Mişcarea, octombrie 1910 (Anul 2, nr. 215-239)

1910-10-28 / nr. 236

ANUL II.—No. 236 BANI Redacţia şi Ad­ministraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOIAffliri­i: In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 60*/« JOI 28 OCTOMBRIE 1910 SUB DIRECȚIUNEA ujstui comitet Al».4ItK XISISSA Anunciuri Comerciale Linia în pagina Il-a . 1 leu Linia în pagina Ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 =—­ Dl. Tache Ionescu §i situaţia — »w-H-— Şe­ful partidului conservator-de­mocrat a acordat un in interview ziarului „Bukarester Tageblat.“ Acest interview cuprinde două chestiuni cari pot prezintă oare­care interes din punctul de vedere al situaţiunei In care se găsesc cele două fracţiuni conservatoare. In primul loc, dl Tache lonescu se arată dispus a renunţa la vele­ităţile partidului conservator-demo­crat, care pretindea pănă acum că este unicul succesor legitim al gu­vernului liberal. Dl Tache lonescu declară chiar, că s’ar mulţumi şi cu un guvern neutru, sub care sa se efectueze alegerile, pentru ca ţara —care de trei ani stă în bu­zunarul d-lui Tache lonescu—să se poată pronunţa in deplina libertate. Este aici o nuanţa care merită a fi relevata: în timp ce dl Carp cere un guvern Carp, dl Tache lonescu cere un guvern... neutru. Dl Tache lonescu dă impresia că se pune într’o inferioritate faţă de dl Carp, care numai în favoarea partidului conservator nu poate fi. Dar dl Tache lonescu mai trece uşor peste o consideraţie esenţială. D-sa reduce problema drepturilor pe care le formulează un partid cînd cere guvernul la o chestiune de succese electorale—şi acelea parţiale. Este şi acesta un criteriu care poate da indicaţiuni, dar ceea­ ce consfinţeşte dreptul unui partid la guvernarea ţarei, este pregătirea lui politica şi programul de idei menit sa corespundă la mari şi urgente necesităţi sociale. Dl Tache Ionescu vorbeşte foarte mult de partea electorala a ches­­tiunei, fără a pomeni nimic, despre­­programul în numele căruia ar cere puterea. Şi, în definitiv, lucrul este foarte explicabil: cîteva succese electo­rale a avut, dar despre progam de guvernămînt nici nu s'a pomenit In partidul conservator-democrat. Dar sub acest raport, nici car­­piştii nu se prezintă in condiţiuni mai favorabile, in cît uşurinţa d-lui Tache Ionescu îşi poate găsi con­solare. # Dar cum chestiunea cea mai palpitantă la ordinea zilei este acea a colaborărei cu junimiştii, dl Ta­che lonescu a atins şi aceasta ches­tiune. De astă dată dl Tache lonescu a voit sa facă act de autoritate faţă de fruntaşii conservatori-demo­ ■ eraţi, cari Începuseră să facă um- fbră drepturilor sale de şef, prin o­­­fertele împăciuitoare pe care le fa­­cceau zilnic gruparei carpiste. In interviewul acordat, dl Tache Monescu după ce desminte toate zvonurile ce s’au colportat în pri­vinţa unor tratative ce ar fi urmat între d-sa şi dl Carp, lasă să în­ţeleagă că d-sa ca şef este singu­rul în drept de a face oferte şi de „a primi oferte. Părerile unora şi părerile altora,­­sunt simple păreri—a delarat dl Tache lonescu. Dar şeful partidului conservator­­democrat a avut o aluzie extrem de maliţioasa la adresa d-lui Ba­­dărău. Dl. Take lonescu a spus : „De mult timp dl. Bădărău este par­tizan al unei colaborări de gu­vern intre carpişti şi noi, după cum alţi membri îllSCUlil­iţi ai partidului nostru, sunt cu totul in con