Mişcarea, ianuarie 1911 (Anul 3, nr. 1-23)
1911-01-14 / nr. 9
ANUL III.No. 9 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) IROSNESTE In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 50®/# ZIAR NAŢIONAL VINERI 14 IANUARIE 1911 SUB DIRECȚIUNEA unui comitet AS*A11X3 XXLMXC Anunciuri Comerciale Linia In pagina Ii-a . 1 leu Linia in pagina Ill-a 60 bani Linia In pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 ----- Ciocoii şi ţaranii In manifestul electoral lansat de guvern se vorbeşte, cu o prefăcută durere de inima, şi despre soarta claselor sociale numeroase. Şi In chipul de a vorbi despre aceste clase sociale numeroase, proza manifestului guvernamental exală o psichologie specifică, care trădează pe dea-Intregul mentalitatea cu care judecă şi prizma prin care privesc boerii In frunte cu d-nul Carp situaţiunea acestor clase sociale. Manifestul guvernului ocoleşte întrebuinţarea cuvlntului adevarat, care caracterizează cea mai numeroasă şi mai Însemnată categorie socială. Acest manifest nu vorbeşte nimic nici despre ţarani, nici despre săteni, nici despre locuitorii satelor , ci despre muncitorii de pămint. Ţaranii sunt muncitori de pămînt, dar cuvîntul adevarat în care se Încheagă totalitatea acestei categorii sociale, este acel de ţărănime. Boerii, se vede Insă că nu au oroare de acest cuvint şi le convine mai bine să zică muncitor de pămint. In aceste trei cuvinte boerii Încheagă toată misiunea socială şi tot rolul cetăţenesc pe care îl poate avea ţărănimea: să muncească pamintul. Dar manifestul boeresc are aerul de a fi şi mărinimos cu aceşti muncitori de pămînt Pe ţaranii cu mai puţin de şase hectare de pămînt boerii voesc sa-i scutească de dările catră stat. Este o manifestare mai mult a chipului cum considera boerii această clasă ţărănească. Aceasta este psichologia tradiţională a ciocoiului român, cu toate combinaţiile şi Încrucişările lui de nemurire. Jupoaie un an întreg, stoarce ultima vlaga a robului care li frământă pâmlntul şi îi umple hambarele. Ogorul robului poate râmbnea şi ne arat la vreme şi neprăşit cum trebue, întâi aurul ciocoiului şi pe urmă mămăliga robului. Dar la sflrşit ciocoiul ştie să fie şi... generos. Ciocoiul poate arunca şi un bacşiş acelui ce stă cu căciula în mină înaintea conacului boeresc. Aceasta este impresia ce ne-o face manifestul guvernului cind vorbeşte despre muncitorii de pămînt. Starea ţăranului nu este o chestie nici de ordin economic, nici social, nici politic. Cu un bacşiş—problema e dezlegată. Un moment de mărinimie— şi fericirea şi belşugul se vor revărsă în cocioaba ţărănească. De altfel boerii sunt consequenţi. In toiul răscoalelor, ei cereau chemarea armatelor austriace pentru a da mai multe gloanţe celor cari cereau mai mult pămînt prin înfiinţarea Casei Rurale, boerii le dau o pomană de ciţiva lei pe an, prin scutirea de fondar. Ţaranul are nevoie de pămînt, nu pomană, şi partidul liberali l’a dat Împotriva voinţei boereşti, prin înfiinţarea Casei Rurale. Ţaranulare nevoie ca munca lui să fie răsplătită şi ocrotita Împotriva lăcomiei unor boeri hrăpăreţi—şi partidul liberal i-a dat legea invoelilor agricole. Ţaranul are nevoie să i se deie dreptatea la vreme şi întreagă — şi partidul liberal i-a dat judecătorul care vine în satul lui. Ţaranul are nevoe de doctori şi de buna îngrijire a sănătăţei lui — şi partidul liberal i-a dat legea sanitară. Ţaranul are nevoie de şcoală — şi partidul liberal a Înmulţit numărul şcoalelor la sate. Dar ţaranul mai are nevoie de un lucru : el trebue să devie cetâţean cu toate drepturile pe care trebue să le aibă un cetăţean. Şi dreptul de vot tot partidul liberal i-l va da, cu toată Împotrivirea boerească. Iată de unde poate istori fericirea şi buna stare a clasei ţărăneşti. Iată cum se rezolvă o problemă sociala şi cum se asigura propăşirea celei mai Însemnate şi mai numeroase categorii cetăţeneşti. Cu un bacşiş de ciţiva lei pe an, bacşiş pe care