Mişcarea, octombrie 1911 (Anul 3, nr. 215-237)
1911-10-26 / nr. 234
Redactia şi administratia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABONAMENTE In ţară pe un an . . 20 lei Pe Jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii rurali 50% MERSURI 26 OCTOMBRIE 1911 SUB DIRECȚIUNEA UflUi comitet ciuri Comerciale în pagina II-a 1. len în pagina III-a 60 bani în pagina IV-a 40 bani TELEFON 121----- Canalia guvernamentală — T-re-i—— Situaţîunea actualului guvern a fost critică din prima zi a venirei la cârma ţârei. Cu o tenacitate diabolică însă, guvernul a voit ca prin orice mijloace, să se menţină, să nu cadă, să guverneze... Primul pas greu erau alegerile; dar guvernul a avut un noroc ; îl avea pe d-l Al. Marghiloman, care singur se putea preta la orice ingeminie şi care singur avea cinismul de a-şi asuma răspunderea celei mai selbatece şi mai lipsite de scrupule lupte electorale. Guvernul a reuşit, dar succesul era al canaliei electorale, nu al cinstei politice. Odată reuşit, guvernul trebuia să păşească la realizarea operei lui pozitive. Dar cum putea guverna şi ce putea realiza ? Guvernul a debutat printr’un şantagiu electoral, pentru a sfârşi cu o înşelătorie politică. Guvernul a făgăduit oxtenirea traiului şi într’un an de existenţă n’a putut realiza de cât scumpirea traiului. De legislaţia agrară a partidului liberal, guvernul n’are curajul să se atingă, iar proiectul faimoasei reforme administrativă a suferit atâitea schilodiri în cât nici d. Carp nu-l mai recunoaşte. Dar guvernul trebuia să facă ceva pentru ca să se ştie că există. Şi atunci a deschis procesul cinstei politice. O activitate prodigioasă şi utilă, o activitate care a redat ţarei liniştea înlăuntru, prestigiul In afară şi i-a asigurat posibilitatea unei propăşiri normale, o asemenea activitate nu putea fi uşor umbrita de o operă similară mai strălucita şi mai fecunda în efecte salutare. De aceea guvernul d-lui Carp, în neputinţa de a realiza o operă pozitivă, a Întreprins o acţiune negativă. A deschis procesul cinstei politice, pentru ca prin murdăria calomniilor şi a infamiilor personale, să poată păta opera generală a partidului liberal. Atunci a intrat în acţiune canalia poitică. S'a inventat o campanie pe tema societăţei tramvaelor comunale. Ilegalismul a mers pănă la banditism —incorectitudinea a fost împinsă până la falsificare, lipsa de realitate a mers până la infamie. S’au falsificat acte publice emanate de la primăria Capitalei; aceste falsuri au fost recunoscute ca atare de d. I. Lahovari, ad-interim la departamentul internelor și cu toate aceste falsurile nu s’au rectificat, campania presei guvernamentale continuă pe tema acelorași falsuri, iar guvernul continuă a se solidariza cu această campanie infamă a presei sale. Este opera canaliei politice. Dar sistemul s’a generalizat. Exemplul celor de sus, este urmat cu mai mult brio de cei de jos. Pretutindeni strălucește calomnia, pretutindeni canibalii neputincioşi îşi rezervă din belşug furia selbatecă a răzbunărei veninoase, pretutindeni infamia vulgară a luat locul seninătăţei de suflet şi al realităţei politice. Dar rolul odios al canaliei conservatoare apare într’o lumină şi mai vie, atunci când vedem cine vorbeşte în numele cinstei politice pentru a pângări corectitudinea dovedită şi de întreaga opinie publică recunoscută a fruntaşilor noştri, calomniaţi de canalia conservatoare. Regimul excrocheriilor electorale, regimul sub care autorităţile publice au fost transformate în tărăbi pentru afacerile veroase ale unor partizani scapataţi, regimul prefecţilor cari frustează banul public, regimul falsificatorilor de acte publice, regimul trusturilor exploatatoare,—acest regim vorbeşte în numele cinstei politice ! Canalia e laşă, canalia calomniază, canalia murdăreşte, dar canalia trebue să fie şi cinică. Astfel opera ei ar suferi o micşorare. Opera guvernului Carp, este opera canaliei politice. Este o infamă tentativă de o clipă, este o trecătoare înveninare a luptelor