Mişcarea, octombrie 1910 (Anul 2, nr. 215-239)
1910-10-28 / nr. 236
ANUL II.—No. 236 BANI Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOIAfflirii: In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 60*/« JOI 28 OCTOMBRIE 1910 SUB DIRECȚIUNEA ujstui comitet Al».4ItK XISISSA Anunciuri Comerciale Linia în pagina Il-a . 1 leu Linia în pagina Ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 =— Dl. Tache Ionescu §i situaţia — »w-H-— Şeful partidului conservator-democrat a acordat un in interview ziarului „Bukarester Tageblat.“ Acest interview cuprinde două chestiuni cari pot prezintă oarecare interes din punctul de vedere al situaţiunei In care se găsesc cele două fracţiuni conservatoare. In primul loc, dl Tache lonescu se arată dispus a renunţa la veleităţile partidului conservator-democrat, care pretindea pănă acum că este unicul succesor legitim al guvernului liberal. Dl Tache lonescu declară chiar, că s’ar mulţumi şi cu un guvern neutru, sub care sa se efectueze alegerile, pentru ca ţara —care de trei ani stă în buzunarul d-lui Tache lonescu—să se poată pronunţa in deplina libertate. Este aici o nuanţa care merită a fi relevata: în timp ce dl Carp cere un guvern Carp, dl Tache lonescu cere un guvern... neutru. Dl Tache lonescu dă impresia că se pune într’o inferioritate faţă de dl Carp, care numai în favoarea partidului conservator nu poate fi. Dar dl Tache lonescu mai trece uşor peste o consideraţie esenţială. D-sa reduce problema drepturilor pe care le formulează un partid cînd cere guvernul la o chestiune de succese electorale—şi acelea parţiale. Este şi acesta un criteriu care poate da indicaţiuni, dar ceea ce consfinţeşte dreptul unui partid la guvernarea ţarei, este pregătirea lui politica şi programul de idei menit sa corespundă la mari şi urgente necesităţi sociale. Dl Tache Ionescu vorbeşte foarte mult de partea electorala a chestiunei, fără a pomeni nimic, despreprogramul în numele căruia ar cere puterea. Şi, în definitiv, lucrul este foarte explicabil: cîteva succese electorale a avut, dar despre progam de guvernămînt nici nu s'a pomenit In partidul conservator-democrat. Dar sub acest raport, nici carpiştii nu se prezintă in condiţiuni mai favorabile, in cît uşurinţa d-lui Tache Ionescu îşi poate găsi consolare. # Dar cum chestiunea cea mai palpitantă la ordinea zilei este acea a colaborărei cu junimiştii, dl Tache lonescu a atins şi aceasta chestiune. De astă dată dl Tache lonescu a voit sa facă act de autoritate faţă de fruntaşii conservatori-demo ■ eraţi, cari Începuseră să facă um- fbră drepturilor sale de şef, prin ofertele împăciuitoare pe care le facceau zilnic gruparei carpiste. In interviewul acordat, dl Tache Monescu după ce desminte toate zvonurile ce s’au colportat în privinţa unor tratative ce ar fi urmat între d-sa şi dl Carp, lasă să înţeleagă că d-sa ca şef este singurul în drept de a face oferte şi de „a primi oferte. Părerile unora şi părerile altora,sunt simple păreri—a delarat dl Tache lonescu. Dar şeful partidului conservatordemocrat a avut o aluzie extrem de maliţioasa la adresa d-lui Badărău. Dl. Take lonescu a spus : „De mult timp dl. Bădărău este partizan al unei colaborări de guvern intre carpişti şi noi, după cum alţi membri îllSCUliliţi ai partidului nostru, sunt cu totul in con tra". Dl. Take Ionescu