Lupta, octombrie 1928 (Anul 7, nr. 2062-2087)
1928-10-14 / nr. 2073
♦ x ANUL VII. Wo. 2009-Fost director politic: Decembrie 1921—Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni ......... Soo Pe ® » ......... Soo Pe „ ... «_. .... Soo IN STRAINATATE DUBLU CONST. MILLE Redacția şi Administrația BUCUREȘTI STR. SĂRINDAR, ISt Intre Vodă şi Hâncu — Declaraţia d-lui I. Naniu — Toti acei cari mai încearcă să pună beţe în roatele... partidului national-ţărănesc doar vor putea zădărnici şi de astă dată venirea la cârmă a d-lui Maniu, au redeschis polemica cu privire la micul „echivoc“ pe care d. Vintilă Brătianu îlexploatează din când în când contra şefului national-tărăniştilor. Se ştie în ce constă micul „echivoc“ : d. Maniu s’a ferit până acum să recunoască... Regenta. D. Maniu, ca şef de partid, este în contact cu Regenta. D. Maniu are toată deferenta pentru factorul constitutional la care apelează mereu ca să aducă la cârmă partidul national-ţărănesc. Mai este oare nevoie de vre-o declaraţie din partea d-lui Maniu că recunoaşte Regenta? De sigur că nu. Totuşi d. Maniu s’a lămurit de câteva ori foarte clar. Iar zilele trecute, într'o adunare publică, d-nul Maniu a făcut o nouă declaraţie foarte categorică în ce priveşte Regenta. O reproducem în întregime : „Intre d. Vintilă Brătianu şi naţiune este un judecător , înalta Regentă. „Apelăm la cuminţenia şi patriotismul înaltei Regente, ca acest proces dintre noi şi d. Vintilă Brătianu să-l judece repede, fără vreo amânare. „Noi, partidul naţional-ţărănesc ca şi întreg neamul românesc, suntem cuprinşi de adânci sentimente monarhice. „Suferinţele şi gloriile ne-au împreunat într-o dragoste cu Dinastia noastră şi această împreunare nu vrem să fie atinsă. „Noi respectăm PE ACEI CARE ASTAZI REPREZINTĂ DINASTIA, le cunoaştem înţelepciunea şi patriotismul şi le cerem ca acest patriotism şi această înţelepciune să le puie în aplicare cât mai degrabă pentru înlăturarea imediată a guvernului liberal. „De aceia noi să avem încredere în acest suprem factor în viaţa de stat că îşi va face datoria patriotică, în timp util, până cârnl putem înconjura nenorocirea care ne ameninţă. „In acest timp să stăm de ajutor Coroanei ca să scape de d. Vintilă Brătianu". Din cele de mai sus, se vede dlar — afirmă „Dreptatea" —• că d. Maniu nu a vorbit nici de recunoașterea de fapt nici de drept a Regentei, ci de cu totul altceva". Totuși averescanii au născocit că pe chestiunea Regentei ar exista un antagonism între d. Mihalache și d. Maniu. Se vede că d. general Averescu care a fost la consiliul de Coroană de la 4 ianuarie 1926, a uitat că atunci a fost un fel de supralicitare dinastică şi că d. Mihalache a fost şi mai larg decât d. Maniu. Asemenea şi liberalii tot mai speră să menţină pe tapet „echivocul“ şi oficiosul guvernului nu e mulţumit nici acum — şi este foarte explicabil — de declaraţia d-lui Maniu asupra căreia scrie : „Ne aducem aminte de acele distingue în chestia delicată şi gravă în care se punea în joc consolidarea dinastiei. „Sunt numai câteva exemple doveditoare a felului cum conducătorii partidului naţional-ţărănesc — cari voesc să fie şi ai ţarei — înţeleg că pot face politica, prin echivoc şi prin ipocrizie. „Dar felul recent cum s’au manifestat în întrunirile regionale, ne arată încă odată şi versatilitatea şi echivocul acestei politici, care ar putea fi plasticisată prin zicătoarea populară: „Uitepopa, nu e îiopa!". „In aceste întruniri d. Maniu a făcut oarecum declaraţii din care ar reeşi că „răsboiul" nu e îndreptat contra forului înalt constituţional al acestei ţări, dar în acelaş moment, d. I. Mihalache făcea declaraţii revoluţionare". Nu e vorba de nici un „oarecum“ ci de declaraţiuni categorice cari pentru Regentă nici nu mai erau necesare. D. Iorga însă a enunţat de mult, din ziua în care s’a despărţit pentru a doua oară de d. Maniu, o teorie cam