de partid şi o odioasă întinare a prestigiului vieţei noastre politice. Dar este ultima convulsiune a unui organism care moare. Canalia va dispărea curând, pentru că existenţa unui organism politic, alimentata numai de calomnie şi de canibalism, nu poate rezista. Viaţa publică va intra fără întârziere în făgașul ei normal. ---------------------------------- DIN ŞAGA Bolnavii jubilări La inspecţia regală bolnavii fură transportaţi în medica IlI-a după înţelegerea comună dintre d-nii d-nn Riegler şi Bacaloglu. „Evenimentul“ O boală nouă în medicină, Ce ne uimeşte foarte mult, De Riegler pusă lu 'n lumină Cu Bacaloglu, — în consult: Cei cîţiva bolnavi din spital N’avem nici tifos nici bronşită, Dar ei căzură ’n tristul hal Căci sufereau de... jubilită! Dr. Zed. Anarhia de la Primărie Biurourile Primăriei au fost transformate într'un adevărat balamuc, de cînd interesele „celei de a doua Capitale“ au fost date pe mina d-lor Greceanu, Cosmovici și Stamatiu. De d-l Greceanu nu mai vorbim, căci d-sa este din cale afară de ocupat cu voiajurile, fie oficiale, fie de plăcere. D-l Greceanu trăește într’un căde farmiente» conţinu și până astăzi încă nici n’a avut vreme să deslege cel pufin importanta problemă a intrebuințărei sumei de 300.000 lei destinați laşului pentru lucrările de asanare. Fata de pericolul holerei care devine tot mai pronunţat, aceste lucrări trebuiau efectuate acum în toamnă, motiv pentru care au şi fost oferiţi încă de la începutul lunei Septembrie, iar nu la primăvară cind holera va isbucni de sigur în toată înfricoşătoarea ei furie. Dar ce-i pasă d-lui Greceanu de sanatatea Iaşului, de holeră şi de celelalte nimicuri. D-sa organizează excursii de plăcere, ale căror program are grija să-l anunţe prin «Evenimentul» pentru ca cetăţenii să ştie că primarul nu stă degeaba. Şi în timp ce d-sa despică ţara în lung şi în lat în goana automobilului, la Primărie se petrec lucruri extraordinare. Pretutindeni, în toate serviciile, domneşte o adevărată anarhie, căci actualii edili nu numai că nu au priceperea de a resolvi lucrările curente, dar ceia ce e mai grav se dedau la un spectacol ruşinos şi nemaipomenit. D-nii Cosmovici şi Stamatiu se sfădesc ca la uşa cortului, se apostrofează chiar în faţa funcţionarilor cari ies pufnind de rîs din cabinetul primarului, cu lucrările neresolvate. Dar în ultimul timp scandalul acesta a luat proporţiuni alarmante şi cearta de la vorbe a ajuns la fapte, ba chiar la acte oficiale. Aşa pe ziua de eri d. dr. Cosmovici a trimis din nou tuturor şefilor de serviciu un ordin prin care le face cunoscut că resoluţiile d-lui Stamatiu n’au puterea de execuţie şi ca atare de vor trebui revăzute şi schimbate de d-sa. E pentru întăia dată cînd în Primăria de laşi se aude de asemenea acte scandaloase. Cu alte cuvinte n’a mai ramas decît ca cele două ajutoare ale d-lui Greceanu să se înşface de piept şi să ceară intervenţia politiei! Dar această situaţie intolerabilă nu mai poate dăinui, căci interesele cele mai vitale ale oraşului sunt stînjenite şi întreaga populaţiune resimte consecinţele anarhiei ce domneşte la Primărie. Dacă d-l Iancu Stamatiu, care ca ajutor de primar al „eftemiei traiului“ patronează trustul negustorilor de lemne, este şi incapabil, după cum îl consideră şi d-l Cosmovici şi toată lumea care-l cunoaşte, să plece de la Primărie. Dacă rezoluţiile d-lui Stamatiu sunt puse cu rea credinţă sau cu nepricepere, cel de al doilea ajutor de primar să fie trimis la tejgheaua lemnăriei din str. Gărei. Dar anarhia de pănă acum nu mai poate fi tolerată. Datoria ministrului de interne este de a trimite un inspector administrativ care să ancheteze şi să pună capăt vncumei ce domneşte în administraţia comunală a Iaşului. D-l Marghiloman în special, care este atît de absorbit de făurirea atîtor infamii politice, ar fi bine să-şi dea samă că datoria d-sale ca ministru de interne mai este şi aceia de a veghia asupra bunului mers al administraţiilor publice. — ------—-1 «*.