Milcovul, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 148-221)

1970-02-21 / nr. 189

i V Sîmbată 21 februarie 1970 Ceasuri-gigant La Praga, în orașul celor o mie de monumente, există un loc unde, din oră tn oră, se strînge, în fiecare zi, pe orice vreme, o mulțime de oameni, in turnul vechii primării, o minune a tehnicii medievale atrage și astăzi pe numeroșii vizitatori ai orașului de aur. Legenda povestește că constructorul acestui orologiu a fost Hannadin Ruza, un celebru astronom și profesor de matematici de la sfîrșitul secolului al XV-lea. In orice caz, ceasul a fost construit cu atita timp în urmă, incit este și firesc să fie greu de stabilit cine este cu adevărat creatorul lui. Le­genda a fost însă preluată de scrii­torul ceh Alois Iracek, care, prelu­­crînd-o, i-a conferit un mai mare grad de autenticitate. El povestește astfel istoria orologiului: Trăia, cindva demult, meșterul Hanus, un om din cale afară de priceput, a cărui veste se dusese departe. Fruntașii pri­măriei din piața orașului vechi i-au comandat să construiască un ceas cum nu a mai fost altul nici în țările din vecinătate, nici în cele îndepăr­tate. Iar cînd mai marii obșteni l-au văzut creația­­— o adevărată capodo­peră artistică și tehnică­­— au hotă­­rit, așa cum nu arareori se intimpla în acele vremuri crude, să il or­bească pe meșter. Și așa, iscusitul Hanus a devenit un biet infirm... De 35 de ani, vestitul orologiu din Praga este îngrijit de pan Vesecki, meșter ceasornicar. In decurs de trei luni, mecanismul ceasornicului o ia înainte cu numai șase secunde. Iar pan Vesecki este foarte mîndru de minunata jucărie ce i-a fost dată în grijă. Pe o scară îngustă, medievală, se urcă spre virful turnului înalt de 97 m din piața municipalității din Bru­xelles. E un drum nu tocmai ușor pe care Kristoph Bots, supraveghetorul orologiului turnului marii catedrale, îl străbate o dată la trei luni, pentru „examenul profilactic" al ceasului. Acest orologiu a fost montat insă în secolul al XVII-lea. Principala lui particularitate o constituie în prezent faptul că un mecanism automat (in­stalat aici după cel de-al doilea război mondial) este pus în legătură cu ce­lebrul sistem al celor 49 de clopote ale catedralei. La Bruxelles vizitatorii înregistrează nu arare ori pe bandă de magnetofon adevărata muzică prin care locuitorilor orașului li se anun­ță... ora exactă.★ In capitala Suediei, unde fiecare cartier își are orologiul său vechi, ceasornicele își croiesc cu greu un drum spre celebritate. Locul de frunte este revendicat însă de orologiul pri­măriei, dar clădirea însăși care îl a­­dăpostește este mult prea tinără — de abia a împlinit 40 de ani — pentru ca locuitorii orașului să il accepte drept monument național. Și astfel, pentru a se descurca în amalgamul de ore exacte — este lesne de închipuit că vechile orologii ale Stockholmului nu arată toate aceeași oră — în fiecare secundă 567 de persoane telefonează la Freken Ur și întreabă cît e ceasul. In realitate, Freken Ur se numește Ebbi Bekman și este crainică la Ra­diodifuziunea suedeză. Prin urmare, o vedetă în cel mai autentic sens al cuvîntului, o vedetă cu glas catifelat și cu dicțiune perfectă. Se pare că în vremurile moderne oamenii au renun­țat să construiască ceasornice-gigant. Oare nu trăim într-o epocă cînd lu­mea preferă tot ce e „mini" ? S. A. ★ Din lumea științei și tehnicii furaje și adaosuri furajere In timpul