Mişcarea, octombrie 1911 (Anul 3, nr. 215-237)

1911-10-26 / nr. 234

Redactia şi administratia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABONAMENTE In ţară pe un an . . 20 lei Pe Jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii rurali 50% MERSURI 26 OCTOMBRIE 1911 SUB DIRECȚIUNEA UflUi comitet ciuri Comerciale în pagina II-a 1. len în pagina III-a 60 bani în pagina IV-a 40 bani TELEFON 121-----­ Canalia guvernamentală — T-re-i—— Situaţîunea actualului guvern a fost critică din prima zi a venirei la cârma ţârei. Cu o tenacitate diabolică însă, guvernul a voit ca prin ori­ce mijloace, să se menţină, să nu cadă, să guverneze... Primul pas greu erau alegerile; dar guvernul a avut un noroc ; îl avea pe d-l Al. Marghiloman, care singur se putea preta la ori­ce ingeminie şi care singur avea cinismul de a-şi asuma răspunderea celei mai sel­­batece şi mai lipsite de scrupule lupte electorale. Guvernul a reuşit, dar succesul era al canaliei electorale, nu al cinstei politice. Odată reuşit, guvernul trebuia să păşească la realizarea operei lui pozitive. Dar cum putea guverna şi ce putea realiza ? Guvernul a debutat printr’un şantagiu electo­ral, pentru a sfârşi cu o înşelăto­rie politică. Guvernul a făgăduit oxtenirea traiului şi într’un an de existenţă n’a putut realiza de cât scumpirea traiului. De legislaţia agrară a partidului liberal, guvernul n’are curajul să se atingă, iar proiectul faimoasei reforme administrativă a suferit a­­tâitea schilodiri în cât nici d. Carp nu-l mai recunoaşte. Dar guvernul trebuia să facă ceva pentru ca să se ştie că există. Şi atunci a deschis procesul cinstei politice. O activitate prodigioasă şi utilă, o activitate care a redat ţarei li­niştea înlăuntru, prestigiul In afară şi i-a asigurat posibilitatea unei propăşiri normale, o asemenea ac­tivitate nu putea fi uşor umbrita de o operă similară mai strălucita şi mai fecunda în efecte salutare. De aceea guvernul d-lui Carp, în neputinţa de a realiza o operă po­zitivă, a Întreprins o acţiune ne­gativă. A deschis procesul cinstei politi­ce, pentru ca prin murdăria calom­niilor şi a infamiilor personale, să poată păta opera generală a parti­dului liberal. Atunci a intrat în ac­ţiune canalia poitică. S'a inventat o campanie pe tema societăţei tramvaelor comunale. Ilegalismul a mers pănă la banditism —incorecti­tudinea a fost împinsă până la fal­sificare, lipsa de realitate a mers până la infamie. S’au falsificat acte publice emanate de la primăria Ca­pitalei; aceste falsuri au fost recu­noscute ca atare de d. I. Lahova­­ri, ad-interim la departamentul in­ternelor și cu toate aceste falsurile nu s’au rectificat, campania presei guvernamentale continuă pe tema acelorași falsuri, iar guvernul con­tinuă a se solidariza cu această campanie infamă a presei sale. Este opera canaliei politice. Dar sistemul s’a generalizat. E­­xemplul celor de sus, este urmat cu mai mult brio de cei de jos. Pretutindeni strălucește calom­nia, pretutindeni canibalii neputin­cioşi îşi rezervă din belşug furia selbatecă a răzbunărei veninoase, pretutindeni infamia vulgară a luat locul seninătăţei de suflet şi al re­­alităţei politice. Dar rolul odios al canaliei con­servatoare apare într’o lumină şi mai vie, atunci când vedem cine vorbeşte în numele cinstei politice pentru a pângări corectitudinea do­vedită şi de întreaga opinie pu­blică recunoscută a fruntaşilor no­ştri, calomniaţi de canalia conser­vatoare. Regimul excrocheriilor e­­lectorale, regimul sub care autori­tăţile publice au fost transformate în tărăbi pentru afacerile veroase ale unor partizani scapataţi, regi­mul prefecţilor cari frustează ba­nul public, regimul falsificatorilor de acte publice, regimul trusturi­lor exploatatoare,—acest regim vor­beşte în numele cinstei politice ! Canalia e laşă, canalia calomni­ază, canalia murdăreşte, dar cana­lia trebue să fie şi cinică. Astfel o­­pera ei ar suferi o micşorare. Opera guvernului Carp, este o­­pera canaliei politice. Este o infa­mă tentativă de o clipă, este o trecătoare înveninare a luptelor de partid şi o odioasă întinare a pres­tigiului vieţei noastre politice. Dar este ultima convulsiune a unui or­ganism care moare. Canalia va dispărea curând, pen­tru că existenţa unui organism po­litic, alimentata numai de calom­nie şi de canibalism, nu poate re­zista. Viaţa publică va intra fără întârziere în făgașul ei normal. ----------------------------------­ DIN ŞAGA Bolnavii jubilări La inspecţia regală bol­navii fură transportaţi în medica IlI-a d­upă înţele­gerea comună dintre d-nii d-nn Riegler şi Bacaloglu. „Evenimentul“ O boală nouă în medicină, Ce ne uimeşte foarte mult, De