recunoaşte că dl. Bădărău singur este de o părere pe cînd alţi membri însemnaţi — probabil mai însemnaţi decât dl. Bădărău —sunt cu totul în contra d-lui Bădărău. Acestea nu sunt decît păreri,adaugă dl. Take Ionescu. Este cel mai bun răspuns pe care Îl putea dl. Take Ionescu teoriei pe care o preconiza dl. Bădărău la clubul conservator-democrat din localitate, cînd spunea că hotărârea şefului nu poate să fie decât rezultanta voinţelor membrilor din partid. Dl. Bădărău a propus colaborarea cu scopul şi cu speranţa de a fi acceptată şi de a fi realizata. A emis această părere pentru a determina... rezultanta d-lui Take lonescu. Dl. Take lonescu tratează soluţia d-lui Bădărău ca o simplă părere, care nu poate fi impusa nimănui şi care nu poate angaja pe nimeni, lăsind să se înţeleagă că dacă ar fi vorba sa ţie seamă de „păreri" ar Înclina mai degrabă spre părerea membrilor însemnaţi cari sunt Împotriva părerei d-lui Bădărău. Dl. Take Ionescu a voit să deie o lecţie d-lui Bădărău şi i-a aplicat-o cu toată energia şi cu a complecta lipsa de rezerve. * După cum vedem dl. Take Ionescu readuce lucrurile la vechiul lor stadiu. De împăcare cu carpiştii nici vorbă nu poate fi, iar pretenţiile partidului conservator-democrat au scăzut cu cel puţin 50 la sută. E destul de trist bilanţul d-lui Take Ionescu ! BLOK- NOTES Zoologie Pentru „Evenimentul d l Bădărău a devenit „un leu“ (animalul N. B) care primește lovituri de la... d-l Lascar Antonin. In altă parte insă „Evenimentul“ își bate joc de d-l Vasile Teodoreanu pentru că l-a botezat pe d-l Bădărău „ Vulturul Moldovei". Bietul d-l Bădărău! Pare că este sortit să simbolizeze toate speciile şi genurile zoologice. Şi pe Ungă d-l Bădărău a început să... profite şi d-l Lascar Antoniu,cînd dă anumite lovituri... fmţericanisme Ziarele ne-au adus ştirea că un jurat american s’a ridicat în plină şedinţă şi a declarat că dacă i se oferă 15000 dolari este dispus să pue mina pe cele 15000 şi pe conştiinţă şi să achite pe acuzat. Americanii ne bat pe toată linia ! postful internevurilor Desvoltarea rapidă ce a luat'o ziaristica in anii din urmă, ne-a adus între alte multe si diverse rubrici, și acea parte caracteristică cunoscută sub denumirea de „interview". Pentru a răspîndi cît mai multă lumină în toate straturile sociale, occidentul ne-a adus şi această invenţie a interviewului, de care ziariştii noştrii au făcut uz, distingîndu-se mai mult sau mai puţin în arta de a intervieva. Căci este de sigur o artă în felul ei. aceia de a chestiona o anumită persoană, asupra unei anumite chestiuni , trebue să ştii a preciza bine întrebările ce le pui persoanei pe care o chestionezi, ca aceste întrebări să aducă negreşit o lămurire asupra faptelor pe cari tu să le redai spre ştiinţă cetitorilor. Cu timpul însă am văzut că genul acesta al intervievului a luat un avint prea mare, prea s’a făcut uz de această formulă ziaristică, prea s’a exploatat rubrica aceasta, care a şi început a se demoda şi a nu mai avea curs... Dacă nu se găsesc ziarişti cari să inventeze intervievuri cu persoane cari vor să rămăie sub masca... anonimului,se găsesc însă persoane cari acordă intervievări din iniţiativă personală,— persoane cari sunt în stare să-şi formuleze pe hîrtie întrebările şi răspunsurile. Aceste reflecţii ni le etoacă noul interview pe