originală în ce priveşte dreptul şefilor de partide de-a pretinde direct Regentei puterea. D. Iorga s’a rostit categoric contra acestui drept sau uzanţe şi susţine că Regenta nu treime măcar rugată să aducă pe cutare sau cutare guvern! Ori, partidul naţional-ţărănesc prin moţiuni şi chiar prin şeful său, cere direct Regentei să fie adus la guvern. Aceasta — după teoria d-lui Iorga — ar fi să exerciţi o presiune asupra Coroanei. De aceia d. Maniu a vorbit cum a vorbit, adică în termenii cei mai lămuriţi despre Regentă. Iar d. Iorga consideră declaraţia d-lui Maniu, reprodusă mai sus, drept o ameninţare. Iată ce spune d. Iorga : „Noui ameninţări către Regentă dacă nu-şi va face datoria de a instala la oara când i s’a poruncit, partidul naţional-ţărănesc. „Regenta înfăţişează pe Vodă, şi cum proverbul istoric zice: „Vodă vrea şi Hâncu ba", avem a face din nou cu situaţia de acum vre-o două sute cincizeci de ani, cu deosebirea că azi „Hâncu vrea şi Vodă ba". „Suntem deprinşi, ca popor poznaş din fire, să-i dăm dreptate lui Hâncu. „Nu totdeauna se cuvine s’o facem, şi mai ales când Hâncu, admirabil pentru defensiva legitimă, începe ofensiva afară din lege. „’Atunci i se poate spune Hăncului, ori de unde ar veni, din Basarabia, din Ardeal, din orice colţ românesc, cele ce urmează .* — „Jupăne sau domnule Hăncu, dreptatea se pângăreşte când întrebuinţezi armele nedreptăţii. „Şi al doilea : — „Nu trebuie, jupâne sau domnule Hâncu, să dărâmi azi păretele — să zicem : Regenta pe care va trebui să te razimi mâine". Dar de unde reiesă că Vodă a zis ba ? Și mai ales din ce anume a dedus că d. Maniu sau partidul national-tărănesc vrea să dărâme Regenta ? ! Toată lumea politică cunoaşte care a fost atitudinea d-lui Iorga la consiliul de Coroană şi totuşi nimeni n’a spus că d-sa a urmărit dărâmarea Regentei. Dar tocmai acum după declarația d-lui Maniu, să vedem pe d. Iorga că trage astfel de concluziuni ?, R. X. Wh Experienţe Printre hotărîrile luate în ultima şedinţă a consiliului technic superior este şi următoarea: Cercetându-se actele privitoare la licitaţia ţinută la municipiul Braşov, pentru construirea unui cuptor generator necesar uzinei de gaz aerian, întrucât primăria respectivă a început in regie executarea unui cuptor pe un preţ inferior celui obţinut la licitaţie, consiliul a opinat să se autorizeze terminarea lucrării Începute şi experimentarea cuptorului. In caz când nu se vor oţine bune rezultate, al doilea cuptor se va executa pe cale de loitaţie-Ne aflăm, aşadar, în faţa linei lucrări în valoare de aproape două milioane. Şi, profani în materie, avem câteva nedumeriri . S-a ţinut licitaţie pentru construirea unui cuptor generator. Dar primăria a început în regie executarea acestui cuptor, întrucât a crezut că-l va executa cu un preţ mai redus decât cel mai avantajos preţ obţinut la licitaţie. Ce face consiliul technic superior? Autoriză continuarea lucrării în regie. Dar această autorizare nu trebuia cerută înainte de încheerea lucrării? întrebăm, ca nişte simpli profani, căci nu cunoaştem repulile tehnice... Dovadă însă că întrebarea noastră are oarecare temei, avem în paragraful următor a deciziei consiliului technic: „Se autoriză experimentarea cuptorului şi dacă rezultatele nu vor fi bune se va executa al doilea cuptor pe cale de licitaţie. Facem, prin urmare, experienţe, cu lucrări în valoare de două miloane! Aşa vor fi cerând, oare, regulamentele technice? întrebăm în treacăt. Şi suntem siguri că răspunsul care se va da de cei în drept, va face să se evaporeze nedumeririle noastre. D. dia 3fffLK)TECA UNIVERSITÄT?! I A 5 I " 4 PAG óra 3 BEI ..... PpTTOU*if; 1 T Jk ►'* ’. je * ' - Direcţia 398-75.Secretariatul 358-74 —Administraţia 353-73 Propaganda noastră în străinătate — Cum ne cunosc străinii — Trei rânduri despre legea care opreşte falsificarea brânzei Secretariatul general al Societăţei Naţiunilor, se