Milcovul, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 530-607)
1971-04-22 / nr. 548
/ Joi 22 aprilie 1071 Lupta revoluționară a proletariatului român dintre anii 1918—1920 a avut o puternică influență asupra țărănimii și a luptelor ei pentru pămînt. Radicalizarea mișcării muncitorești și socialiste, maturizarea politico-ideologică a proletariatului au dus la întărirea aripii de stingă revoluționare a partidului socialist, care și-a înscris în programul de luptă realizarea revoluției proletare. Deși în 1918 nu se înțelegea încă adinca semnificație marxist-leninistă a alianței muncitorești-țărănești, mișcarea socialistă din țara noastră, însușindu-și treptat și temeinic principiile esențiale ale învățăturii marxistleniniste despre revoluția proletară, despre aliații fideli ai proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii politice, și-a cuprins în obiectivele sale lichidarea proprietății moșierești, atragerea unui număr sporit de țărani în mișcarea socialistă. Victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie a accelerat, îndeosebi în Moldova și în condițiile specifice de război din vara și toamna anului 1917, pătrunderea și propagarea ideilor socialiste la sate. S-a lărgit și gama formelor și mijloacelor de propagare acestor idei în rîndul maselor largi a populare. Mulți țărani au făcut parte din batalioanele revoluționare românești care au participat direct la lupta pentru apărarea și victoria revoluției socialiste din Rusia, în spiritul tradițiilor internaționaliste ale mișcării noastre muncitorești și revoluționare. Țăranii muncitori sînt chemați printr-un manifest editat în 1918, la lupta împotriva războiului, a oligarhiei, pentru izbînda revoluției. O deosebită propagandă o desfășurau la, sate prizonierii români întorși în țară, care aduceau cu ei publicații revoluționare. Prefectul județului Putna, spre exemplu, comunica Minisnisterului de Interne date referitoare la răspîndirea ziarului „Steagul Roșu“ în satele din apropierea Focșaniului. Prefectul menționa că aceste „foi“ erau aduse în țară de „foștii prizonieri români care la întoarcere trec prin Budapesta“. Asemenea fapte fiind întîlnite pe Întreg cuprinsul țării, impun Direcției Generale a Poliției și Siguranței să trimită, la 10 decembrie 1918, o circulară tuturor prefecților prin care se semnalează răspîndirea manifestelor revoluționare și a broșurii „Un an de la Revoluția Rusă“. Se recomanda totodată „o deosebită grijă pentru a împiedica răspîndirea acestor manifeste printre populația rurală“, depistarea și arestarea acelora care le difuzează. In prima parte a anului 1919 devin tot mai numeroase circularele poliției și siguranței referitoare la propaganda în mediul rural, la „agitatorii bolșevici“, prizonierii români întorși din lagărele germane, îndeosebi „muncitotori sindicaliști care au adus cu ei adresele țăranilor foști prizonieri pentru a le putea trimite broșuri de propagandă socialistă și a-i atrage în organizațiile lor”. Le ordona, „avîndu-se în vedere pericolul pe care-l prezintă... pătrunderea printre populația rurală a broșurilor, manifestelor de propagandă socialist-revoluționară“, stricta supraveghere a lor și luarea măsurilor necesare. Programul Partidului Socialist din mai 1919, referindu-se la problema agrară, sublinia in mod just faptul că reformele înfăptuite de clasele exploatatoare nu puteau rezolva problema țărănească, rezolvarea ei venind o dată cu preluarea puterii de către clasa muncitoare, în alianță cu țărănimea. Programul se remarca în primul rînd prin faptul că cerea lichidarea deplină a proprietății și asupririi moșierești. Fiind singurul partid care vedea rezolvarea reformei agrare prin desființarea moșierimii ca clasă, Partidul Socialist și-a intensificat propaganda la sate, căpătînd o popularitate și o simpatie sporită în rîndurile țărănimii, La Focșani, unul dintre conducătorii secțiunii locale este arestat în timp ce se întîlnea cu țăranii din Pățești. La majoritatea