tr­a". Dl. Take Ionescu recunoaşte că dl. Bădărău singur este de o pă­rere pe cînd alţi membri însemnaţi — probabil mai însemnaţi de­cât dl. Bădărău —sunt cu totul în con­tra d-lui Bădărău. Acestea nu sunt de­cît păreri,­­adaugă dl. Take I­­onescu. Este cel mai bun răspuns pe care Îl putea dl. Take Ionescu teoriei pe care o preconiza dl. Bădărău la clubul conservator-democrat din localitate, cînd spunea că hotărâ­rea şefului nu poate să fie de­cât rezultanta voinţelor membrilor din partid. Dl. Bădărău a propus colabora­rea cu scopul şi cu speranţa de a fi acceptată şi de a fi realizata. A emis această părere pentru a determina... rezultanta d-lui Take lonescu. Dl. Take lonescu tratează solu­ţia d-lui Bădărău ca o simplă pă­rere, care nu poate fi impusa ni­mănui şi care nu poate angaja pe nimeni, lăsind să se înţeleagă că dacă ar fi vorba sa ţie seamă de „păreri" ar Înclina mai degrabă spre părerea membrilor însemnaţi cari sunt Împotriva părerei d-lui Bădărău. Dl. Take Ionescu a voit să deie o lecţie d-lui Bădărău şi i-a apli­ca­t-o cu toată energia şi cu a com­plecta lipsa de rezerve. * După cum vedem dl. Take Io­­nescu readuce lucrurile la vechiul lor stadiu. De împăcare cu carpiştii nici vorbă nu poate fi, iar pretenţiile partidului conservator-democrat au scăzut cu cel puţin 50 la sută. E destul de trist bilanţul d-lui Take Ionescu ! BLOK- NOTES Zoologie Pentru „Evenimentul d l Bădărău a devenit „un leu“ (animalul N. B) care primește lovituri de la... d-l Lascar Anto­nin. In altă parte insă „Evenimentul“ își bate joc de d-l Vasile Teodoreanu pentru că l-a botezat pe d-l Bădărău „ Vulturul Moldo­vei". Bietul d-l Bădărău! Pare că este sortit să simbolizeze toate speciile şi genurile zo­ologice. Şi pe Ungă d-l Bădărău a început să... profite şi d-l Lascar Antoniu,­­cînd dă a­­numite lovituri... fm­ţericanisme Ziarele ne-au adus ştirea că un jurat american s’a ridicat în plină şedinţă şi a declarat că dacă i se oferă 15000 dolari este dispus să pue mina pe cele 15000 şi pe conştiinţă şi să achite pe acuzat. A­­mericanii ne bat pe toată linia ! postful internevurilor Desvoltarea rapidă ce a luat'o ziaris­tica in anii din urmă, ne-a adus între alte multe si diverse rubrici, și acea parte caracteristică cunoscută sub d­e­numirea de „interview". Pentru a răspîndi cît mai multă lu­mină în toate straturile sociale, occiden­tul ne-a adus şi această invenţie a in­­terviewului, de care ziariştii noştrii au făcut uz, distingîndu-se mai mult sau mai puţin în arta de a intervieva. Căci este de sigur o artă în felul ei. aceia de a chestiona o anumită per­soană, asupra unei anumite chestiuni , trebue să ştii a preciza bine între­bările c­e le pui persoanei pe care o chestionezi, ca aceste întrebări să aducă negreşit o lămurire asupra faptelor pe cari tu să le redai spre ştiinţă cetito­rilor. Cu timpul însă am văzut că genul acesta al intervievului a luat un avint prea mare, prea s’a făcut uz de a­­ceastă formulă ziaristică, prea s’a ex­ploatat rubrica aceasta, care a şi înce­put a se demoda şi a nu mai avea curs...