care d. Tache Ionescu a binevoit să-l acorde ziarului «Bukarestet Tageblatt“, şi care a fost reprodus, se înţelege, de toate ziarele tachiste,—incluziv « Adevărul». Dl. Tache Ionescu a ţinut să se pronunţe din nou asupra situaţiei—şi a repetat astfel ceia ce spus de atîtea ori prin întruniri publice şi prin ziarele de partid, că d. Carp nu i-a făcut propunerea de colaborare şi că viitorul e al grupărei tachiste. Dl. Tache Ionescu nu s’a pronunţat asupra situaţiei politice, n’a anuns nimic de seamă ca şef de partid,a formulat nftkar un program poli dar a aconWj'un interview. ^ Care-i rolul unui asemenea interview—am văzut în rîndurile introductive ale acestui articol. f . ■ r R . B. vor lărgime desfide malacovurile faimoasei Coane Chiriţa, sunt caracteristice lui Rudi Congonel. E imitaţie franceză spune el cu emfază, bătînd din pintenii ce i dau aparenţa unui răsboinic Chantecler... Aci stă însă toată puterea lui. Ia-i pintenii şi pantalonii bufaţi, înlocueşte-i provocatoarea tunică roşă cu un surtucel modest, pune-i pe cap o pălăriuţă de 2 lei jumătate şi atunci adio Gongonel, devii ceia ce în limbajul nostru al pirliţilor se chiamă golanei... Pe Rudi îl întîlneşti pretutindeni şi oricînd. E nn lipsit mai ales la teatru, unde aşteaptă cu nerăbdare... căderea cortinei. Se scoală ca un automat de la locul lui, se întoarce cu faţa spre public, îşi aşasă ochelarii sau monoclul şi din întreaga lui atitudine se degajează par’că o exclamaţie: „Uitaţi vă la mine! Aşa e că sunt strălucitor, sunt iresislibil ?“ Dacă eşti mai slab de fire, te pufneşte rîsul, dacă însă nu poţi rîde, meditezi la „parodia“ vieţei... Iar dacă lungimea antractului îţi îngădue să filosofezi mai mult şi încerci să faci comparaţia între tine şi eroul care te sfidează cu nasturii lui strălucitori, îţi pierzi iluzia de tine, îţi pierzi iluzia de viaţă şi de zădărnicia ei !. . Numai sabia e veritabilă la el. Ascuţişul.... condeiului însă, străpunge mai sigur şi totdeauna unde trebue.... Condeiul „renește“ chiar de moarte... Fiorin. Hutai 100* IJUfiUL Sil CESîPI Ziarul carpiştilor locali s’a grăbit să desmintă cearta dintre d-nii Greceanu şi A. D. Heiban, pe care am relatat-o printr’un număr anterior al ziarului nostru. Şi organul carpist aduce şi o dovad’ decisivă : d-nii Graceanu şi Heiban au**i^L aseară de vorbâ la club — afirmă sentenfios „Evenimentul“. Este o dovadă care se poate utiliza cu succes in cearta dintre doi mahalagii, dar care devine de un ridicol irezistibil, clnd este adusă ca argument peremtoriu, Intr’o ceartă dintre doi oameni politiei. La urma urmelor, noi credem că d-nii Greceanu şi Heiban au statde vorbă la clubul carpist. Admitem la rigoare că s’au şi pupat... Dar oare cu aceasta se poate răsturna realitatea exactă a unui fapt care s’a petrecut şi care este in cunoştinţa tuturora ? Se vede Insă că in partidul carpist armonia este atit de grozavă, in cit cinci doi membri stau de vorbă—chiar dacă se ceartă ea la uşa cortului— este un adevărat eveniment... Dar pentru că „Evenimentul“ a pus chestiunea pe un teren de... suburbie şi pentru ca să-i facilităm situaţia, li propunem următoarea soluţie : dl. Greceanu să facâ o plimbare Împreună cu dl. Heiban pe strada Lăpuşneanu Intre orele 4 şi 6 p. m. Argumentul ar fi mai deciziv decit acel cu conversaţia de la club şi opinia publică ar fi edificată dacă d-nii Greceanu şi Heiban s’au certat ori s au pupat. Este un mijloc foarte ingenios şi foarte deseori uzitat în societatea ieşanâ. FOI VOLAKTE. Rudi Gongonel.