Magazin, ianuarie-iunie 1991 (Anul 34, nr. 1-26)

1991-01-05 / nr. 1

PREGĂTIRI PENTRU CUCERIREA­­ PLANETEI ROȘII Omenirea aleargă cu pași repezi pen­tru a se intîlni cu mileniul al treilea, care nu mai este chiar așa de îndepărtat. Și, in consecință, ofensiva în spațiul extraatmosf­eric se amplifică. Oceanul aerian este brăzdat de tot mai mulți sa­teliți, sonde și nave spațiale. Vizitarea „planetei roșii“ a devenit mai de­mult un țel al pămîntenilor. Scenariile pentru studierea amănunțită a planetei Marte, premergătoare sosirii primei solii a lo­cuitorilor Terrei, se înmulțesc. Există șanse reale ca cei doi mari coloși din sfera cercetării spațiale — U.R.S.S. și S.U.A. — să-și unească forțele pentru ca amar­­tizarea primilor pămînteni să fie adusă la o dată cu­ mai aproape cu putință. In Uniunea Sovietică se fac intense pregătiri pentru buna desfășurare a „Programului Marte“. Pentru anul 1994 este prevăzută lansarea a două aparate cosmice către „planeta roșie“. Misiunea lor va consta, după cum informează A­­genția Novosti, in transportarea pe Mar­te a ctteva tipuri de mijloace de „de­sant“ : baloane-sondă, mici stații meteo­­orologice, penetratoare (un gen de „cirti­­țe“, care vor scormoni solul marțian și, probabil, moduluri marțiene. Programul experimental cu aerostate in atmosfera planetei Marte urmează a fi pus la punct in cele mai mici detalii. Se are in vede­re și aplicarea unei metode de prelu­crare a datelor rezultate din măsurăto­rile științifice care se vor efectua de la bordul unui aerostat cu planare liberă la atmosfera Pămîntului. Zona din vecinătatea orașului rusesc Suzdal aflat la 300 km depărtare de Moscova, a fost aleasă pentru a deveni centrul experimentului. De aici se vor lansa aerostate standard. La lansări vor participa și reprezentanți ai Statelor Uni­te, Franței și Germaniei. Ce se urmă­rește prin zborul aerostatelor ? Testarea a diverse modalități de măsurare a pa­rametrilor atmosferei, precum și studie­rea dinamicii deplasării in zbor liber, la decolare și la aterizare. Scopul principal al experimentului este obținerea unui model optim de deplasare a baloanelor. Măsurătorile realizate de aerostatele aflate în planare liberă vor fi comparate cu datele furnizate de aparatele instalate pe un balon captiv. Se anticipează că baloanele cu planare liberă in atmosferă și-ar putea găsi aplicare și pentru multe dintre nevoile oamenilor pe planeta Pă­­mînt. Cooperarea internațională este și ea o dimensiune esențială a testelor cu aero­state. Zborurile deasupra Suzdalului vor fi realizate de Institutul de explorări cosmice al Academiei de Științe a U.R.S.S., cu participarea Societății Planetare In­ternaționale și a Companiei americane Gordon Bennet ballon raise“. Un vechi vis, de aproape două secole, a prins viață Marea Britanie s-a unit cu continentul «> Ce prevedea înțelegerea dintre „British Rail“ și S.N.C.F. ? Construcția unui sin­gur tunel submarin, destinat in exclusi­vitate traficului feroviar. Erau incluse în costuri și diverse instalații conexe pe ambele țărmuri, precum și sumele nece­sare achiziționării de material rulant și electrificării tronsonului Calais — Harz­­bruck. Prin realizarea și a unei galerii submarine de serviciu, cheltuielile ar fi sporit cu încă 100 milioan­e lire sterline. Cum trebuia să se desfășoare traficul fe­roviar pe o singură linie ferată ? Trenu­rile urmau să circule la „valuri“. Adică trei ore intr-un sena și alte trei ore la celălalt sena. Dar nici acest proiect nu avea să aibă sorți de izbîndă. El nu a dobîndit „semnalul verde“ pînâ la finele anului. . . _ In cursul anului 1979, chiar la începutul său, proiectul realizării mult visatului tunel care să faciliteze legături mai bu­ne Intre Marea Britanie și continentul imediat învecinat a revenit