ştie, are ataşate pe lângă el un număr de servicii a căror menire este să adune şi să publice material documentar şi de informaţie asupra tuturor ţărilor reprezentate în această organizaţie. In special în domeniul economic lucrările date la iveală până acum de Societatea Naţiunilor sunt de importanţă covârşitoare, cu atât mai mult cu cât ele sut alcătuite cu colaborarea unor elemente de prim rang din toate ţările. Cu ocazia Congresului Economic din anul trecut rapoartele referenţilor pentru diferitele laturi ale problemei, publicate de S. D. N. formează azi materialul documentar cel mai complect şi nu există problemă în legătură cu chestia pusă în discuţie care să nu fi fost studiată şi pusă la punct. Economiştii de pretutindeni folosesc aceste lucrări ca izvor de informaţie sigură, dovadă evidentă de autoritatea ce şi în această privinţă S. D. N. a reuşit să-şi câştige în toate ţările civilizate. La timp, când şi noi am trimis o delegaţie de „specialişti“ la Congresul internaţional economic, tot în acest loc ne-am arătat întreaga revoltă în contra acelora care fie din necunoaşterea importanţei chestiunei, fie din cine ştie ce alte motive, au expediat ca delegaţi ai României la Geneva o echipă de oameni foarte simpatici, însă fără absolut nici o pregătire în materie). Arătam ce enormă greşeală se face atunci când alături de Laucheur al Franţei, Lord Balfour al Angliei şi Hermes al Germaniei, noi n’am găsit să oferim nimic mai bun şi mai competent decât 3—4 deputaţi, oameni simpatici însă absolut şterşi ca pregătire economică. Congresul a trecut, delegaţii străini au depus rapoarte magistrale şi conducătorii statelor din întreaga lume au avut ce utiliza în legislaţia lor. Acum de curând au început să apară şi publicaţiile Secţiunea Economice de pe lângă Secretariatul general al S. D. N., lucrări în care este folosit şi expus materialul documentar pus la dispoziţie de delegaţii fiecărui stat participant la Congresul economic sus amintit. Am sub ochi lucrarea „Aperçu des moyens directs mis dans les divers Pays a la disposition des acheteurs étrangers pour s’assurer de la qualité des marchandises dont ils devienent aquereur dans ces Rays (Généve 1928). E vorba in ea de măsurile legale pe care fiecare tară civilizată le-a luat pentru a împiedeca falsificarea mărfurilor ce eventual pot fi exportate. Natural, materialul documentar publicat poate fi utilizat de lumea de afaceri de pretutindeni atunci când se fac transacțiuni mari de mărfuri de la o țară la alta. Pentru fiecare stat sunt enumărate legile ce combat falsificarea mărfurilor, deci se dă un tablou de siguranţa pe care omul de afaceri o poate avea atunci când cumpără produsele unei pieţe comerciale. Ei bine, în timp ce pentru fiecare ţară materialul documentar publicat umple pagini întregi, se expun şi comentează legile respective odată cu eficacitatea lor, relativ la România 3—4 rânduri sunt suficiente. La pagina 110 se spune doară atât că în ţara noastră există o singură lege de acest fel, acea care păzeşte de falsificare brânza!... Atât şi nimic mai mult. Atât au ştiut delegaţii noştri, competinţele noastre economice expediate la Congresul de la Geneva, să spună despre ţara noastră. Pentru atâta lucru, mai că nu era nevoie să cheltuim milioane cu voiajul echipei volante de economişti cu care guvernul trecut a cercat să ne facă a fi cunoscuţi în străinătate. Despre o lege a brevetelor şi a mărcilor de fabrică, despre legile sanitare asupra alimentelor. 