Mişcarea, octombrie 1909 (Anul 1, nr. 25-49)

1909-10-28 / nr. 46

ARUL L No. 46. BANI Redacţia şi administraţia laţi, Strada Săulescu 5. ABONAMENTE hitară pe un an Itati . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii ţi Învăţătorii 60% ZIAR NATIONAL Tribunul poporului „Tribunul poporului“, d. N. Fleva care a trecut prin toate partidele politice din ţara romînească, fără a-şi fi pierdut un singur moment calitatea lui de „tribun“ chiar şi atunci când reprezenta reacţionarismul lui Lascar Catargiu după cum astăzi reprezintă hermafroditismul d-lui Tache Ionescu, nu s’a putut împiedeca sa nu ploteze şi socialismul sui generis al d-lui C. Miile şi anarhismul d-lui Racovschi. „Tribunul poporului“ s’a scobo► rit în Întrunirea „dublă“ de la „Dacia, cum zice „Adevărul“, pentru a vorbi în numele libertăţilor constituţionale zugrumate, pentru a lua apararea celor mulţi şi slabi, prigoniţi şi schingiuiţi de guvernul „odios“ de astazi, de „regimul corupţiunei“, cum se spunea în timpul opoziţiunei unite! Necontestat lucru că d. Fleva care, este o fantoma, un fel de strigoi politic, nu poate trăi şi lupta astăzi decit prin puterea trecutului.... In Ionel Brătianu * *nu vede de cît pe Ion Brătianu, în Emil Petrescu el nu vede de cît pe kneazul Moruzi. In partidul conservator-democrat el nu vede de cît opoziţiunea-unitătura d-lui N. Fleva în potriva contemporanilor lui are o viteza şi o putere de străbatere, în generaţiile scoboritoare, tot atît de mare, nu zicem ca lumina, dar ca întunericul de sigur. D. N. Fleva s’a scoborit la întrunirea de la „Dacia“, în mijlocul muncitorilor sindicalişti, şi cu braţul întins,—gestul lui Gambetta , dar şi gestul lui Ion Brăteanu, să nu fie supărare d-lui Fleva—a zis, în mod solemn, adică furiosfuria e solemnitatea d-lui Fleva—„v'a iz„bit apoi pe voi cari sunteţi acum „aici, dar nu numai pe voi, ci şi „prestigiul ţărei a fost coborît de „acest guvern de păcătoşi. Au făfăcut o chestiune europeană dintr’o ,chestie care trebuia rezolvită in ,,ţară şi prin asta ne-au făcut de „ruşine şi peste graniţă.“ Nu e adorabil tribunul poporului? D-rul Racovschi, a cărui cauză tribunul o îmbrăţişează, iea cuvlntul într’o Întrunire socialisto-evreiască din Paris şi ne batjocoreşte instituţiunile ţărei şi moravurile poporului nostru şi tot guvernul a făcut o „chestie europeană“ din chestia Racovschi făcind „ţara de ruşine peste graniţa“ ! D-rul Racovschi se adresează d-lui Pressense, preşedintele alianţei „drepturilor omului“ din Paris, se plînge în potriva guvernului ţarei româneşti şi cere sprijinul unei puteri streine şi tot guvernul a făcut o chestie europeană din chestia Racovschi şi „ţara de ruşine peste graniţa !“ D-rul Racovschi cere avizul profesorului Lévy asupra naţionalităţei sale—ceea ce dovedeşte că nici el nu ştie ce naţionalitate are—şi asupra decretului de expulzare şi tot guvernul liberal a făcut o chestie europeana din chestia Racovschi şi „ţara de ruşine peste graniţa !“ E superb tribunal! D. C. Miile schimba telegrame peste telegrame cu Jaures, agită pe toţi socialiştii din ţările occidentale pentru a forţa mina guvernului romín să declare, inpotriva constituţiunei, romín pe bulgarul Racovschi şi sa revoace un decret de expulzare dat în virtutea legilor ţărei şi pentru buna siguranţa a statului român şi... tot guvernul liberal face o „chestie europeană“ din chestia Racovschi şi face „ţara de ruşine peste graniţă“! Dar de cînd organizările socialiste din occident sunt erijate în tribunal de arbitraj asupra intereselor unei naţiuni sau a unui stat ? Au fost împrejurări grele prin care a trecut ţara noastră, împrejurări hotărîtoare pentru existența noastră de stat, și am refuzat sa ne supunem presiunelor