— Un erou de operetă ireproşabil ; un manechin, care dacă nu-ţi provocă rîsul, curiositatea însă cu siguranţă. Un cap—-o minge ; nişte tiulei cărora cosmeticul le-a dat culoarea neagră, ţin loc de mustăţi, iar de sub chipiul lasat puţin pe ochi, se proectează două urechi ce par a da manechinului chip de om... Intre umerii vătuiţi, bine vătuiţi, poartă cu semeţie acest cap pe care înălţimea gulerului nu-i îngădue să-l întoarcă nici la dreapta, nici la stînga. Dar pantalonii ! Pantalonii al căi. DN SBORUL VREMII filoso/ia piesei „jVioral“ Extragem, după cum am promis, cîteva din profundele *pgetări pe cari le-am Întîlnit ln minunata .s?.Hrfl socială „Moral“ a xcelentului scriitor^BEjL^^fcirg Ludwig •iuma—apărută de -jj^Pubert Landen“ dili Muenchen—re/er.-TT^Tii-ne dreptul a mai vorbi Intr’un articol ajjtor despre această piesă socială. ' lată citeva din reflecţiile LTosofice ale lui Ludwig Thoma—plasate prin diferite dialoguri din care apar personagiile ce le-a schiţat autorul : — Politeţa cere să facem excepţii pentru anumite persoane — dar nu pentru cercuri Întregi. — Noi femeile preţuim economia—dar nu ne place de loc să vedem că bărbaţii cheltuiesc mai multă... morală de cit noi. — Toate principiile fundamentale au găuri prin cari putin scoate pe aceia cari îi sunt dragi. — La principii adevărate nu se poate renunța. — Nu există altă morală, decit vocea naturei. — Statutele unei „societăți pentru moralitate“ nu pot fi mai tari decît vocea naturei...“ — Femeile au un deosebit avantaj, prin aceia că anumite lucruri trebue să le remîie neștiute. — Tabloul cel mai murdar nu poate fi atit de respingător, cum sunt de respingătoare discuţiile ce se fac asupra... moralitatei !“ — „Nudurile sufleteşti sunt mai scirboase de cit cele corporale“. — Dacă soarele ar străluci mai tare pe pămînt, nu s’ar găsi atltea locuri adumbrite ! — E o mare durere cînd din motive personale, nu mai poţi avea o cugetare liberă ! — Să nu te cerţi nici odata c’o femeiepentru că nici odată nu vei obţine dreptatea. — Cea mai frumoasă întrebare pe care o cunosc, e : Cum aşi putea fi de tuios neamului meu ? — Poporul german este cel mai barbar popor care se mulţumeşte c’o femeie... — Intr’o afacere de... moralitate—scandalul abia atuncea începe, după ce autorităţile şi-au terminat ancheta. — Cu morala e întocmai ea şi cu religia. Trebue să ai Întotdeauna impresia că există o morală și fiecare trebue sâ creadă despre altul că are o morală oare care. — Bărbaţii trebuie să impuie—ca femeile să admire ! Christian. . D . D. A. Sturdza continuă a se bucura de cea mai deplină sănătate de la sosirea sa în ţară. Ilustrul bărbat de stat îşi continua ocupaţiunile sale laborioase la Academia Română. D-sa lucrează actualmente la importanta lucrare „Domnia Regelui Carol I a României“ din care două volume sunt deja gata. Soarele scapară după marele şirag de munţi, în care predomina Puy de Dôme şi umbra crestelor se întindea până in valea adincă a Royat-ului. Câţiva oameni se primblau prin parc, împrejurul chioşcului muzicei. Cu toate că sara se lasase rece, unii stăteau încă pe bănci grupuri-grupuri. Intr'o parte vorbiau