1) „Lupta“ Nobile, in Aprilie 1927. ---------------- - « despre legea de represiune a fraudelor în vinicultură, de aceia relativă la metalele preţioase şi atâtea altele, competing noştri delegaţi n’au nici o cunoştinţă. Ori poate la noi în ţară nefalsificându-se nimic nu a fost şi nu este nevoie de legi de natura celor de mai sus? Dar în afară de greşeala mare comisă cu ocazia Congresului internaţional economic, noi avem chiar la Secretariatul S. D. N. anumiţi trimişi pe care îl ţinem acolo tocmai ca să înlesnească informaţia sigură şi documentată asupra ţărei noastre. România are acolo la Geneva chiar o legaţie care spre deosebire de toate celelalte, are o altă menire decât aceea de a apărea în complectul ei în fireturi la parade şi solemnităţi. Dacă acestea sunt serviciile pe care aceşti domni ni le aduc pentru banii ce în aceste momente de grea criză ţara cheltueşte cu ei, apoi mai bine lipsă. Cât despre ocaziile ce vor mai veni să trimitem reprezentanţi competenţi să ne reprezinte la congrese în străinătate, exemplul expus mai sus ar putea să ne fie de învăţământ dacă n’am şti cum se fac mai întotdeauna asemenea alegeri la noi... Ion Hâncu „Numai pe ici pe colo”!••• D. Mussolini a ordonat zilele trecute sfi i se aducă In cabinetul său pe toţi cei 70 de directori de ziare din Italia, cărora le-a ţinut un logos. După ce critică vehement mresa celorlalte ţări care prea se ocupă de... Josephina Backer (autentic!) dictatorul Italiei declară că „presa cea mai liberă din lume e presa italiană“. Şi adaogă: în Italia toată presa fascistă. Dar, asta e altceva. Ştim noi de ce e ea toată fascistă!TM Desigur, nu din plăcere. Interesant e că Ducele declară hotărât că presa e liberă. Dar face o mică... distincţie. „Ţin să precizez spune Mussolini că In afară de chestiunile strict politice sau de unele chestiuni fundamentale ale revoluţiei, critica se poate exercita In deplină libertate pentru toate celelalte probleme. Aceasta e libertatea — cum o Înţelege d. Mussolini. In afară de chestiane strict politice şi de „unele chestiuni fundamentale ale revoluţiei“ — tot restul poate fi atacat, fără teamă!... Ducele, nu ştim să fi auzit de eroul lui Caragiale care cerea modificarea Constituţiei „pe ici pe colo, adică în părţile esenţiale“. Dar Natura găseşte aderenţe misterioase, depărtate în timp şi spaţiu.» Iată, fără voia lui, pe şeful regimului fascist reactualizând filosofia carageleană.. Fericitul ziarist Italian, după spusa Ducelui, va avea, aşadar, voie să se ocupe de orice d în deplină libertate — dar numai cu o condiţie: să nu se ocupe de nimic! Dacă nu credeţi, citiţi discursul d-lui Mussolini. E poate cam lung, dar e foarte Instructiv pentru felul cum e inteligenţă ca a dictatorului italian Înţelege liberatea, pentru izbânda căreea altă dată, a luptat şi el. Z. Parlamentul se deschide Luni N’am dat prea mare importanţă svonurilor cari au circulat în lumea politică în jurul disensiunilor cari se vor produce în rândurile majoritare, cu prilejul deschiderii sesiunii ordinare a Corpurilor legiuitoare. A trecut de mult vremea acţiunilor independente in partidul liberal care, astăzi îşi urmează orbeşte şeful — oricare ar fi el. Partidul liberal le-a cunoscut, pe vremea lui Dimitrie Sturza, când avea un prea mare stat major în care majoritatea era adversară şi superioară colaboratorilor primului ministru, şef al partidului naţional liberal. Astăzi, statul major liberal, în afară de guvern, nu are suprafaţa politică necesară pentru o acţiune de independenţă faţă de guvern. Birourile corpurilor legiuitoare se vor constitui după cuvântul de ordine al guvernului şi incidentele — dacă ele se vor produce — nu vor avea nici o importanţă. Deasemenea nu are nici o importanţă şi nici o semnificaţie însăşi deschiderea Corpurilor legiuitoare cari trebuiau să-şi înceapă activitatea la un termen anumit. Mesajul — această banală formalitate care va dispare, desigur, atunci când se va înscăuna la cârmă adevărata democraţie — oricât de „sensaţional” ar fi, ceea ce nu credem, nu va avea nici o valoare deoarece este ştiut că el este opera exclusivă a guvernului mai ales acum când Coroana — recte Regenţa — câtă vreme are un guvern, semnează actele ce i se prezintă. Deschiderea Parlamentului şi Mesajul — oricare ar fi cuprinsul