Magazin, ianuarie-iunie 2004 (Anul 47, nr. 1-25)
2004-01-08 / nr. 1
Nr. 1 (2408) din 8 ianuarie 2004 Ursul polar mai exact femela, își petrece iarna ghemuită într-un culcuș săpat în zăpadă. Acolo, ea dă naștere puilor, de regula în cursul lunii decembrie. Atunci când termometrul coboară frecvent până la -40 ° C, ursuleții sunt la adăpost, între labele mamei lor, dar în martie, o dată cu încălzirea vremii, încep și ei să exploreze împrejurimile. Este și momentul când ursoaica își recapătă forțele: în decursul ultimelor șase luni, ea a pierdut peste 100 de kilograme. Cât despre tatăl puilor, el a hoinărit în acest timp pe banchiză, în căutarea hranei, mai greu de procurat în sezonul geros. Broasca de Pădure are un destin hibernal cu totul deosebit: timp îndelungat, chiar și patru săptămâni, ea rămâne efectiv congelată. Și nu oricum. Pe corpul său se formează mici particule de gheață pe zonele unde nu exista riscul afectării vreunui organ. Broscuța pare astfel moartă, respirația i se oprește, bătăile inimii la fel, totuși ea trăiește. Imediat ce vine dezghețul, funcțiile vitale îi revin la normal și sus-numita o ia din loc... ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Veverița arctică răspândită în Siberia, Alaska și nordul Canadei, își petrenouă valea Nilului care se va întinde pe sute de kilometri. Un proiect lansat de Egipt pentru a transforma deșertul în pământ fertil. _ _ Este vorba de una dintre cele mai ambițioase lucrări ale acestui început de secol pe care autoritățile egiptene încearcă să o învăluie în secret. Unul dintre motive ar fi efectele nedorite asupra unor țări care se hrănesc din apele Nilului, cum ar fi Sudanul și Etiopia, pentru că nașterea unor pământuri ale făgăduinței în care ar urma să migreze milioane de egipteni presupune deturnarea a 10% din apele Nilului. Proiectul a fost lansat în 1977 și urma să transforme în teren arabil 220.000 de hectare de deșert în Valea Tochka, o zonă aridă, cu temperaturi care în timpul verii pot depăși 50 grade C. Până acum a fost construit un canal lung de 50 km cu o lărgime de 50 m, populat cu pești, denumit Canalul șeicului Zayed. Inspirată din marile fortărețe ale Antichității egiptene, a fost construită stația de pompare Mubarak, cea mai mare din Orientul Mijlociu. O construcție uriașă cu o lungime de 140 m și o înălțime de 75 m, care scoate din apele lacului Nasser un flux de apă de 334 m cubi pe secundă. Debitul previzibil e de 25 milioane de metri cubi pe zi, un volum de apă dirijat printr-un canal principal ce se întinde în deșert, în pantă ușor înclinată. Canalul va avea în final 72 km și se va desface în alte patru canale secundare cu o lungime cumulată de 167 km, care vor alimenta cu apă patru regiuni concesionte ai căror proprietari sunt implicați în subvenționarea proiectului. Acesta beneficiază de colaborare externă privind elaborarea de date climatice, topologice și geologice care îi vor ajuta pe agricultori să aleagă tipurile de cultură și să le planifice în funcție de sezon. O altă zonă vizată pentru a beneficia de apele deturnate ale Nilului se află în nord, pe ruta care leagă Cairo de Alexandria, unde au apărut o mulțime de reședințe de lux și ferme care beneficiază de apa scoasă din puțuri de mare adâncime. în fine, se preconizează validarea acestui proiect și în zona Sinai până la El-Arish, prin canalul Al-Salam care pleacă din nord estul Deltei, apa trecând apoi prin 4 tunele săpate sub Canalul Suez. Dacă acest proiect uriaș va da roade, milioane de locuitori vor putea migra spre zonele irigate care vor fi dotate cu rețele electrice și rutiere și în care se vor construi orașe și o infrastructură pentru turismul de lux. Egiptul e un vast teritoriu deșertic în care 96% din populație se află comasată în 5% din teritoriu, mai precis în Valea Nilului și Deltă. O țară confruntată și cu o mare presiune demografică - 67 milioane de locuitori azi, 80 milioane aproximate, peste 15 ani - care ar putea deveni o uriașă oază prosperă dacă acest proiect va izbândi. ” / hibernează și ei, perioada în care se poate spune că stabilesc câteva recorduri demne de luat în seamă. Dacă, în zbor, inima liliacului înregistrează 1.000 de bătăi pe minut, iamaritmul