puterilor streine. Ceeace n’am făcut în chestia art. 7 din constituție, In chestia Dunărei, faţa de atot puternicia statelor mari europene, cînd era vorba de afirmarea dreptului nostru de suveranitate naţionala, desigur că nu vom face astăzi, într'o chestiune ce interesează liniştea şi siguranţa interioară a statului român, faţă de atotputernicia organizărilor socialiste internaţionale. Dar atunci eram cu toţi de acord în a respinge intervenţia străinilor în afacerile noastre interioare; asstăzi nu mai suntem de acord pentru că găsim în rîndurile noastre de alde d-nii Fleva şi Miile, cari subjuga interesele superioare de stat ambiţiunilor lor personale, necesităţei de trai a unei grupări politice cosmopolite, cum este gruparea conservator-democrată, care are partizani ca d. Fleva şi protectori ca d. Miile. Guvernul face o „chestiune europeana“ din chestia Racovschi, guvernul care reprezintă un partid naţional-liberal, partid organizat pe baza sentimentelor noastre naţionale şi a nevoilor noastre sociale? Şi d-nii Fleva şi Miile nu fac o chestie europeana, ei cari se pun In sprijinul unei grupări politice, care reclamă pentru triumful cauzei ce susţin o organizare internaţionala ? Nu vroimsa prelungim astazi discuţiunea mai mult, dar, desigur, e în sentimentul unanim, că cel mai uşor şi mai oribil gest al strigoiului politic N. Fleva a fost gestul de Duminica trecuta pentru c’a fost un gest In potriva ordinei In stat, în potriva legilor ţârei, în potriva naţionalităţei noastre, D- Fleva e prea bâtrîn pentru ca să-şi mai poata expia în viaţa aceasta greşala. O va expia pe ceilalta lume —daca nu cumva Ii va da carte de deslegare la mînie Episcopul de Roman, acel care, ca şi d. Fleva, în afacerile interioare ale Bisericei reclama intervenţia Patriarhului de la Constantinopol şi a Ţarului Rusiei, aparatorul suprem al ortodoxiei. Vom mai avea, Insa, de vorbit despre „Tribuna“. Multa paucis Motto. Biurourile redacţiei şi administraţiei ziarului nostru, se mută de la 26 Octombrie peste drum de Mitropolie. „Opinia“. De-acolo însă o va trimite Acel mai mare peste clerici. Căci sunt localuri neprimite Pe lingă Biserici. Motto. Venind din Bucureşti, d. Al. Bădăran In trecerea sa spre Iaşi, s’a oprit la Tecuciu, sosind apoi In Iaşi, a plecat la Vaslui de unde se va duce la Dorohoi... In interese de ele. „Ziarele“. Ca el, un singur om pe lume. Purtă pribeagul său picior. Pe-acela Biblia ni-l spune: E „jidovul rătăcitor“. Amatorii de ştiri curioase vor afla cu interes că poetul Ni H. Imber mort zilele acestea la New-York era autorul unei traduceri a „Latinei Ginte” de Alexandri in limba ebraică. Nota Redacţiei. Un reporter al nostru a putut obţinea cu mare greutate manuscrisul, din care retraducem pe româneşte prima strofă. Latina gintă i-o regină Ce ne mirlică fripţi dija; Ea poarta 'n frunte-o stea divină Ce nu e cuşir, zău aşa. Menirea ei tot Înainte, Măreţ îndreaptă paşii săi, Ea merge ’n fruntea altor ginte Ce poartă cornu ’n urma ei. Cric-Crac „Opinia“. MERCURI 28 (10 NOEMV.) 1900 BANI & DIRECTOR POLITIC G. G. MAITZESCU APARE ZILNIC financiuri comerciale Linia In pagitna Il-a . 1 leu Linia în pagina Ill-a 60 bani Linia In pagina IV-a 40 bani =■==■= TELEFON 121 — profesorilor lor. Şi mai mult decît atîta viu afectat de ceea ce se întîmplase d-lui P. Bujor, directorul dispuse imediat ca ziarul să deplore cele întîmplate d-lui P. Bujor şi să se exprime sentimente de deosebită simpatie şi stimă ce are pentru persoana d-lui P. Bujor. Aşa „Mişcarea“, după întrunire scria: „asigurăm pe d. P. Bujor de toată stima noastră şi ii rugăm să creadă că „Mişcarea“ nu e Intru nimic amestecată in incidentele de Duminică“. Nu eramobligaţi să facem această declaraţiune, dar