Magazin, ianuarie-iunie 2022 (Anul 65, nr. 1-26)
2022-03-31 / nr. 13
SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT despre felul în care ar fi putut arăta Pământul dacă oamenii nu ar fi existat. Dacă oamenii ar dispărea, să admitem ipoteza unei Apocalipse, iar unele specii de animale ar supraviețui acesteia, care dintre acestea ar putea evolua de-a lungul milioanelor de ani în așa fel încât să dobândească abilitățile actuale ale speciei umane? Ar putea Pământul deveni o planetă a maimuțelor cum ne propunea filmul hollywoodian cu același nume din 1969? Cercetătorii sunt de acord că cimpanzeii sunt cel mai bine adaptați în privința utilizării uneltelor. Categoric, oamenii, sa ne gândim la cei de azi, sunt singura specie vie care dezvoltă o inteligență superioara, care poarta haine în funcție de anotimp, care gătesc mâncarea, care inventează și folosesc non-stop smartphone-uri, care construiesc rachete și care au văzut planeta de pe orbita. In plus, suntem singurele viețuitoare care pot folosi al doilea sistem de comunicare: vorbirea, cea care în evoluție, ne-a ajutat și ne-a deschis drumul spre ceea ce suntem azi. Dar dacă oamenii ar dispărea brusc? Ce alte animale ar putea evolua pentru a avea inteligența și abilitățile necesare, comparabile cu ale omului, pentru a crea societăți mari și complexe precum noi? Cu tehnologia moderna de secvențiere a genelor și înțelegerea noastră a felului în care am evoluat, „suntem destul de buni în a face predicții pe termen scurt”, a declarat Martha Reiskind, ecologist molecular la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, pentru Live Science. De exemplu, putem prezice ca dacă oamenii ar dispărea brusc mâine, schimbările climatice ar continua sa influențeze speciile care ar trebui sâ se adapteze la pinguinii să prospere în mileniile de dupa dispariția oamenilor.” Ce ar putea duce la extincție? Dar ce ar putea produce dispariția oamenilor? Există mai multe teorii cu privire la ceea ce ar putea provoca în cele din urmă dispariția umană, dar există un fel de consens general și anume că unele riscuri pentru viața umană sunt mai plauzibile decât altele. Pentru asta, experții au un nume: „riscuri existențiale”. Un risc existențial este diferit de ceea ce am putea considera ca un pericol sau amenințare „obișnuita”, explica Luke Kemp, cercetător asociat la Centrul pentru Studiul Riscului Existențial de la Universitatea Cambridge din Regatul Unit „Un risc în terminologia tipica ar trebui sa fie compus dintr-un pericol, o vulnerabilitate și o expunere”, scria el pentru LiveScience. „Puteți să vâ gândiți la asta în termeni de lovitura de asteroid. Deci, pericolul în sine este asteroidul. Vulnerabilitatea este incapacitatea noastră de a o opri sa apară, lipsa unui sistem de intervenție. Și expunerea noastră este faptul ca lovește Pământul într-o anumita formă”. Iată câteva dintre aceste riscuri existențiale, într-o prezentare alcătuită de LiveScience. Războiul nuclear este cel pe care istoria și cultura populara l-au gravat în mintea noastră ca fiind „unul dintre cele mai mari riscuri potențiale pentru supraviețuirea umana. Vulnerabilitatea noastră la aceasta amenințare crește pe măsură ce sporesc cantitățile de uraniu îmbogățit și tensiunile politice dintre națiuni. Această vulnerabilitate determină expunerea noastră”. Așa cum este cazul tuturor riscurilor existențiale, nu exista estimări concrete disponibile despre cât de mult din populația Pământului ar putea fi afectată de o furtuna nucleară. Dar este de așteptat ca efectele unei ierni nucleare la scara largă, perioada de temperaturi înghețate și producția limitată de alimente care ar urma unui război, cauzata de o ceață nucleara fumurie care blocheazâ lumina soarelui sâ ajunga pe Pământ, sâ fie profundă. „Din cele mai multe modele pe care le-am văzut, ar fi absolut îngrozitor. Ar putea duce la moartea unor