nici dl Carp nu ştie daca-l va putea arunca, se pot îmbrobodi ochii unor naivi, dar pentru lipsa şi durerea ce rod existenţa unui ţaran, acest bacşiş este o picătură într’un lac. Dacă boerii voiau să între în inima ţăranului şi să cucerească cit de puţin din simpatia lumei de la ţară, aveau de făcut alte lucruri şi mai serioase şi mai bune. Dar nu le fac şi nici nu le pot făgădui macar, pentru că ar însemna să-şi taie singuri craca de sub picioare. Partidul liberal rămîne singurul ocrotitor şi unicul prieten al clas ţărăneşti: icoana acestui fapt o avem în tot ce a făcut acest partid în răstimpul celor patru ani ai guvernărei sale, pentru a înfrunta atîtera capricii, a răspunde la atîtea pretenţii şi mai ales a şti să se identifice cu situaţiunile şi împrejurările. • Ce voiţi ? Oamenii sunt atît de numeroşi, caracterele atît de variate, îneît de multe ori îţi dai seamă că devii chiar ridicol, dar n’ai încotro, căci aşa iţi dictează interesele. Din aceste multiple motive, acţiunea partidelor politice în perioada campaniilor electorale, este de multe ori împinsă pănă la banal. Spectacolul care ni se desfăşură însă de astă dată înaintea ochilor, trece marginile oricărei închipuiri. O sumă de minori abia eşiţi de pe băncile şcoalei şi aceasta datorită poate mai mult stăruinţelor şi legăturilor familiare, o sumă de proscrişi şi anonimi pe cari nici sergentul din strada unde locuesc nu-i cunoaşte, îşi ridică pretenţiuni de a fi trimişi în parlament, să legifereze, să conducă destinele acestei ţări. Li s’au trimis bani de la Bucureşti cu cari îşi permit luxul de a oferi banchete cu slănină afumată, de a cununa şi boteza, de a face cadouri, crezînd că prin aceasta vor cîştiga încrederea cetăţenilor. Nu ştiu aceşti firfisoni şi boeranaşi scapulaţi că simpatiile nu se cumpără cu slănină afumată, insuficienţele intelectuale nu se acopăr cu o bancnotă de 20 lei, iar autoritatea morală nu se găseşte in fundul pivniţilor cîrciumarului Agapi din Tataraşi. Şi apoi sunt şi naivi aceşti caraghioşi ,pretendenţi. Pe de o parte cer demisiile funcţionarilor pentru a face uz de ele la nevoi şi pe de alta ii invită la masă pentru a-i convinge să le dea voturile. Dar ce-şi închipue oare băeţaşii dlui Greceanu că funcţionarii au renunţat la drepturile cetăţeneşti că sunt nişte brute cari merg după îndemnul biciului guvernamental ? Se înşală amar dacă cred astfel. Bunul simţ al funcţionarului se revoltă cînd este chemat cu poliţia la masa plătită din fondurile secrete şi dacă el nu poate refuza gentileţa guvernamentală, este că nu-l lasă nevoile şi împrejurările. Conştiinţa lui nu se cumpără însă cu un litru de vin şi cu o bucată de slănină, nici cu o strîngere de mînă a unui oarecare Tuduri. Nu, aceasta să o știe d. Greceanu și... bucătarii d-sale. DIN SAGA pifiania da la epitropie D-l Ghiţă Cristofor, noul efor al Spiridoniei, a dispus ca cu începere de azi toate hîrtiele ce sunt de rezolvit să i se ducă acasă. Motivul acestei hotărîri este că d. Cristofor din cauza fasonului său incompled nu ajunge pe masa din cabinetul eforilor, chiar dacă ar sta în picioare pe scaun. Un bătrân slujbaş al epitropiei văzând eri pe d. Cristofor, a exclamat: „Multe minuni am mai văzut la Sf. Spiridon, dar aşa dihanie de epitrop nu mi-a fost dat să văd... fc Funcţie complicată „D-l Mangliu a fost numit sub administrator şi cu titlu de director în administraţia Casei Bisericei“. Trebue să se mai adauge încă şi cu leafă de copist... Adică cum s’ar zice d. Mangiru e administrator, sub administrator, director etc. Complicată funcţiei Adică cum devine cazul ? Dacă a’şi voi să trimit o cartă poştală d-lui Badea Mangîru, cum ar trebui să mă adresez ? Se impune o explicaţie... Suraji D. Greceanu a angajat pentru mesele electorale ce se organizează prin diferitele suburbii ale oraşului, vreo 30 de sufragi. Se cuvine să ne întrebăm însă: Intrani-va sare d. Greceanu 30 de sufragii la viitoarele alegeri ?... __________ Flirt Slănina electorală- Luptele politice în timpul perioadelor electorale, au totdeauna ceva caracteristic. Se petrec de multe ori lucruri care trec chiar peste marginile banalităței, se apelează la toate mijloacele de convingere și trebue să fie cineva prea iscusit SPRE ANARHIE In fine guvernul d-lui Carp, in urma unor îndelungate ezitări, a săvîrşit prima şi cea mai flagrantă calcare de lege. In dispreţul textelor categorice de organisare a Ministerului Instrucţiunei, s’a început goana inpotriva funcţionarilor acelui departament, începînd cu cei... inamovibili. Aşa, pe ziua de eri, s’a operat prima sacrificare, în persoana d-lui Spiridon Popescu, directorul invăţămintului primar, care a fost înlocuit prin d. I. Paul. Şi răspunderea, greaua răspundere a acestui act arbitrar şi-a luat-o d. Arion, omul legilor, propovăduitorul dreptăţei, omul imaculat care pretinde că bunul simţ trebue să domine patimele politice. Pe ziua de astăzi, vor fi înlocuiţi cu acelaş barbarism de procedare şi ceilalţi funcţionari superiori inamovibili, precum şi inspectorii şcolari. Dar bine, nu se gindesc oare asanatorii de moravuri, cari printr’un capriciu al împrejurărilor au luat temporar conducerea destinelor ţârei, că sistemul acesta duce la anarhie ? Dacă nici legile votate de corpurile legiuitoare şi cari poartă pecetea sancţiunei corpului Statului nu mai pot pune pe funcţionari la adăpostul persecuţiunei şi al teroarei guvernamentale, ce ne mai rămîne de făcut ? Ce mai au de operat acei ce nu sunt inamovibili ? Administratorii de plasă cari şi-au obţinut stabilitatea prin concurs, sunt îndepărtaţi sub forma permutărei de la Dorohoi la Severin, cu poliţia inamovibilă se petrece acelaşi lucru. Ei bine, unde vrea să ajungă guvernul d-lui Carp ? Dacă legile se desfiinţează pentru un capriciu electoral, dacă barbuzucia şi teroarea sunt armele de conducere ale regimului bunului plac introdus de reacţionarul Petre Carp, mergem cu siguranţă la anarhie. Dar atmosfera e prea încărcată şi situaţia prea tulbure pentru ca lucrurile să meargă astfel. Opera de distrugere va fi înfrînată la timp. Formidabila avangardă a opoziţiei unite, va şti să stăvilească primejdia cu o oră mai curînd. juk-F Si &N ■M CU MINCIUNA BOEREASCA. Romínul are o vorbă veche şi cuminte: C’o minciună boerească treci In ţara ungurească. Romínul şi-a cunoscut Întotdeauna oamenii şi pe boer la cunoscut mai bine de cit pe ori cami altul, pentrucă de boer a fost mai exploatat, mai lovit şi umilit. înţelesul vorbei de mai sus e acelaşi şi pentru vremile de azi. Boerul făgădueşte sau umileşte. Umilinţa acolo unde slăbiciunea şi sărăcia nu-i pot rezista. Făgăduinţa acolo unde crede că minciuna li poate avea trecere. Priviţi la spectacolul acestei campanii electorale ce nu-ţi făgădueşte un boer ? Nu este om care să nu aibă în buzunarul lui o colecţie de asemenea făgădueli. Dar care este valoarea morală şi reală a acestor făgădueli? Sunt simple minciuni de sezon, cu care boerii speră că poate trece hopul electoral. La nevoe boerul merge şi la mahala, se face şi cumătru—dar oare eumătrul de astăzi li va mai cunoaşte pe eumătrul de mine ? Nimeni nu mai este astăzi atlt de naiv ca să se Încreadă Intr’o minciună boerească. Şi cu deosebire funcţionarii trebue să fie oameni cuminţi. Să nu se intimideze nici de fanfaronadele boereşti şi nici să se lase ademeniţi de minciunile boereşti. Să-şi păstreze conştiinţa lor curată şi să-şi facă datoria cetăţenească, aşa cum le va dicta această conştiinţă. Să nu uite că avem la crimă un guvern de carnaval ! O aniversare Poimîne 15 Ianuarie se împlinesc şasă~zeci şi unu de ani de cînd a văzut lumina zilei acela care cu douăzeci de ani în urmă a revărsat atlta lumină asupra cugetărei romîneşti—poetul Mihail Eminescu. Este o dată memorabilă pe care trebuie s’o păstrăm cu sfinţenie şi de aceia o reamintim cititorilor noştri şi tuturor acelora cari slăvesc numele celui mai puternic