Magazin, ianuarie-iunie 2022 (Anul 65, nr. 1-26)

2022-03-31 / nr. 13

SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT­ ­ despre felul în care ar fi putut arăta Pământul dacă oamenii nu ar fi existat. Dacă oamenii ar dispărea, să admitem ipoteza unei Apocalip­­se, iar unele specii de animale ar supraviețui acesteia, care dintre acestea ar putea evolua de-a lungul milioanelor de ani în așa fel încât să dobândească abilități­le actuale ale speciei umane? Ar putea Pământul deveni o plane­tă a maimuțelor cum ne propu­nea filmul hollywoodian cu ace­lași nume din 1969? Cercetătorii sunt de acord că cimpanzeii sunt cel mai bine adap­tați în privința utilizării unelte­lor. Categoric, oamenii, sa ne gândim la cei de azi, sunt singu­ra specie vie care dezvoltă o in­teligență superioara, care poarta haine în funcție de anotimp, care gătesc mâncarea, care inventează și folosesc non-stop smart­­phone-uri, care construiesc ra­chete și care au văzut planeta de pe orbita. In plus, suntem singu­rele viețuitoare care pot folosi al doilea sistem de comunicare: vor­birea, cea care în evoluție, ne-a ajutat și ne-a deschis drumul spre ceea ce suntem azi. Dar dacă oamenii ar dispă­rea brusc? Ce alte animale ar putea evolua pentru a avea inte­ligența și abilitățile necesare, comparabile cu ale omului, pen­tru a crea societăți mari și com­plexe precum noi? Cu tehnologia moderna de secvențiere a genelor și înțele­gerea noastră a felului în care am evoluat, „suntem destul de buni în a face predicții pe ter­men scurt”, a declarat Martha Reiskind, ecologist molecular la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, pentru Live Science. De exemplu, putem prezice ca dacă oamenii ar dispărea brusc mâine, schimbările climatice ar continua sa influențeze speciile care ar trebui sâ se adapteze la pinguinii să prospere în mileniile de dupa dispariția oamenilor.” Ce ar putea duce la extincție? Dar ce ar putea produce dis­pariția oamenilor? Există mai multe teorii cu privire la ceea ce ar putea provoca în cele din ur­mă dispariția umană, dar există un fel de consens general și anu­me că unele riscuri pentru viața umană sunt mai plauzibile decât altele. Pentru asta, experții au un nume: „riscuri existențiale”. Un risc existențial este dife­rit de ceea ce am putea conside­ra ca un pericol sau amenințare „obișnuita”, explica Luke Kemp, cercetător asociat la Centrul pentru Studiul Riscului Existen­țial de la Universitatea Cambridge din Regatul Unit „Un risc în ter­minologia tipica ar trebui sa fie compus dintr-un pericol, o vul­nerabilitate și o expunere”, scria el pentru LiveScience. „Puteți să vâ gândiți la asta în termeni de lovitura de asteroid. Deci, peri­colul în sine este asteroidul. Vulnerabilitatea este incapacita­tea noastră de a o opri sa apară, lipsa unui sistem de intervenție. Și expunerea noastră este faptul ca lovește Pământul într-o anu­mita formă”. Iată câteva dintre aceste riscuri existențiale, într-o prezentare alcătuită de LiveScience. Războiul nuclear este cel pe care istoria și cultura populara l-au gravat în mintea noastră ca fiind „unul dintre cele mai mari riscuri potențiale pentru supra­viețuirea umana. Vulnerabilita­tea noastră la aceasta amenința­re crește pe măsură ce sporesc cantitățile de uraniu îmbogățit și tensiunile politice dintre nați­uni. Această vulnerabilitate de­termină expunerea noastră”. Așa cum este cazul tuturor riscurilor existențiale, nu exista estimări concrete disponibile despre cât de mult din populația Pământului ar putea fi afectată de o furtuna nucleară. Dar este de așteptat ca efectele unei ierni nucleare la scara largă, perioa­da de temperaturi înghețate și producția limitată de alimente care ar urma unui război, cauza­ta de o ceață nucleara fumurie care blocheazâ lumina soarelui sâ ajunga pe Pământ, sâ fie pro­fundă. „Din cele mai multe mo­dele pe care le-am văzut, ar fi absolut îngrozitor. Ar putea du­ce la moartea