experiențelor efectuate de facultatea veterinară a Universi­tății din Liverpool (Anglia), purceii care au primit șrot înmuiat timp de 6 ore au crescut mai repede și au folosit mai eficient hrana decât pur­ceii care au primit aceeași rație de hrană, dar numai umezită. Rația de hrană conținînd 85 la sută srot de orz, 7,5 la sută făină de peste 5 la sută șrot de soia și 2,5 la sută adaosuri de minerale și vitamine a fost îmbunătățită cu antibioticul teramicină în proporție de 25 mg/kg hrană. înmuierea pre­lungită înainte de alimentare a dus, de asemenea la creșterea în greu­tate, deși asimilarea hranei în­muiată și doar umezită a rămas a­­ceeași. Cînd rația de bază a fost îmbună­tățită cu sulfat de cupru în propor­ție de 0,1 la sută, hrana înmuiată a contribuit la creșterea in greutate și s-a îmbunătățit gradul de asimilare. CALEIDOSCOP] SURPRIZĂ ÎNTR-UN SAC Williams Stanley, în vîrstă de 22 de ani, vînzător de ziare la San Francisco, a găsit într-o zi un sac. Lucrul pare minor în primă instanță. Atita doar că sacul „găzduia”... șase pitoni, fiecare reptilă măsurînd în jur de 1,20 m. Poliția, care anchetează acest caz, se întreabă care poate fi semni­ficația unui bilet lăsat în sac, și care conține următorul mesaj: „Numele lor științific este Regis Python. Popular se cheamă pitoni. Vindeți cîți puteți, dar aveți grijă să păstrați unul..." PARCARE PE O PISCINĂ Sosind într-un motel din Carolina de nord, Harold White a reperat imediat un loc unde să-și parcheze frumoasa-i mașină sport. A început să intre cu spatele la parcare, mergînd încet. La un moment dat auzi zgomotul unei prelate sfîșiate și... începu să se scufunde. Ceea ce crezuse el că era un loc de parcaj era de fapt piscina motelului, acoperită cu o prelată de culoarea asfaltului... RECORD LA ÎMPLETIT O bunicuță din Montreal revendică omologarea unui record cu totul ieșit din comun : ea a tricotat fără întrerupere timp de 80 de ore și 40 de minute. Și pentru ca lucrul să fie mai cu spor, d-na Yvonne Saint-Cyr, a vorbit tot timpul cu două prietene... —*j I AFORISME CUM să exersezi mintea ca să învețe să uite î ★ ȘI UN plic gol, sigilat, con­ține o taină.* NUMAI după Facerea Lumii s-a observat că există multe lucruri necreate. ★ ȘI CIND te gândești că în acel foc pe care Prometeu l-a furat zeilor a fost ars Giordano Bruno ! — Vă rog, doresc o pereche de cio­rapi. — Poftiți, alegeți, roșii, verzi, al­baștri, albi, negri... Dialogul din magazin nu s-a petre­cut dintotdeauna astfel. A fost o vre­me cînd omenirea nu cunoștea ceea ce numim noi astăzi „ciorap". Doar de șapte secole încoace oamenii au învățat să-și confecționeze o bucată de țesătură cu care să-și acopere pi­cioarele. Primul care a purtat cio­rapi tricotați la o serbare a fost re­gele Henric al II-lea al Franței, in 1569. Documentele ne-a mai trans­mis și numele fericiților posesori de ciorapi : contele Pembrook — ciorapi tricotați din lină, iar regina Elisa­­beta a Angliei — din mătase. O dată moda introdusă, cerința era din ce în ce mai mare iar cu teh­nica existentă, cel mai iscusit mae­stru abia făcea un ochi și jumătate pe minut. Dar iată că­­ englezul Wi­lliam Lee a inventat in 1589 un răz­boi de țesut cu care executa 1­200 o­chiuri de ciorapi pe minut. Nevoit însă să plece din Anglia, unde nu gă­sise nici un sprijin, Lee s-a stabilit­a Rouen în Franța unde a pus bazele unei adevărate industrii de tricotat ciorapi. După moartea lui Lee, fratele său