filosof al poesiei noastre. Mihail Eminescu este adevăratul poet clasic care poate sta alăturea de cei mai mari cugetători ai veacurilor. Poesia sa se înalţă deasupra tuturor sentimentelor, pentru a plana Intr’o atmosferă cu drept cuvlnt olimpică. Nimeni n’a cîntat dragostea cu atita căldură şi însufleţire şi nici unul din poeţii noştrii nu s’a putut ridica la înălţimea concepţiunilor sale—deşi şcoala eminesciană numără poeţi de mare talent. Ziua de 15 Ianuarie trebuie să ne fie o aniversare scumpă fiindcă ea ne face să ne amintim, în sbuciumul vieţei de toate zilele, de acela care represintă şi astăzi cea mai sublimă cugetare romleascâ. DIN SBORUL VR Complicele lui Jleiae Sub titlul acesta d-rul Steuerman-Rodion publică o nouă broșură cu privire la chestia „Heine-Grenier* pe care a mai atacat’o printr’o lucrare anterioară, căutînd să restabilească un adevăr istoric asupra liricului cîntăreț german. Autorul acestor cercetări istorice, un pasionat amator al poetului In discuţie şi unul din bunii sei interpreţi, a fost călăuzit In analiza sa de o sene de acte şi documente istorice şi literare, intre care figurează ş’o pagină a veneratului nostru concetăţean d. D. C. Moruzzi, autorul romanului „Instreinaţii“, care a avut prilejul să cunoască personal pe Grenier, la vîrsta de paisprezece ani. Autorul broşurei „Complicele lui Heine“ ş’a lucrărei precedente, bazat pe documente tinde să dovediască că Grenier n’a fost un complice al poetului german ci „mai curînd un adversar... postum“. După citatele ce le face Grenier în „Souvenirs littéraires“ cu privire la duiosul poet al „romanţelor“ se pare că acesta e cu totul departe de a afirma adevărul; de aceia, d-rul Steuerman-Rodion, pentru a arăta această parte, citează un pasagiu din „Şcoala romantică“ In care Heine afirmă despre Goethe tocmai contrarul celor pe cari îi le atribuie Grenier, care In discuţiile ce le avusese cu Heine a înţeles că acesta nu putea primi elogii pentru autorul lui „Werther“. Concluzia lucrărei „Complicele lui Heine“ sună astfel: „Am ajuns la încheierea că singurul rol ce a putut avea Grenier a fost acel de traducător, aceea ce însamnă—dată fiind personalitatea lui Heine—o demnitate şi, lutru citva o glorie. Dovadă că-şi disputau rolul acesta, talente ca Gérard de Nerval Loewe- Weimars, Taillander şi alţii“. Dar broşura d-rului Steuermann mai conţine citate importante din studiul d-lui V. I Ghica şi interveniri polemice pentru restabilirea adevărului—încit cetitorul trebue s’o cetească în întregime, spre a cunoaşte în de aproape întreg materialul istoric pe care s’a bazat autorul. Christian 1907-1911 Activitatea parlamentară a domnului Gr.G. MÂRZESCU A FOST Candidatul Partidului naţional-liberal la colegiul II de Cameră La legea pentru „uşurarea agricultorilor de daunele suferite în timpul răscoalelor ţărăneşti din Martie 1907, dl. G. G. Mârzescu, în şedinţa camerei din 17 ianuarie 1907, propune un amendament, îmbrăţişat de toate elementele democrate ale Camerei, prin care cere ca creditul de 15 milioane să fie întrebuinţat în chipul următor: a) pentru imobilele distruse, să se ţie seama de averea fiiecăruia, neacordindu-se asemenea ajutor persoanelor recunoscute că posedă mijloace suficiente de existența, capital sau credit suficient pentru continuarea intreprinderei lor agricole și b) pentru averea mobiliară, (uneltele agricole, cereale etc.), să se excludă participarea la ajutor a tuturor proprietarilor a căror venit anual depăşeşte suma de 2000 lei. La 25 ianuarie 1908, depune din iniţiativă parlamentara şi apoi ca membrii în comitetul delegaţilor secţiunilor camerei, susţine proectul prin care se recunoaşte Societăţei de binefacere „Fraterna Română“ din Iaşi, calitatea de persoană morală. La 20 Ianuarie 1908, depune împreună cu ceilalţi deputaţi ai Iaşului proectul din iniţiativă parlamentară şi ca membru in comitetul delegaţilor secţiunilor cameroi cnctinonmeniul Ificip mrin rarfi