am ţinut să o facem tocmai pentru că fusesem informaşi că d. P. Bujor are credinţa că neplăcerile ce au avut să sufere la acea întrunire se datoresc în parte şi nouă. Dl. P. Bujor n’a voit să ţină samă de declaraţiunea noastră sinceră şi amicală faţă deD-sa■ N’avem ce să-i facem. Dar aceasta ne dovedeşte că d. Bujor se găseşte, astăzi, intr’o stare de surescitare nervoasă—de altminteri foarte explicabilă—care-i înneacă sentimentele de dragoste pentru adevăr şi dreptate, în numele cărora mergea să protesteze la întrunirea din sala „Pastia*. Aşteptăm ca mintea şi sufletul d-lui P. Bujor să se însenineze iar.... atunci vom fi în drept să cerem de la realitatea D-sale, de la spiritul său iubitor de adevăr şi dreptate, să facă cuvenita rectificare faţă de noi. Scrisoarea d-lui P. Bujor D. Profesor P. Bujor, cea mai interesantă victimă a manifestaţiunelor răuvoitoare de la întrunirea din Sala „Pastia“, printr’o scrisoare, adresată „Opiniei“ şi reprodusă în ziarele „Dimineaţa“ şi „Adevărul“, ne aduce acuzaţiunea de a fi îndemnat pe studenţi la acte de violenţă în contra muncitorilor şi în contra D-sale. D. P. Bujor e tot atît de uşor în această acuzaţiune pe cît de uşor a fost cînd a consimţit să patroneze întrunirea băeţilor de prăvălie, o întrunire de „calicotz“ cum ar spune francezul■ Acuzaţiunea d-lui P. Bujor, deşi formulată în urma „cercetărilor* d-sale personale, nu răspunde de loc adevărului şi ca atare o vom putea spulbera în puţine cuvinte reamintitoare a atitudinei ziarului „Mişcarea“ înainte, în timpul şi după întrunirea aşa zisă ,sindicalistă*. Inaine de întrunire „Mişcarea“ nm s’a ocupat întru nimic de această întrunire pentru că nu-i atribuia nici o însemnătate, macar că urma să fie patronată de d. P. Bujor. Nu atribuiam nici o însemnătate acestei întruniri pentru că pe partea protestului in potriva judecăţei şi execuţiunei lui Ferrer era pur şi simplu ridicolă, iar pe partea protestului în potriva expulzărei d-rului Racovschi o consideram de mai înainte ca o tentativă zadarnică, de nul efect în spiritul opiniunei publice ieşane. Şi aşa este! Despre întrunirea din sala „Pastian nu s'ar mai fi vorbit nimic astăzi dacă cîţiva tineri şi muncitori nar fi avut stîngăcia de a o turbura. Desfidem pe d. Bujor să dovedească că s’a scris in „Mişcarea“ vre-un rînd provocator la adresa d-sale sau a tovarăşilor d-sale; mai mult de cit atita, îl desfidem să dovedească car fi avut loc o concertare ocultă între membri redacţiunei ziarului şi studenţi pentru a atinge liniştea şi măreţia întrunirei pusă sub înaltul sale patronaj. In timpul întrunirei, Directorul nostru pe care d. P. Bujor îl face personal răspunzător, nici nu era in Iaşi. In adevăr, în acea zi d. Mârzescu se găsea în Bucureşti, unde urma sborul lui Blériot la Băneasa —ceea ce era mai interesant de urmărit decît sborul scaunelor din sala „Pustia“. Şi pentru că e vorba de sbor, de ce se plînge d. P. Bujor în potriva noastră ? Nu este nici un ziar care să-i fi dat o satisfacţiune mai mare d-lui Bujor decit ziarul „Mişcarea“ care la „sborul vremei“ sub pana d-lui M. Codreanu a deplorat cel intăi incidentele regretabile de la întrunirea sindicalistă. Dar d. Bujor deduce, probabil, vinovăţia ziarului «Mişcarea» din faptul că un membru al redacţiunei noastre, un tiner student, a luat parte activă la manifestările din sala „Pastia“. Ce suntem noi vinovaţi ? Partea luată de acel tînăr la acele manifestări se datoreşte calităţei lui de student, iar nici decum calităţei lui de membru al redacţiunei ziarului «Mişcarea», care urmează o linie de conduită trasă de acest ziar în chestiunea întrunirei sindicaliste. Pentru «Mişcarea» întrunirea sindicalistă era fără importanţă, pentru