s-a reîntors în Anglia unde autori­tățile de această dată au prețuit noua invenție, mai mult chiar, au interzis Și ciorapii au o istorie sub pedeapsă scoaterea războaielor de țesut din Anglia. Ciorapul — noua creație a capricioasei mode — s-a răspîndit foarte repede în Europa. Vechile denumiri italiene pentru cio­rapii lungi și șosete — pandiose și scarpeti — au trecut în Polonia și U­­craina, unde au rămas pînă acum în limbă. Lumea elegantă a supus și ciorapii capricioaselor ei gusturi: la sfîrși­­tul Evului Mediu se purta pe picio­rul sting un ciorap albastru iar pe dreptul unul roșu, în secolul al XVIII-lea ciorapii de gală erau de culoare albă, la mijlocul secolului trecut erau preferați ciorapii albaștri, apoi ciorapii cu flori, asortați la îm­brăcăminte. A trecut multă vreme de cînd doa­mnele elegante își trăgeau pe picior ciorapi din... pînză de păianjen. Da, erau creați chiar din pînză de păian­jen veritabilă de către francezul Bo­nne. S-a renunțat însă repede la a­­cest fel de ciorapi nu numai că se rupeau foarte repede ci și pentru că întreaga lor confecționare era foarte dificilă, începînd cu adunarea pînzei de păianjen și pînă la lipirea manu­ală a firelor ei. Abia în 1939 s-a stabilit materia­lul cel mai rezistent și ieftin pentru confecționarea ciorapilor — fibrele sintetice. Ciorapii din nailon au fost acceptați de modă ajungând să satis­facă prin varietatea lor cele mai pre­tențioase gusturi. Dar abia viitorul va decide dacă se va rămîne la a­­ceștia, sau, cine știe, poate tehnica și chimia anului 2­000 vor aduce schimbări și aici, adăugind noi file la îndelungata istorie a ciorapului. F. V. Vînătorii kirkizi într-o adevă­rată „lecție" a curajului Cu hrană deshidratată Intr-o știre din Moscova, agenția TASS a­­nunță că timp de patru luni șase persoane au participat la o experiență în cursul căreia s-au hrănit exclusiv cu mîncăruri preparate din ali­mente deshidratate. Firește, în procesul de prepa­rare a hranei se adăuga apă la produsele uscate. Meniul s-a compus din supe și diferite mîncăruri cu carne. Cînd experiența a luat sfîrșit, s-a constatat că una din cele șase persoane —­ cea mai grasă — a slăbit cu 7,5 kg, alte două au pierdut cite 2,5 kg, iar la una din persoane nu s-a constatat vreo modifi­care a greutății. In schimb, a cincea și a șasea persoană s-au îngrășat chiar în­­trucîtva. Oamenii de știință explică aceste rezultate care diferă între ele prin faptul că pentru trei din persoanele care au pierdut în greutate s-a dovedit a fi insuficientă valoarea calorică a me­niului studiat. La nici una din persoane nu s-au constatat tulburări serioase ale metabolismului. În ansamblu, experiența s-a soldat cu un rezultat pozitiv, ajungîndu-se la constatarea că hrana deshidratată poate fi folosită într-un zbor cosmic de lungă durată. Ea cîntărește mult mai puțin decit alimentele obișnuite. In condițiile unei nave cosmice, apa poate fi regenerată și folosită de mai multe ori. MILCOVUL pag. 3 Inimitabilul Zorba A­te fi preocupat de cinemato­grafia greacă înainte de 1950 de­monstra un act sentimental și ni­mic mai mult față de eterna patrie a lui Homer. Era nevoie de acel grup entuziast și predestinat filmu­lui: Mihail KACOYANNIS, Kon­­douros și Tzavellas, pentru a im­pune atenției gestul cinematogra­fic de o mare autenticitate care se năștea. Mihail RACOYANNIS debutează strict influențat de cinematograful englez, pentru ca autenticul națio­nal