­­ Dacă nu se găsesc ziarişti cari să in­venteze intervievuri cu persoane cari vor să rămăie sub masca... anonimului,­­se găsesc însă persoane cari acordă intervievări din iniţiativă personală,— persoane cari sunt în stare să-şi for­muleze pe hîrtie întrebările şi răspun­surile. Aceste reflecţii ni le etoacă noul in­terview pe care d. Tache Ionescu a bine­voit să-l acorde ziarului «Bukarestet Tageblatt“, şi care a fost reprodus, se înţelege, de toate ziar­ele tachiste,—incluziv « Adevărul». Dl. Tache Ionescu a ţinut să se pro­nunţe din nou asupra situaţiei—şi a repetat astfel ceia ce spus de atîtea ori prin întruniri publice şi prin ziarele de partid, că d. Carp nu i-a făcut pro­punerea de colaborare şi că viitorul e al grupărei tachiste. Dl. Tache Ionescu nu s’a pronunţat asupra situaţiei politice, n’a anuns nimic de seamă ca şef de partid,a formulat nftkar un program poli dar a aconWj'un interview. ^ Care-i rolul unui asemenea inter­view—am văzut în rîndurile introduc­tive ale acestui articol. f . ■ r R . B. vor lărgime desfide malacovurile fai­moasei Coane Chiriţa, sunt caracteris­tice lui Rudi Congonel. E imitaţie franceză spune el cu em­fază, bătînd din pintenii ce i dau apa­renţa unui răsboinic Chantecler... Aci stă însă toată puterea lui. Ia-i pintenii şi pantalonii bufaţi, în­­locueşte-i provocatoarea tunică roşă cu un surtucel modest, pune-i pe cap o pă­lăriuţă de 2 lei jumătate şi atunci a­­dio Gongonel, devii ceia ce în limbajul nostru al pirliţilor se chiamă golanei... Pe Rudi îl întîlneşti pretutindeni şi oricînd. E nn lipsit mai ales la teatru, unde aşteaptă cu nerăbdare... căderea cortinei. Se scoală ca un automat de la locul lui, se întoarce cu faţa spre public, îşi aşasă ochelarii sau monoclul şi din în­treaga lui atitudine se degajează par’că o exclamaţie: „Uitaţi vă la mine! Aşa­ e că sunt strălucitor, sunt iresislibil ?“ Dacă eşti mai slab de fire, te puf­neşte rîsul, dacă însă nu poţi rîde, me­ditezi la „parodia“ vieţei... Iar dacă lungimea antractului îţi în­­gădue să filosofezi mai mult şi încerci să faci comparaţia între tine şi eroul care te sfidează cu nasturii lui strălu­citori, îţi pierzi iluzia de tine, îţi pierzi iluzia de viaţă şi de zădărnicia ei !. . Numai sabia e veritabilă la el. Ascu­ţişul.... condeiului însă, străpunge mai sigur şi totdeauna unde trebue.... Condeiul „renește“ chiar de moarte... Fiorin. Hutai 100* I­JUfiUL Sil CESîPI Ziarul carpiştilor locali s’a grăbit să des­­mintă cearta dintre d-nii Greceanu şi A. D. Heiban, pe care am relatat-o printr’un nu­măr anterior al ziarului nostru. Şi organul carpist aduce şi o dovad’­ de­cisivă : d-nii Graceanu şi Heiban au**i^L a­­seară de vorbâ la club — afirmă sentenfios „Evenimentul“. Este o dovadă care se poate utiliza cu succes in cearta dintre doi mahalagii, dar care devine de un ridicol irezistibil, clnd este adusă ca argument peremtoriu, Intr’o ceartă dintre doi oameni politiei. La urma urmelor, noi credem că d-nii Greceanu şi Heiban au stat­­de vorbă la clubul carpist. Admitem la rigoare că s’au şi pupat... Dar oare cu aceasta se poate răsturna realitatea exactă a unui fapt care s’a pe­trecut şi care este in cunoştinţa tuturora ? Se vede Insă că in partidul carpist ar­monia este atit de grozavă, in cit cinci doi membri stau de vorbă—chiar dacă se ceartă ea la uşa cortului— este un adevărat eve­niment... Dar pentru că „Evenimentul“ a pus ches­tiunea pe un teren de... suburbie şi pentru ca să-i facilităm situaţia, li propunem ur­mătoarea soluţie : dl. Greceanu să facâ o plimbare Împreună cu dl. Heiban pe strada Lăpuşneanu Intre orele 4 şi 6 p. m. Argumentul ar fi mai deciziv de­cit acel cu conversaţia de la club şi opinia publică ar fi edificată dacă d-nii Greceanu şi Hei­ban s’au certat ori s au pupat. Este un mijloc foarte ingenios şi foarte dese­ori uzitat în societatea ieşanâ. FOI VOLAKTE. Rudi Gongonel.