in actualita­te. Primul semnal a venit din partea So­cietății naționale feroviare britanice (Bri­tish Rail). Să fi avut britanicii remușcări, pentru sistarea testărilor intervenită in 1975, datorită cabinetului doamnei Mar­garet Thatcher . S-ar putea: Societatea britanică a dispus relansarea proiectului. Se presupunea declanșarea lucrărilor pre­liminare la sfîrșitul anului 1979, iar cele propriu-zise, cel mai tirziu în 1981. Mai trec doi ani. In 1981, un consorțiu vest-european face cunoscută intenția sa de a supune spre aprobare guvernelor de la Londra și Paris un nou proiect al unei punți submarine pe sub Canalul Minecii. El nu diferea, din punct de vedere tehnic, de cel elaborat anterior de ..British Rail“ și S.N.C.F., către finele anului 1978. Tre­nurile urmau să circule tot în ..valuri“ prin tunelul forat sub Canalul Minecii, cu un diametru de 6,02 m. Se preconi­zau 120 de curse In 24 de ore. 60 dinspre Paris spre Londra și 60 la direcția Lon­dra — Paris. In scopul evitării unor even­tuale strangulări ale circulației în magis­trala feroviară submarină, fiecare gar­nitură de tren urma să fie dotată cu două locomotive, amplasate la față și în spa­te. Era și o diferență între ultimele două proiecte. Ultimul necesita fonduri infe­rioare. Reducerea costului execuției se obținea prin scurtarea lungimii traseului. Practic cum : Prin realizarea unei ieșiri la suprafață, pe coasta britanică, în spi­rală. In acest fel se renunța la panta lină de ieșire din proiectul anterior, iar racor­darea la rețeaua feroviară britanică se făcea la imediata vecinătate a terenului și nu la o distanță de 10 km. Argumentul era de ordin financiar, dar nu avea să se țină seama de el La 11 septembrie 1981 are loc o rafflar­­re la vira franco-britanică. Premierul britanic, doamna Margaret Thatcher il prinde pe picior greșit pe noul președin­te al Franței, dar mai ales pe ministrul sau de transporturi, comunistul Charles Fiterman și obține încuviințarea ca pro­iectul tunelului să fie finanțat numai de capitaluri particulare, fără vreo susținere din partea statului. Presa britanică intră și ea la acțiune. Se invocă drept argu­ment securitatea Marii Britanii, care ris­că să fie pusă în pericol prin legarea de continent, grație tunelului submarin. Era un punct de vedere stupid. In epoca ra­chetelor ultraperfecționate primejdia pen­tru Marea Britanie nu putea veni numai prin tunelul de sub Canalul Minecii. Chiar și reputatul scriitor Graham Gre­ene își dă cu părerea, anticipînd o ca­tastrofă finală în ziua inaugurării tune­lului. Probabil că M gîndea la un posibil atentat al IRA (Armata Republicană Irlan­deză­.­ ­Va urma D. RUP 223 Submarin personal Inginerul ungur D. Forinte» si-a con­­truit un submarin cu lungimea de 7,5 metri si greutatea de trei tone. In stare de funcționare, submarinul poate să dez­'------'—я I A/Un­ metri. Acest submarin navighează in ape­le lacului Balaton, insă proprietarul si constructorul si-a anunțat intenția de a traversa cu el Atlanticul, pentru a vizita New­ York-ul INFOCLUB A apărut revista INFOCLUB, supli­ment trimestrial al revistei „Știință și tehnică”. Revista INFOCLUB, membră a IDG —SUA (International Data Group), cel mai important editor de reviste de profil din lume, are un sumar atractiv, dedicat utilizatorilor de macrocalculatoare personale profesionale, cu noutăți în do­meniu, dar ți cu multe aplicații. Revista poate fi procurată prin centrele de libră­rii, prin rețeaua de difuzare a presei sau prin abonamente la redacția revistei .­Știință și tehnică*. Pentru abonamentele colective de minimum S0 exemplare pri­mite, redacția anunță importante redu­ceri de prețuri. Sugestiile și cererile dv, se pot trimite pe adresa redacției „Știință și tehnică* Piața Presei Libere nr. L. București.

Next