliei. Primul-ministeru desculţ şi în ciliciu va traversa stradele Capitalei în semn de umilinţă faţă cu divinul împărat. Liberalii sunt dispuşi a urma pe şeful lor în asemenea act de devoţiune, însă ei nu priimesc cu nici un preţ a doua parte a acestei manifestări de pietate biseri­cească. Dimitrie Ermitul propune, ca după procesiune, întreg partidul să treacă trei zile în post şi rugăciune. — Aceasta nu o putem face, aceasta nu o vom face, strigă formidabil în cor, cre­dincioşii. Voeşti o procesiune? Haide s’o facem. Dar abia ajunşi la putere, să postim trei zile, dupa­ ce am postit atîţia ani; nu, aceasta nu se poate ! Deci procesiune cît pofteşti, post de loc. D. Dimitrie, e nevoit să se plece in faţa rebeliunea vădită, ce i se anunţă. ­. TELEGRAMELE DE IERI Dr. Lueger nu t» fi primar.—Schim­bări viziriale în Turcia.— Viena, 6 Noembrie.—împăratul a re­­fuzat sancțiunea sa la alegerea D-luî Lueger ca primar al orașului Viena. Constantinopol, 6 Noembrie. — Ma­rele Vizir Kiamil paşa a fost destituit. Succesorul său nu s’a numit încă. Tewfik pașa a sosit în Berlin. CHESTIA NAŢIONALĂ şi D. D. STURDZA Continuăm, după cum am promis, a pune pe două coloane ideile d-luî Sturdza, în această chestie, pentru a se vedea, cum să ţine de afigaj­amen­tele luate în opoziţie acum când e Prim-ministru. Discursul d-lui D. Sturdza rostit în şedinţa Senatului de la 9 Decem­brie 1894 (în opoziţie). Aşi dori să ştiu care preşedinte al Cor­purilor noastre legiuitoare ar îndrăsni să ridice cuvîntul deputatului sau senatorului care ar vorbi despre cestiunea naţională ? Acestea sunt un semn caracteristic şi do­vedesc că atunci cînd neomenească este purtarea unui popor, nu mai sunt suficiente rîndurile pentru timpuri în care omenirea şi simţimintele creşti­neşti iş- au curs deplin şi neîmpedicat. Cum ? Maghiarii cred că ei nu pot să dăinuiască cu egală îndreptăţire a tuturor popoarelor din Ungaria. Maghiarii cred că, pentru ca să dăinuiască, ei trebue să des­fiinţeze pe Romîni. Iar noi de aci să nu simţim în această credinţă "a Maghia­rilor un semn de întrebare cumplită la adresa viitorului nostru, o amenin­ţare pentru existenţa noastră ! Dacă Maghiarii au drept să desfiinţeze pe Ro­­mînî, Romîniî au dreptul şi datoria să se apere!In aceasta­ constă cesliunea naţională. Dacă lucrurile stau ast­fel, poate cine­va să înţeleagă că un ministru român a putut să zică, precum a zis’o d. Alexan­­­dru Lahovari, că cestiunea naţională­­s’a agitat fărft timp în mod inoportun şi fără rost“, adăogînd încă: »cu făţărnicie şi nealitate ?» Unde e făţărnicia şi nea­­litatea ? La acei cari vin să vorbească şi şi să faptuiască descinseşi pe faţă, sau la acei cari caută să îmmormînteze cestiunea naţională, umblînd nu numai pe două, ci pe zece căi, care de care mai încurcate ? Nu a sosit timpul oportun ! Agitarea e fără rost! Aşa e ? Dar cînd va veni timpul acela oportun şi cu rost ? Cînd Romînii vor fi maghiarizaţi ? Cînd nu vor mai exista ? Cînd Maghiarii vor putea constata că sunt în loc de 7 milioane, 10 milioane ? Atunci va fi timpul oportun? Atunci agitarea va fi cu rost ? Şi cu toate acestea, guvernul vrea să stăm cu braţele încrucişate şi să aşteptăm, să luăm o hotârîre, cînd pericolul va fi mai mare, mai imposibil de descurcat. Şi de ce să aşteptăm ? Pentru ca să nu să zică că suntem diplomaţi, cu concepţiuni profunde, cu o atitudine fină. (Va urma) Întrunirea­ din Iaşi 13 Octombrie 1895. In special, în cestiunea naţională situa­­ţiunea noastră este clară şi netedă. Avem să ne abţinem cu toţii de la ori­ce act de agitaţie in afacerile interioare a­i Statelor vecine şi în special ale mo­narhiei austro-ungare. Am fost acusaţi de iredentism, adică de a împinge în Regatul ungar la nesupu­nere la legi şi la desordine. Aceasta nu a fost în gîndul nostru. Nici o dată nu am aparţinut unei asemenea