Lupta, octombrie 1895 (Anul 12, nr. 2684-2707)
1895-10-28 / nr. 2705
ANUL XII.No. 2705 ABONAMENTE DIN TARA Un an .... .................................................40 lei Sease luni . ............................................................20 . Trei luni..................................................................10, Pentru învățători pe un an.................................30 „ IN strainatate Un an.......................................................................50 , Șease luni..................................................................25 „ Trei luni ..................................................................15 . : Bumerul 15 Bani REDACTIUNEA : PASAGIUL ROMAN Mo. 13 EDITIA A DOUA SAMBATA, 28 OCTOMBRIE 1895 ANUNCIURII Pe pagina n. 30 litere, corp 7g. . . 1 lett linia „ „ IV .................................25 bani linia Interneți reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru anunciuri a se adresa: LA Administrația Ziarului (In numer vschiu 50 bai»* ADMINISTRAȚIUNEA L STRADA SFAATL IOM1 * -"i v»«* / Pentru orice spirit luminat şi imparţial este evident, că stăpînirea pe care liberalii o exercitează astăzi asupra ţarei, prin chemarea lor la putere, este o stăpînire de fapt, iar nu de drept. In adevăr, cu ce s’ar putea justifica acapararea organelor vieţei publice, de către partidul liberal ? Rog să nu să supere nimeni, căci nu voesc să fac personalităţi, dar este vădit, că partidul liberal nu străluceşte nici prin oameni capabili, nici prin oameni culţi, nici prin oameni de idei, nici prin conducători pătrunşi de marele necesităţi organice ale Statului. Pot să le recunosc liberalilor o mulţime de calităţi de ordinea a doua, spiritul de justiţie nu mă face să le recunosc calităţi de ordinea întîia. Pot să fie pentru dînşii oameni cum se cade, plini de zel, de o inteligenţă şi o cultură stimabilă, dar bărbaţi de întîia ordine, nu văd, nici speranţe pentru cîtva timp nu pot avea. De altă parte, dacă în ţară arunci ochii asupra a tot ce nu e liberal— asupra cîmpului advers — nu te poţi împedeca a constata că în acel vast timp neliberal al activităţei politice şi sociale a ţărei, găseşti cîţîva oameni de întîia mină şi o mulţime de bărbaţi şi de tineri plini de talent, culţi în toată puterea cuvîntului, cu aptitudini admirabile pentru a juca un rol serios în afacerile Statului. Ei ? Cum să face că partidul talentelor mijlocii şi al cunoştinţelor destul de restrînse, este acela, care avea preponderanţa în opoziţie şi guvernează astăzi ţara . Cum să face ? Să facem că pentru a domni, a stăpîni, nu calităţile intelectuale şi morale sunt cele dominante, în chestia de stăpînire de fapt, pot zice brutală, intervin alte calităţi, să cere alte condiţii, de un ordin cu totul altul, şi care odată îndeplinite, sunt mai tari decît talent, valoare etc. In afară de condiţiile originare ale partidului liberal, care are o vechime de aproape 50 de ani, cea ce contează mult după cum vechimea organizărei contează la armate, partidul liberal este tare prin altceva. El e tare prin organizaţia lui strînsă, prin compactitatea şi disciplina lui militară. Nici un partid nu e mai milităreşte organizat, mai sistematic întocmit. Nicăeri nu vezi acea organizaţie pe batalioane, şi pe căprării, care face tăria unor trupe fie militare, fie politice. Succesul şi puterea liberalilor constă superioritatea organizaţiei lor ca partid. Nicăeri nu să trage în luptele politice mai mult profit ca la liberali de numărul aderenţilor şi de mişcarea care i se imprimă. Pot zice, că dominaţia liberală este o dominaţie militaro-politică. Ea este tare şi ne ţine, nu prin partea politică, ci prin cea militară. Aceasta dovedeşte odată mai mult că şi în politică, ca şi în armată, organizaţia este decisivă şi că calitatea vine în al doilea