lui — nu va schimba întru nimic situaţia politică internă şi nu va înlătura desnodământul — foarte apropiat — al regimului actual. x. c. Tema favorită a adversarilor, sinceri sau făţarnici, ai partidului naţional-ţărănesc, era şi... antidinasticismul d-lui Maniu sau... „echivocul” faţă de Regenţă. Spunem era fiindcă astăzi onorabilii pescuitori în ape de ei tulburate, nu mai au nici acest motiv de opoziţie. (De opoziţie privind partidul d-lui Maniu). Intr’adevăr, şeful naţionalţărăniştilor în recentele-i declaraţiuni făcute la conferinţele regionale a declarat: „Noi respectăm pe acei cari astăzi reprezintă Dinastia, le cunoaştem înţelepciunea şi patriotismul şi le cerem ca acest patriotism şi această înţelepciune să le puie în aplicare cât mai degrabă” etc. Clar şi imposibil de mistificat sensul acestor cuvinte. Partidul naţional-ţărănesc recunoaşte, aşadar, „pe cei cari astăzi reprezintă Dinastia”. In ce mod vor reacţiona exploatatorii de tot felul al frazelor, — la această precisă declaraţie, care, dealtfel, nu mai era necesară, ştiut fiind că opoziţia naţional-ţărănească n’a fost niciodată antidinastică? Nu ştim. Ceia ce ştim, e că d. Maniu a ţinut să facă un act de înţelepciune şi înaltă politică manifestându-şi încrederea în factorul constituţional şi să puie astfel definitiv capăt interpretărilor interesate ale duşmanilor Rix. ranat® Disciplina liberală Se spune în cercurile liberale conducătoare, că cei cari se aşteaptă să vadă majorităţile liberale încăerându-se, vor avea o mare deziluzie. Parlamentarii şi miniştrii liberali se vor avea ca fraţii. Poate să-şi fi făcut alţii vreo iluzie, eu nu mi-am făcut nici una. Capacitatea de înghiţire a unui stomac parlamentar, mai ales liberal, e uriaşe. Disciplina de partid îi impune ca neaoşa trimitere românească pe care vrea s'o explice unui coleg s'o preschimbe in cel mai amabil zâmbet, iar cuţitul dat la tocilă cu o zi înainte si ascuns în nădragi, să fie împodobit cu garoafe albe si prezentat ca obiect , de artă celui pentru a cărui disecţie ■ fusese pregătit ! Aceasta este disciplina liberală. Ajunge ca d. Duca să le spue: — Dacă nu vă astâmpăraţi, plecăm şi patru ani va trebui să vă hrăniţi din fonduri proprii — ca duşmanii, vineţi la faţă, să se îmbrăţişeze, cu pasiunea unor miri! Pentru că mai presus de toate disciplina liberală e întemeiată pe... convingeri şi sentimente comune! DEȘCĂ • V..V • C. Duminică 14 Octombrie 1928. Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeşte direct în administra ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul IIe ţară 1 Lei in străinătate Creionul actualităfii Ca și făcut „împrumutul e cam făcut". D. Vintilă Brătianu la consiliul de miniștrii. D. VINTILĂ BRĂTIANU. —Cum, nimic la masă ? BUCATAREASA. — Apoi vorba matale, conașule, masa e ca și servită. Cauzele catastrofei dela Praga Febra de construcţii şi cauzele ei.—Autorităţile In imposibilitate de a face faţă cererilor mereu crescânde In urma activităţii edilitare.—Controlul insuficient.—Legea pentru sprijinirea construcţiilor vinovată de prăbuşirea in serie a clădirilor.TM Ce e de făcut? Ziarul Prager Presse publică un articol documentat în care explică motivele cumplitei catastrofe edilitare. Iată ce scrie ziarul: TRAGEDIA Seria accidentelor edilitare din acest sezon, criticate în mod mai mult sau mai puţin aspru de către presa cehoslovacă, se termină acum cu o catastrofă nemaipomenită în oraşul nostru şi foarte rară şi în analele construcţiilor din alte ţări. O clădire cu şapte etaje, gata zidită, s’a prăbuşit până în temelii, îngropând sub dărâmăturile ei un număr considerabil de victime, aproximativ cincizeci. Deşi marea majoritate a oamenilor din zilele noastre a fost contimporană a celei mai complecte conflagraţii sângeroase, din câte cunoaşte istoria, o astfel de veste înseamnă întotdeauna o tragedie imensă a omenirei, stârnind milă şi