Mişcarea, octombrie 1909 (Anul 1, nr. 25-49)
1909-10-01 / nr. 25
ANUL I.—No 25. 5 BANI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. ABONATESTE: In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi invăţătorii 50%MIŞCAREA SEXAR NAŢIONL - LIBERAL JOI 1 OCTOMBRIE (14 OCT.) 1909 DIRECTOR POLITIC G. G. MAIRZESCU APARE ZILNIC Anunciuri Comerciale Linia în pagina 11 a . 1 leu Linia In pagina Ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani — TELEFON 121 — rin chestia m Politicianismul. Electori. Am arătat în numerile precedente ca regimul electoral al colegiilor restrinse a produs „tachismul," a cărei existenta se razima numai si numai pe umerii electorilor, a făuritorilor de majoritate în colegiile celui mai limitat număr de alegatori, cum sunt, în special, colegiile I de Camera şi de Senat. S’ar parea la prima vedere ca existenţa unor profesionişti politici, cum sunt electorii, i-ar avea nimic de primejdios interesului obştesc. Pentru ce n’ar exista în politica specialişti după cum exista specialişti lu toate celelalte ramuri ale activitâţei omeneşti ? Sa ne Înţelegem, însă, asupra profesioniştilor politici, cari formează stratul conducător al gruparei conservator democrate. Cine ar putea susţine, de pilda, ca d. Nestor Cincu de la Tecuci, sau d. Iancu Brătescu de la Bucureşti, sau d. Economu de la Craiova, sau d. Pavel Brataşaniu de la Caracal, sunt profesionişti politici ca barbaţi de stat sau ca barbari politici, pregătiţi pentru viaţa publica cu o educaţiune guvernamentala, cu o cultura juridica, sau o cultura financiara, economica şi sociala, indispensabila In conducerea trebilor publice ? Cine ar putea risca părerea—fara sa i se opue un formidabil risum teneatis amici ca domnii mai sus numiţi sunt chemaţi la viaţa publica pentru ca au trait toata viaţa lor Intr’un raport constant, într'o viaţa comuna cu cugetătorii şi deslegatorii marilor interese sociale? Evident ca nimenea afara doar de acei prea sensibil impresionaţi, care au putut găsi In strălucirea ochilor d-lui Cincu puterea radiaţiunei solare şi în trasaturile feţei d-lui Pavel Brâtoşanu ceva din trasaturile feţei lui Voltaire. Nu trebue sa confundam omul politic cu politicianul, după cum nu trebue sa confundam partidul polilitic cu gruparea, sau cu facţiunea politica. Politicianul —rog a se vedea aci în tot pe d. N. Cincu şi pe ceilalţi —Îşi face cariera c’un bagaj foarte puţin bogat In cunoştinţi, n’are trebuinţa de studii, pentru ca principala lui preocupare este seducerea majoritaţei— pentru care isprava nu e nevoe de mari însuşiri intelectuale. Ceva „bagout“, cum zice francezul, şi ceva parale e prea de ajuns pentru a triumfa într’un regim electoral ca al nostru. Principii ? Dar la ce folosesc principiile ? Politicianul n’are decit un singur principiu pointajul, jumătatea plus unul de care vorbeam în articolele de ieri şi alaltaeri. Arta de a conduce mulţimea nu e necesară politicianului, pentru ca numai arta de a placea mulţimii este singura raţiune a existenţei lui. Acţiunea lui nu e determinata de interesele mulţimei, ci de interesele tovarăşilor de lupta ; acţiunea lui nu conzista în a convinge, ci în a seduce şi chiar în a viola în caz de rezistenţa. Toate partidele politice au numărat pe o scara mai mult sau mai putin întinsa asemenea politiciani, dar pana la gruparea conservatordemocrata n’am avut o bandă exclusiv de politiciani organizata sub titulatura de partid politic. Se înțelege acum de ce erarhia, disciplina, cadrele, comitetele electorale, registrele, paltoanele... au cartelului atit de mare importanță în gruparea conservator-democrata. A ! Comitetele electorale