Magazin, ianuarie-iunie 1991 (Anul 34, nr. 1-26)
1991-01-05 / nr. 1
PREGĂTIRI PENTRU CUCERIREA PLANETEI ROȘII Omenirea aleargă cu pași repezi pentru a se intîlni cu mileniul al treilea, care nu mai este chiar așa de îndepărtat. Și, in consecință, ofensiva în spațiul extraatmosferic se amplifică. Oceanul aerian este brăzdat de tot mai mulți sateliți, sonde și nave spațiale. Vizitarea „planetei roșii“ a devenit mai demult un țel al pămîntenilor. Scenariile pentru studierea amănunțită a planetei Marte, premergătoare sosirii primei solii a locuitorilor Terrei, se înmulțesc. Există șanse reale ca cei doi mari coloși din sfera cercetării spațiale — U.R.S.S. și S.U.A. — să-și unească forțele pentru ca amartizarea primilor pămînteni să fie adusă la o dată cu mai aproape cu putință. In Uniunea Sovietică se fac intense pregătiri pentru buna desfășurare a „Programului Marte“. Pentru anul 1994 este prevăzută lansarea a două aparate cosmice către „planeta roșie“. Misiunea lor va consta, după cum informează Agenția Novosti, in transportarea pe Marte a ctteva tipuri de mijloace de „desant“ : baloane-sondă, mici stații meteoorologice, penetratoare (un gen de „cirtițe“, care vor scormoni solul marțian și, probabil, moduluri marțiene. Programul experimental cu aerostate in atmosfera planetei Marte urmează a fi pus la punct in cele mai mici detalii. Se are in vedere și aplicarea unei metode de prelucrare a datelor rezultate din măsurătorile științifice care se vor efectua de la bordul unui aerostat cu planare liberă la atmosfera Pămîntului. Zona din vecinătatea orașului rusesc Suzdal aflat la 300 km depărtare de Moscova, a fost aleasă pentru a deveni centrul experimentului. De aici se vor lansa aerostate standard. La lansări vor participa și reprezentanți ai Statelor Unite, Franței și Germaniei. Ce se urmărește prin zborul aerostatelor ? Testarea a diverse modalități de măsurare a parametrilor atmosferei, precum și studierea dinamicii deplasării in zbor liber, la decolare și la aterizare. Scopul principal al experimentului este obținerea unui model optim de deplasare a baloanelor. Măsurătorile realizate de aerostatele aflate în planare liberă vor fi comparate cu datele furnizate de aparatele instalate pe un balon captiv. Se anticipează că baloanele cu planare liberă in atmosferă și-ar putea găsi aplicare și pentru multe dintre nevoile oamenilor pe planeta Pămînt. Cooperarea internațională este și ea o dimensiune esențială a testelor cu aerostate. Zborurile deasupra Suzdalului vor fi realizate de Institutul de explorări cosmice al Academiei de Științe a U.R.S.S., cu participarea Societății Planetare Internaționale și a Companiei americane Gordon Bennet ballon raise“. Un vechi vis, de aproape două secole, a prins viață Marea Britanie s-a unit cu continentul «> Ce prevedea înțelegerea dintre „British Rail“ și S.N.C.F. ? Construcția unui singur tunel submarin, destinat in exclusivitate traficului feroviar. Erau incluse în costuri și diverse instalații conexe pe ambele țărmuri, precum și sumele necesare achiziționării de material rulant și electrificării tronsonului Calais — Harzbruck. Prin realizarea și a unei galerii submarine de serviciu, cheltuielile ar fi sporit cu încă 100 milioane lire sterline. Cum trebuia să se desfășoare traficul feroviar pe o singură linie ferată ? Trenurile urmau să circule la „valuri“. Adică trei ore intr-un sena și alte trei ore la celălalt sena. Dar nici acest proiect nu avea să aibă sorți de izbîndă. El nu a dobîndit „semnalul verde“ pînâ la finele anului. . . _ In cursul anului 1979, chiar la începutul său, proiectul realizării mult visatului tunel care să faciliteze legături mai bune Intre Marea Britanie și continentul imediat învecinat a revenit