Magazin, ianuarie-iunie 2019 (Anul 62, nr. 1-26)

2019-05-23 / nr. 21

SERIE NOUĂ - 1452 • ANUL LXII • 23 MAI 2019 • 16 PAGINI • 2,5 LEI Nr. 21 (3202) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com • redactia@revistamagazin.ro SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Femina club Lecții de nutriție Buxorul tinereții din Insula Paștelui Dosarele frumuseții Mâncăm (mult și) bine, dar D­UPA MODELUL ÎMPRU­MUTAT DIN PIEȚE, unde produsele sunt cântărite mai mult sau mai puțin exact, tot așa și oamenii de știință încearcă să cântăreas­că galaxiile. Dar cât de precisă este aceasta operație? De secole, omul folosește cân­tarul. Dar doar de curând, unii cercetători țintesc mai sus, mai exact, spre abis, și mai exact, spre Univers. Nu doar să-l con­temple, ci ca niște adevărați se­mizei, chiar să-l... măsoare, să-l... cântărească, să-i... dea de cap! E vorba de o categorie mică de cercetători care se autointitu­lează fizicieni teoreticieni, pen­tru care nu realitatea observabi­lă contează, așa cum conta pen­tru Galilei, ci calculele matema­tice, transformate în modele ma­tematice, prelucrate apoi pe computer. Nu știm dacă rezultatele co­municate de aceștia sunt reale, se invocă doar interminabile și incomprehensibile formule, dar ele sunt anunțate de media glo­bală, însă, cu o frenezie demnă de cauze mai bune. Astfel aflăm, de pildă, că „o rețea internațională de radiote­­lescoape a obținut prima imagi­ne a orizontului evenimentului unei găuri negre”, după cum transmite Agerpres. Imaginea a fost prezentată pe 10 aprilie, „în cadrul mai multor conferințe de presă desfășurate simultan în di­verse părți ale lumii”. Motivul pentru care a pro­dus asemenea frisoane imaginea cu pricina, este acela că proiec­tul internațional, denumit Event Horizon Telescope (ЕНТ), „a reușit să confirme predicțiile formulate de Einstein cu privire la modul în care lumina se com­portă în apropierea acestor obiec­te supermasive și superdense”! Suntem, așadar, în faza con­firmării (!?!) unor teorii mate­matice prin calcule matematice! In premieră a fost prezenta­tă, cu această ocazie, și o ima­gine a „unei găuri negre”! Lă­sând la o parte faptul că nu toți astrofizicienii sunt convinși că există „găuri negre”, cum chiar și „părintele” lor spiritual, Ste­phen Hawking, a fost nevoit să recunoască­ întrebări fundamen­tale din fizică cu privire la gău­rile negre așteaptă încă răspun­suri, se afirmă pe situl LiveSci­­ence. Adepții lui Hawking, căci ca și în politică, și în știință există tabere și tabere (!), se arată însă încântați la maximum. „Pe o scară de la zero la uluitor, a fost uluitor”, comenta Erin Benning, astrofizician și specialist în găuri negre de la Universitatea Emory, din Atlanta, statul Geor­gia, SUA, pentru LiveScience. Va fi rescrisă fizica, în urma acestei „descoperiri”? Nicide­cum și nici măcar fizica teoreti­că nu va suferi modificări, spun , specialiștii. De ce? Pentru că în ciuda tam-tam­­ului mediatic ușor exagerat, anunțul „s-a dovedit a fi aproa­pe complet lipsit de informații științifice noi și relevante despre găurile negre. Fizica nu trebuie rescrisă în virtutea descoperiri­lor realizate de EHT. Nu a fost identificată nici măcar vreo ca­racteristică exotica a găurilor negre. Până și imaginea obținu­tă nu este în sine diferită față de numeroasele ilustrații cu găuri negre din literatura de specialita­te și din cea populară. Poate sin­gura diferență cu adevărat im­portantă este că această imagine este cu mult mai neclară”. Voila! Se aștepta, după atât de mul­tă vâlvă, ca „echipa EHT să poată oferi indicii noi sau chiar răspunsuri la trei întrebări fun­damentale despre găurile negre. Deocamdată aceste întrebări ră­mân fără răspuns”, subliniază dezamăgită cealaltă tabără. Și care ar fi întrebările, în continuare, fără răspuns? Una ar fi despre modul în ca­re „sunt produse jeturile imense de materie fierbinte și radiații”. Teoria spune că „toate