Milcovul, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 530-607)

1971-04-22 / nr. 548

/ Joi 22 aprilie 1071 Lupta revoluționară a proletariatu­lui român dintre anii 1918—1920 a avut o puternică influență asupra țărăni­mii și a luptelor ei pentru pămînt. Radicalizarea mișcării muncitorești și socialiste, maturizarea politico-ide­­ologică a proletariatului au dus la întărirea aripii de stingă revoluționare a partidului socialist, care și-a înscris în programul de luptă realizarea re­voluției proletare. Deși în 1918 nu se înțelegea încă adinca semnificație marxist-leninis­­tă a alianței muncitorești-țărănești, mișcarea socialistă din țara noastră, însușindu-și treptat și temeinic princi­piile esențiale ale învățăturii marxist­­leniniste despre revoluția proletară, despre aliații fideli ai proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii poli­tice, și-a cuprins în obiectivele sale lichidarea proprietății moșierești, a­­tragerea unui număr sporit de țărani în mișcarea socialistă. Victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie a accelerat, îndeosebi în Moldova și în condițiile specifice de război din vara și toamna anului 1917, pătrunderea și propagarea ideilor so­cialiste la sate. S-a lărgit și gama for­melor și mijloacelor de propagare acestor idei în rîndul maselor largi a populare. Mulți țărani au făcut parte din batalioanele revoluționare româ­nești care au participat direct la lup­ta pentru apărarea și victoria revolu­ției socialiste din Rusia, în spiritul tradițiilor internaționaliste ale mișcării noastre muncitorești și revoluționare. Țăranii muncitori sînt chemați prin­­tr-un manifest editat în 1918, la lupta împotriva războiului, a oligarhiei, pen­tru izbînda revoluției. O deosebită propagandă o desfășu­rau la, sate prizonierii români întorși în țară, care aduceau cu ei publicații revoluționare. Prefectul județului Putna, spre exemplu, comunica Minis­­nisterului de Interne date referitoare la răspîndirea ziarului „Steagul Roșu“ în satele din apropierea Focșaniului. Prefectul menționa că aceste „foi“ e­­rau aduse în țară de „foștii prizonieri români care la întoarcere trec prin Budapesta“. Asemenea fapte fiind întîlnite pe Întreg cuprinsul țării, impun Direcției Generale a Poliției și Siguranței să trimită, la 10 decembrie 1918, o circu­lară tuturor prefecților prin care se semnalează răspîndirea manifestelor revoluționare și a broșurii „Un an de la Revoluția Rusă“. Se recomanda tot­odată „o deosebită grijă pentru a îm­­­­piedica răspîndirea acestor manifeste printre populația rurală“, depistarea și arestarea acelora care le difuzează. In prima parte a anului 1919 devin tot mai numeroase circularele poliției și siguranței referitoare la propaganda în mediul rural, la „agitatorii bolșe­vici“, prizonierii români întorși din lagărele germane, îndeosebi „muncito­­tori sindicaliști care au adus cu ei a­­dresele țăranilor foști prizonieri pen­tru a le putea trimite broșuri de pro­pagandă socialistă și a-i atrage în or­ganizațiile lor”. Le ordona, „avîndu-se în vedere pericolul pe care-l prezintă... pătrunderea printre populația rurală a broșurilor, manifestelor de propagandă socialist-revoluționară“, stricta supra­veghere a lor și luarea măsurilor nece­sare. Programul Partidului Socialist din mai 1919, referindu-se la problema a­­grară, sublinia in mod just faptul că reformele înfăptuite de clasele ex­ploatatoare nu puteau rezolva proble­ma țărănească, rezolvarea ei venind o dată cu preluarea puterii de către cla­sa muncitoare, în alianță