Al. Macedonski: Thalassa (1892)

NOAPTEA DE ARGINT Flv&l­ire cu aripi albe, luntrea cu pînzele întinse alu­neca între cerul albastui și culoarea adîncă a mărei, și se apropia de coastele stîncoase lustruite de talazuri. Insula, pisc de.munte vărsat deasupra valurilor de iadul flăcărilor lăuntrice ale prefacerilor pămîntești, . singera suh izbucnirile_sulare_ale apusului. Suprafața'' seasa a ei spargă cît p bătătură^cfe nuiOsi mecată de^j îftrjinri nm sfrîpr intre care se tîra o mulțimepdtrSEfpl T de apăV~se uita de sus — cîrpitoare de străluciri — peste nemărginirea pustie a valurilor. Farul din mijloc, alb intre clădiri mărunte, cazărmi de odinioară ale garnizoanei musulmane, răsfringea în lumina ochiului său de ciclop discul de aur fulgerător ce se prăvălea în mare. Dar luntrea dănțuitoare pe valuri scurte mergea cînd încoa, cînd încolo, făcea — după cum zic marinarii — „volte în vînt“.­­ O dibace minuire a pînzelor o repezi pe creştetul unui val şi o alătură teafără de stîncă. Nălucă se ivi atunci, de-a lungul potecei urcătoare, sprintenul băieţandru care sărise din luntre, şi bronzul unui păr creţ, dar scurt, marmora penthelică a unui gît­­ apolonian scăpărară în soare, răspîndind împrejur un h­­farmec levantin de senzualism tulburător, pe cînd mareaj urma să se macine intre "Utricile ascuțite. "

Next