întrunirilor socialiste din str. Teatrului participau și țăranii din satele învecinate Focșanilor, uneori cite 20—30 de inși. Prefectura dădea dispoziții de urmărire și arestare a țăranilor abonați la „Socialismul“. In acest caz, jandarmeria fusese deosebit de zeloasă. Cu cîteva luni înainte de primirea dispoziției prefectului, unul din țăranii abonați din comuna Cîmpineanca fusese arestat pentru același motiv și înaintat Curții Marțiale a Corpului III armată, rămînîndu-i jandarmeriei de făcut doar asigurările că „in cazul cînd va fi pus în libertate, s-au luat măsuri a fi supravegheat”. " . In majoritatea județelor iau naștere cluburi socialiste la sate. Secția din Focșani își intensifică activitatea propagandistică. Această efervescență declanșează o nouă avalanșă de circulare cifrate și necifrate, bariere iluzorii în fața puterii de penetrație a unor idei, a unui crez ca acela al socialismului. Nu erau uitați nici tinerii care urmau să se încorporeze. In aprilie 1919, muncitorii socialiști din Focșani îi îndemnau pe tinerii din aceeași comună, Pățești, să intre în organizația socialistă iar „dacă eventual ar fi chemați să tragă in revoltători, să nu tragă în frații lor“. Iar Puternica creștere a valului luptegreviste din martie-octombrie 1920 accentuează propaganda socialistă la sate în direcția realizării alianței muncitorești-țărănești, dovadă procesului rapid de clarificare ideologică și politică prin care trecea mișcarea muncitorească din România în anii avîntului revoluționar. Numai așa se explică faptul că pe ordinea de «zi » a adunării generale a organizației de partid din capitală, ca să dăm cîteva exemple, consacrată discutării transrformării partidului socialist în partid comunist, figura și problema agrară și a propagandei la sate. La fel, secțiunea Ilfov a Partidului Socialist, după ce se pronunță pentru crearea unui partid comunist, lansează un manifest în care cheamă țărănimea la luptă, sugerînd ideea rezolvării problemei agrare numai pe cale revoluționară, prin răsturnarea claselor exploatatoare. . Asemenea acțiuni sunt organizate de mai toate secțiunile care s-au pronunțat pentru crearea partidului comunist, ele îngrijorînd și alarmînd oficialitățile și organele represive. Ministerul de Interne ordona cenzurarea ziarelor „Socialismul“ și „Chemarea“ și urmărirea îndeaproape difuzării lor. In consecință, prefectul a județului Putna interzice difuzarea acestor ziare în localitățile Focșani, Adjud, Mărășești, Odobești și Panciu, măsură ce stîrnește protestul energic al muncitorimii din aceste orașe. Semnificativ este și faptul că brigada specială de siguranță din Focșani comunica secret și confidențial prefectului că „socialiștii din localitate, într-o consfătuire intimă de comitet ce a avut loc în seara zilei de 27 iunie a.c. (1920) au hotărît un nou soi de propagandă la sate. Vor trimite delegați prin comune să inițieze pe partizanii lor, ca aceștia, la rîndul lor, să facă propagandă printre săteni“. Sunt organizate întruniri țărănești cu participarea delegaților socialiști i în o serie de județe ca Iași, Botoșani, Neamț, Covurlui, Putna, Tecuci, Dolj, Dîmbovița. După greva generală din octombrie 1920,, activitatea socialistă la sate a scăzut în intensitate dar a câștigat pe planul clarificării poziției față de țărănime și de problema agrară. Tot mai pregnant apare, în preajma momentului istoric de la 8 mai 1921, ideea alianței clasei muncitoare cu țărănimea, sub conducerea unui partid comunist, temelia victoriei cauzei socialismului și comunismului în patria noastră. Prof. D. MUȚANU, directorul Muzeului de istorie Focșani SALON ISTORIC Date locale privind propaganda socialistă la sate intre anii 1918-1920 Unele mărturii ale luptei socialiștilor din fostul județ Putna—anul 1919 După înăbușirea sîngeroasă a grevei tipografilor din 13 decembrie 1918, ordinele Ministerului de Interne către organele locale sînt mai categorice și persistente și fac apel la vigilența autorităților, vizînd