să exulte totuși pregnant în re Rêver­ du dimanche. Ceva mai tîr­­ziu, cu filmul Stella, tenta școlii ne­orealiste (investigarea de către u­­nele cinematografii și regizori a periferiei marilor orașe), se mani­festă și în preocuparea sa tempo­rar. Cartierele Atenei, la limita dintre pitoresc și pauper, sunt lec­­turate de Kacoyannis pe canavaua unui film de ficțiune. Pentru mulți critici poate fi inclusă și această peliculă în ezitările lui Kacoyannis. Prestigiosul succes international cu Electra rezultă tocmai din capa­citatea de replantare a tragediei lui Euripide pe pămîntul patriei sale. A­replanta trebuie să confere și­ sensul unei perfecții stilistic-plas­­tice a filmului, precum și calitatea de a fi situat tragedia lui Euripide foarte aproape de spiritul epocii BLOCNOTES DE CINEFIL noastre. Există o dominantă in e­­cuatia plastică a filmului — ima­ginea contrast, violența aproape senzorială a albului și a negrului. Chiar la nivelul spectatorului me­diu, imaginile raportate între ele înlesnesc un complex de trăiri, un spectacol viril al tragediei repo­­zentate de ecran. Fie drumul, fie copacul mărunt fixat pentru vecie în peisajul alb-uscat, fie stricta mișcare în cadru, rezolvată prin­­tr-o economie a gestului, a pasului, fie decorul stilizat pînă la elemen­tara funcționalitate, acumularea de tragic se manifestă implacabil. Re­gizorul Elen păstrează, e conștient de un dat fundamental — pre­destinarea. Cvasi-lucid, Kacoyannis redimen­­sionează tragicul. Afirmație cate­gorică numai în măsura în care cele două filme — Zorba Grecul, Ziua în care peștii ies din apă —, se situiezi dincolo de aria faptului divers, a unei divagații filozofice despre viață, lume, devenirea lu­mii. Există prezentă nevoia de disi­mulare, o permanetă vocație a ne­buniei, poți spune, atît în Zorba cît și Ziua In care... Preocupat de sin­teze, Kacoyannis expune lumea sa, lumea izolată a insulelor, fie ea că sînt ale Greciei, fie că insinu­ează precedentul real (cazul insu­lelor Palomares). Această primă i­­zolare poartă în sine accentul unei predestinări, materia filmelor lui Kacoyannis mițind centrul de gra­vitate dintr-o arie cotidiană pe coordonatele cvasi-prezente ale destinului. Bătrîna hotelieră din Zorba, madame Hortense, atinge o finalitate grotescă în existența sa, inimitabilul Zorba trăiește ultimile scăpărări dintr-o veșnică opunere față de propriul destin. Celălalt erou, tînărul scriitor, părăsește lo­cul unui catharsis, în primul rînd, și mai puțin spațiul unui divertis­ment erotic, turistic. Cu Ziua in care... expresia cine­matografică a lui Kacoyannis eli­mină partial datele grotescului, unui grotesc de permanentă acu­mulare, așa cum o demonstrase în Zorba. Impulsul însă nu-l poți con­trola în totalitate. Tocmai pentru că finalul se eliberează printr-un grotesc tragic al dansului pe pla­ja (predestinat?) atinsă de flage­lul isteriei colective. Kacoyannis nu este cîtuși de pu­țin moralist. Așa cum nici Kramer în Ultimul țărm nu expunea vizi­unea tragică din nevoia unei tota­litare apostrofări, tot la fel Kaco­yannis nu-și permite o lecție — paremie despre pericolul nuclear. Atît doar că hiperlucidă, fabula,­­paradoxal, eroii sau actorii a­­proape nici nu te interesează, a­­proape nici nu-i reții), simbolul di­rect, senzorial al planurilor cu peș­tii morți din final trimit numai spre o singură tălmăcire — nevoia unei permanente rațiuni. Quod erat... Nicolae CABEL Trebuie