direcţiuni­ politice, fiind­că retorsiunea ar fi putut fi pentru noi foarte periculoasă, şi pentru ca în deosebi monarhia austro-ungară, ast­fel cum e constituită, este o necesi­tate de prima ordine pentru echilibrul eu­ropean ca şi pentru siguranţa Rogatului nostru. In această privinţă nu pot exista cugetări deosebite şi nici nu au existat. Iredentismul romînesc este o absurditate şi românul tot-d’auna s’a ferit de a fi absurd în conducerea intereselor sale. Nici o minte sănătoasă în Romînia nu se gîndesce la iredentism sau dacoroma­­nism. Avem destul de lucrat în propria noastră ţară. S’a mai respindit încă o vorbă, că ne amestecăm în afacerile interioare ale Regatului ungar. Nici aceasta nu este exact. O dorinţă însă ne cuprinde pe toţi: ca neînţelegerile şi vrajba dintre romîni şi Maghiari să înceteze şi ca o armonie frăţeasca să domnească între ei, căci in­terese reciproce cer ca Regatul Romînieî să întreţie cu Regatul vecin relaţiunile cele mai amicale. Asupra situaţiunei de astăzi planează un mare act de spontanea voinţă a Imperatului-Rege Francisc-lotif, un act care este, tot ce odată, un semn bun pentru viitor. Şi noi, în Regatul Ro­­mâniei, ne bucurăm de acest act, precum ne bucurăm de ori­ce act, care aşează pe base temeinice relaţiunile noastre cu Aus­­tro-Ungaria, liniştind la noi spiritele şi întărind dincolo armonia, căci silinţele noastre trebuie să tindă a menţine între amîndoue Statele relaţiunile cele mai a­­micale. Acestea sunt ideile, cari ne-a fi condus în­tot­d’auna, și cari ne vor conduce și de azi înainte în politica noastră cu alte State. KRACH-UL FINANCIAR DIN TURCIA Constantinopol, 6 Noiem. — La Bursă nu sunt afaceri. Aceasta este o consecinţă a mo­­ratoriului. Banca otomană continuă să plă­tească biletele sale de bancă. Monetăria neputînd bate de cît 15000 lire pe zi. Banca otomană, creditul b­ones şi creditul otoman s’au înţeles de a se servi, în loc de lire turceşti, de napoleoni şi de lire sterline. Constantinopol, 7 Noiem.— Bursa şomează. Douvres, 6 Noiem. — Steamerul plecat ieri la Calais, nu conţinea 2500000, ci numai 250000 lire cu destinaţie la Constantinopol. Colegiul al III-lea Am spus deja care este părerea noastră asupra liberelor alegeri cu care ne asur­zeşte d. Eleva. De alt­fel în discursul de la clubul liberal, d. C. Nacu a explicat destul de bine augurica trasă a d-luî Eleva. „Alegerile vor fi libere, a spus d-sa, să înţelege, aşa cum au fost tot­d’auna sub liberali.* Ceva mai lămurit mi se pare că nu se poate. Cu toate acestea, pentru­ că tribunul tot nu scade diapasonul larmei cu libertatea alegerilor, o să ne permitem sa-i mai fa­cem cîte­va întrebări. Ce ai să faci d-le Eleva cu colegiul al III-lea? Să știe că pentru a lăsa un co­legiu să voteze liber, cea dintîi condiţie ce să cere, este să laşi pe candidaţi şi partizanii lor să se pui în contact cu a­­legătorii, căci fără să te pue în contact cu alegătorii, ei nu te pot­ cunoaşte.­ Dar ce însemnează pentru colegiul al III-lea a te­ pune în contact cu alegătorii ? Să mergi printre delegaţi în ajunul zilei de vot, cînd aceştia sunt adunaţi la oraş ? Nu de­sigur, că nu. Pentru­ ca o alegere de colegiul al III-lea să fie liberă, adică să se facă în egale condiţii pentru toţi candidaţii, lupta trebue să înceapă de la alegerea delegaţilor. Este deci absolută nevoe, cînd e vorba de alegeri libere, să se permită tutulor candidaţilor şi propa­gandiştilor electorali să meargă din sat in sat, din casă în casă. Tolera-va d. Eleva acest lucru ? Lă va-va d­­a pe candidaţii neagreaţi de adminis­traţie să lupte ? Mai mult, administraţia nu va însemna pe învăţătorii şi preoţii cari se pun în relaţii cu candidaţii nea­greaţi ? Cine ne garantează toate acestea, ad­ministraţia locala ? Dar cine nu ştie cari sunt procedeurile, în asemenea materie, ale administraţiei. A, dar