împiedicarea socialiștilor de a participa la procesul intentat conducătorilor grevei. Procesul este anunțat pentru zilele de 17—18 martie 1919, în București, însă, pentru a induce în eroare pe participanți, ordinul preciza „să fie anunțați socialiștii că procesul se va aminti“. Printr-o altă telegramă, se atrage atenția că socialiștii de la centru, pentru a deruta vigilența autorităților, au transmis instrucțiuni organizațiilor din provincie ca muncitorii delegați să asiste la procesul conducătorilor grevei din decembrie 1918, să plece mai înainte și să se ducă la prima sau la a doua stație, unde să se îmbarce în trenuri. In acest sens, Ministerul ordona să se ia măsuri în consecință și să se dispună, prin organele administrației și de siguranță, semnalarea la timp, telegrafic, a tuturor celor plecați. Arestările și procesul intentat con- ducătorilor socialiști n-au stăvilit acțiunile muncitorești, ci dimpotrivă au determinat o și mai puternică reacție, reflectându-se în numărul mare de greve, demonstrații, întruniri și proteste înregistrate în cursul anului 1919. In Organizația locală, prin comitetul Secțiunii partidului socialist, pretinde să se traducă în fapt prevederea privitoare la „libertatea întrunirilor“, înscrisă in ordonanța Comandamentului Corpul III de armată și cere autorităților administrative și polițienești, prin manifestul din care reproducem, aprobarea organizării unei întruniri la sediul său din strada Teatrului, nr. 2, pentru ziua de 3 martie 1919. I „Muncitori, tovarăși, Domnia liberă, care a ajuns de ne- a suferit, apasă tot mai mult jugul asupra noastră. Suferim ca vitele orișice, fără să putem spune măcar un cuvînt. Ba 13 decembrie au fost asasinați la București peste R0 de muncitori care nu au cerut altceva decit pîine, lș-au omorît pe tovarășul nostru Frimu și astăzi fin arestați la închisoarea Văcărești, muncitori nevinovați. Aici in localitate l-au arestat pe tovarășul Panaite Popescu, fără să fi putut găsi un pic de vină în contra lui. Ca să putem scăpa de toate aceste rele, vă invităm la o mare întrunire publică, duminică, 3 martie, era 2 p.m., în sala Secțiunii, str. Teatrului nr. 12, sus la etaj, unde vom discuta toate nevoile noastre și vom cere îndreptarea răului, unde vom putea cere legi bune pentru popor“. Desigur, că admiterea acestei întruniri nu s.a făcut fără o riguroasă supraveghere. In sală a fost prezent un polițai, care a doua zi, dă informații despre cei care au luat cuvîntul în adunare. Toți au discutat, scrie raportul despre nevoia de a se solidariza și de a lupta împotriva guvernului liberal, iar referitor la greva din 13 decembrie 1918, s-ar fi făcut precizarea că soldații au tras în muncitori, fiindcă au fost îmbătați cu țuică fiartă. S-a strigat — spune în continuare raportul — „Jos guvernul ! Jos Brătianu !” Polițaiul nu face vreo remarcă personală în raportul său, dar caută să-i dea o cit mai mică amploare. Precizează că la întrunire , „a fost aduși de ei“ și vreo 20—30 muncitori, țărani din satele din jur, și spre surprinderea lui, a participat și un avocat. Este justificată prezența acestui avocat la o întrunire socialistă, intelectualii din localitățile de provincie înclinînd în genere spre mișcarea socialistă, fie și numai din dorința de a se remarca său de a-și cîștiga popul WW« gTM' In acest sens, ni se pare edificatoare și, atitudinea altuiarăpat, țițn Panciu, care, cu ocazia vizitei Reginei în această regiune s-a prezentat în fața mulțimii adunate cu două placarde pe care scria „Jos decretele — legi ! Jos cu potlogarii ! Jos cu ilegalitățile ! Jos cu șobolanii !“, iar pe verso : „Bine ați venit pe frontul sărăciei lumii! Vrem despăgubiri integrale, alegeri generale imediate !