au importanţa lor deosebita în organizarea politicianilor. Cu drept cuvînt Paul Laffite într’o interesanta lucrare asupra votului universal și a regimului parlamentar, observa ca miracolele timpurilor moderne cu telefoanele şi lămpile lui Edison, nu valorează nimic faţă de miracolele comitetelor electorale. Dintr’un necunoscut faci un barbat de stat, după cum d. Bâdârâu cu comitetele sale electorale a putut sa faca din d. Cristea T. Cristea sau d. 5000 T. 5000 - cum scria „Democraţia“ d-lui C. Stere ,reprezentantul ţârănimei obijduite din judeţul Iaşi. Dar ce importa aceasta pentru un politician ? Un necunoscut patronat de un elector şi recomandat de 70 clubişti, nu poate sa fie un necunoscut. Şi varietatea politicianilor este infinita In lumea politicianilor : il y a le politicen homme d'affaires, observa Laffite—îl citam pe el pentru ca sâ nu fim acuzați câ suntem pătimaşi si facem aluziuni personale—le politicien orateur, le politician silencieux, le solennel, le familier; il y a morne le politicien platonique. Acesta din urma este obicinuit prezidentul comitetului electoral,de altminteri nici nu nazueste sa fie altceva. In general politicianii rezerva acest loc de onoare pensionarilor. Electorul tronează, însă, deasupra tuturora ; el este un om cu o situaţiune politică cîştigata ; el este „indispensabilul“ care se face dezinteresat pentru el şi care cere numai pentru ceilalţi, dar care se supără la cea întâi nesocotire a lui; el este marele distribuitor de slujbe, marele indicator de afaceri, marele făcător de deputaţi, după cum Warwick era marele făcător de Regi. E afabil şi fioros totodata marele elector , se prezintă sub aparenţele onestitaţei fiind în fond cel mai vinovat conrupator. Cine nu cunoaşte aci în Iaşi pe d. Badarou pentru ca sa-şi dee seama de acest adevăr. Exista vreun om în Iaşi faţa de care d. Badărduşa nu se fi linguşit? De viaţa căruia sa nu se fi interesat oferindu-i, în „mărinimia“ inimei sale, sprijinul în deosebitele împrejurări grele ale vieţei sale ? Fost-a în Iaşi vre-un interes, vre o nevoe, vre-o bucurie sau vre-o nenorocire, nespeculata de d. Badarau In interes electoral? Cu toata lumea marele elector este intim : trimite felicitări la toate zilele onomastice ale membrilor unei familii —de la soacra până la copilul din fasa ; se oferă sa boteze, să cunune, să inmormînteze, sa inmormînteze gratuit - mai cu seama cînd numără in rindurile gruparei sale un partizan nepreţuit ca d. C. Chirila, de pilda. Se îmbolnăveşte vreun cetăţean şi da D-zeu sa scape, marele elector—daca se intîmpla sa aiba si vie nu lasă sa treaca convalescenţa fara sa nu-i trimeatâ doua sau trei sticle de vin vechiu. Dar sâ ferească D-zeu pe cetățean sa reziste marelui elector. Rasbunarea marelui elector merge dincolo de mormînt ; se rasfringe până la a patra sau a douăsprezecea spiţa a unui neam - după cum şi cetăţeanul e mai credincios legilor civile sau legilor canonice. Dar n’am terminat Încă cu marii electori. G. G. M. Multa paucis Motto: Au venit la noi nu din pricina intereselor politice, ci sprijiniţi de principii şi deci în concluzie propun sâ fie aleşi membri... în comitetul executiv. A. A. Bădărău (despre dezidenţă) Iar când vor Împărţi bucate Cu braţe neinteresate Principiul vor satisface: Cine moarte, parte-şi face. Motto: In ce ţară s'a practicat poporanismul, sau în ce carte este descris, ca să ştim şi noi ce cuprinde. C. Naiman-Paraschivescu: A învăţa, lesne se poate, Ceea ce-a dorit a şti.