rind. După cum o armată inferioară ca cultură şi ca inteligenţă poate subjuga poporul cel mai cult şi mai inteligent, îndată ce acesta nu poate opune organizaţiei de fier, o contra forţă bine organizată, acelaşi lucru se întimplă şi pe terenul luptelor politice: nu cei mai culţi şi mai superiori intelectualmente şi moralmente isbutesc, ci cei mai mulţi şi mai cu seamă cei mai bine organizaţi ca forţa brutală, inertă. In special noi, suferim din partea liberalilor, constituiţi o parte ca o armată străină, o adevărată dominaţie, de vreo 20 de ani şi fiindcă încă nu suntem destul de bine organizaţi ca forţă, invazia să repetă din 7 în 7 ani, nu tocmai cum sufereau popoarele vechi şi chiar cele moderne invazia popoarelor barbare sau inculte, dar milităreşte organizate. Popoarele moderne cu toată cultura lor superioară au simţit nevoia de a se constitui milităreşte pentru a fi la adăpostul unui atac înarmat al altor popoare inferioare ca civilizaţie. A venit momentul ca şi în ţara noastră, tot ce nu e liberal să se organizeze, deosebit dacă voeşte, dar să se organizeze, pentru a alunga pe aceşti năvălitori de o nouă specie şi pentru a ne pune la adăpostul perio dicelor invasiunei liberale, în urma cărora ei pun mina pe putere, fără nici o raţiune alta, decit, că sunt milităreşte constituiţi şi că pot opune mase disciplinate în contra sforţărilor inteligente ale celorlalte partide. .. DIMITRIE ERMITUL Cred că aţi citit în gazetele bine cugetătoare—am numit pe cele liberale—că d. Dimitrie Sturdza în călătoriile sale ajungînd într’un oraş, cel d’întîî lucru ce face, este să se ducă direct la catedrală unde să oficiază regulat un Te-deum evlavios. Aşa a făcut la Iaşi şi la Brăila. Pentru ce aceste Te deumuri neobicînuite primilor-miniştrii ? Pentru a mulţumi la fiecare pas înaltului creator de isbînda ce au repurtat liberalii contra reacţiuneî? Noi contimporanii, decăzuţi şi degeneraţi, lăsasem în părăsire piosul obiceiu al strămoşilor noştrii, cari după fiecare isbîndă, mai ales în contra necredincioşilor, făceau rugăciuni fierbinţi de mulţumire, ridicînd chiar cîte o biserică. A fost dat tot partidului, care e în fruntea progresului astăzi, ca, cu un sentiment adînc de realitatea lucrurilor, să redeştepte acele întăritoare practice. Ştefan-cel-Mare după victoria de la Rahova, a postit trei zile, el şi cu întreaga armată, pentru a mulţumi lui Dumnezeu de marea isbîndă cîştigată contra Turcilor. Nu este domn care să nu fi făcut act de devoţie şi de contrcţiune după fiecare întîmplare fericită. Şi aşa este şi drept. Nu trebue săţi aduci aminte de Dumnezeu numai în timpii de restrişte şi de grea cumpănă, ci mai cu seamă la momente de victorie, cînd natura omului este împinsă spre trufie şi spre păcatul mîndriei. Iată de ce d. Dimitrie Sturdza nu a uitat că Dumnezeu şi Regele i-au dat puterea. De aceia fiind în capitală, el să închină numai regelui, iar cînd călătoreşte să închină celuîalt, lui Dumnezeu. Şi mi se pare că o victorie contra ciocoilor face cît o victorie contra turcilor. Şi mi se pare că invazia reacţiuneî, care a ţinut ţara încleştată şapte ani, face cît o expediţie a paginilor din trecut. Cu toate acestea, conştiinţa,devotă a d-lui D. Sturdza, nu e încă împăcată pe deplin. Tedeumurile cîntate la Iaşi şi la Brăila, pelerinagiul făcut la mormîntul d-lui Ion Brătianu, toate acestea, nu i se par suficiente, pentru a mulţumi pronia care l-a ajutat să alunge reacţiunea. Conduita lui Petre Erimtul, după ce a coprins Ierusalimul, este singura care i se pare, că ar putea mulţumi. Dumnezeirea pentru strălucita victorie căpătată denoui noştrii cruciaţi liberali. De aceea se zice, că după ce cel de sus va ajuta pe guvern ca să iasă victorios şi din alegeri, d. Sturdza va organiza în Capitală o procesiune monstră, care se va îndrepta