Mişcarea, ianuarie 1911 (Anul 3, nr. 1-23)
1911-01-15 / nr. 10
ANUL III.—No. 10 BANI !Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOX11IEXTR In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an . . . 20 „ Pe trei luni . . . . 10 „ Preoţii şi învăţătorii rurali 60°/o ZAR NATIONAL - LIBERAL SAMBATA 15 IANUARIE 1911 SUB DIRECTIUNEA UflUl comitet APARE ZILEH! financiuri Comerciale Linia In pagina ll-a . 1 leu Linia în pagina lll-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40batri ===== TELEFON 121 ----- Cinism şi Imoralitate Curentul de antipatie generala împotriva guvernului sporeşte. Antipatiei prin însăşi firea şi temperamentul lor politic, carpiştii măresc această antipatie prin actele de cinism şi de imoralitate pe care le-au savîrşit şi le săvîrşesc în puţinele zile de cînd a fost chemaţi la guvern. Este un regim al cinismului şi al imoralitate!. Partid divizat şi lipsit de orice omogenitate, fara nici un fel de legaturi cu massele cetăţeneşti, avînd de luptat cu cea mai viguroasă opoziţie, care stăpîneşte astăzi întreaga opinie publică a ţarei - partidul d-lui Carp îşi simte soarta legata de rezultatul alegerilor generale. Sunt slabi şi antipatici. Şi asta îi face sa-şi peardă capul. In zăpăceala lor, carpiştii sunt şi cinici şi imorali. Ce act de ignominie grosolană nu se comite şi ce ilegalitate revoltătoare este prea uşoară pentru guvernanţii carpişti ? Teroarea şi conrupţiunea sunt armele cu care carpiştii au naivitatea să creadă ca se mai pot face alegeri în ţara romînească. Ameninţa şi şantajează. Stringe de gît pe omul care are nevoie, dau tentative de conrupţiune acelora cari nu au nevoie. Funcţionărimea e sub imperiul unei adevărate panice. I se ia demisia, este urît în taverne obscure, este terorizat la prefectură, i se iau cupoanele cărţei de alegator —şi bietul slujbaş trăeşte sub groaza acestei terorizări criminale, neştiind ce va fi mîne cu dînsul. Unde nu merge cu teroarea intervine cu corupţia. Matadorii guvernamentali au adus bani de la Bucureşti. Şi cu aceşti bani cumpără cupoanele cărţilor de alegător, fac beţii la mahala, dau asalt la conştiinţa alegatorului, fîlfîindu-i înaintea ochilor o bancnotă de douăzeci de lei. Acesta este sistemul. Cu asemenea mijloace care nu se întrebuinţau nici acum 30 de ani, voesc carpiştii să strige ca Iaşul, oraşul culturei politice şi al demnităţei cetăţeneşti, s’a pronunţat în favoarea lor. Se înşeală şi deziluzia le va fi amara. Puterea guvernamentala se zice că e mare lucru în ţara romînească. Dl Carp a spus o vecinie : daţi mi guvernul şi în douăzeci şi patru de ore îmi fac partid şi am unanimităţi. Dar dl Carp s’a sculat prea tîrziu pentru a-şi mai putea pune în practica această axioma. Ceea ce se putea întîmpla acum un sfert de veac, nu se mai poate întîmpla astăzi. Massele cetăţeneşti s’au format şi s’au luminat, pentru că au capatat libertatea de a şi manifesta liber conştiinţa lor sub regimul regimul fericit al votului secret, împotriva unui sistem ca acela întrebuinţat de guvernul de astăzi ar trebui să se producă o reacţiune făţişă şi generală, încă n’am ajuns acolo. De reacţiunea scrutinului însă trebue să fim siguri. Scrutinul cetăţenesc va fi cea mai cumplita răzbunare a ignominiilor şi a imoralităţilor săvirşite de guvernul d-lui Carp. Alegatorul are la îndămînă o armă teribilă: secretul votului. Şi de această armă se va servi orice alegator, pentru a da lecţia cuvenită cinismului boeresc şi imoralităţei ridicate la rangul de armă de luptă. DINSAGA Jitabiulare D. Căpitan Corjescu a fost numit comandant al jandarmilor rurali din judeţul Iaşi. In consecinţă pe ziua de 1 Februarie distinsul militar va fi avansat la gradul de... locotenent. Intrebare — Mă rog ce e aia proprietate de mină moartă ?