— ----1— BLOK-NOTES „Mici* ? ! Ziarul d-lui Greceanu este foarte nemulţumit că nu ne lăsăm convinşi de „rapoartele“ d-rilor M. Gane şi Bacaloglu şi, între altele, ne adresează următoarea apostrofă : „Mai au curajul (adică noi! N. R.) să „mai spuie un cuvânt, nu chestiunea invenţiunilor fabricate de „amicii noştri“, co- lectivişti". Adică de când „colectivişti“ amici ai „Evenimentului“ ? Se vede insă, că în chestia bolnavilor jubilări „Evenimentul“ e gata să ne taxeze şi de... „amici“, numai să aruncăm vălul uitării asupra necuviinţei d-rului Riegler! Mulţumim „Evenimentului“ pentru „amiciţie“ ! Specialistul... La Prefectura de judeţ se simte nevoe de câteva lăzi de fier. S-a făcut şi o publicaţie chiar, că se va ţine licitaţie, dar că amatorii să se adreseze cu oferte deschise, când vor avea gust ! Cu toate acestea, cel mai serios ofertant va fi tot d-rul Riegler, cel mai versat specialist in branşa lăzilor de fier ! Informaţiile date asupra războiului turco-italian sunt exagerate şi ne vine greu să le credem. Autorităţile italiene sunt impresionate de veştile răspîndite, şi o telegramă de eri anunţă că corespondenţii streini vor avea drept să urmărească operaţiile armatelor din Tripolis. Gîndindu-ne puţin, vedem că toate ştirile alarmante vin numai din Constantinopol. Acum Turcii sunt cei mai interesaţi să se ştie imediat ce se petrece pe teatrul războiului. Comunicările orale se transmit cu o repeziciune uimitoare în ţinuturile arabe, dar ele rămîn în regiunile deşerte, fără să treacă marea aşa de repede. Cu toate că e greu de aflat adevărul se bănueşte că italienii sunt în încurcătură. Este suspectă retragerea trupelor italiene sub motivul că morţii ar infecta aerul. Mijlocul cel mai eficace pentru a evita epidemiile ar fi să se îngroape morţii ,şi- a se lua măsuri de asanare chiar asupra terenurilor de unde s’ar putea propaga miasmele contaminatoare. Retrăgîndu-se armata ce atacă, nu se va micşora pericolul ciumei şi holerei,dinpotrivă. Apoi se trimit într’una ajutoare con siderabile. Desigur nu-i vorba de o primblare în ţările calde; se prepară o campanie grea, primejdioasă. Coasta e cuprinsă ; limita e pănă unde bat tunurile cuirasatelor. Deşertul e fără margini, cu luptătorii lui, hotăriţi să moară cu arma ’n mină. Egiptul, Algeria, Marocul vor ridica armate ireductibile. Intre populaţiile autohtone şi europeni e o prăpastie ce nu va putea fi umplută. Pot fi supuse, asimilate însă nici odată. Italia s’a angajat prea repede într’un război, care are nevoe de multe sacrificii omeneşti şi băneşti. Anglia a trebuit să înăduşe revolte înspăimîntătoare în India; Franţa n’a cuprins Algeria decît cu lupte de o jumătate de veac după ce a stabilit acolo o armată permanentă, represiunea Maro-7 ",***“‘* * un general căzut acolo; Germanii s’au luptat crunt cu populaţii mult inferioare Arabilor. De sigur perfecţiunea artileriei moderne a mărit distanţa ce separă trupele organizate de bandele revoltate. Tunurile cu tir repede produc efecte grozave şi fac să nu poată fi ţinută o poziţie ocupată odată. Războiul acesta e greu, deoarece advesarul răsare dintr’un tufiş, dintr’o văgăună şi el socoate moartea ca cea mai frumoasă recompensă. Italia e în Tripolis , şi-i probabil că va rămînea. E angajată de un motiv mai puternic decit interesul: amorul propriu. E de dorit însă ca această campanie costisitoare şi ucigătoare sa dureze cit mai puţin posibil. Scrisoarea lămuritoare a d-lui K. Bacaloglu în chestia bolnavilor jubilări Vrînd să dreagă mai rău o strică.