cu țărănimea. Programul se remarca în primul rînd prin faptul că cerea lichidarea deplină a proprietății și asupririi moșierești. Fiind singurul partid care vedea re­zolvarea reformei agrare prin des­ființarea moșierimii ca clasă, Partidul Socialist și-a intensificat propaganda la sate, căpătînd o popularitate și o sim­patie sporită în rîndurile țărănimii, La Focșani, unul dintre conducătorii sec­țiunii locale este arestat în timp ce se întîlnea cu țăranii din Pățești. La ma­joritatea întrunirilor socialiste din str. Teatrului participau și țăranii din satele învecinate Focșanilor, uneori cite 20—30 de inși. Prefectura dădea dispoziții de urmă­rire și arestare a țăranilor abonați la „Socialismul“. In acest caz, jandarmeria fusese de­osebit de zeloasă. Cu cîteva luni înain­te de primirea dispoziției prefectului, unul din țăranii abonați din comuna Cîmpineanca fusese arestat pentru a­­celași motiv și înaintat Curții Marțiale a Corpului III armată, rămînîndu-i jandarmeriei de făcut doar asigurările că „in cazul cînd va fi pus în liber­tate, s-au luat măsuri a fi suprave­gheat”. " . In majoritatea județelor iau naștere cluburi socialiste la sate. Secția din Focșani își intensifică activitatea pro­pagandistică. Această efervescență de­clanșează o nouă avalanșă de circulare cifrate și necifrate, bariere iluzorii în fața puterii de penetrație a unor idei, a unui crez ca acela al socialismului. Nu erau uitați nici tinerii care urm­au să se încorporeze. In aprilie 1919, mun­citorii socialiști din Focșani îi îndem­nau pe tinerii din aceeași comună, Pă­țești, să intre în organizația socialistă iar „dacă eventual ar fi chemați să tragă in revoltători, să nu tragă în frații lor“. Iar Puternica creștere a valului lupte­greviste din martie-octombrie 1920 accentuează propaganda socialis­tă la sate în direcția realizării alian­ței muncitorești-țărănești, dovadă procesului rapid de clarificare ideolo­­­gică și politică prin care trecea miș­carea muncitorească din România în anii avîntului revoluționar. Num­­ai așa se explică faptul că pe ordinea de «zi » a adunării generale a organizației de partid din capitală, ca să dăm cîteva exemple, consacrată discutării transr­­­formării partidului socialist în partid comunist, figura și problema agrară și a propagandei la sate. La fel, secțiunea Ilfov a Partidului Socialist, după ce se pronunță pentru crearea unui partid comunist, lansează un manifest în care cheamă țărănimea la luptă, sugerînd ideea rezolvării pro­blemei agrare numai pe cale revolu­ționară, prin răsturnarea claselor ex­ploatatoare. . Asemenea acțiuni sunt organizate de mai toate secțiunile care s-au pronun­țat pentru crearea partidului comunist, ele îngrijorînd și alarmînd oficialități­le și organele represive. Ministerul de Interne ordona cenzu­rarea ziarelor „Socialismul“ și „Che­marea“ și urmărirea îndeaproape difuzării lor. In consecință, prefectul a județului Putna interzice difuzarea a­­cestor ziare în localitățile Focșani, Ad­­jud, Mărășești, Odobești și Panciu, mă­sură ce stîrnește protestul energic al muncitorimii din aceste orașe. Semnificativ este și faptul că bri­gada specială de siguranță din Focșani comunica secret și confidențial prefec­tului că „socialiștii din localitate, în­­tr-o consfătuire intimă de comitet ce a avut loc în seara zilei de 27 iunie a.c. (1920) au hotărît un nou soi de propa­gandă la sate. Vor trimite delegați prin comune să inițieze pe partizanii lor, ca aceștia, la rîndul lor, să facă pro­pagandă printre săteni“. Sunt organiza­te