scade la 25 bătăi pe minut, în timp ce temperatura corpului coboară la numai 20. în cazul în care grota se încălzește dintr-o dată, el iese din hibernare după circa un sfert de oră. în ce privește respirația, la liliacul aflat în hibernare ritmul acesteia este de una la două ore de hibernare... în familie. Pentru că acest animal își petrece iarna în grup, în vizuina căptușită cu iarbă uscata, acolo unde temperatura corpului nu trebuie să coboare niciodată sub 52 C; într-un asemenea cadru comunitar, puii sunt ținuți între adulți, astfel încât să nu resimtă nici o clipă efectele temperaturilor scăzute. Ariciul este unul dintre somnoroșii care nu trebuie treziți, atunci când sunt adânciți în somnul hibernal. In perioada respectivă, temperatura corpului său coboară până la 6 ° C iar încălzirea până la limitele normale înseamnă un consum de energie foarte mare. De aceea, ariciul trezit va trebui să „ronțăie” ceva consistent, ca să se refacă; în caz contrar, va muri din cauza oboselii și a frigului. Așadar, să nu-i trezim pe somnoroșii cu blană, decât la primăvară. Atunci, nu vor mai fi în pericol de moarte prin îngheț. Intrarea Sărbătorile au trecut, a sosit vremea ca noi, oamenii, să ieșim din scurta ,Jndemare”, ceea ce nu trebuie încă să se întâmple și cu viețuitoarele sălbatice aflate în adormire. De fapt, ce fel de „somn” este această hibernare? Și, mai ales, toate animalele care-și petrec iarna cu toate ritmurile vitale încetinite trec prin aceleași procese? Iată câteva răspunsuri, ce deschid orizontul către un adevărat spectacol, deosebit de interesant, oferit de natură. DORIN MĂRAN cu șapte luni din an transformată într-un bulgăre de blană și ascunsă într-o vizuină. Atunci, temperatura corpului său „cade” incredibil, spre valori ușor negative. De fapt, nu este vorba Marmota alpină își pregătește temeinic locul hibernare despre somn, ci despre un mod insolit de a depăși perioada geroasă. Totodată, postura respectiva este foarte obositoare, motiv pentru care veverița iese periodic din hibernare, pentru a-și încălzi corpul și a dormi normal, câteva ore. Liliecii ADRIANNICOLAE POPESCU Mediul acvatic îmbunătățește vederea Molienii, membrii unui trib din sud-estul Asiei, văd în condiții terestre la fel de bine ca oricare dintre noi. Sub apă însă, vederea lor devine de două ori mai ageră. Copiii din tribul respectiv învață de la vârste foarte mici să se scufunde, pentru a recolta scoici și crustacee. Două elemente explică performanțele lor vizuale. Când pupilele se dilată, în mod normal, pentru a face față luminozității scăzute de sub apă, cele ale Mokenilor se strâng, în timp ce cristalinul se bombează, teoretic, o postură obositoare, utilă vederii de aproape, dar care nu le cere un efort amintiților scufundători. Adaptare genetică sau efectul obișnuinței? Cercetătorii înclină spre a doua soluție, motiv pentru care copii europeni vor fi antrenați în vederea submarină, în cadrul unor teste speciale. Implanturile mamare și sinuciderea mm peste 50 de ani Epoca Frankenstein De-abia s-a stins clinchetul cupelor de șampanie că cercetătorii s-au și pus pe lucru, in retortele lor secrete, noi idei prind contur, ca pe vremuri personajele doctorului Frankenstein din romanul lui Mary Shelley. Generațiile viitoare vor trăi împreună cu aceste „creații”... Totul a pornit de la un prezentator de programe culinare care își frângea mâinile că nu pot telespectatorii să simtă mirosul bunătăților de pe masă! Vizionarii s-au și pus atunci în treabă. Și au „văzut” cum peste destul de puțini ani explozia științelor și a supertehnologiilor ne va oferi o DigitalTV, o WebTV sau chiar o Replay TV - totul se va schimba. Web-ul va putea fi adus direct pe ecranele noastre și televizorul transformat într-un computer sau invers. Fără costuri suplimentare! Se va colabora de acasă la cele mai complicate programe științifice internaționale. Se vor face cumpărături. Fiecare își va putea „salva” programele favorite direct pe harddisk, va putea să revadă oricând un program sau chiar să poată... sari peste reclamele care fac de multe ori filmele de nevăzut. Televizorul va deveni din ce în ce mai mult un aparat prin care comunicăm și nu doar unul care ne transmite