in actualitate. Primul semnal a venit din partea Societății naționale feroviare britanice (British Rail). Să fi avut britanicii remușcări, pentru sistarea testărilor intervenită in 1975, datorită cabinetului doamnei Margaret Thatcher . S-ar putea: Societatea britanică a dispus relansarea proiectului. Se presupunea declanșarea lucrărilor preliminare la sfîrșitul anului 1979, iar cele propriu-zise, cel mai tirziu în 1981. Mai trec doi ani. In 1981, un consorțiu vest-european face cunoscută intenția sa de a supune spre aprobare guvernelor de la Londra și Paris un nou proiect al unei punți submarine pe sub Canalul Minecii. El nu diferea, din punct de vedere tehnic, de cel elaborat anterior de ..British Rail“ și S.N.C.F., către finele anului 1978. Trenurile urmau să circule tot în ..valuri“ prin tunelul forat sub Canalul Minecii, cu un diametru de 6,02 m. Se preconizau 120 de curse In 24 de ore. 60 dinspre Paris spre Londra și 60 la direcția Londra — Paris. In scopul evitării unor eventuale strangulări ale circulației în magistrala feroviară submarină, fiecare garnitură de tren urma să fie dotată cu două locomotive, amplasate la față și în spate. Era și o diferență între ultimele două proiecte. Ultimul necesita fonduri inferioare. Reducerea costului execuției se obținea prin scurtarea lungimii traseului. Practic cum : Prin realizarea unei ieșiri la suprafață, pe coasta britanică, în spirală. In acest fel se renunța la panta lină de ieșire din proiectul anterior, iar racordarea la rețeaua feroviară britanică se făcea la imediata vecinătate a terenului și nu la o distanță de 10 km. Argumentul era de ordin financiar, dar nu avea să se țină seama de el La 11 septembrie 1981 are loc o rafflarre la vira franco-britanică. Premierul britanic, doamna Margaret Thatcher il prinde pe picior greșit pe noul președinte al Franței, dar mai ales pe ministrul sau de transporturi, comunistul Charles Fiterman și obține încuviințarea ca proiectul tunelului să fie finanțat numai de capitaluri particulare, fără vreo susținere din partea statului. Presa britanică intră și ea la acțiune. Se invocă drept argument securitatea Marii Britanii, care riscă să fie pusă în pericol prin legarea de continent, grație tunelului submarin. Era un punct de vedere stupid. In epoca rachetelor ultraperfecționate primejdia pentru Marea Britanie nu putea veni numai prin tunelul de sub Canalul Minecii. Chiar și reputatul scriitor Graham Greene își dă cu părerea, anticipînd o catastrofă finală în ziua inaugurării tunelului. Probabil că M gîndea la un posibil atentat al IRA (Armata Republicană Irlandeză. Va urma D. RUP 223 Submarin personal Inginerul ungur D. Forinte» si-a contruit un submarin cu lungimea de 7,5 metri si greutatea de trei tone. In stare de funcționare, submarinul poate să dez'------'—я I A/Un metri. Acest submarin navighează in apele lacului Balaton, insă proprietarul si constructorul si-a anunțat intenția de a traversa cu el Atlanticul, pentru a vizita New York-ul INFOCLUB A apărut revista INFOCLUB, supliment trimestrial al revistei „Știință și tehnică”. Revista INFOCLUB, membră a IDG —SUA (International Data Group), cel mai important editor de reviste de profil din lume, are un sumar atractiv, dedicat utilizatorilor de macrocalculatoare personale profesionale, cu noutăți în domeniu, dar ți cu multe aplicații. Revista poate fi procurată prin centrele de librării, prin rețeaua de difuzare a presei sau prin abonamente la redacția revistei .Știință și tehnică*. Pentru abonamentele colective de minimum S0 exemplare primite, redacția anunță importante reduceri de prețuri. Sugestiile și cererile dv, se pot trimite pe adresa redacției „Știință și tehnică* Piața Presei Libere nr. L. București.