unor mari părți ale umanității. Dar pare puțin pro­babil ca ea în sine să ducă la dispariție.”, spune Kemp. La acest risc teribil se adau­­ga riscul folosirii greșite a bio­­tehnologiei. Aceasta este tehno­logia care valorifică biologia pentru a face produse noi. Unul dintre acestea îi atrage atentit lui Cassidy Nelson de la Univer­­sitatea Oxford, Marea Britanie: abuzul de biotehnologie pentru a crea agenți patogeni mortali, cu răspândire rapida. „îmi fac griji pentru o gamă întreaga de scenarii pandemice diferite. Dar cred ca cele care ar putea fi create de om sunt, pro­babil, cele mai mari amenințări pe care le-am putea avea din partea biologiei în acest secol”, a spus cercetătoarea. Dar, în ciu­da fricii pe care ar putea-o crea, mai ales în lumea noastra afec­tată de pandemie, cercetătoarea crede ca probabilitatea ca acest lucru sâ se întâmple este mică. Ar mai fi și alte riscuri, de la schimbările climatice la IA. Schimbările climatice sunt un fenomen care conduce deja la declinul și dispariția mai multor specii de pe glob. Ar putea sa arunce și omenirea către aceeași soartă? Schimbările climatice aduc cu ele și insecuritatea ali­mentara, deficitul de apa potabi­la și evenimentele meteorologi­ce extreme, toate au un risc major, destinat sa amenințe din ce în ce mai mult supraviețuirea umană, la scară regională. Dupa cum a su­gerat Kemp, „este puțin probabil ca un eveniment de extincție în masă sa rezulte dintr-o singură calamitate, cum ar fi un rǎzboi nuclear sau o pandemie”. Mai degrabă, istoria ne arata ca cele mai multe colapsuri civilizațio­­nale sunt determinate de mai mulți factori care se suprapun. Un risc proeminent care se încadrează în această categorie de riscuri existențiale este inteli­gența artificiala: cercetătorii fi­lozofează că roboții inteligenți, dezlănțuiți neintenționat în lu­me, ar putea impune o suprave­ghere pe scară largă asupra oa­menilor sau ne pot depăși fizic și mental. Acest lucru ar uzurpa dominația noastră pe planetă și, pentru mulți, ar putea schimba fundamental ideea a ceea ce în­seamnă a fi om. Dar Omenirea, poate­­ ea propriul ei dușman? Oricât de extinse sunt aceste riscuri, toate au un lucru în co­mun: oamenii joacă un rol-cheie în determinarea severității aces­tor riscuri. Ce se întâmpla dacă oamenii sunt propriul lor cel mai mare risc de extincție? Acesta este punctul central al cercetării lui Sabin Roman, în calitate de cercetător asociat la Centrul pentru Studiul Riscului Existen­țial, el modelează societal evo­luția și colapsul, privind civili­zațiile trecute, inclusiv Imperiul Roman și Insula Paștelui. După cum vede Roman, ,majoritatea riscurilor existențiale sunt „au­­to-create”;în opinia sa, atracția umanității față de creșterea con­tinuă duce la exploatare, distru­gere planetară și conflicte. In mod ironic, asta nu face decât să mâreascâ unele dintre cele mai mari amenințări cu care ne con­fruntăm astâzi și vulnerabilitatea noastra în fața acesteia. „Când oamenii mâ întreabă: „Care este cel mai mare risc existențial cu care se confrunta omenirea?”, tind sa râspund: (slaba) cooperare in­ternațională”. Așadar, riscurile pentru o po­sibilă extincție a oamenilor sunt multiple, deși improbabil ca ele să se producă foarte curând. Dar întrebarea râmâne: daca omul ar dispărea, ar putea evolua alte spe­cii de animale spre o posibila so­cietate complexa, cu aptitudini umane? (Continuare în numărul viitor) GEORGE CUȘNARENCU CRIAM ÎNTR-UN NUMĂR ANTERIOR AL REVISTEI Pentru dumneavoastRă, doamnă Cum să vă eliberați rapid de stres Dosarele frumuseții Un exercițiu util CU UN EFORT DE IMAGINAȚIE, CERCETĂTORII ÎNCEARCĂ SĂ-ȘI IMAGINEZE CE ANIMALE AR PUTEA EVOLUA PENTRU A AVEA INTELIGENȚA ȘI ABILITĂRILE NOASTRE ÎN SITUAȚIA ÎN CARE, LA UN MOMENT Щ OAMENII AR DISPĂREA. Femina club «Dacă lupul ți-a mânCat dușmanul, asta nu secetă sau la frig pentru a supra­viețui. „Din păcate, este puțin probabil ca urșii polari și

Next