de la Şosea înspre Dealul Mitropoliei. Primul-ministeru desculţ şi în ciliciu va traversa stradele Capitalei în semn de umilinţă faţă cu divinul împărat. Liberalii sunt dispuşi a urma pe şeful lor în asemenea act de devoţiune, însă ei nu priimesc cu nici un preţ a doua parte a acestei manifestări de pietate bisericească. Dimitrie Ermitul propune, ca după procesiune, întreg partidul să treacă trei zile în post şi rugăciune. — Aceasta nu o putem face, aceasta nu o vom face, strigă formidabil în cor, credincioşii. Voeşti o procesiune? Haide s’o facem. Dar abia ajunşi la putere, să postim trei zile, dupa ce am postit atîţia ani; nu, aceasta nu se poate ! Deci procesiune cît pofteşti, post de loc. D. Dimitrie, e nevoit să se plece in faţa rebeliunea vădită, ce i se anunţă. . TELEGRAMELE DE IERI Dr. Lueger nu t» fi primar.—Schimbări viziriale în Turcia.— Viena, 6 Noembrie.—împăratul a refuzat sancțiunea sa la alegerea D-luî Lueger ca primar al orașului Viena. Constantinopol, 6 Noembrie. — Marele Vizir Kiamil paşa a fost destituit. Succesorul său nu s’a numit încă. Tewfik pașa a sosit în Berlin. CHESTIA NAŢIONALĂ şi D. D. STURDZA Continuăm, după cum am promis, a pune pe două coloane ideile d-luî Sturdza, în această chestie, pentru a se vedea, cum să ţine de afigajamentele luate în opoziţie acum când e Prim-ministru. Discursul d-lui D. Sturdza rostit în şedinţa Senatului de la 9 Decembrie 1894 (în opoziţie). Aşi dori să ştiu care preşedinte al Corpurilor noastre legiuitoare ar îndrăsni să ridice cuvîntul deputatului sau senatorului care ar vorbi despre cestiunea naţională ? Acestea sunt un semn caracteristic şi dovedesc că atunci cînd neomenească este purtarea unui popor, nu mai sunt suficiente rîndurile pentru timpuri în care omenirea şi simţimintele creştineşti iş- au curs deplin şi neîmpedicat. Cum ? Maghiarii cred că ei nu pot să dăinuiască cu egală îndreptăţire a tuturor popoarelor din Ungaria. Maghiarii cred că, pentru ca să dăinuiască, ei trebue să desfiinţeze pe Romîni. Iar noi de aci să nu simţim în această credinţă "a Maghiarilor un semn de întrebare cumplită la adresa viitorului nostru, o ameninţare pentru existenţa noastră ! Dacă Maghiarii au drept să desfiinţeze pe Romînî, Romîniî au dreptul şi datoria să se apere!In aceasta constă cesliunea naţională. Dacă lucrurile stau astfel, poate cineva să înţeleagă că un ministru român a putut să zică, precum a zis’o d. Alexandru Lahovari, că cestiunea naţionalăs’a agitat fărft timp în mod inoportun şi fără rost“, adăogînd încă: »cu făţărnicie şi nealitate ?» Unde e făţărnicia şi nealitatea ? La acei cari vin să vorbească şi şi să faptuiască descinseşi pe faţă, sau la acei cari caută să îmmormînteze cestiunea naţională, umblînd nu numai pe două, ci pe zece căi, care de care mai încurcate ? Nu a sosit timpul oportun ! Agitarea e fără rost! Aşa e ? Dar cînd va veni timpul acela oportun şi cu rost ? Cînd Romînii vor fi maghiarizaţi ? Cînd nu vor mai exista ? Cînd Maghiarii vor putea constata că sunt în loc de 7 milioane, 10 milioane ? Atunci va fi timpul oportun? Atunci agitarea va fi cu rost ? Şi cu toate acestea, guvernul vrea să stăm cu braţele încrucişate şi să aşteptăm, să luăm o hotârîre, cînd pericolul va fi mai mare, mai imposibil de descurcat. Şi de ce să aşteptăm ? Pentru ca să nu să zică că suntem diplomaţi, cu concepţiuni profunde, cu o atitudine fină. (Va urma) Întrunirea din Iaşi 13 Octombrie 1895. In special, în cestiunea naţională situaţiunea noastră este clară şi netedă. Avem să ne abţinem cu toţii de la orice act de agitaţie in afacerile interioare ai Statelor vecine şi în special ale monarhiei austro-ungare. Am fost acusaţi de iredentism, adică de a împinge în Regatul ungar la nesupunere la legi şi la desordine. Aceasta nu a fost în gîndul nostru. Nici o dată nu am