—întreabă cetăţeanul Palici pe vecinul său Turmeniescu, care tocmai cetia manifestul guvernului. — Proprietatea de mină moartă, răspunde Turmeniescu, este jumătatea de bancnotă ce ţi-o dă d. Greceanu, cu promisiunea că dacă reuşeşte guvernul în alegeri, îţi va da şi cealaltă jumătate... FH»t Boerii la mahala Niciodată circiumele mărginaşe n’au avut cinstea de a fi vizitate de mai mulţi boeri ca acum. De cu sară şi pînă în zorii zilei în aceste circiume mişună ciocoiaşii de la Jokey, luindu-se de gît cu mitocanii, pupîndu-se şi jurîndu-şi prietenie eternă. Dămuşi d. Scortescu cuprins de un delir... electoral a strins în braţe pe un biet muncitor şi l-a suridat cu foi pe amlndoi obrajii. Muncitorul abia mai stăpîninduşi firea de atîta fericire, după ce-şi şterge cu mîneca cojocului obrazul pe care rămăsese cîteva picături de rachiu de drojdii, uitîndu-se ţintă în ochii d-lui Scorţescu exclamă : „Sărută coane Ghiţă acest obraz că de multe ori mai mai pălmuit!.." D. Scorţescu nedumerit se uită mai bibie la cetăţean şi recunoaşte în el pe... un fost servitor al său de pe vremea cînd îşi putea permite acest lux. Restul se înţelege de la sine. Vatanta aceasta însă nu a învăţat minte. D. Scorţescu luîndu-şi rolul de conduucâtori de irozi, colindă mahalalele urmat de cei trei tovarăşi, H. Suţu care o face pe „jidanul“, Leatris pe capra şi Tuduri pe mireasa, intonînd cîntece ocasionale, executînd diferite jocuri, în fine procurînd pacinicilor cetăţeni ai acestor cartiere o frumoasă distracţie de carnaval. Cine a urmărit un moment această interesantă asociaţie îşi poate da samă de seriositatea oamenilor cari au pretenţiunea de a deveni aleşii, de a fi trimişi în sfatul ţarei. Nişte adevaraţi clovni care se joacă d’a politica, care îşi închipue că laşul această cetate mândră a intelectualismului a ajuns în aşa hal de decreptitudine încât să-şi trimită representanţi în parlamentul ţarei pe sinucisul Scorţescu, anemicul Leatris, tontul Tuduri, sau fanfaronul Henri Suțu. PENTRU GRECENIŞTI Nevropata gazetă a d-lui Mitică Greceanu este delicioasă, de cînd a început chipurile să desfăşure campania electorală. In afară de platitudinele cu cari redactorii de rasă grecenistă— inclusiv junele imberb Leatris—işi pun în evidenţă pe distinşii, valoroşii, reputaţii, popularii dar necunoscuţi candidaţi cari îşi permit a solicita voturile ieşenilor, în afară de articolele teoretice, practice, politice, sociale, finanţiare şi chiar culturale cu cari se umplu coloanele „Evenimentului11, este interesant să se ştie calităţile excelente cu care organul partidului conservator, — a partidului „asanator“ şi al partidului care a anunţat... „reparaţia socială“ — plastroneasă în faţa opiniei publice pe care o desfide... ,,Evenimentul“ în fel de fel de informaţii şi tartine înăcrite sau nesărate, ne desfide că nu avem fond electoral cu cari să putem rezista în alegeri ; după isteţii redactori şi candidaţi-redactori ai „Evenimentului“ noi vom fi bătuţi în alegeri pentru motivul că nu avem fonduri cu cari să organizăm chiulhanuri şi mai mult, nu avem fonduri cu cari să conrupem