întruniri țărănești cu participarea delegaților socialiști i în o serie de ju­dețe ca­­ Iași, Botoșani, Neamț, Co­­vurlui, Putna, Tecuci, Dolj, Dîmbovi­ța. După greva generală din octombrie 1920,, activitatea socialistă la sate a scăzut în intensitate dar a câștigat pe planul clarificării poziției față de țără­nime și de problema agrară. Tot mai pregnant apare, în preajma momentu­lui istoric de la 8 mai 1921, ideea ali­anței clasei muncitoare cu țărănimea, sub conducerea unui partid comunist, temelia victoriei cauzei socialismului și comunismului în patria noastră. Prof. D. MUȚANU, directorul Muzeului de istorie Focșani SALON ISTORIC Date locale privind propaganda socialistă la sate intre anii 1918-1920 Unele mărturii ale luptei socialiștilor din fostul județ Putna—anul 1919 După înăbușirea sîngeroasă a gre­vei tipografilor din 13 decembrie 1918, ordinele Ministerului de Interne că­tre organele locale sînt mai categorice și persistente și fac apel la vigilența autorităților, vizînd împiedicarea so­cialiștilor de a participa la procesul intentat conducătorilor grevei. Procesul este anunțat pentru zilele de 17—18 martie 1919, în București, însă, pentru a induce în eroare pe partici­panți, ordinul preciza „să fie anunțați socialiștii că procesul se va aminti“. Printr-o altă telegramă, se atrage atenția că socialiștii de la centru, pen­tru a deruta vigilența autorităților, au transmis instrucțiuni organizațiilor din provincie ca muncitorii delegați să asiste la procesul conducătorilor grevei din decembrie 1918, să plece mai înain­te și să se ducă la prima sau la a doua stație, unde să se îmbarce în trenuri. In acest sens, Ministerul ordona să se ia măsuri în consecință și să se dispună, prin organele administrației și de siguranță, semnalarea la timp, telegrafic, a tuturor celor plecați. Arestările și procesul intentat con- ­­ducătorilor socialiști n-au stăvilit ac­țiunile muncitorești, ci dimpotrivă au­­ determinat o și mai puternică reacție,­­ reflectându-se în numărul mare de greve, demonstrații, întruniri și pro­­teste înregistrate în cursul anului 1919. I­n Organizația locală, prin comitetul Secțiunii partidului socialist, pretin­de să se traducă în fapt prevederea privitoare la „libertatea întrunirilor“, înscrisă in ordonanța Comandamentu­lui Corpul III de armată și cere au­­­­torităților administrative și poliție­nești, prin manifestul din care repro­ducem, aprobarea organizării unei în­­­­truniri la sediul său din strada Tea­trului, nr. 2, pentru ziua de 3 martie­­ 1919. I „Muncitori, tovarăși, Domnia liberă, care a ajuns de ne- a suferit, apasă tot mai mult jugul asu­pra noastră. Suferim ca vitele ori­și­ce, fără să putem spune măcar un cu­­vînt. B­a 13 decembrie au fost asasinați la București peste R0 de muncitori care nu au cerut altceva decit pîine, lș-au­­ omorît pe tovarășul nostru Frimu și astăzi fin arestați la închisoarea Vă­­­­cărești, muncitori nevinovați. Aici in localitate l-au arestat pe tovarășul Pa­­naite Popescu, fără să fi putut găsi un pic de vină în contra­ lui. Ca să putem scăpa de toate aceste rele, vă invităm la o mare întrunire publică, duminică, 3 martie, era 2 p.m., în sala Secțiunii, str. Teatrului nr. 12, sus la etaj, unde vom discuta toate­­ nevoile noastre și vom cere îndrep­tarea răului, unde vom putea cere legi bune pentru popor“. Desigur, că admiterea acestei întru­niri nu s.a făcut fără o riguroasă su­praveghere. In sală a fost prezent un polițai, care a doua zi, dă informații despre cei care au luat cuvîntul în a­­dunare. Toți