cu aprindere, căci era la mijloc o afacere însemnată, cari neliniştea foarte mult pe doamnele de Sarcagnes, de Vaulacertes şi de Bridole. Peste câteva zile sosia vacanţa şi trebuiau să-şi aducă acasă copii de la Jesuiţi şi de la Dominicani. Doamnele acestea nu vroiau să facă o călătorie ca sâ-şi aducă odraslele şi nici nu cunoşteau pe nimeni căruia să le poată da o Însărcinare ăşa de gingaşă. Era pe la sfârşitul lui Iulie. Parisul era pustiu. Cautau zadarnic un nume, în care să aibă încredere. Se simţiau încurcate mai ales fiindcă, cu câteva zile nainte, se petrecuse o urâtă bnlimplaral intr’un vagon. Erau încredinţate că prostituatele capitalei îşi petreceau viaţa in trenurile dintre Auvergne şi gara Lyon. Zvonurile despre Gil Bias, după cum spunea d-na de Bridaie, aduceau vestea că au sosit în Vichy, în Mont Dore şi Bourboule toate cocotele cunoscute şi necunoscute. Ca sâ ajungă acolo, trebue să fi venit un vagon ; şi desigur se întorc de unde au venit tot un vagon ; şi trebuia să se ’ntoarcă într’una ca sâ poată reveni zilnic. Deci veşnic mergeau ticăloasele in sus şi ’n jos, pe linia această blestemată. Doamnele erau desnădăjduite că se primau in gări femei, asupra cărora s’ar avea vre-un prepus. Și Roger de Sarcagues era de cincisprezece ani, Goutrau de Vaulacelles de treisprezece și Roland de Bridpie de unsprezece. Ce-i de făcut? Nu se putea cu nici un chip să-şi primejduiască copii lăsăndu-i pe mâna unor asemenea creaturi. Câte n’ar putea auzi, câte n’ar putea Învăţa dacă ar petrece o zi Întreagă, sau o noapte, intr’un compartiment, care ar da găzduire cine ştie la câte ticăloase cu cine ştie câţi tovarăşi. Păreau că nu-i mai dau de capăt, cînd trecu Doamna Martinsec. Se opri să zică „buna ziua“ prietenelor ei, care își mărturisiră supărarea. — Lucru foarte ușor, le zise, vi-1 împrumut pe preotul meu. Pot să mă lipsesc de daosul patruzeci și opt de ore. Educația lui Rodolphe nu va fi stânjenită. El va lua copii şi vi-i va aduce. Se hotărî prin urmare ca preotul Lecuir, un preot tânăr, învăţat, preceptorul lui Rodolphe de Martinsec, să meargă la Paris săptămâna următoare ca sâ-i fie pe cei trei copii. * Preotul plecă Vineri. Duminică dimineaţă era in gara Lyon Impreună cu cei trei ştrengari gata să fie trenul de opt, noul rapid direct, Întocmit abea de câteva zile—, ascultându-se de reclamaţia generală. Se primbla pe peron, urmat de gâgâlicii săi, şi căuta un compartiment gol sau ocupat de oameni cum se cade şi capul lui era plin de staturile migăloase pe care i le dăduse doamnele de Sarcagnes, de Vaulacelles şi de Bridole. Deodată văzu înaintea unei uşi un domn bătrln şi o doamnă in virslă cu părul alb, vorbind cu o altă doamnă din vagon. Bătrănul era ofiţer al Legiunei de Onoare ; şi oamenii aceştia păreau foarte cum se cade. „Aici e de noi“ gândi preotul. Ii urcă pe tustrei elevii, apoi se sui şi el. Doamna cea bătrână zicea : — Ingrijeşte-te bine, copila mea.Tânăra răspunse : — O ! da, da, mamă, fii pe pace. — Să chemi doctorul cum îţi va fi rău. . . — Da, da, mama. — Ei, adio, draga mea. — Adio, mamă. Se îmbrăţişară cu dragoste, apoi un funcţionar închise uşile şi trenul porni. Erau singuri. Preotul, amântat, se simţia ferică de dibăcia lui şi începu să vorbească cu copiii, ce-i erau încredinţaţi. In ziua plecării lui, se stabilise să dee