gău­rile negre supermasive atrag materia din apropiere și înghit cea mai mare parte a ei (care ajunge dincolo de orizontul eve­nimentului, într-un spațiu în care toate legile fizicii și mate­maticii încetează să existe), iar o mică parte este expulzată în spa­țiu cu viteze apropiate de cea a luminii, rezultând ceea ce astro­fizicienii denumesc jeturi relati­viste”. Asta se întâmplă cu „gau­ra neagră din centrul galaxiei Virgo A (denumită și Messier 87), celebră printre astrofizici­Fizicienii cunosc în ma­re acest feno­men, dar „nu știu cu preci­zie detaliile a­­cestuia, iar i­­maginea reali­zată în cadrul proiectului EHT și studiul ce o însoțește nu oferă nimic nou despre a­­ceste detalii”. Și atunci, „cum se împacă re­lativitatea ge­nerală cu me­canica cuanti­că”? Lumea știin­țifică se aștep­ta ca „desco­perirea” anun­țată de EHT să facă lumină în problema „unificării celor două mari teorii din fizică, deocamdată disonan­te - fizica macro, a gravitației și fizica micro, a bizarei lumi cuantice”. De mai bine de un secol fizi­cienii lucrează folosind două seturi de reguli diferite: relativi­tatea generală și mecanica cuan­tică. Toate bune și frumoase, problema este că „relativitatea nu poate explica comportamen­tul cuantic al particulelor, iar mecanica cuantică nu poate explica gravitația. O teorie care să unească tărâmul scindat al fizicii ar presupune explicarea conceptului de gravitație cuan­tică”. Deocamdată și autorii stu­diului sunt sceptici că acest lu­cru se va întâmpla în viitor, chiar și atunci când telescoApele EHT se vor moderniza. turi pe cât atât de m părăsesc spațiul ini DE SECOLE, OMUL FOLOSEȘTE CÂNTARUL. DAR DOAR DE CURÂND, UNII CERCETĂTORI ȚINTESC MAI SUS, MAI EXACT, SPRE ABIS, ȘI MAI EXACT SPRE UNIVERS. NU DOAR SĂ-L CONTEMPLE,­CI CA NIȘTE ADEVĂRAȚI SEMIZEI, CHIAR SĂ-L... MĂSOARE, SĂ-L... CÂNTĂREASCĂ, SĂ-I... DEA DE CAP! e se degajă și care sunt azi și puternice încât galaxia, ajungând în er galactic”. ______ siUR £ S TÂEGU'RĂUtîcS O teorie confirmată? Celebrul fizician teoretician Stephen Hawking a lansat așa numita teorie a „radiației Haw­­­­­king- Conform acesteia „gău- 1 rile negre nu sunt complet ne­gre, ci emit cantități mici de ra­diații de-a lungul timpului. Ast­fel, în cazul în care o gaură nea­gră supermasivă nu se hrănește, pierde constant energie ajun­gând să se evapore”. Interesant că nici măcar re­zultatul proiectului EHT „nu confirmă, dar nici nu infirmă teoria lui Hawking”, necum să vorbească de vreo „gaură nea­gră” evaporată! Câte cuvinte valorează o imagine Practic, găurile negre super­masive, așa cum este cea din ga­laxia Virgo A, „emit doar canti­tăți infime de radiație Hawking relativ la dimensiunea lor... și există șanse foarte mici să pu­tem detecta vreodată strălucirea slabă a radiației Hawking pe suprafața aparentă a orizontului evenimentului”. Până la urmă, se întreabă cercetătorii, „ce am aflat din această imagine?” în primul rând, ar fi fost re­confirmată teoria Relativității Generale a lui Einstein. Forma umbrei sau siluetei găurii negre este un cerc perfect, exact așa cum Einstein și mai mulți fizi­cieni care au lucrat cu ecuațiile relativității generale au prezis. Dar există și o implicație practică a aceastei imagini. Ea, citim, „le-a permis fizicienilor să calculeze cu precizie masa găinii negre supermasive care se află la o distanță de peste 54 de milioane de ani-luminâ, în inima galaxiei Virgo A. Această gaură neagră este de 6,5 miliarde de ori mai grea de­cât Soarele. Faptul că s-a reușit calcularea masei sale este un lucru extrem de important pen­tru că ar putea schimba modali­tatea în care sunt „cântărite” și alte găuri negre supermasive. Ce să zicem? Ne ia durerea­­ de cap când trebuie să calculăm distanța reprezentată „de peste 54 milioane de ani-lumina” și cu atât mai mult „greutatea” u­­nei găuri negre, „pe care o ve­dem, și nu e”, cum zicea poetul nostru național. GEORGE CUȘNARENCU

Next