au discutat, scrie raportul des­pre nevoia de a se solidariza și de a lupta împotriva guvernului liberal, iar referitor la greva din­ 13 decembrie 1918, s-ar fi făcut precizarea că sol­dații au tras în muncitori, fiindcă au fost îmbătați cu țuică fiartă. S-a stri­gat — spune în continuare raportul — „Jos guvernul ! Jos Brătianu !” Polițaiul nu face vreo remarcă per­sonală în raportul său, dar caută să-i dea o cit mai mică amploare. Preci­zează că la întrunire , „a fost aduși de ei“ și vreo 20—30 muncitori, țărani din satele din jur, și spre surprinderea lui, a participat și un avocat. Este justificată prezența­ acestui a­­vocat la o întrunire socialistă, intelec­tualii din localitățile de provincie în­­clinînd în genere spre mișcarea soci­­­­alistă, fie și numai din dorința de a se remarca său de a-și cîștiga popu­l WW« gTM' In acest sens, ni se pare edifica­toare și, atitudinea altuiarăpat, țițn Panciu, care, cu ocazia vizitei Reginei în această regiune s-a prezentat în fața mulțimii adunate cu două pla­­carde pe care scria „Jos decretele — legi ! Jos cu potlogarii ! Jos cu ilega­litățile ! Jos cu șobolanii !“, iar pe verso : „Bine ați venit pe frontul să­răciei lumii! Vrem despăgubiri inte­grale, alegeri generale imediate !“ Aceste manifestări atrăgeau aten­ția organelor polițienești și întrețineau o stare de spirit plină de nemulțumi­re față de nedreptățile sociale, deter­­m­inînd un început de represalii mai ales împotriva suspecților străini care erau destul de mulți prin satele și orașele din această zonă. Sînt urmăriți fugarii din Transilva­nia, chiar și cei care aveau legitima­ții eliberate de Consiliul dirigent, do­vadă certă că începe să se manifeste neîncredere în acest­ organ ales la 1 decembrie 1918, la Alba lulia, împotriva oricăror abuzuri din par­tea reprezentanților, autorităților ad­ministrative și polițienești, socialiștii și sindicaliștii ripostează energic, prin demonstrații și scrisori trimise di­rect Ministerului de Interne, invitîn­­du-i să vegheze la aplicarea legilor. Din mai multe documente găsite la Arhivele din Focșani, constatăm că muncitorii socialiști cer relații guver­nului asupra asasinării muncitorului Nicolae Vasiliu de la Depoul din Mă­rășești, de către un agent al forței pu­blice și, așa cum arăta o telegramă către prefect din partea Ministerului de Interne, „domnul Panaite Popescu, în numele muncitorilor socialiști (din Focșani), învinuiește poliția de asasi­nate“. Dintr-un raport al Poliției orașului Focșani către Prefectură, aflăm că această problemă s-a discutat și în cadrul întrunirii Partidului socialist — secțiunea Focșani —, ținută în ziua de 11 mai 1919, la care au vorbit mai mulți muncitori socialiști, discutînd despre tovarășii lor închiși și despre crima comisă, cazul Nicolae Vasiliu. Dialogul dintre organele locale și cele centrale devine mai viu pe tema „respectării“ drepturilor și libertăți­lor cetățenești, demascîndu-se încă o dată fața adevăratei democrații bur­gheze, potrivnică intereselor muncito­rești. Se încearcă să se oprească sărbă­torirea zilei de 1 Mai, fapt care a stîr­­nit puternice proteste ce au ajuns pî­­nă la Ministerul de Interne. Altele se referă la confiscarea a pachetelor cu ziarul de către Poliție „Socialismul“, samavolnicie ce-l determină pe Pana­ite Popescu să înștiințeze guvernul printr-o telegramă. Atît Prefectura, cit și Poliția încearcă să se justifice în fața superiorilor informîndu-i că „so­cialiștii au sărbătorit ziua de 1 Mai în condiții bune și că le-au admis și o șezătoare pe ziua