aparţinut unei asemenea direcţiuni politice, fiindcă retorsiunea ar fi putut fi pentru noi foarte periculoasă, şi pentru ca în deosebi monarhia austro-ungară, astfel cum e constituită, este o necesitate de prima ordine pentru echilibrul european ca şi pentru siguranţa Rogatului nostru. In această privinţă nu pot exista cugetări deosebite şi nici nu au existat. Iredentismul romînesc este o absurditate şi românul tot-d’auna s’a ferit de a fi absurd în conducerea intereselor sale. Nici o minte sănătoasă în Romînia nu se gîndesce la iredentism sau dacoromanism. Avem destul de lucrat în propria noastră ţară. S’a mai respindit încă o vorbă, că ne amestecăm în afacerile interioare ale Regatului ungar. Nici aceasta nu este exact. O dorinţă însă ne cuprinde pe toţi: ca neînţelegerile şi vrajba dintre romîni şi Maghiari să înceteze şi ca o armonie frăţeasca să domnească între ei, căci interese reciproce cer ca Regatul Romînieî să întreţie cu Regatul vecin relaţiunile cele mai amicale. Asupra situaţiunei de astăzi planează un mare act de spontanea voinţă a Imperatului-Rege Francisc-lotif, un act care este, tot ce odată, un semn bun pentru viitor. Şi noi, în Regatul României, ne bucurăm de acest act, precum ne bucurăm de orice act, care aşează pe base temeinice relaţiunile noastre cu Austro-Ungaria, liniştind la noi spiritele şi întărind dincolo armonia, căci silinţele noastre trebuie să tindă a menţine între amîndoue Statele relaţiunile cele mai amicale. Acestea sunt ideile, cari ne-a fi condus întotd’auna, și cari ne vor conduce și de azi înainte în politica noastră cu alte State. KRACH-UL FINANCIAR DIN TURCIA Constantinopol, 6 Noiem. — La Bursă nu sunt afaceri. Aceasta este o consecinţă a moratoriului. Banca otomană continuă să plătească biletele sale de bancă. Monetăria neputînd bate de cît 15000 lire pe zi. Banca otomană, creditul bones şi creditul otoman s’au înţeles de a se servi, în loc de lire turceşti, de napoleoni şi de lire sterline. Constantinopol, 7 Noiem.— Bursa şomează. Douvres, 6 Noiem. — Steamerul plecat ieri la Calais, nu conţinea 2500000, ci numai 250000 lire cu destinaţie la Constantinopol. Colegiul al III-lea Am spus deja care este părerea noastră asupra liberelor alegeri cu care ne asurzeşte d. Eleva. De altfel în discursul de la clubul liberal, d. C. Nacu a explicat destul de bine augurica trasă a d-luî Eleva. „Alegerile vor fi libere, a spus d-sa, să înţelege, aşa cum au fost totd’auna sub liberali.* Ceva mai lămurit mi se pare că nu se poate. Cu toate acestea, pentru că tribunul tot nu scade diapasonul larmei cu libertatea alegerilor, o să ne permitem sa-i mai facem cîteva întrebări. Ce ai să faci d-le Eleva cu colegiul al III-lea? Să știe că pentru a lăsa un colegiu să voteze liber, cea dintîi condiţie ce să cere, este să laşi pe candidaţi şi partizanii lor să se pui în contact cu alegătorii, căci fără să te pue în contact cu alegătorii, ei nu te pot cunoaşte. Dar ce însemnează pentru colegiul al III-lea a te pune în contact cu alegătorii ? Să mergi printre delegaţi în ajunul zilei de vot, cînd aceştia sunt adunaţi la oraş ? Nu desigur, că nu. Pentru ca o alegere de colegiul al III-lea să fie liberă, adică să se facă în egale condiţii pentru toţi candidaţii, lupta trebue să înceapă de la alegerea delegaţilor. Este deci absolută nevoe, cînd e vorba de alegeri libere, să se permită tutulor candidaţilor şi propagandiştilor electorali să meargă din sat in sat, din casă în casă. Tolera-va d. Eleva acest lucru ? Lă va-va da pe candidaţii neagreaţi de administraţie să lupte ? Mai mult, administraţia nu va însemna pe învăţătorii şi preoţii cari se pun în relaţii cu candidaţii neagreaţi ? Cine ne garantează toate acestea, administraţia locala ? Dar cine nu ştie cari sunt procedeurile, în asemenea materie, ale