conştiinţa alegătorilor. Fireşte ciocoii scăpătaţi ai „Evenimentului", ne fac o asemenea... acuzare, ştiind că toată forţa lor in lupta electorală se bazează pe fondurile secrete aduse de dl. Dim. Greceanu, care a încercat să conrupă o societate întreagă de oameni cinstiţi şi muncitori. D. Greceanu a fost respins cu indignare de către aceşti cetăţeni cari îşi iubesc cinstea şi demnitatea, iar banii au încăput pe mîna tuturor ciocoilor scăpătaţi cari nu aveau până mai ieri de o ţigară şi cari salvaţi pentru moment de mizeria în care se aflau,... încearcă să „asaneze“ pe cetăţeni. Noi mărturisim încă odată că nu avem fonduri secrete şi ca atare nu dăm lupta decât bazaţi pe activitatea noastră morală,—acea activitate pe cari au trîmbiţat-o conservătorii ca fiind a lor şi care, la dînşii, nu insamnă decât conrupere şi venalitate. Acesta e un ultimatum pentru demoralizaţii moralişti ai „Evenimentului“. AGREAŢII... Oamenii mari au pasiuni mari. D-l Dimitrie Greceanu—deşi om mare-are pasiuni foarte modeste. De cind are situaţiunea la Iaşi două pasiuni a manifestat d. Greceanu: una pentru d. Georges Tuduri şi alta pentru d. Konya Junior. Una mai intensă poate de elt alta, dar în orice caz, ambele destul de puternice pentru a da Iaşului ceea ce se chiamă dour oameni noul. D. Tuduri este primul agreat al d-lui Greceanu. D. Tuduri este candidat la deputăţie, este viitor prin ajutor de primar, secretar perpetu al clubului carpist, etc. etc... Ieșenii se îndoiesc de existenţa acestui domn Tuduri; cu toate acestea el există In carne şi oase, este agreatul d-lui Greceanu şi asta este suficient... Cortina cade şi orice discuţie se Închide... Acelaşi lucru cu celalalt agreat al d lui Greceanu: d. Konya-junior. D-l Konya-junior—zice-se—tot în virtutea drepturilor de agreat al d-lui Greceanu, e membru în comisiunea Interimară, ofiţer al stărei civile—ce gingaşă distribuţie de atribuţii—şi viitor al doilea ajutor de primar. Devotaţi vechi al d-lui Greceanu au fost daţi la o parte, pentru a se face loc celui da al doilea fericit agreat. S’au suparat mult aceşti devotaţi, dar d. Greceanu posedă stăpinirea de sine, pentru a pune agreaţii şi agrementele sale deasupra Intereselor de partid. Fericit barbat e d. Greceanu! Fericiţi agreaţi! O numire nemerită- Dl. Căpitan Corjescu a fost numit comandant al jandarmilor rurali din judeţul Iaşi. Ştirea aceasta n’a fost o surpriză pentru nimeni, pentru că de la venirea actualului guvern d. căpitan Corjescu pozează la... Azuga în comandant al jandarmeriei rurale şi în simplicitatea care-l caracterizează nu se sfia să strige în gura mare că va pune în lanţuri pe orice tirgovăţ îl va prinde pe la sate. Teribil barbat e domnul căpitan Corjescu şi alături de d. Cotadie Nagruzzi va face o minunată pereche. Dar dacă vechiul căpitan este consecvent cu cele ce a declarat, îl rugăm să-şi ţină cuvîntul şi-l avertizăm că pentru ziua de 16 Ianuarie orele 2 p. m. mai mulţi tîrgoveţi în frunte cu d. I V. Praja se vor duce în comuna Bosia, unde vor ţine o întrunire politică. Sâ-i pună în lanţuri energicul căpitan şi să-i trimită polnon la prefectură. Dar d. căpitan Corjescu care 'şi face o strălucită carieră de căpitan perpetu, a cerut acest post din care a fost îndepărtat odinioară pentru motive foarte puţin măgulitoare, cu gîndul de a se pune în serviciul d-lui Greceanu, de a o face pe satrapul şi a asigura reuşita d-lui I. V. Praja la viitoarele alegeri. Noi