mari părți ale umanității. Dar pare puțin probabil ca ea în sine să ducă la dispariție.”, spune Kemp. La acest risc teribil se adauga riscul folosirii greșite a biotehnologiei. Aceasta este tehnologia care valorifică biologia pentru a face produse noi. Unul dintre acestea îi atrage atentit lui Cassidy Nelson de la Universitatea Oxford, Marea Britanie: abuzul de biotehnologie pentru a crea agenți patogeni mortali, cu răspândire rapida. „îmi fac griji pentru o gamă întreaga de scenarii pandemice diferite. Dar cred ca cele care ar putea fi create de om sunt, probabil, cele mai mari amenințări pe care le-am putea avea din partea biologiei în acest secol”, a spus cercetătoarea. Dar, în ciuda fricii pe care ar putea-o crea, mai ales în lumea noastra afectată de pandemie, cercetătoarea crede ca probabilitatea ca acest lucru sâ se întâmple este mică. Ar mai fi și alte riscuri, de la schimbările climatice la IA. Schimbările climatice sunt un fenomen care conduce deja la declinul și dispariția mai multor specii de pe glob. Ar putea sa arunce și omenirea către aceeași soartă? Schimbările climatice aduc cu ele și insecuritatea alimentara, deficitul de apa potabila și evenimentele meteorologice extreme, toate au un risc major, destinat sa amenințe din ce în ce mai mult supraviețuirea umană, la scară regională. Dupa cum a sugerat Kemp, „este puțin probabil ca un eveniment de extincție în masă sa rezulte dintr-o singură calamitate, cum ar fi un rǎzboi nuclear sau o pandemie”. Mai degrabă, istoria ne arata ca cele mai multe colapsuri civilizaționale sunt determinate de mai mulți factori care se suprapun. Un risc proeminent care se încadrează în această categorie de riscuri existențiale este inteligența artificiala: cercetătorii filozofează că roboții inteligenți, dezlănțuiți neintenționat în lume, ar putea impune o supraveghere pe scară largă asupra oamenilor sau ne pot depăși fizic și mental. Acest lucru ar uzurpa dominația noastră pe planetă și, pentru mulți, ar putea schimba fundamental ideea a ceea ce înseamnă a fi om. Dar Omenirea, poate ea propriul ei dușman? Oricât de extinse sunt aceste riscuri, toate au un lucru în comun: oamenii joacă un rol-cheie în determinarea severității acestor riscuri. Ce se întâmpla dacă oamenii sunt propriul lor cel mai mare risc de extincție? Acesta este punctul central al cercetării lui Sabin Roman, în calitate de cercetător asociat la Centrul pentru Studiul Riscului Existențial, el modelează societal evoluția și colapsul, privind civilizațiile trecute, inclusiv Imperiul Roman și Insula Paștelui. După cum vede Roman, ,majoritatea riscurilor existențiale sunt „auto-create”;în opinia sa, atracția umanității față de creșterea continuă duce la exploatare, distrugere planetară și conflicte. In mod ironic, asta nu face decât să mâreascâ unele dintre cele mai mari amenințări cu care ne confruntăm astâzi și vulnerabilitatea noastra în fața acesteia. „Când oamenii mâ întreabă: „Care este cel mai mare risc existențial cu care se confrunta omenirea?”, tind sa râspund: (slaba) cooperare internațională”. Așadar, riscurile pentru o posibilă extincție a oamenilor sunt multiple, deși improbabil ca ele să se producă foarte curând. Dar întrebarea râmâne: daca omul ar dispărea, ar putea evolua alte specii de animale spre o posibila societate complexa, cu aptitudini umane? (Continuare în numărul viitor) GEORGE CUȘNARENCU CRIAM ÎNTR-UN NUMĂR ANTERIOR AL REVISTEI Pentru dumneavoastRă, doamnă Cum să vă eliberați rapid de stres Dosarele frumuseții Un exercițiu util CU UN EFORT DE IMAGINAȚIE, CERCETĂTORII ÎNCEARCĂ SĂ-ȘI IMAGINEZE CE ANIMALE AR PUTEA EVOLUA PENTRU A AVEA INTELIGENȚA ȘI ABILITĂRILE NOASTRE ÎN SITUAȚIA ÎN CARE, LA UN MOMENT Щ OAMENII AR DISPĂREA. Femina club «Dacă lupul ți-a mânCat dușmanul, asta nu secetă sau la frig pentru a supraviețui. „Din păcate, este puțin probabil ca urșii polari și