— Insă mai Întâi de toate Cere-se... să ştii ceti. Motto: Am părăsit partidul liberal, fiindca am văzut că în acest partid continuă sistemul eliminărei tuturor oamenilor de valoare. C. Naiman- Paraschivescu Evident și-adevărat, Naiman când văzu sistemul, A și rezolvit problemul: Singur s’a eliminat Căci e valoros... De gros. Motto: Singurul capital ce vă aduc, este constanța, de care 61 de ani am dat dovadă în partidul liberal. Modestie foarte mare. Dar nu dau pe ea ban chior. Capitaluri multe are, Căci e mare... vinător. Cric-Crac Principiile neotachiştilor S’a făcut mult cap cină cu retragerea celor cinci neotachişti de la liberali, de faptul câ ceea ce i-ar fi silit să se retragă, ar fi fost jignirea adinea a principiilor liberale de care erau însufleţiţi, principii cari se găseau zguduite, prin încredinţarea directivei partidului, d-lui Stere. Nici vrbă că numai principiile L-au afectat pe d. Naiman Paraschiveanu sa se retragă, dar principiile erau puţintel cam personale şi tata de ce natură. Lustrul cetăţean a cerut, nici mai friul ci şiai puţin partidului—indiferent de direcţiunea lui—, funcţiunea de perceptor cotuuual, pentru care Legea in neomenia ei, cerea d lui taraschivescu sd justifice absolvirea a Setase liceale. Domnul Naiman taraschivescu s’a grăbit să justifice şi împlinirea acestei condiţiuni legale, pe lingă altele, prin prezentarea unui certificat cu data am 1953, eliberat de un pensionat privat grecesc din Galaţi,—daca nu ne înşelam pensionat de amite sexe. Din nenorocire, ministerul de finanţe—evident ministerul de finanţe liberal—n’a prea fost de acord cu d. Natman taraschivescu in ceea ce priveşte valoarea documentului in chestiune, căci intru cit priveşte valoarea personală a d-lui taraschivescu in afară de documente, nimeni n’ar fi avut nimic de obiectat. De aci, prima nemulţumire a d-lui Naiman taraschivescu inpotriva... principiilor şi a directivei politice a d-lui C. Stere. De altminteri, se pare, ca d. Badarau, şeful de astazi al d-lui Naiman Paraschivescu, era de acord pe atunci cu ministerul de finanţe liberat de astăzi, cînd pentru a face loc unchiului sau, actualul perceptor comunal la circumscripţia sa, a dat afara pur şi simplu pentru motive deumplistment acut, pe valorosul perceptor comunal Nuiman taraschivescu, oferindu-i in schimb—asa spune cronica d-lui Chibanescu—, subsidiile necesare pentru a putea conferi la Berlin cu cancelarul Buelow asupra chestiunilor internationale europene. Atunci, nemulţumit, de oferta dlui Badarau, d. Nuiman Paraschivescu, care se întitulează membrul fondator al partidului naţional-liberal din Iaşi, a prezentat o cerere de înscriere în clubul liberal, cerere cu energie combătută de câtră mult regretatul doctor Botez şi admisă cu un singur vot de majoritate. De aci se înţelege temeinicia motivului de retragere al d-lui Naiman taraschivescu din clubul liberal şi de inscriere în clubul d-lui Bădărău. Această înscriere e datorită, fără îndoială, unei vechi legături de credinţe şi de moravuri politice dintre d. Naiman taraschivescu şi d. Bădărău‘ intru cit istoria administrativă şi judecătorească a Iaşului îşi reaminteşte de fostul ajutor de primar Naiman taraschivescu aparat de avocatul Bădărău specialist în corecţional. Această înscriere se mai justifică astăzi şi mai eloguent prin actul autentic de la tribunalul de laşi, secţia 3-a, prin care in schimbul sumei de 35.000 lei, d. Bădărău cumpără nu numai via, dar şi credinţele şi principiile politice ale valorosului neo-tachist de astăzi Naiman Paraschivescu. Al doilea aclamat cu frenezie de tachişti, este veteranul liberal d. Gh. M. Şidrea, care iarăşi pentru motive de respect a credinţelor şi tradiţiunelor liberale, a întins mina d-lui Bădărău. _lata cum sta şi cazul cu principiile d-lui