de 18 mai 1919“. Acestea însă, se petreceau numai în vorbe și în informările ce le tri­miteau la București, fiindcă faptele demonstrează că organele polițienești se dedau la acte de teroare. Comitetul socialist din localitate, prin Panaite Popescu, protestează e­­nergic contra acestor samavolnicii ce­­rând autorităților să respecte libertă­țile cetățenești înscrise în constituție și guvernului să intre în legalitate, în atenția socialiștilor focșăneni stau toate problemele care sunt legate de satisfacerea intereselor întregii muncitorimi din oraș. *- --------­Ei nu sunt indiferenți față de proce­sul crescînd al inflației, față de faptul că multi afaceriști profită de hao.-mj . economic și prin speculă se îmbogățesc pe spinarea oamenilor muncii. Proasta aprovizionare a populației orașului cu alimente îi determină ca in cadrul unei întruniri, să adopte un apel către Prefectură în care cer gu­vernanților să repare drumurile podurile mărginașe și să ia măsuri as­și­pre împotriva speculanților... „Suntem­ hotăriți a duce lupta mai departe în­­dreptînd aceste stări de lucruri“, se încheie apelul. In aceste condiții lupta capătă for­me mai mature și antrenează un nu­măr mai mare de muncitori. Prof. Petrache VASILE focșaniul— frâmintărilor din preajma Procesul de maturizare și de clarifi­care ideologică a mișcării muncito­rești din România, din anii 1919— 1920, încheiat prin crearea Partidului Comunist Român în mai 1921, a îmbră­țișat toată țara. Nici un județ, nici un centru urban important, n-a rămas in afara lui. Orașul Focșani, deși n-a fost atunci un centru muncitoresc pu­ternic, a participat din plin la marile frămîntări și lupte de clasă ale vre­mii. Secțiunea locală a Partidului so­cialist a fost activă, a știut să antre­neze masele populare în luptă, iar majoritatea membrilor ei au militat pentru transformarea Partidului so­cialist în partid comunist. In luna februarie 1921, la puține zi­le după ședința Consiliului general al partidului și al sindicatelor din 30 ia­nuarie — 3 februarie 1921, secțiunea a lansat un manifest, prin care a chemat pe muncitorii și cetățenii focșăneni la o întrunire publică, organizată în ziua de duminică, 27 februarie, în sala sec­țiunii din str. Teatrului nr. 12, pentru a protesta împotriva măsurilor arbitra­re ale guvernului (stare de asediu cenzură), contra șomajului și a conce­si­dierilor în masă ale muncitorilor, în­cetarea prigoanei și eliberarea celor a­­restați și condamnați. In manifest se arată totodată : „clasa muncitoare, lo­vită și încercată, vrea ridicarea ei spre o viață culturală, economică și politi­că cea mai bună”. (Arhivele Statului, Vrancea, fond Prefectura jud. Putna, dosar 43/1921, fila 4). Dar orientarea socialiștilor focșă­neni din acele zile premergătoare cre­ării Partidului Comunist Român este ilustrată destul de clar, deși tendențios, de o corespondență dintre Ministerul de Interne și Prefectura județului Putna. La 12 martie 1921, Ministerul de In­terne, referindu-se la ședința Consili­ului general al partidului și al sindica­telor din 30 ianuarie — 3 februarie 1921, la retragerea din partid a lide­rilor de dreapta și încercarea­ lor de in criteriul revolutionare anului 1921 a a sparge unitatea mișcării muncitorești comunicat prefectului județului Putna printr-un ordin cifrat „sciziu­nea“ Partidului socialist în două gru­pări : social-democrată, care se bucu­ră de toată solicitudinea guvernului, și gruparea comunistă, pentru care a or­donat să se păstreze „toate rigorile le­gilor“. La 5 aprilie 1921, prefectul