compătimire pentru nenorocitele victime, plecate să construiască căminuri semenilor şi sortite să-şi dea ultima suflare sub ruinele clădirii zidite de însăşi mâinele lor; — stârneşte în acelaş timp şi spaimă: siguranţa tuturor pare periclitată, dacă a fost cu putinţă o astfel de catastrofă, dacă nu mai rezistă nici betonul armat, care înseamnă pentru specialist cel mai solid material de construcţie... Până în anul acesta prăbuşirea unei case la Praga era o nenorocire necunoscută. Acum un an am cetit cu surprindere şi groază despre prăbuşirea casei Mosse la Berlin şi ni se părea că noi suntem mai presus de o astfel de întâmplare, imunizaţi împotriva unei catastrofe similare. Şi iată-ne acum victime unei serii de prăbuşiri de clădiri cari par aproape o sinistră fatalitate. CATASTROFE IN SERII - O SINGURA CAUZA Tocmai această serie de catastrofe dă de bănuit, că ele se reduc la o pricină comună, la vre-o greşeală tehnică. Mişcarea edilitară în anul acesta a luat proporţii uriaşe. Se ivise un fel de febră a construcţiunilor. Această febră, de a termina în timpul cel mai scurt, cât mai multe clădiri, după ce ani de zile o mişcare pe acest tărâm n’a putut fi susţinută decât cu ajutorul fondurilor statului, s’a dovedit în multe ocazii dăunătoare. Terenurile s’au scumpit materialele de construcţie de asemenea, iar bilanţul comerţului nostru cu lemne are un pasiv mare — noi cam altădată eram unul din statele cu cel mai mare export de lemne — deoarece ferestraele şi industriile noastre forestiere nu puteau face faţă cererilor uriaşe. Şi din punct de vedere financiar această activitate febrilă de constructii a avut efecte proaste, deoarece a imobilizat într’un timp prea scurt un capital prea mare într’un singur scop economic, ceiace putea să aibă ca urmare o urcare a dobânzei. GREŞELI GRAVE Toate aceste rele ar fi fost totuşi de suportat, dacă n’ar fi fost în joc atâtea vieţi omeneşti, dacă n’ar fi teama justificată, că greşelile săvârşite se vor putea răzbuna mai târziu asupra unor bieţi nevinovaţi, cum sunt sărmanii muncitori şi trecători, cari au căzut victimă ultimei catastrofe. Autorităţile nu puteau face faţă unei activităţi de construcţie atât de vaste. Maximul ce-l puteau realiza, era 120 comisiuni pe lună şi deodată s’au văzut nevoite să rezolve 500 lunar, fără a mai pomeni de controlul şi supravegherea necesară. AUTORITĂŢILE NEPUTINCIOASE Autorităţile comunale, dispunând de prea puţin funcţionari, faţă de această avalanşă neaşteptată erau fiziceşte în neputinţă de a stărui cu îndârjirea necesară în interesul siguranţei generale, ca antreprenorii să respecte cu stricteţe legile de construcţie, şi le mai era şi mai imposibil să cerceteze cu deamânuntul materialele şi lucrările de zidărie. Primăria nu-şi putea mări dintr’odată numărul funcţionarilor, spre a putea satisface toate cererile, cu atât mai mult, cu cât după scăderea febrei constructiviste şi revenirea la normal, n’ar fi ştiut ce să se facă cu administraţia mărită ad-hoc. După declaraţiile terniciurilor de meserie, serviciul de construcţie al primăriei ar fi trebuit să înzecească numărul funcţionarilor, spre a-şi putea îndeplini în totul datoria în acest sezon. ADEVĂRAŢII VINOVAŢI Şi astfel vedem cum febra de construite se termină în chip logic şi fatal cu cea mai grozavă catastrofă. A conlucrat totul spre a stârni această febră. Căutarea de locuinţe şi birouri noui, posibilităţile de speculă ale campaniei de construcţie, dar mai cu seamă legea pentru sprijinirea construcţiilor, lege recunoscută astăzi drept absurdă, care obligai pe antreprenor să clădească într’un tempo atât de nesăbuit. Cunoscători ai situaţiei afirmă, că un punct din acea lege constitue motivul principal pentru izbucnirea febrei de construcţie precum şi a grabei nebune cu care au trebuit să fie clădite tocmai imobilele cele mai grele din centrul oraşului. (Continuare în pagina 2-a)