schimbat tapetul, săraca nu mai are unde să scrie ! S­FIRSIT MIGDALE AMARE O poveste cu încălțări Ca urmare a proastei receptionari și a numeroaselor refuzuri din partea clienților, în depozitul și magazinele de încălțăminte din Focșani se află in stoc mărfuri defecte în valoare de zeci de mii de lei. S-a zvonit în susul Vrancu­ De Ion, că-i string bocancii. Strigă cu­ fl ține gura Că îl seacă bătătura: — Bocănceii mei cei noi Amîndoi sunt patru și doi. Ieri i-am luat de la Complex, Azi mă uit la ei perplex , Unul e puțin mai lat, Celălalt e... extraplat, Ba-1 sucit și e botos Parcă-i Încălțat pe dos. Or, mai știi, ce dumnezeu, Poate nu-i piciorul meu ! Unii au crezut prin sat Că-s Motanul Încălțat... — Lasă, frate, nu mai plînge, Că de plîngi, mai tare strînge , Mai rodează-i tu puțin Și-apoi du-i la magazin, Dă-i ’napoi, să-ți dea mai mari, Dacă nu să-ți iei... „gura ari”!... Și-a plecat la tîrg Ion Cu-n bocanc și cu-n șoșon Revenind in strada gării Cu problema încălțării. Și sărind intr-un picior, Bietul meu cumpărător, A întins spre vînzătoare Gheata mică și cea mare ; — Dă-mi, degrabă, altceva, Că de nu o iau prin nea. Așa cu picioarele goale , Dă-mi ori teniși, ori sandale, Dă-mi pantofi cu tocul cui, Opincuță cu gurgui, O pereche de șoșeri, Cu fermoar, sau cu bufoni, Un pantof tip sandaletă, * Fie chiar făr-o baretă. Dă-mi, te rog, nu mă lăsa Ca să plec așa prin nea ! Că bocancii nu-i mai iau Și nici bani pe ei nu dau , Să-i ia cine i-a lucrat, Cine i-a recepționat. Sau să stea în magazie Pină la sfînta Marie, Pină la primii ghiocei. Că doar n-a plouat cu... lei. Emil STANCIU Tata și mama nu sunt acasă ! L-am adus pe fratele cel mare ! Vin invadatorii, ascunde repeae ciocolata 1 / Cap luminat (Umor din presa străină) Era așa de bine In soniera noastră, ai patru camere... qar­vrut Estetică ORIZONTAL: 1. „Fru­moasa din pădurea a­­dormită" — Tânăr fru­­mos iubit de Afrodita; 2. Autorul piesei „O frumoasă duminică de septembrie" 12 cuv.) — Interjecție pentru rate; 3. Scriitorul francez care a spus : „O operă de artă e un colț al creațiunii văzut prin prisma unui tempera­ment“... — ...și un con­temporan al său care referindu-se la aceiași problemă spunea :,Ar­ta e divină : ea crează sau Învie"; 4. Mama ii crede cei mai frumoși — în estetică ! — Na­vigator rus ; 5. Cusă­tură făcută pentru a înfrumuseța unele o­­biecte de îmbrăcămin­te... — ...și un aseme­nea obiect ; 6. Baston special — Sofia lui Ju­piter și protectoarea sexului frumos; 7. De­licat — Studiu privind dezvoltarea artelor; 8. în formă I — Culoare — Direcția topografică militară (abr.); 9. Fi­lozof și scriitor fran­cez căruia ii aparține cugetarea „Frumusețea este o scrisoare de re­comandare, pe care natura o dă favoriților săi“ — Nume femenin; 10. Frumos la superlativ — Zburător mitologic; 11. In calea apei — Vocală dublă — Rar pe margine ! — Notă mu­zicală ; 12. Ivit — Du­rează mult, ca orice o­­peră de artă; 13. In cuantum ! — „O fru­moasă... de vară“, film cu Chaplin. VERTICAL: 1. So­fia unui renumit pic­tor și autor a romanu­lui „Manierele frumoa­se" — Poet latin, au­tor al „Ponticilor“ și „Tristelor“: 2. Din dra­goste I — Zeița dra­gostei și a frumuseței la greci; 3. Întregesc pavoazarea — $i este­ ȘTIAȚI CĂ ? DUPĂ părerea specia­liștilor cehoslovaci, în curînd ceasurile se vor confecționa numai din materiale plastice. ★ LA FABRICA de pre­parate farmaceutice „Kő­bánya" din R.P. Ungară „lucrează" zece papagali care reacționează la cele mai mici cantități de cianhidrină, ce nu pot fi înregistrate nici de cele mai sensibile aparate. Cîțiva papagali sînt tot­deauna „de servici” la fabrică.