— Un erou de operetă i­­reproşabil ; un manechin, care dacă nu-ţi provocă rîsul, curiositatea însă cu siguranţă. Un cap—-o minge ; nişte tiulei cărora cosmeticul le-a dat culoarea neagră, ţin loc de mustăţi, iar de sub chipiul lasat puţin pe ochi, se proectează două urechi ce par a da manechinului chip de om... Intre umerii vătuiţi, bine vătuiţi, poartă cu semeţie acest cap pe care înăl­ţimea gulerului nu-i îngădue să-l în­toarcă nici la dreapta, nici la stînga. Dar pantalonii !­­ Pantalonii al că­i. ­D­N SBORUL VREMII filoso/ia piesei „jVioral“ Extragem, după cum am promis, cîte­va din profundele *pgetări pe cari le-am Întîl­­nit ln minunata .s?.Hrfl socială „Moral“ a xcelentului scriitor^BEjL^^fcirg Ludwig •iuma—apărută de -jj^Pubert Lan­den“ dili Muenchen—re/er.-TT^Tii-ne dreptul a mai vorbi Intr’un articol ajjtor despre a­­ceastă piesă socială. ' lată cite­va din reflecţiile LTosofice ale lui Ludwig Thoma—pl­asate prin diferite dialo­guri din care apar personagiile ce le-a schi­ţat autorul : — Politeţa cere să facem excepţii pentru anumite persoane — dar nu pentru cercuri Întregi. — Noi femeile preţuim economia—dar nu ne place de loc să vedem că bărbaţii chel­tuiesc mai multă... morală de cit noi. — Toate principiile fundamentale au găuri prin cari putin scoate pe aceia cari îi sunt dragi. — La principii adevărate nu se poate re­nunța. — Nu există altă morală, de­cit vocea naturei. — Statutele unei „societăți pentru mora­litate“ nu pot fi mai tari de­cît vocea na­turei...“ — Femeile au un deosebit avantaj, prin aceia că anumite lucruri trebue să le re­­mîie neștiute. — Tabloul cel mai murdar nu poate fi atit de respingător, cum sunt de respingă­toare discuţiile ce se fac asupra... morali­­tatei !“ — „Nudurile sufleteşti sunt mai scirboa­­se de cit cele corporale“. — Dacă soarele ar străluci mai tare pe pămînt, nu s’ar găsi atltea locuri adum­brite ! — E o mare durere cînd din motive per­sonale, nu mai poţi avea o cugetare liberă ! — Să nu te cerţi nici oda­ta c’o femeie­­­pentru că nici odată nu vei obţine drepta­tea. — Cea mai frumoasă întrebare pe care o cunosc, e : Cum aşi putea fi de tuios nea­mului meu ? — Poporul german este cel mai barb­ar popor care se mulţumeşte c’o femeie... — Intr’o afacere de... moralitate—scanda­lul abia atuncea începe, după ce autorităţile şi-au terminat ancheta. — Cu morala e întocmai ea şi cu religia. Trebue să ai Întotdeauna impresia că există o morală și fiecare trebue sâ creadă despre altul că are o morală oare care. — Bărbaţii trebuie să impuie—ca femeile să admire ! Christian. . D . D. A. Sturdza continuă a se bucura de cea mai de­plină sănătate de la sosirea sa în ţară. Ilustrul bărbat de stat îşi con­tinua ocupaţiunile sale laborioase la Academia Română. D-sa lucrează actualmente la importanta lucrare „Domnia Re­gelui Carol I a României“ din care două volume sunt deja gata. Soarele scapară după marele şirag de munţi, în care predomina Puy de Dôme şi umbra crestelor se întindea până in valea adincă a Royat-ului. Câţiva oameni se primblau prin parc, împrejurul chioşcului muzicei. Cu toate că sara se lasase rece, unii stăteau încă pe bănci grupuri-grupuri. Intr'o