studenţi era considerată ca o primejdie naţională. Aceasta este clar. Ca amănunt, util să fie ştiut de d. Bujor, îi putem aduce la cunoştinţă faptul că directorul a mustrat pe acel tînăr student care în atitudinea lui, împreună cu camarazii lui, păcâtuise faţă de datoria de respect ce elevii datoresc DIN ZBORUL VREMII Cel mai bunţ azil Printre informaţiile ce ne le vor da ziarele In asta seară, va fi desigur şi următoarea ştire dată cetăţenilor la laconice rinduri . „Un bătrin, a căruia identitate n’a putut fi încă stabilită de autorităţile poliţieneşti, s'a sinucis in noaptea de Duminică spre Luni, aruncîndu-se in fîntîna din curtea azilului de bătrlni din strada Speranţă. Bătrlnul ce părea să fi avut vre-o 80 de ani, şi era, probabil, un cerşitor, şi-a lăsat pe marginea flutinei toiagul, ultimele rămăşiţe dintr’un pachet de tutun şi-o pungă foarte veche în care s’a găsit zece bani“. Informaţia va mai adauga, poate : „In amurgul înaintat, octogenarul, bătu la poarta azilului, cerind să fie găzduit pe noapte. I se spuse că nu poate fi primit, de vreme ce ospiciul nu mai are această cădere,—dar oamenii ii dădură de mîncare și bătrlnul se puse să ospăteze pe marginea fîntînei. A doua zi sinistrul fu descoperit după urmele lăsate de bătrîn și cadavrul, scos din fîntînă, fu transportat la morgă. Atît vor spune doar informaţiile. Căci cazul, în simplicitatea lui banală, nu prezintă nimic care să-l scoată din rîndul unui „fapt divers“, menit să ne atragă atenţia o clipă şi să fie Înghiţit apoi de uitare,—de uitarea lacomă şi pururea flămîndă, care Înghite pe lumea asta, cu mult mai Însemnate lucruri. * îmi Închipui, cetitorule drag, că ai prinzit suculent şi variat în astă seară. Ţi-ai făcut apoi prudenta digestie de cel puţin două ceasuri şi, sobru cum te ştiu. Intre zece şi unsprezece ore, ai intrat in odaia d-niei tale de culcare. Aerul umed de toamnă, e uscat acolo prin binefăcătoarea căldură a focului ce pîlplie in soba de teracotă,—un monument de artă. Te desbraci Încet, tumîndu-ţi ultima ţigară. Apoi te pui în pat. Cum insă totdeauna, somnul, bine făcătorul somn, se face puţintel aşteptat, ca să-i grăbeşti pasul, îţi iai ziarul obişnuit şi, sub reflexele plăpânde ale luminei electrice îndulcite de abajurul verde-roz, citeşti... citeşti tocmai informaţia de mai sus. Cu inima bună cum le ştiu, întimplarea te emoţionează , imaginaţia te ridică atunci din pat, şi te face par’că, spectator prezent al „micei drame“. Ţi se face atunci puţintel frig. Te ’nchipui pe d-ta rătăcit prin amurgul acela înaintat de toamnă mohorîtă, prin noaptea aceia ascuţit de rece, prin noaptea aceia ploioasă şi pustie... ...Şi nu ştiu cum aşa, din depărtările Întunecate ale subconştientului, mai de departe poate, din absolut inconştient, tresare atuncea prin firea d-tale, un fior ciudat, un soi de imputare aşi putea spune organică, ecou al obligaţiilor morale pe care toţi fericiţii din lumea asta, trebuie să le poarte celor nenorociţi. Senzaţia Începe a’ţi deveni cam neplăcută. Par’că nu-ţi mai este suficientă căldura plapomei şi ceri tovarăşei vieţii d-tale să’ţi pună un pled pe deasupra. Iar pe cînd ea te înveleşte cu grijă, cătind spre dînsa te gindeşti cît e de bine să nu fii singur pe lumea asta... şi cit e de bine să fii sătul... şi cit e de bine să-ţi fie cald. Ea îţi observă păr’că neobişnuita agitare şi te Întreabă ce ai. Dar te păzeşti bine să’i spui, ca nu cumva să’i dai şi ei, asupra nopţii, impresii neplăcute, încet, Încet apoi, sub împrejmuirea confortulului ce te ’nconjoară, toate Încep să dispară. Glodurile încep a’și șterge cit mai mult contururile. Vagul se face In jurul d-tale cit mai nedefinit, te leagă să Intr'o bine făcătoare somnolenţă, ea toate