ştim că d. căpitan Corjescu nu are nici una din însuşirile necesare pentru a corespunde importantei misiuni ce i-a fost încredinţată. D-sa va cădea în greşala în prima zi cînd va îmbrăca uniforma de jandarm. De aceia îl avertizăm că la cea întăi abatere de la îndatoririle ce-i incumbă funcţiunea de comandant al jandarmilor, i l vom pune la reson. Jandarmeria rurală este în serviciul ţarei nu al d-lui Greceanu şi să nu-și inchipuiască un moment de căpitan Corjescu că ea va putea fi utilizată în campania electorală. DIN SBORUL VREMII Cronicarii. Credem de actualitate a vorbi ceva despre cronicarii teatrali sau literari, asupra cărora o mare revistă teatrală a deschis o anchetă. Ancheta s'a deschis cu întrebarea dacă aceştia, recenzorii, au sau nu vre-o importanţa în desvoltarea noastră culturală. Reproducem cîteva din răspunsurile pe cari le publică de curînd revista în chestiune, citînd pe cele mai însemnate din ete : —„Mie mi se pare că recenzenţii au un deosebit talent pentru... pocher! Deasemenea mi se pare că aşi putea cita cele mai reuşite din spiritele mele. Iară ca dînşii să clipească macar din ochi şi fără ca să-mi respecte macar bătrîneţele. Alt’ ceva n’aşi putea spune despre recenzenţi, cari nici că au vre-o altă menire...“ Paid Lindau, dramaturg, director de teatru. Poetul şi dramaturgul Oskar Blumenthal ale căruia comedii au fost atit de bine localizate de cătră d. Gusti, regisorul teatrului din București, răspunde astfel : Ich hasse sie wenn sie dich loben. Ich liebe sie wenn sie unter dem Strich richten Und ihr n Witz nicht gegen mich richten. Ich liebe sie wenn sie g bnhrend loben Was ich beimFrählingsnmandern gedichtet; Ich hasse sie, wenn sie Kadelburgs Stück loben, Das er mit einem anderen gedichtet Oskar Blumenthal îşi îndreaptă fina-i ironie nu numai asupra cronicarilor teatrali, p recenzenţii despre care vorbeşte dar şi în contra amicului şi colegului său de muncă Gustav Kadelburg, cu care a scris o serie de admirabile comedii şi farse, traduse şi localizate de d. Gusti, şi de această ironie, fireşte, nu e străin nici el, Blumenthal. Frank Wedekind, despre care am mai vorbit in această rubrică, răspunde astfel : „Voiesc să fiu indulgent. Adunaţi vă rog cultura unui ministru de culte prusiac cu idioţia unui censor, înmulţiţi această sumă cu lipsa de spirit al unui director de teatru din Berlin şi măriţi totalul cu Incăpaţinarea şi mărginirea unui privilegiat profesor de literatură: atuncea v¥ţi avea portretul viu al recensentului, aşa cum mi-l schiţez atuncea cind suut bine dispus...“ Albert Basserman, celebrul artist berlinez care a făcut o şcoală aparte la teatrul german, prin jocul său caracteristic, afirmă că ceteşte regulat toate recenziile şi cronicele dramatice ,în care am găsit foarte multe chestiuni frumoase dar şi mai multe inepţii....“ Tot în această chestiune au ani dat răspunsuri interesante Hugo von Hoffmanshal, autorul „Elektrei“ N. Wahlen, H. Nissen, A. Halm şi alţiartişti şi literaţi moderni cari ’şi Împart opiniile pro şi contra. In orice caz rezumatul acestei anchete ne afirmă un adevar, un mare adevăr, despre misiunea recenzentului, și anume acela că el este un rău... necesar. Christian DIRECŢIILE PURE Niciodată nu m’am gindit, că un dascăl cu pretenţie, cetind articolul meu din ziarul «Mişcarea» *cu privire la direcţiunile şcolare, să fie in stare a-l denatura în aşa mod şi să-l critice cum îi vine la socoteala. înainte, însă, de