“ Aceste manifestări atrăgeau atenția organelor polițienești și întrețineau o stare de spirit plină de nemulțumire față de nedreptățile sociale, determinînd un început de represalii mai ales împotriva suspecților străini care erau destul de mulți prin satele și orașele din această zonă. Sînt urmăriți fugarii din Transilvania, chiar și cei care aveau legitimații eliberate de Consiliul dirigent, dovadă certă că începe să se manifeste neîncredere în acest organ ales la 1 decembrie 1918, la Alba lulia, împotriva oricăror abuzuri din partea reprezentanților, autorităților administrative și polițienești, socialiștii și sindicaliștii ripostează energic, prin demonstrații și scrisori trimise direct Ministerului de Interne, invitîndu-i să vegheze la aplicarea legilor. Din mai multe documente găsite la Arhivele din Focșani, constatăm că muncitorii socialiști cer relații guvernului asupra asasinării muncitorului Nicolae Vasiliu de la Depoul din Mărășești, de către un agent al forței publice și, așa cum arăta o telegramă către prefect din partea Ministerului de Interne, „domnul Panaite Popescu, în numele muncitorilor socialiști (din Focșani), învinuiește poliția de asasinate“. Dintr-un raport al Poliției orașului Focșani către Prefectură, aflăm că această problemă s-a discutat și în cadrul întrunirii Partidului socialist — secțiunea Focșani —, ținută în ziua de 11 mai 1919, la care au vorbit mai mulți muncitori socialiști, discutînd despre tovarășii lor închiși și despre crima comisă, cazul Nicolae Vasiliu. Dialogul dintre organele locale și cele centrale devine mai viu pe tema „respectării“ drepturilor și libertăților cetățenești, demascîndu-se încă o dată fața adevăratei democrații burgheze, potrivnică intereselor muncitorești. Se încearcă să se oprească sărbătorirea zilei de 1 Mai, fapt care a stîrnit puternice proteste ce au ajuns pînă la Ministerul de Interne. Altele se referă la confiscarea a pachetelor cu ziarul de către Poliție „Socialismul“, samavolnicie ce-l determină pe Panaite Popescu să înștiințeze guvernul printr-o telegramă. Atît Prefectura, cit și Poliția încearcă să se justifice în fața superiorilor informîndu-i că „socialiștii au sărbătorit ziua de 1 Mai în condiții bune și că le-au admis și o șezătoare pe ziua de 18 mai 1919“. Acestea însă, se petreceau numai în vorbe și în informările ce le trimiteau la București, fiindcă faptele demonstrează că organele polițienești se dedau la acte de teroare. Comitetul socialist din localitate, prin Panaite Popescu, protestează energic contra acestor samavolnicii cerând autorităților să respecte libertățile cetățenești înscrise în constituție și guvernului să intre în legalitate, în atenția socialiștilor focșăneni stau toate problemele care sunt legate de satisfacerea intereselor întregii muncitorimi din oraș. *- --------Ei nu sunt indiferenți față de procesul crescînd al inflației, față de faptul că multi afaceriști profită de hao.-mj . economic și prin speculă se îmbogățesc pe spinarea oamenilor muncii. Proasta aprovizionare a populației orașului cu alimente îi determină ca in cadrul unei întruniri, să adopte un apel către Prefectură în care cer guvernanților să repare drumurile podurile mărginașe și să ia măsuri asșipre împotriva speculanților... „Suntem hotăriți a duce lupta mai departe îndreptînd aceste stări de lucruri“, se încheie apelul. In aceste condiții lupta capătă forme mai mature și antrenează un număr mai mare de muncitori. Prof. Petrache VASILE focșaniul— frâmintărilor din preajma Procesul de maturizare și de clarificare ideologică a mișcării muncitorești din România, din anii 1919— 1920, încheiat prin crearea Partidului Comunist Român în mai 1921, a îmbrățișat toată țara. Nici un județ, nici un centru urban important, n-a rămas in afara lui. Orașul Focșani, deși n-a fost atunci un centru muncitoresc puternic, a participat din plin la marile frămîntări și lupte de clasă ale vremii. Secțiunea locală a Partidului socialist a fost activă, a știut să antreneze masele populare în luptă, iar majoritatea membrilor ei au militat pentru transformarea Partidului socialist în partid comunist. In luna februarie 1921, la puține zile după ședința Consiliului general al partidului și al sindicatelor din 30 