mai urmă să se absoarbă şi să te ali| neantul Împărăţiei zeului somn- ^ * ■ --gajplWI Iar In altă parte, In sala deşartă şi umedă, în sala de la morgă, bătrlnul octogenar Îşi petrece ultima noapte păraintească fără nici o luminare la cap şi fără nici o lacrimă după dînsul, aşteptind poate ca’n ziua de mine să facă fericirei omeneşti ultimul şi supremul sacrificiu, sacrificiul cadavrului său, care ne reclamat de nimeni, va fi dus In sala de disecţie. Un singur lucru insă nu’i va mai putea lua nici ştiinţa, celuia ce a bătut în amurgul de toamnă la poarta oamenilor, la poarta semenilor săi, cerşindu-le o noapte de linişte şi de somn . Nu-i vor mai putea lua liniştea şi somnul, căci cel care s’a dus acolo să se culce —s’a culcat intr’adevăr. S’a culcat in cel mai bun azil, s’a culcat în patul cel mai moale... in patul cel mai cald,... In patul cel mai dătător de tihnă-L’am văzut la morgă. Adormise de veci zimbind. Oare ce-am putea ceti In zlmbetul acela: Ironie supremă,— ori poate că supremă iertare. Harold’ PORTRETE SCANDINAVE ARNE GARBORG Literatura scandinavă modernă, foarte răsplndită la ţările apuse, este aproape necunoscută la noi. Traducerile ce s’au făcut pln’acuma, in literatura noastră, nu cuprind de cît pe Ibsen, care e jucat pe scena teatrului nostru naţional, şi pe Bjomson, care a Început a fi tradus, la noi, de curlnd—de cind mai cu seamă autorul „Falimentului“ şi-a ridicat glasul în chestia fraţilor noştri din Transilvania. Cu toate acestea literatura de nord, sau literatura scandinavă—, daneză, suedeză şi norvegiană—este foarte bogată. El are o serie numeroasă de scriitori, —poeţi, prozatori şi dramaturgi,—cari au urmat aceiaşi activitate literară, ca in Franţa, Germania, Rusia, etc; in mare parte, In cea mai mare parte, a* ceste talente puternice—, aceste genii,—* au rămas Insă necunoscute publicului nostru cititor, deşi operile lor s’au râspîndit prin diferite ediţii apărute la limba franceză şi germana. Cu rubrica ce o deschidem, Intitulată „Portrete scandinave“ ne vom ocupa pe rind de aceşti mari scriitori, cari ţin recordul literaturei de la nord. Primul nostru portret aparţine scriitorului norvegian Arne Qarborg. * Fruntaş al şcoalei realiste din Norvegia, Arne Qarborg este unul din scriitorii cei mai populari. Opera sa este istoria vieţei norvegiene. Problemele sale poetice sunt in primul loc naţionale. El e fiu de ţăran— de aceia activitatea sa artistică e Îndreptată in spre viaţa de la ţară, ea este leitmotivul romanului său celebru „Studenţi ţărani». Subiectele lui Gaborg, amic intim a lui Ibsen şi Björnson, sunt luate din chestiunele de actualitate ce se agită In patria sa. Astfel romanul seu *Ca bărbaţii* este o operă In care e zugrăvită In capitole admirabile, mișcarea și intelectualismul femenist din patria sa. In această lucrare Arne Garborg, scriitorul academic al literaturei norvegiene, devine un adevărat educator al omenirei in genere. Din acest punct de vedere,—educativ,—Garborg a mai scris un roman social de mare Însemnătate, intitulat «La Mama» şi care, propriu zis este un roman femenist. Arne Garborg este In acelaş timp şi un mare psicholog—, cum ne dovedeşte romanul său artistic „Suflete obosite* In care pagini întregi sunt consacrate cercetărilor psichologice , a sufletului omenesc. Tabloul social pe care’l zugrăveşte Garborg este un tablou pesimist. Această notă de pesimism a prezis’o Garborg de la tipărirea primei sale nuvele, intitulată „ Un liber-cugetător“, precum şi In drama sa sociala, „Neîmpăcaţii* care este un tablou al problemelor şi moravurilor politice din ţara Norvegiei. Garborg în acelaş timp mai este şi un polemist de frunte. Nu numai pentru faptul c’a publicat o serie de broşuri pole-