jude­țului Putna a raportat confidențial că și aici (în orașul Focșani și în județ) s-a produs „sciziunea“ între membrii Par­tidului socialist și că fracțiunea comu­nistă locală, critică pe cea social-de­­mocrată, pentru refuzul de afiliere la Internaționala a III-a. Despre grupa­rea social-democratică, menționează : „se bucură de toată solicitudinea noastră“ (Ibidem, dosar 44/1921, fila 17).La 24 mai 1921, brigada specială de siguranță Focșani a raportat confi­dențial prefectului de județ că, în ba­za ordinului telegrafic din 16 aprilie 1921 al Direcției Siguranței generale, au fost arestați și cercetați pentru răs­­pîndire de manifeste trei lideri ai organizației revoluționare, comuniste locale, pe care i-a trimis cu actele dresate la Siguranța generală în ace­eași zi, în care a fost înaintat rapor­tul la Prefectură (Ibidem, dosar 43/ 1921, fila 33). Prin urmare și la Focșani, ca și în toată țara, forțele represive ale sta­­­­tului burghezo-moșieresc au început să aplice „toate rigorile legilor“ îm­potriva noului partid revoluționar al clasei muncitoare, pe care au încercat să-l înăbușe în fașă, prin acte de te­roare și samavolnicie. Dar teroarea dezlănțuită de guver­nanții reacționari n-a avut efectul scontat. Dimpotrivă, a contribuit la călirea în luptă a clasei muncitoare și a partidului pi de avangardă, le-a pre­gătit­ și mai mult pentru victoria fina­lă. O. GONCIARIU, directorul „^­riyvelor Statului, județul Vrancea. ig. 3- iile din istoria presei revoluționare vrâncene („Putna Socialistă"— Focșani, 1921) Pe fondul situației economice și so­­cial-politice a țării din anul 1918, în România s-a declanșat un puternic a­­vînt al luptelor maselor largi popu­lare, care a dus la lărgirea, la creș­terea în amploare a acțiunilor prole­tariatului și aliaților săi, favorizind desfășurarea unor mari bătălii revo­luționare pentru o viață mai bună, pentru pămînt și libertăți democrati­ce, pentru progres social. Așa cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu în cuvîntarea rostită la cea de a 45-a a­­niversare a P.C.R., „adîncirea contra­dicțiilor social-economice ale regimu­lui burghezo-moșieresc, cauzată de dis­trugerile războiului, de dezorganiza­rea activității economice și înrăutăți­rea situației materiale a maselor largi populare, determină în anii 1918— 1920, o creștere impetuoasă a avintu­­lui și combativității revoluționare a maselor muncitoare“. Mișcarea socialistă se afirmă ca o forță tot mai largă, care cuprindea mase din ce in ce mai largi ale prole­tariatului, antrenând, totodată, însem­nate pături neproletare la lupta pen­tru eliberare socială, pentru înfăptui­­­­rea unor transformări democratice. O dată cu infringerea puterilor cen­trale și retragerea trupelor de ocupa­ție din­ ,port­ăr­ia veche, organizațiile socialiste, sindicale și de tineret și-au reluat activitatea întreruptă parțial și ‘““WBîiîenulîi din cauza războiului. Sp­­rijintea forțelor revoluționare ale societății românești se afla partidul clasei muncitoare, care, în noiembrie 1918, în scopul delimitării sale de so­­­­cial-democratismul oportunist al In­ternaționalei a Il-a, își schimbase de­numirea din Partidul social-democrat în Partidul socialist Român. Devenind un puternic partid de masă, partidul socialist, forța politică cea mai înain­tată a țării, a organizat și condus lupta maselor populare pentru satisfacerea unor revendicări economice imediate, cât și pentru obținerea de drepturi po­litice cu caracter democratic larg. In acei ani de avint revoluționar, de des­fășurare