—D-rul Bacaloglu denunţă pe d-rul Riegler a fi Epitropul care a ordonat popularea Secţiei „Medica III-a“ în vederea vizitei regale. Din raportul oficial, adresat de d-rul Bacalogiu Epitropiei, în chestia bolnavilor jubilări, am constatat trei fapte : a) că 4 bolnavi de la medica II-a au fost transferaţi, în preziua vizitei regale la medica III-a—ceea ce afirmasem şi noi,b) că, această transferare se efectuase „după dorinţa Epitropilor—ceea ce iarăşi afirmasem noi; c) că, în fine, această transferare se efectuase fără ştiinţa medicului Şef respectiv, ceea ce iarăşi afirmasem noi. Ne reamintim că d-rul Bacaloglu îa raport zicea a fi luat cunoştinţă de această transferare prin „comunicarea” cuiva, iar nu prin însăşi D-sa. ,Ni s’a comunicat",—zicea d-nul Dr. Bacaloglu în raportul său —că transferarea s’a făcut după dorinţa d-lor Epitropi etc11. Striis cu uşa de noi să lămurească bine acest punt din ordinul cărui anume Epitrop s’a făcut transferarea şi popularea Secţiei medica 111-a, creată de d-rul Riegler, dl. dr. Bacaloglu printr’o scrisoare adresată ziarului «Evenimentul», în numărul de aseară, ne dă următoarele interesante amănunte. „D-nul Prof. Riegler află că Maiestatea Sa va veni în ziua de „27 şi după ora 12, în ziua de „26 ”., dispune de acord cu mine „având deci o dorinţă comună „—ca bolnavii secţiunei I (4) şi a „II (4) să treacă în secţiunea 111, „secţiune nouă de o curăţenie sclipitoare , cu mobilierul nou, ca „orice serviciu nou creat şi care „merita să fie văzut de Majestatea Sa, ca o icoană a progreselor ce se săvârşesc în administraţia Spitalului Sf. Spiridon“. Iată chestia lămurit dată pe faţă, confirmând în totul cele publicate prin „Mişcarea“. D. Dr. Riegler a fost dar epitropul care a cutreerat secţiile medicale, în vederea vizitei regale, luând în special disposiţiunele, necesare pentru popularea Secţiei medica III-a, secţie creată de d-sa. D-rul Riegler a fost dat epitropul care pentru a-şi satisface deşertăciunea sa de creator, chiar cu preţul unei necuviinţi faţă de Suveran, a dispus popularea secţiei medica III-a, pentru că „această „secţiune era de o curăţenie sclipitoare, cu mobilier nou... hOolina progreselor sevîrşite în administraţia Simitului Spiridon“. D’apoi aceasta am susţinut şi noi. Da . Pentru motivul aratat de d-rul Bacaloglu, pentru ca d-rul Riegler să poată arăta M. S., creaţiunea sa, a a interesat personal de popularea medicei a III-a cu bolnavi împrumutaţi şi bolnavi imaginari. Da ! Este absolut adevărat ceea ce afirmă d-rul Bacaloglu. D-rul Riegler a fost acela şi nu altul! Partea întâi a relaţiunelor noastre privitoare la transferarea bolnavilor de la medicele I şi II e definitiv dovedită, mai rămine partea a Il-a, a bolnavilor imaginari. D-rul M. Gane a mărturisit adevărul pe un sfert, a arătat că s’au introdus numai două servitoare; trebue să se stabilească și restul adevărului. Aceasta nu o poate face de cit o anchetă serioasă—căci, medicii, asupra acestui punct cît se poate de grav, hezită să desvălue intreg adevărul, pentru a nu da în gît pe colegul lor, doctorul Riegler. Tot d-rul Riegler a fost acela care a ordonat înbolnăvirea ocazională a primelor și a gardienelor, după cum a ordonat împrumutarea bolnavilor. Noi am invitat pe d-rul Juvara să declare pe cuvîntul său de onoare ceea ce s’a petrecut în clinica sa între d-rul Riegler și prima sa dna Cuza, dar d-rul Juvara tace. Tot ceea ce am scris noi în această afacere rămine in picioare. Nimic nu s’a distrus; din potrivă pe fiecare zi treptat totul se confirmă. D-rul Riegler se dă de ceasul morţii pentru a scapa din această afacere, n’a hezitat chiar prin scris să roage pe anumiţi medici să-şi schimbe rapoartele în favoarea sa. Dar d-rul Riegler să ştie că toate intervenirele şi maşinaţiunele sale ne sunt cunoscute şi nouă şi că nu-i vom slăbi pănă ce nu nu va primi pedeapsa meritată pentru grava necuviinţă ce a comis faţă de Suveran. D-rul Bacaloglu degeaba nădâjdueşte că în urma scrisorei sale campania va înceta. Scrisoarea sa n’a făcut decit să o alimenteze in mod util, cu toate sforţările sale de a justifica ordinul d-rului Riegler prin necesitatea aglomeraţiei, care n’a existat nici un singur moment. E îndrăzneţ d-rul Bacaloglu cind afirmă in scrisoare că erau „2 bolnavi In pat‘ cînd în raport d sa singur arata că în secţia sa nu erau de cit 28 bolnavi, adică 2 sub complect. D-rul Bacaloglu încearcă mettere la coda dove non va il capo. Să ieie bine seama să nu se încurce ca și d-rul Gane.