Iorgu Şiendrea. D. Gh. M. Şendrea este supurat în potriva direcţianei d-lui C. Stere, pentru că n’a dobândit funcţiunea de prefect de poliţie şi a considerat ca o nedemnitate funcţiunea decomisar regal pe lângă creditul ■urban din Iaşi. Şi supărarea d-lui Gh. M. Şendrea este veche încă de pe timpul ministerului răposatului Vasile Lascar, care cerând avizul prefectului de poliţie de pe atunci Gh. M. Şiendre asupra organizarei poliţieneşti din ţară, in urma răspunsurilor primite, a încunoştiiţat pe amicii lui din localitate, ca nu mai este cu puinţa menţinerea d-lui Gh. M. Şiendre în capul poliţiei din a doua capitală a ţarei. Motivele de incapacitate par a fi fost generate in ciedinţa răposatului Vusue Buscur, intrucât a refuzat şi propunerea răposatului Gr. N. Maori de a face din nou pe d. Gh. M. Şiendre epitropul Casei Sf. Spiridon, fiind dat cunoscuta sa competinţa in materie silvică. »tăceţi-1 inspector surte, iar nu epitropul casei Sf. Spiidon“, a fost raspunsul lui Vasile Lascar la propunerea lui Gr. Macri. Nu mai rămânea decât o singură nădejde : prefectura de judeţ, pe care diţiendrea la Iaşi nu putut-o obţine. Epiuent, toate acestea sunt motive de sdruncinare adânca a principiilor d-Lui Gh. M. şiendre şi a direcţiunei partidului liberal nndeamţata in măriile a-lui etere care trebue făcut răspunzător de neajunsurile suferite de d. şiendre chiar sub uită direcţiune politica. Şi ce su mut zicem de principiile politice ale celorlalţi ? De d. Hundoca care s a supărat contra paridului şi nu contra aisecţiunei d-lui o tere, pentru că ministrul de Justiţie a crezut că nu poate numi procuror de secţie la Curte pe unul care nu întruneşte alte cortdiţiuni de stagiu, de cât un an de ajutor de grefa şi o activitate juridică prea bine cunoscută în profesarea avocaturei mai cu seama a avocaturei statului, pe care numai d. Efrem Mazam ştie cât de mult s’a resimţiti De d. maior lonescu care şi-a balansat principiile între directoratul of. tipindon şi ofiţeri a stări civile, ocupate de liberaţi aşa cum vroesc d-lor şi nu de amici personali ai d-lui Obtre. De a. căpitan Botez, caruta generalul Averescu i-a refuzat înaintarea la gradul de maior in rezerva! Evident, asemenea nemulţumiri sunt nemulţumiri de principii, partidul liberal sub direcţiunea d-lui Olere, de astă dată unit şi fura nici o deosebire de nuanţe, n’are nici un regret de exprimat de pierderea unor asemenea partizani politici. Locul, le-a fost de la început in rândurile badar artiştilor şi desigur daca partidul liberal a suferit vre-o atingere vreodata nu este acum când aceşti domni au eşit din partid, ci atunci când au fost nu raidurile lui. Toţi liberalii. Ce naivi sunt şi cit de puţin îşi dau samă de sentimentul lor, sinucişii din iubire. S’ar părea ca la ei disperarea supremă, rezultă din convingerea profundă, că odată cu pierduta lor iubire, jmei o rază de lumină nu le-ar mai fi îngăduită pe pamlnt. Dar, de şi-ar cerceta mai bine pasiunea, şi-ar da seamă ca nici o iubire nu este, nu poate fi eternă şi ca eternă in om nu este de cit capacitatea de-a iubi care ne mînă pe toţi Într’o goană nebună înainte, tot inainte... Alergăm mereu cautînd par’ că ceva, şi ne ’ntrupăm mereu amăgirea eternă, în trecătoare forme. Formele se schimba, dar cercetarea continuă şi gonim înainte, căutlndu-ne veşnic idealul pe care nu’l găsim nici odată. Iu ori şi ce iubire în taină se discernă Eterna rătăcire spre Venera eternă... De-aceia, poeţii din toate timpurile, n’au evitat atit „iubirea,” pe cit „avlntul de-a iubi“,—şi aproape toţi, afară de rare excepţii, cum au fost părăsiţi de iubire, nu s’au sinucis, ci s’au