a unui amplu proces de cla­rificare politică și ideologică a miș­cării noastre socialiste, o contribuție substanțială și-au adus secțiile din Moldova ale partidului socialist, pre­sa revoluționară editată de acesta in acea perioadă. De fapt, încă din no­­iembrie 1918, secțiunile din Iași, Huși, Galați, Botoșani, Birlad, Bacău, Ro­man, Focșani, Piatra-Neamț și din alte centre ale Moldovei și-au reluat ac­tivitatea, organizînd și conducînd pu­ternice acțiuni de clasă ale proleta­riatului. Perioada avîntului revoluționar, ca­racterizată prin puternice acțiuni des­fășurate de clasa muncitoare din Ro­mânia împotriva exploatării patrona­le și a regimului burghez în ansam­blu, a marcat pe planul publicisticii socialiste, pe lângă apariția, în noiem­brie 1918, a ziarului „Socialismul”, ca organ al Partidului Socialist și al U­­n­iunii sindicale, editarea a o serie de gazete regionale, locale și de breaslă, care au servit ca tribună de propagan­dă și organizare a luptei proletariatu­lui din diverse zone ale țării. Printre acestea, se numără și gaze­ta „PUTNA SOCIALISTA“, apărută in orașul Focșani ca organ al secției socialiste din județul Putna, a Parti­dului socialist din România. Spre re­gretul nostru, al cercetătorilor mișcă­rii muncitorești și socialiste, al tutu­ror acelora care vor să studieze acti­vitatea secției locale a Partidului so­cialist din județul Putna în perioada impetuosului avînt revoluționar și a amplului proces de clarificare politi­că și ideologică, menționăm că din to­talul de 13 numere, care au apărut din publicația socialistă focșăneană, în răs­timpul 1921—1925, se păstrează numai 9 numere. Presupunem că primul număr al gazetei a apărut pe la începutul anului 1921, iar ultimul, care se păstrează, la 1 octombrie 1925. „Putna Socialistă” a apărut la început săptămînal, iar de la nr. 6, din octombrie 1922, devine publicație lunară. Redacția și admi­nistrația s-au aflat în Focșani, mai în­­tîi pe str. Teatrului nr. 12, iar din a­­nul 1922 pe str. Sublocotenent Tănă­­sescu. In cele ce urmează, vom pre­zenta, succint, problematica dezbătu­tă în coloanele numărului din 10 apri­lie 1921, singurul care s-a păstrat din­tre cele apărute în perioada premer­gătoare creării P.C.R. Cu un motto sintetizat în formula­rea „Țărani și lucrători, noi suntem­ partidul mare, muncitor­i partidul este al celor harnici, cei leneși plece unde vor“ prin care gazeta „Putna Socia­listă” exprima de la început unul din țelurile pentru care se angaja să lup­te în paginile sale, dovedește cu priso­sință caracterul revoluționar al publi­cației și, in primul rînd, al organiza­ției socialiste locale condusă de mili­tantul Panaite Popescu. Artifblul de fond intitulat „La loterie“, este un în­flăcărat apel la organizare și acțiune hotărită, venit din partea secțiunii so­cialiste din Focșani, împiedicat o bună bucată de vreme să vadă lumina tipa­rului din pricină stării de asediu și a asprei cenzuri instituite de cercurile guvernante în timpul și după greva generală din octombrie 1920, și, deci, lipsită de principalul său mijloc pro­pagandistic și mobilizator, socialistă din Focșani chema secțiunea acum, prin intermediul coloanelor gazetei, „Putna Socialistă”, pe „toți tovarășii și cetățenii conștienți, la datorie“, pentru ca să se „îngroașe rîndurile proletariatului conștient și alături să ducă lupta pentru dezrobirea clasei muncitoare“. Numai astfel, printr-o mișcare confluentă și organizată — sublinia gazeta — proletariatul va izbuti să stăvilească ofensiva burghe­ziei „oricîte forțe