a răspunde la răspunsurile colegului meu, ţin să aduc la lumina tuturor, că acel articol a fost scris de mine, bazat pe un principiu, avind pe deplin cunoştinţa chestiunei şi perfectă bună credinţă, nu după cum spune colegul, căci sunt neînteresat în cauză, neavind nici o nemulţumire pentru mine ca dascal, nici nu aia avut şi nici nu în rude in corpul didactic, care să fi suferit ceva. In aceste articole, văd, că mi se atribue epitetul de materialist și că toată truda mea de a combate în cele 2 coloane, articolele din „Opinia“, nu este rezemata decit pe acest principiu. Rog pe colegul meu, să mai citească încă odată, să fie mai cu luare aminte şi să vadă, că e greşit în înalta d-sale apreciere. Nu sunt materialist, căci în 19 ani de zile, de cînd sunt dascal, nu am fost nici o zi director titular, după cum d-ta eşti de la începutul carierei, şi să benificiez de avantagiile ei. Poate dacă aşi fi fost atît de interesat şi materialist după cum mă taxezi, aşi ‘fi avut şi eu onoarea macar vre-odată să am vre-un loc la vr’o şcoală din tot oraşul acesta. Mi s’a propus, acum cîţiva ani in urmă, direcţia unui coleg al meu, şi am retuşat nevoind a lovi în el. Nu urmează, deci, dacă am susţinut această chestiune, că sunt materialist. Cind ai înşirat punctele doveditoare de muncă în plus, pentru directorul fără catedră, ceea ce nu e exact, că sunt in plus, căci unele se execută şi azi altele chiar dacă nu se execută, ar trebui să se execute, spui, că le-ai înşirat nu atît la sprijinul ideei directorilor fără catedră, cît numai de a răsplăti munca depusă de directori şi directoarele de la periferie, atunci cind este vre-o ocazie de permutare, ca avansare la o şcoală din centru. Cită falsificare ! Citeşte «Opinia» din 9 Decembrie 1910 şi vei vedea astfel: dă cîteva din ocupaţiunile cele mai de seamă, care cer întreaga zi libera directorului fără catedră, înşirînd mai la vale punctele. Răspunsurile, care te dai, nu se potrivesc de fel cu cele scrise la început. In aceste răspunsuri arăţi, că permutarea de la o direcţie de la periferie la centru, sa fie considerată ca o avansare. Dar bine, acel director de la periferie a fost avansat odată, cînd l-a numit director şi stă o viaţă întreagă, dacă are norocul , cum rămîne atunci cu avansarea unui institutor fie de la periferie, sau de la centru, cînd unul din doi trebue să fie sacrificat. E lege umanitară această, ca d ta în viaţa d tale să fii avansat de 2 ori şi colegii d-tale tot aşa de buni ca şi d-ta, să nu fie avansat niciodată ? Nu am spus, că un director de la periferie nu are dreptul să vină la centru, căci cîţi au venit de cînd sunt dascal și nimeni nu m’a auzit cîrtindin contra lor. Dar nici nu pot legifera numai de cit, că drectorul de la periferie să vină numai de cît la centru, în mod obl gator și să fiu indignat, cum ai fost d-ta, nu știu din ce împrejurări, că un director de la periferie nu poate trece la centru, fiind stâruinţi politice. Repet încă odată, că foloasele unui director, fie ori unde ar fi, avind chirie şi lemne sunt destul de avantajoase. Nu voi face socoteala pitarului de la trăsură sau tramvai, care sunt aproape în toate părţile, căci ar fi prea degradator pentru noi, intrind în detalii de felul acesta. Mare deosebire este intre atribuţiile unui director de şcoală şi a unui revizor sau inspector. A fi revizor sau inspector, în adevăratul înţeles al cuvîntului se cere multe, avind a conduce ju