­ PIETRELE care se for­mează în rinichi pot fi de mărimea unei gămălii de ac, dar ele pot atinge și dimensiuni foarte mari. Cea mai mare piatră de acest fel cunoscută pînă în prezent cîntărea 1,360 kg. Despre ea s-a vorbit într-o comunicare pre­zentată în anul 1908. ★ IN ÎNTREAGA Africă nu se pot găsi două gi­rafe identice chiar dacă la prima vedere ele nu se deosebesc cu nimic una de alta. După cum afirmă oamenii de știință de la rezervația din Nai­robi (Kenya) „desenul" de pe gîtul girafelor este unic în felul său, așa cum este amprenta digi­tală la om. RECENT, s-a aplicat într-o tipografie o nouă metodă la care ilustra­ ȘTIAȚI CĂ * — țiile în culori au un mi­ros corespunzător — de pădure de brad, de dife­rite flori etc. Mirosul este destul de persistent și se poate păstra ani de zile. ȘTIAȚI CĂ ?­­tica se conduce după ele; 4. Veci în Came­run •— Calificativ pen­tru aprecierea frumo­sului — Tudor Dumi­tru ; 5. „Obiective“, care în general sunt frumoase — Floare al­bă ; 6. Pronume — Freamăte — Atmosferă (abr.); 7. Bidiviu — înfrumusețează capul (pl. rar.) — In culmea fericirii; 8. Filozof și scriitor francez care a trăit între anii 1718— 1784 — Pe el am văzut „Frumoasele nopții“; 9. Pol electric — Cele mai frumoase devin șlagăre (sing.); 10. Cireșel de exemplul — Arbore — Sodiu; 11. Piesă din frumosul port național românesc — Cîntec de laudă •— Povestire în care se spune că Afro­dita s-a născut din spuma mării. 12. Mo­dele — Aproape... an­tică I Dicționar : ART, ERO N. CONSTANTINESCU ȘTIAȚI CĂ ?­ ȘTIAȚI CĂ ? ȘTIAȚI CĂ ? ȘTIAȚI CĂ ? ȘTIAȚI CĂ ? ȘTIAȚI CĂ ? ȘTIAȚI CĂ ? ȘTIAȚI CĂ ? ȘTIAȚI CĂ ? ANECDOTE JUDECĂTORUL: — De ce înainte de a deschide caseta cu bani ai ucis pe biata bătrînă surdă care dormea în cealaltă cameră . ACUZATUL: — Pentru că pe casetă scria : „Se va deschide numai după moar­tea mea”.+ PACIENTUL : nu mai știu ce să fac, doctore. Sforăi așa de tare că mă trezesc din somn. Medicul: Cred că va trebui să te culci în altă cameră. •k LA PROCES, acuzatul se jură că nu el a ucis-o pe nefericita pen­sionară.— Bine — îi spune judecătorul. Ai cumva un cineva în momentul crimei ?­­ — Nu domnule judecător, din fericire nu m-a văzut nimeni!... alibi ? Te-a văzut UN MIC EROU, care și-a salvat prietenul de la înec răspunde la diferite întrebări ale ziariștilor. — Ce anume te-a determinat să faci această faptă de eroism ? — Să vedeți, domnule, Jan purta costumul meu de baie! ★ LA DIRECTORUL unei întreprinderi intră un prieten de al său și îl găsește foarte ocupat, scriindu-și corespondența. — Cum, tu îți scrii singur scrisorile ? — se miră acesta. — Ce să fac ? Secretara mea s-a căsătorit! — Aha!... Și cu cine s-a măritat? — Cu mine !... ★ — JACQUES iar ai pătat ușa cu mîinile tale murdare! — Nu eu, mămico ! — Atunci cine ? — Nu știu Dar eu nu deschid niciodată ușa cu mîna, ci cu piciorul. ★ — TĂTICULE, ție ți-e frică de iepuri ? — Nu. — Atunci de ce cînd pleci să-i vînezi îți iei cu tine pușca și clinele ? •— CITITORII unei reviste aparținînd unei secte religioase din Los Angeles au găsit în publicație următorul anunț . La 22 octombrie va avea loc sfîrșitul lumii. Relatări amănunțite despre acest eveniment veți citi în numărul nostru din 23 octombrie. 4

Next