ar întrebuința și oricît de buni comandanți ar avea". Cît privește ofensiva relansată de pă­tura conducătoare împotriva clasei muncitoare, aceasta se va prăbuși ine­vitabil pînă la urmă, întrucît era tar­divă, iar „situația generală a frontului social si este defavorabilă“ conchidea „Putna Socialistă”. Fără a aborda tematică vastă și de rezonanță majo­­­ră (intr-un singur număr și la pro­porțiile respective era de-a dreptul imposibil) gazeta „Putna Socialistă“­ dezvăluia, insă, cu o remarcabilă for­ță demascatoare, formele inumane de exploatare la care era supus proleta­riatul vrîncean, condițiile grele în care muncea și trăia, ca și unele ra­cile ale administrației locale, ale că­ror efecte nocive se răsfrîngeau asu­pra tuturor păturilor nevoiașe ale ora­șului și din împrejurimi. Interesul față de culturalizarea mun­citorilor, față de ridicarea conștiinței lor de clasă, în genere, a constituit, de asemenea, o preocupare esențială a publicației. Acest interes deosebit al publicației socialiste focșănene este pus în evidență de formele multiple folosite pentru răspîndirea elemente­lor cultural-educative, de la articolele de principii și dezbateri, la prezenta­rea în rezumat a prelegerilor ce se ți­neau cu regularitate, de două ori pe săptămînă, la clubul secțiunii socialis­te și al sindicatelor din orașul Foc­șani. Vorbindu-se despre morala bur­gheză, de pildă, se sublinia caracterul de clasă al acesteia, care, în condițiile unui regim bazat pe exploatarea omului de către om, nu putea să nu capete În­fățișarea unei „pseudo-morale“ de „aservire a clasei muncitoare”. Un loc corespunzător în coloanele gazetei și-au aflat și alte materiale privitoare la îmbunătățirea condițiilor de muncă ale tuturor salariaților, la realizarea unor transformări seriale progresiste­, al căror corolar să-l reprezinte in­staurarea unei societăți așezate pe principiile echității și dreptății so­ciale, a deplinei egalități între oa­meni. „Putna Socialistă“ — și-a spus cu­vîntul și într-una din problemele car­dinale pentru propășirea țării — pro­blema agrară. Aceasta și pentru fap­tul că județul Putna avea un caracter preponderent agricol, industria și, implicit, proletariatul, fiind mai pu­țin dezvoltate. In cuvinte vibrante, ga­zeta dezvăluia viața grea și plină de suferințe a țărănimii care, fiind lipsi­tă de pămînt, era nevoită să apeleze la marele proprietar, care-și făcea, de regulă, din exploatarea truditorilor o­­goarelor, sursa principală de profit. Acestea sunt, în ansamblu, principa­lele aspecte desprinse din tematica u­­nicului număr păstrat din anul 1921 al gazetei locale a secțiunii socialiste din orașul Focșani, „Putna Socialistă”, care, deși a avut o existență efemeră,­­ a însemnat totuși o prezență agitato­­­rică, nu lipsită de importanță, într-o regiune care, prin specificul ei pre­ponderent agrar, era mai puțin ade­rentă la specificul revoluționar. Este cu atît mai meritoriu, din acest punct de vedere, faptul că, încă din 1918, în orașul Focșani a activat o secțiune a partidului socialist, care în toată pe­rioada avîntului revoluționar și a pro­cesului de clarificare politică și ide­ologică a mișcării noastre muncitorești și socialiste s-a manifestat ca o pre­zență vie în toate momentele mai în­semnate, aducîndu-și o contribuție la crearea, la 8 mai 1921, a Partidului Comunist Român al cărui glorios se­micentenar îl sărbătorim nu­ peste mult timp. Marin FLORESCU, cercetător științific la Institu­tul de studii istorice și social­politice de pe lângă C.C. al P.C.R. ■

Next