tribunul vrea s’o rupă cu tre­cutul, frumos, însă ştim că tribunul are obiceiu să se plătescă cu vorbe. In sfîrşit de­o­cam­dată ne oprim aci, rămînînd ca mai tîrziu să arătăm d-lui Pleva care a fost libertatea alegerilor pen­tru colegiul al IlI-lea, cum a procedat administraţia mai ales faţă de învăţători şi preoţi. Să petrec deja lucruri destul de fru­moase care arată deja că comentatorul Nacu a priceput bine opera „alegeri li­bere*. Jip. ,TRAIASCA COMITETUL! Domnule Director, Subsemnatul, eu, să-­mi daţi voe să nu consimt la aserţiunea d-stră, cura că adică alegerile n’ar fi libere, cum zice ministrul nostru. Să vă explic. Mai întîiu eu sunt om al partidului şi sciu ce vrea să zică alegeri libere, căci la asemenea alegeri chiar eu însu­mî am luat parte şi am onorul să vă spun că am fost chiar president în comitet şi dacă nu mă credeţi puteţi întreba şi pe alţii, întrebaţi de pildă pe Catindăţescu, n’a remas el şchiop de atunci de la alegerile alea, li­bere. Votureanu n’a remas cu capul spart ? Indrăsneanu n’a căpătat tusa aia care l’a dus la chimitir ? Dar ce să le faci ? Dra­cul i-a dus la alegere ? dacă nu mergeafi cu ai noştri! ? Că iată cum a fost. Domnu prefect ne-a chemat pe noi, pe mine, pe frate-meu Niţă şi pe Nicolae A­­mărîtu şi ne-a zis: — Sciţi ce vrea să zică alegeri libere ? — Poî, seim, d-le prefect, adecă să iasă ai noştrii toţi, în păr, în toată libertata, zicem noi. — Aşa, bine ! Dar pot conta pe d-tră ? zice el. — Ba bine că nu, răspundem noi. — Bine, zice el; atunci ascultaţi: D-stră sa vă faceţi un comitet pentru a­­legeri libere şi să vă împărţiţi pe la lo­curile pe unde se votează... — Am înțeles, zicem noi. — Bine, zice el, să vă vedem. Ne-a văzut! Am făcut un comitet ţapăn. Adevărat ca era şi bine plătit: costa 470 de franci pe zi, căci eu ca prezident aveam 100 de franci pe zi, frate-meu şi cu Amăritu cîte 50 ca biţă-prezidenţi, iar ceilalţi 27 de membrii cîte 10 franci pe zi, başca băutura şi trăsurile. Am făcut comitetul şi încă îmi aduc aminte că s’a făcut şi o bătae chiar în comitet, că se nimeriseră oamenii de au dat la ţuică pe nemîncate. Am făcut comitetul şi cînd a venit­­ ziua de alegere noi, prezent ! Cum venea unul care nu era de ai noştrii, dă-i ! Au îndrăsnit ei vr’o cîţi­va pînă ce au aflat de comitet dar pe urmă, basta. Şi comisarii şedea­i la cafenea şi ju­­cau cărţi şi Dl Prefect juca la club , iar pe colo, pe unde se voia, numai de ai noştrii, şedeam şi păzeam libertatea, şi sciţi cum o păzeam ? Cum îşi păzeşte ci­nele osul. Ca dacă îl luai pe unul la tărbacă, îi dedea! pînă ce nu mai vedea bine, îi dădeai în toata voia şi în toată libertata că nu era la cine să se plîngă, nu era nici prefect, nici comisar. Aşa s’au făcut atunci alegeri li­bere ; aşa se vor face şi acuma, a­­dică nu s’au amestecat nici prefect nici comisar, ci numai comitetul, adică cetă­­ţenii liberi; aşa se vor face şi acuma. Ministrul nostru ştie ce spune, s’o ştiţi D-voastră, D-le Director. Trăiască comitetul !| / Liber Z­IGZAGURI PACATUL PRIM... Dăm vina pe Adam şi Eva Că au comis «păcatul prim» Şi din pricina lor acuma Noi murim ! O fi, nu-i vorbă. Popa spune: Dar popa ’şi are Eva Iul... Iar la biserică uneşte El destun­... Să nu mai tot păcătuim De vreţi să fie bine... Şi-atuncea... nimeni nu mai moare, Căci... n'o să fie cine!... Piron DIN PLO­EŞTI Sîmbătă seara s’au întrunit mem­­­brii grupului radical în salonul de la «Grand Hotel du Bulevard» şi dupe cum s'a hotărît în Bucureşti şi în Iaşi, şi radicalii din Ploeşti au decis ca să lupte în alegeri contra guvernului. Apoi s’a înscris între membrii gru­pului radical şi energicul luptător, distinsul advocat d. Niculae P. Răş­­canu. Luni s’a ţinut a doua întrunire. La această întrunire au asistat şi disi­denţii conservatori. S’a desis ca radi­calii să se lupte în alegeri împreună

Next