diverse programe. O televiziune pe care să o... mirosim? Va mai trebui să așteptăm destulă vreme și nici nu putem fi siguri că atunci când se va întâmpla vom mai ști exact ce însemna televiziunea la începutul anilor 2000... Și dacă tot ne plângem de atâtea ori astăzi că din cauza televizorului nu mai citim, aceiași vizionari merg chiar și mai departe și se întreabă: Vom mai răsfoi vreodată o carte? Adică, va alege societatea omenească drumul cărții sau cel al ecranului? Sau, prin intermediul e-cernelii, al cernelii electronice, va merge pe amândouă deodată? După ce au fost cetățeni ai unui sat, ai unui oraș, ai unei țări, după ce au fost „cetățeni ai lumii”, oamenii devin din ce în ce mai mult.. .jiețieni”, cetățeni ai net-ului mondial.. Cultura ecranului nu mai poate fi neglijată. Ea este într-o permanentă mișcare, are o dinamică incredibilă, nu impune un anume adevăr, ci ne lasă pe noi să ni-i construim. Și tot ei pregătesc, înainte ca lucrurile să devină ireparabile, „împăcarea” cu oamenii cărții. Ei pregătesc foile subțiri din hârtie din plastic care să suporte cerneala digitală. O legătură simplă, o carte de câteva pagini, una adevărată, în care să poți întoarce paginile și... ai povestea pe care o vrei. Ai citit-o, așezi cartea într-un încărcător și când o deschizi, pe paginile sale găsești o nouă poveste. La fel și cu ziarele. Pe paginile lor, sau ale cărților, cuvintele se vor alinia cuminți, iar imaginile vor putea prinde viață la o simplă apăsare mai puternică pe colțul de jos din dreapta. Nu peste foarte mult timp vom avea o televiziune care se citește și cărți care se privesc. Oamenii cărții își vor întoarce în continuare paginile iar oamenii ecranului vor butona cum le e plăcerea, totul pe una și aceeași foaie de hârtie digitală! Și, fericiți, vom și uita la câte avem să ne gândim în jurul nostru. Noile alimente Țări și guverne discută și dau legi pentru reglementarea alimentației MG, adică Modificată Genetic. Și nu cad întotdeauna la pace. Dar de fapt MG-hrana este de mult prezentă în viața noastră. O treime din grâul Cercetători din mai multe țări vestice au făcut publice rezultatele surprinzătoare ale investigațiilor realizate asupra unui mare număr de femei, care au primit implanturi mamare în ultimii 30 de ani. Potrivit datelor culese, la această categorie rata sinuciderilor este de trei ori mai ridicată decât media generală. Studiul nu face o legătură directă între cele două elemente, ci sugerează că femeile care solicită operații pentru implant mamar prezintă și o anume fragilitate psihică manifestată mai puternic. în viziunea cercetătorilor, asemenea persoane au de fapt o nemulțumire majoră, cel mai frecvent ascunsă în subconștient și încearcă s-o elimine prin operația estetică. Or, câtă vreme problemele persistă și după aceasta, căderea psihică bruscă se sfârșește în crize ce culminează cu sinuciderea. De aceea, o intervenție prealabilă din partea medicilor ar trebui să fie consilierea psihologică. (A.N.P.a cultivat anul trecut în SUA, și o jumătate din producția de soia sau de bumbac, sunt... MG! Marea și adevărata problemă este cea a efectuării testelor riguroase, așa cum este necesar la orice nou tip de aliment, pentru a nu pune în pericol populația. Pentru că s-ar putea ca MG-alimentele să fie unica soluție pentru cei peste 800 de milioane de oameni subnutriți din lume la ora actuala. Poate biotehnologia să ajute? Poate. Ea produce de pildă orez-MG, fortificat cu o substanță numită beta-caroten, care odată intrată în corp este transformată de organism în vitamina A. O șansă imensă pentru 100 milioane de copii cu deficiență de această vitamină și care în mod fatal vor ajunge la orbire. Biotehnologiile pot ridica productivitatea agricolă cu 25%. Cercetarea „se muta” în țările subdezvoltate. Nu doar pentru că este mai ieftin, ci mai ales pentru că este una din puținele șanse de a le permite acestora accesul direct la rezultatul cercetării. Ne vom hrăni cu Franken alimente? Biotehnologia a făcut, într-un fel, un pariu cu viitorul imediat. Dacă îl va pierde, marii pierzători vor fi de fapt oamenii care astăzi încă nu au ce mânca! Și proiectele sec. 21 nu se opresc doar aici... MIHAELA DOROBANȚII