mărginit numai sâ’şi evite durerea. Eminescu a suspinuat : Dar nu mai cade ca ’n trecut iu mări din tot înaltul, ce-ţi pasă ţie chip de lui Dac ’oi fi eu sau altul. Lui Goethe, cînd, bolnav în pat, i se aduse ştirea ca iubita lui îl părăsise, s’a Întors cu faţa la părete şi zimbind a zis! »L est chose communepie certaine Jeunette laisse sou Jet not”. Musset, Byron, chiar Petrarca, nu muriră, cînd îşi pierdură iubitele. Heine, liricul Heine, care se zbuciumă pana şi-acum, după moarte, în biata lui statuie mutata am loc in loc, sfătuieşte pe amanţii părăsiţi sa’şi la gemandanul şi să pornească in munţii înalţi. Lui Leopardi, parasirea iubitei, i-a inspirat cea mai apriga şi mai orgolioasa elegie ce s’a sens vre-odata: Asgazia, pe care o termină chitind ca de pe urma durerei sale nu l-a mai ramas de cit sa pnveasca Gerul, Pamintul si Marea,—si sa vu rula „11 mar, la terra e il del miro, e sorrido“. Dar daca toti au suspinat cînd i-a lasat iubita, nici unul nu s’a ostenit de iubire, şi au urmant-o mereu, urmărindu’şi astfel lucaiul pană la batilneţe şi moarte. Maurice Dummy, poetul academician, căruia iama vieţii i-a nins mult argint In par, Scrie, in ultima sa poezie Bagesse: Du soleil. Ohé! les puétes 1 Amours, beaux jours, thausons, piusons, Aveux, du voeux, lrissons, buissous... Juh uiois de mai, tu ui’embéles! iar după ce continuă in cite va strofe ci viaţa zgomotoasa şi de iubire, ce trece pe sub ferestre la prinavara caldă, nu i’ar mai putea face să’şi i-a paltim s’o urmeze, alanga reluindu-și avintul de-odinioară, că e gata să alerge după idealul sau: Je la dédaiguerais aussi. Non, je ne crois plus que l’ou in'aime. Done â quoi bon suuffnr ? Ft mérne La blonde au corsage aminei, Qui vit, saus que je la comiaisse, Uclie dönt j’ai léve lungteuips La venue, uu sun- de pnuleuips Peut vemr, ciaire eu sa jeuuesse! Pour muntrer quel homme je suis (Juel homme je veux toujours étre (Ju’eile passe sous ma ieuétrg.^ Je preuds inon chapeau, je la suis. Şi când te glndeşti că sunt oameni care se lasă sfâşiaţi de lei pentru atit de puţin lucru. Harold DIN ZBORUL VREMII IDEALUL Ziarele franceze ne-au relatat dăunăzi un Îngrozitor caz de sinucidere, provocat de cea mai măreaţă, dar şi cea mai teribila patima omeneasca,—iubirea. Amanta unui îmbilnzitor de lei, părăsita de acesta, s’a aruncat intre gratine custei ce lipsea de libertate pe regii animalelor şi s’a lăsat sfâşiată de ei. Altă-dată, tot intr’un circ mi amintesc să se fi petrecut, tot datorită iubirei, o dramă tot aşa de teribilă . Un clovn acrobat, părăsit de amanta sa, o călăreaţă, s’a aruncat într’o seară de spectacol de sus, de pe înălţimea ameţitoare a trapezului sburător, ca să’şi zdrobească cmerii la picioarele calului negru, de pe care, călăreața grotescă saluta cu zîmbete roze publicul ce’i aplauda voltijele. Din declaraţiunele d-lui G. M. Şiendre V. „Buletinul electoral“ No. 9 de la 8 Mai 1898 cu discursul d-lui G. M. Şiendre, pronunţat în sala „Pastia“ in ziua de 7 Mai 1898. «Comitetul diriginte al partidului naţţional-liberal, din care fac parte de mai «bine de 20 ani, mi-a pus candidatura «la colegiul al 11 tea de senat. Am pri«mit să candidez numai după ce m’am «convins că nu este vre-o altă persoană *,cu drepturi mai mari și mai capabilă tde cît mine, care să fi revendicat oeceastă onoare. De aceea mă prezint a* «legaturilor, căci in caz contrar aș fi «cedat, după cum am mai cedat In alte «trei rluduri, vu Hind omul care pun «mai presus Interesele ţârei ţi «ale partidului liberal de cit in«tereseie mele personale.» Farâ comentariu. ,0 desidenţâ are de scop o Îndrumare a ţării pe o cale mai bună — ap