parte vorbiau cu aprindere, căci era la mijloc o afacere însemnată, cari neliniştea foarte mult pe doamnele de Sarcagnes, de Vaulacertes şi de Bridole. Peste câteva zile sosia vacanţa şi trebuiau să-şi aducă acasă copii de la Jesuiţi şi de la Domi­nicani. Doamnele acestea nu vroiau să facă o călătorie ca sâ-şi aducă odraslele şi nici nu cunoşteau pe nimeni căruia să le poată da o Însărcinare ăşa de gingaşă. Era pe la sfârşitul lui Iulie. Parisul era pustiu. Cautau zadarnic un nume, în care să aibă încredere. Se simţiau în­curcate mai ales fiindcă, cu câteva zile nainte, se petrecuse o urâtă bnlimplaral intr’un vagon. Erau încredinţate că pros­tituatele capitalei îşi petreceau viaţa in trenurile dintre Auvergne şi gara Lyon. Zvonurile despre Gil Bias, după cum spunea d-na de Bridaie, aduceau vestea că au sosit în Vichy, în Mont Dore şi Bourboule toate cocotele cunoscute şi necunoscute. Ca sâ ajungă acolo, trebue să fi venit un vagon ; şi desigur se în­torc de unde au venit tot un vagon ; şi trebuia să se ’ntoarcă într’una ca sâ poată reveni zilnic. Deci veşnic mergeau ticăloasele in sus şi ’n jos, pe linia această blestemată. Doamnele erau desnădăjduite că se pri­­m­au in gări femei, asupra cărora s’ar avea vre-un prepus. Și Roger de Sarcagues era de cinci­sprezece ani, Goutrau de Vaulacelles de treisprezece și Roland de Bridpie de unsprezece. Ce-i de făcut? Nu se putea cu nici un chip să-şi primejduiască copii lăsăndu-i pe mâna unor asemenea creaturi. Câte n’ar putea auzi, câte n’ar putea Învăţa dacă ar petrece o zi Întreagă, sau o noapte, intr’un compartiment, care ar da găzduire cine ştie la câte ticăloase cu cine ştie câţi tovarăşi. Păreau că nu-i mai dau de capăt, cînd trecu Doamna Martinsec. Se opri să zică „buna ziua“ prietenelor ei, care își măr­turisiră supărarea. — Lucru foarte ușor, le zise, vi-1 îm­prumut pe preotul meu. Pot să mă lipsesc de daosul patruzeci și opt de ore. Educația lui Rodolphe nu va fi stânjenită. El va lua copii şi vi-i va aduce. Se hotărî prin urmare ca preotul Le­­cuir, un preot tânăr, învăţat, preceptorul lui Rodolphe de Martinsec, să meargă la Paris săptămâna următoare ca sâ-i fie pe cei trei copii. * Preotul plecă Vineri. Duminică dimi­­neaţă era in gara Lyon Impreună cu cei trei ştrengari gata să fie trenul de opt, noul rapid­ direct, Întocmit abea de câteva zile—, ascultându-se de reclamaţia generală. Se primbla pe peron, urmat de gâgâ­­licii săi, şi căuta un compartiment gol sau ocupat de oameni cum se cade şi capul lui era plin de staturile migăloase pe care i le dăduse doamnele de Sarcag­nes, de Vaulacelles şi de Bridole. Deodată văzu înaintea unei uşi un domn bătrln şi o doamnă in virslă cu părul alb, vorbind cu o altă doamnă din vagon. Bătr­ănul er­a ofiţe­r al Le­giunei de O­­noare ; şi oamenii aceştia păreau foarte cum se cade. „Aici e de noi“ gândi preo­tul. Ii urcă pe tustrei elevii, apoi se sui şi el. Doamna cea bătrână zicea : — Ingrijeşte-te bine, copila mea.­Tânăra răspunse : — O ! da, da, mamă, fii pe pace. — Să chemi doctorul cum îţi va fi rău. . . — Da, da, mama. — Ei, adio, draga mea. — Adio, mamă. Se îmbrăţişară cu dragoste, apoi un funcţionar închise uşile şi trenul porni. Erau singuri. Preotul, amântat, se sim­­ţia ferică de dibăcia lui şi începu să vorbească cu copiii, ce-i erau încredin­ţaţi. In ziua plecării lui, se stabilise să dee

Next