ianuarie — 3 februarie 1921, secțiunea a lansat un manifest, prin care a chemat pe muncitorii și cetățenii focșăneni la o întrunire publică, organizată în ziua de duminică, 27 februarie, în sala secțiunii din str. Teatrului nr. 12, pentru a protesta împotriva măsurilor arbitrare ale guvernului (stare de asediu cenzură), contra șomajului și a concesidierilor în masă ale muncitorilor, încetarea prigoanei și eliberarea celor arestați și condamnați. In manifest se arată totodată : „clasa muncitoare, lovită și încercată, vrea ridicarea ei spre o viață culturală, economică și politică cea mai bună”. (Arhivele Statului, Vrancea, fond Prefectura jud. Putna, dosar 43/1921, fila 4). Dar orientarea socialiștilor focșăneni din acele zile premergătoare creării Partidului Comunist Român este ilustrată destul de clar, deși tendențios, de o corespondență dintre Ministerul de Interne și Prefectura județului Putna. La 12 martie 1921, Ministerul de Interne, referindu-se la ședința Consiliului general al partidului și al sindicatelor din 30 ianuarie — 3 februarie 1921, la retragerea din partid a liderilor de dreapta și încercarea lor de in criteriul revolutionare anului 1921 a a sparge unitatea mișcării muncitorești comunicat prefectului județului Putna printr-un ordin cifrat „sciziunea“ Partidului socialist în două grupări : social-democrată, care se bucură de toată solicitudinea guvernului, și gruparea comunistă, pentru care a ordonat să se păstreze „toate rigorile legilor“. La 5 aprilie 1921, prefectul județului Putna a raportat confidențial că și aici (în orașul Focșani și în județ) s-a produs „sciziunea“ între membrii Partidului socialist și că fracțiunea comunistă locală, critică pe cea social-democrată, pentru refuzul de afiliere la Internaționala a III-a. Despre gruparea social-democratică, menționează : „se bucură de toată solicitudinea noastră“ (Ibidem, dosar 44/1921, fila 17).La 24 mai 1921, brigada specială de siguranță Focșani a raportat confidențial prefectului de județ că, în baza ordinului telegrafic din 16 aprilie 1921 al Direcției Siguranței generale, au fost arestați și cercetați pentru răspîndire de manifeste trei lideri ai organizației revoluționare, comuniste locale, pe care i-a trimis cu actele dresate la Siguranța generală în aceeași zi, în care a fost înaintat raportul la Prefectură (Ibidem, dosar 43/ 1921, fila 33). Prin urmare și la Focșani, ca și în toată țara, forțele represive ale statului burghezo-moșieresc au început să aplice „toate rigorile legilor“ împotriva noului partid revoluționar al clasei muncitoare, pe care au încercat să-l înăbușe în fașă, prin acte de teroare și samavolnicie. Dar teroarea dezlănțuită de guvernanții reacționari n-a avut efectul scontat. Dimpotrivă, a contribuit la călirea în luptă a clasei muncitoare și a partidului pi de avangardă, le-a pregătit și mai mult pentru victoria finală. O. GONCIARIU, directorul „^riyvelor Statului, județul Vrancea. ig. 3- iile din istoria presei revoluționare vrâncene („Putna Socialistă"— Focșani, 1921) Pe fondul situației economice și social-politice a țării din anul 1918, în România s-a declanșat un puternic avînt al luptelor maselor largi populare, care a dus la lărgirea, la creșterea în amploare a acțiunilor proletariatului și aliaților săi, favorizind desfășurarea unor mari bătălii revoluționare pentru o viață mai bună, pentru pămînt și libertăți democratice, pentru progres social. Așa cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu în cuvîntarea rostită la cea de a 45-a aniversare a P.C.R., „adîncirea contradicțiilor social-economice ale regimului burghezo-moșieresc, cauzată de distrugerile războiului, de dezorganizarea activității economice și înrăutățirea situației materiale a maselor largi populare, determină în anii 1918— 1920, o creștere impetuoasă a avintului și combativității revoluționare a maselor muncitoare“. Mișcarea socialistă se afirmă ca o forță tot mai largă, care cuprindea mase din ce in ce mai largi