administraţiei. A, dar tribunul vrea s’o rupă cu trecutul, frumos, însă ştim că tribunul are obiceiu să se plătescă cu vorbe. In sfîrşit deocamdată ne oprim aci, rămînînd ca mai tîrziu să arătăm d-lui Pleva care a fost libertatea alegerilor pentru colegiul al IlI-lea, cum a procedat administraţia mai ales faţă de învăţători şi preoţi. Să petrec deja lucruri destul de frumoase care arată deja că comentatorul Nacu a priceput bine opera „alegeri libere*. Jip. ,TRAIASCA COMITETUL! Domnule Director, Subsemnatul, eu, să-mi daţi voe să nu consimt la aserţiunea d-stră, cura că adică alegerile n’ar fi libere, cum zice ministrul nostru. Să vă explic. Mai întîiu eu sunt om al partidului şi sciu ce vrea să zică alegeri libere, căci la asemenea alegeri chiar eu însumî am luat parte şi am onorul să vă spun că am fost chiar president în comitet şi dacă nu mă credeţi puteţi întreba şi pe alţii, întrebaţi de pildă pe Catindăţescu, n’a remas el şchiop de atunci de la alegerile alea, libere. Votureanu n’a remas cu capul spart ? Indrăsneanu n’a căpătat tusa aia care l’a dus la chimitir ? Dar ce să le faci ? Dracul i-a dus la alegere ? dacă nu mergeafi cu ai noştri! ? Că iată cum a fost. Domnu prefect ne-a chemat pe noi, pe mine, pe frate-meu Niţă şi pe Nicolae Amărîtu şi ne-a zis: — Sciţi ce vrea să zică alegeri libere ? — Poî, seim, d-le prefect, adecă să iasă ai noştrii toţi, în păr, în toată libertata, zicem noi. — Aşa, bine ! Dar pot conta pe d-tră ? zice el. — Ba bine că nu, răspundem noi. — Bine, zice el; atunci ascultaţi: D-stră sa vă faceţi un comitet pentru alegeri libere şi să vă împărţiţi pe la locurile pe unde se votează... — Am înțeles, zicem noi. — Bine, zice el, să vă vedem. Ne-a văzut! Am făcut un comitet ţapăn. Adevărat ca era şi bine plătit: costa 470 de franci pe zi, căci eu ca prezident aveam 100 de franci pe zi, frate-meu şi cu Amăritu cîte 50 ca biţă-prezidenţi, iar ceilalţi 27 de membrii cîte 10 franci pe zi, başca băutura şi trăsurile. Am făcut comitetul şi încă îmi aduc aminte că s’a făcut şi o bătae chiar în comitet, că se nimeriseră oamenii de au dat la ţuică pe nemîncate. Am făcut comitetul şi cînd a venit ziua de alegere noi, prezent ! Cum venea unul care nu era de ai noştrii, dă-i ! Au îndrăsnit ei vr’o cîţiva pînă ce au aflat de comitet dar pe urmă, basta. Şi comisarii şedeai la cafenea şi jucau cărţi şi Dl Prefect juca la club , iar pe colo, pe unde se voia, numai de ai noştrii, şedeam şi păzeam libertatea, şi sciţi cum o păzeam ? Cum îşi păzeşte cinele osul. Ca dacă îl luai pe unul la tărbacă, îi dedea! pînă ce nu mai vedea bine, îi dădeai în toata voia şi în toată libertata că nu era la cine să se plîngă, nu era nici prefect, nici comisar. Aşa s’au făcut atunci alegeri libere ; aşa se vor face şi acuma, adică nu s’au amestecat nici prefect nici comisar, ci numai comitetul, adică cetăţenii liberi; aşa se vor face şi acuma. Ministrul nostru ştie ce spune, s’o ştiţi D-voastră, D-le Director. Trăiască comitetul !| / Liber ZIGZAGURI PACATUL PRIM... Dăm vina pe Adam şi Eva Că au comis «păcatul prim» Şi din pricina lor acuma Noi murim ! O fi, nu-i vorbă. Popa spune: Dar popa ’şi are Eva Iul... Iar la biserică uneşte El destun... Să nu mai tot păcătuim De vreţi să fie bine... Şi-atuncea... nimeni nu mai moare, Căci... n'o să fie cine!... Piron DIN PLOEŞTI Sîmbătă seara s’au întrunit membrii grupului radical în salonul de la «Grand Hotel du Bulevard» şi dupe cum s'a hotărît în Bucureşti şi în Iaşi, şi radicalii din Ploeşti au decis ca să lupte în alegeri contra guvernului. Apoi s’a înscris între membrii grupului radical şi energicul luptător, distinsul advocat d. Niculae P. Răşcanu. Luni s’a ţinut a doua întrunire. La această întrunire au asistat şi disidenţii conservatori. S’a desis ca radicalii să se lupte în alegeri împreună