ale proletariatului, antrenând, totodată, însemnate pături neproletare la lupta pentru eliberare socială, pentru înfăptuirea unor transformări democratice. O dată cu infringerea puterilor centrale și retragerea trupelor de ocupație din ,portăria veche, organizațiile socialiste, sindicale și de tineret și-au reluat activitatea întreruptă parțial și ‘““WBîiîenulîi din cauza războiului. Sprijintea forțelor revoluționare ale societății românești se afla partidul clasei muncitoare, care, în noiembrie 1918, în scopul delimitării sale de social-democratismul oportunist al Internaționalei a Il-a, își schimbase denumirea din Partidul social-democrat în Partidul socialist Român. Devenind un puternic partid de masă, partidul socialist, forța politică cea mai înaintată a țării, a organizat și condus lupta maselor populare pentru satisfacerea unor revendicări economice imediate, cât și pentru obținerea de drepturi politice cu caracter democratic larg. In acei ani de avint revoluționar, de desfășurare a unui amplu proces de clarificare politică și ideologică a mișcării noastre socialiste, o contribuție substanțială și-au adus secțiile din Moldova ale partidului socialist, presa revoluționară editată de acesta in acea perioadă. De fapt, încă din noiembrie 1918, secțiunile din Iași, Huși, Galați, Botoșani, Birlad, Bacău, Roman, Focșani, Piatra-Neamț și din alte centre ale Moldovei și-au reluat activitatea, organizînd și conducînd puternice acțiuni de clasă ale proletariatului. Perioada avîntului revoluționar, caracterizată prin puternice acțiuni desfășurate de clasa muncitoare din România împotriva exploatării patronale și a regimului burghez în ansamblu, a marcat pe planul publicisticii socialiste, pe lângă apariția, în noiembrie 1918, a ziarului „Socialismul”, ca organ al Partidului Socialist și al Uniunii sindicale, editarea a o serie de gazete regionale, locale și de breaslă, care au servit ca tribună de propagandă și organizare a luptei proletariatului din diverse zone ale țării. Printre acestea, se numără și gazeta „PUTNA SOCIALISTA“, apărută in orașul Focșani ca organ al secției socialiste din județul Putna, a Partidului socialist din România. Spre regretul nostru, al cercetătorilor mișcării muncitorești și socialiste, al tuturor acelora care vor să studieze activitatea secției locale a Partidului socialist din județul Putna în perioada impetuosului avînt revoluționar și a amplului proces de clarificare politică și ideologică, menționăm că din totalul de 13 numere, care au apărut din publicația socialistă focșăneană, în răstimpul 1921—1925, se păstrează numai 9 numere. Presupunem că primul număr al gazetei a apărut pe la începutul anului 1921, iar ultimul, care se păstrează, la 1 octombrie 1925. „Putna Socialistă” a apărut la început săptămînal, iar de la nr. 6, din octombrie 1922, devine publicație lunară. Redacția și administrația s-au aflat în Focșani, mai întîi pe str. Teatrului nr. 12, iar din anul 1922 pe str. Sublocotenent Tănăsescu. In cele ce urmează, vom prezenta, succint, problematica dezbătută în coloanele numărului din 10 aprilie 1921, singurul care s-a păstrat dintre cele apărute în perioada premergătoare creării P.C.R. Cu un motto sintetizat în formularea „Țărani și lucrători, noi suntem partidul mare, muncitori partidul este al celor harnici, cei leneși plece unde vor“ prin care gazeta „Putna Socialistă” exprima de la început unul din țelurile pentru care se angaja să lupte în paginile sale, dovedește cu prisosință caracterul revoluționar al publicației și, in primul rînd, al organizației socialiste locale condusă de militantul Panaite Popescu. Artifblul de fond intitulat „La loterie“, este un înflăcărat apel la organizare și acțiune hotărită, venit din partea secțiunii socialiste din Focșani, împiedicat o bună bucată de vreme să vadă lumina tiparului din pricină stării de asediu și a asprei cenzuri instituite de cercurile guvernante în timpul și după greva generală din octombrie 1920, și, deci, lipsită de principalul său mijloc propagandistic și mobilizator, socialistă din Focșani chema secțiunea acum, prin intermediul coloanelor gazetei, „Putna Socialistă”, pe „toți tovarășii și cetățenii conștienți, la datorie“, pentru ca să se „îngroașe rîndurile proletariatului conștient și alături să ducă lupta pentru dezrobirea clasei muncitoare“. Numai astfel, printr-o mișcare confluentă și organizată — sublinia gazeta — proletariatul va izbuti să stăvilească ofensiva burgheziei „oricîte forțe ar întrebuința și oricît de buni comandanți ar avea". Cît privește ofensiva relansată de pătura conducătoare împotriva clasei muncitoare, aceasta se va prăbuși inevitabil pînă la urmă, întrucît era tardivă, iar „situația generală a frontului social si este defavorabilă“ conchidea „Putna Socialistă”. Fără a aborda tematică vastă și de rezonanță majoră (intr-un singur număr și la proporțiile respective era de-a dreptul imposibil) gazeta „Putna Socialistă“ dezvăluia, insă, cu o remarcabilă forță demascatoare, formele inumane de exploatare la care era supus proletariatul vrîncean, condițiile grele în care muncea și trăia, ca și unele racile ale administrației locale, ale căror efecte nocive se răsfrîngeau asupra tuturor păturilor nevoiașe ale orașului și din împrejurimi. Interesul față de culturalizarea muncitorilor, față de ridicarea conștiinței lor de clasă, în genere, a constituit, de asemenea, o preocupare esențială a publicației. Acest interes deosebit al publicației socialiste focșănene este pus în evidență de formele multiple folosite pentru răspîndirea elementelor cultural-educative, de la articolele de principii și dezbateri, la prezentarea în rezumat a prelegerilor ce se țineau cu regularitate, de două ori pe săptămînă, la clubul secțiunii socialiste și al sindicatelor din orașul Focșani. Vorbindu-se despre morala burgheză, de pildă, se sublinia caracterul de clasă al acesteia, care, în condițiile unui regim bazat pe exploatarea omului de către om, nu putea să nu capete Înfățișarea unei „pseudo-morale“ de „aservire a clasei muncitoare”. Un loc corespunzător în coloanele gazetei și-au aflat și alte materiale privitoare la îmbunătățirea condițiilor de muncă ale tuturor salariaților, la realizarea unor transformări seriale progresiste, al căror corolar să-l reprezinte instaurarea unei societăți așezate pe principiile echității și dreptății sociale, a deplinei egalități între oameni. „Putna Socialistă“ — și-a spus cuvîntul și într-una din problemele cardinale pentru propășirea țării — problema agrară. Aceasta și pentru faptul că județul Putna avea un caracter preponderent agricol, industria și, implicit, proletariatul, fiind mai puțin dezvoltate. In cuvinte vibrante, gazeta dezvăluia viața grea și plină de suferințe a țărănimii care, fiind lipsită de pămînt, era nevoită să apeleze la marele proprietar, care-și făcea, de regulă, din exploatarea truditorilor ogoarelor, sursa principală de profit. Acestea sunt, în ansamblu, principalele aspecte desprinse din tematica unicului număr păstrat din anul 1921 al gazetei locale a secțiunii socialiste din orașul Focșani, „Putna Socialistă”, care, deși a avut o existență efemeră, a însemnat totuși o prezență agitatorică, nu lipsită de importanță, într-o regiune care, prin specificul ei preponderent agrar, era mai puțin aderentă la specificul revoluționar. Este cu atît mai meritoriu, din acest punct de vedere, faptul că, încă din 1918, în orașul Focșani a activat o secțiune a partidului socialist, care în toată perioada avîntului revoluționar și a procesului de clarificare politică și ideologică a mișcării noastre muncitorești și socialiste s-a manifestat ca o prezență vie în toate momentele mai însemnate, aducîndu-și o contribuție la crearea, la 8 mai 1921, a Partidului Comunist Român al cărui glorios semicentenar îl sărbătorim nu peste mult timp. Marin FLORESCU, cercetător științific la Institutul de studii istorice și socialpolitice de pe lângă C.C. al P.C.R. ■