Riegler pusă lu 'n lumină Cu Bacaloglu, — în consult: Cei cîţi­va bolnavi din spital N’avem­ nici tifos nici bronşită, Dar ei căzură ’n tristul hal Căci sufereau de... jubilită! Dr. Zed. Anarhia de la Primărie Biurourile Primăriei au fost trans­formate într'un adevărat balamuc, de cînd interesele „celei de a doua Capitale“ au fost date pe mina d-lor Greceanu, Cosmovici și Stamatiu. De d-l Greceanu nu mai vorbim, căci d-sa este din cale afară de ocupat cu voiajurile, fie oficiale, fie de plăcere. D-l Greceanu trăește într’un căd­­e farmiente» conţinu și până astăzi încă nici n’a avut vreme să deslege cel pufin impor­tanta problemă a intrebuințărei sumei de 300.000 lei destinați laşului pentru lucrările de asanare. Fata de pericolul holerei care devine tot mai pronunţat, aceste lucrări tre­buiau efectuate acum în toamnă, motiv pentru care au şi fost oferiţi încă de la începutul lunei Septembrie, iar nu la primăvară cind holera va isbucni de sigur în toată înfricoşătoarea ei furie. Dar ce-i pasă d-lui Greceanu de sana­­tatea Iaşului, de holeră şi de celelalte nimicuri. D-sa organizează excursii de plăcere, ale căror program are grija să-l anunţe prin «Evenimentul» pentru ca cetăţenii să ştie că primarul nu stă degeaba. Şi în timp ce d-sa despică ţara în lung şi în lat în goana automobilului, la Primărie se petrec lucruri extraor­dinare. Pretutindeni, în toate serviciile, dom­neşte o adevărată anarhie, căci actualii edili nu numai că nu au priceperea de a resolvi lucrările curente, dar ceia ce e mai grav se dedau la un spectacol ruşinos şi ne­mai­pomenit. D-nii Cos­movici şi Stamatiu se sfădesc ca la uşa cortului, se apostrofează chiar în faţa funcţionarilor cari ies pufnind de rîs d­in cabinetul primarului, cu lucrările neresolvate. Dar în ultimul timp scandalul acesta a luat proporţiuni alarmante şi cearta de la vorbe a ajuns la fapte, ba chiar la acte oficiale. Aşa pe ziua de eri d. dr. Cosmovici a trimis din nou tuturor şefilor de ser­viciu un ordin prin care le face cunos­­cut că resoluţiile d-lui Stamatiu n’au puterea de execuţie şi ca atare de vor trebui revăzute şi schimbate de d-sa. E pentru întăia dată cînd în Primăria de laşi se aude de asemenea acte scan­daloase. Cu alte cuvinte n’a mai ramas de­cît ca cele două ajutoare ale d-lui Greceanu să se înşface de piept şi să ceară in­tervenţia politiei! Dar această situaţie intolerabilă nu mai poate dăinui, căci interesele cele mai vitale ale oraşului sunt stînjenite şi întreaga populaţiune resimte conse­cinţele anarhiei ce domneşte la Primărie. Dacă d-l Iancu Stamatiu, care ca a­­jutor de primar al „eftem­iei traiului“ patronează trustul negustorilor de lemne, este şi incapabil, după cum îl consideră şi d-l Cosmovici şi toată lumea care-l cunoaşte, să plece de la Primărie. Dacă rezoluţiile d-lui Stamatiu sunt puse cu rea credinţă sau cu nepricepere, cel de al doilea ajutor de primar să fie trimis la tejgheaua lemnăriei din str. Gărei. Dar anarhia de pănă acum nu mai poate fi tolerată. Datoria ministrului de interne este de a trimite un inspector administrativ care să ancheteze şi să pună capăt vn­cum­ei ce domneşte în administraţia co­mun­ală a Iaşului. D-l Marghiloman în special, care este atît de absorbit de făurirea atîtor in­famii politice, ar fi bine să-şi dea samă că datoria d-sale ca ministru de interne mai este şi aceia de a veghia asupra bu­nului mers al administraţiilor publice. — ------—-1 «*.— ----1— BLOK-NOTES „Mici* ? ! Ziarul d-lui Greceanu este foarte nemul­ţumit că nu ne lăsăm convinşi de „rapoar­tele“ d-rilor M. Gane şi Bacaloglu şi, între altele, ne adresează următoarea apostrofă : „Mai au curajul (adică noi! N. R.) să „mai spuie un cuvânt, nu chestiunea inven­­­ţiunilor fabricate de „amicii noştri“, co- lecti­vişti". Adică de când „colectivişti“ amici ai „E­­venimentului“ ? Se vede insă, că în chestia bolnavilor ju­bilări „Evenimentul“ e gata să ne taxeze şi de... „amici“, numai să aruncăm vălul ui­tării asupra necuviinţei d-rului Riegler! Mulţumim „Evenimentului“ pentru „ami­ciţie“ ! Specialistul... La Prefectura de judeţ se simte nevoe de câteva lăzi de fier. S-a făcut şi o publi­caţie chiar, că se va ţine licitaţie, dar că amatorii să se adreseze cu oferte deschise, când vor avea gust ! Cu toate acestea, cel mai serios ofertant va fi tot d-rul Riegler, cel mai versat spe­cialist in branşa lăzilor de fier ! Informaţiile date asupra războiului tur­­co-italian sunt exagerate şi ne vine greu să le credem. Autorităţile italiene sunt impresionate de veştile răspîndite, şi o telegramă de eri anunţă că corespondenţii streini vor avea drept să urmărească o­­peraţiile armatelor din Tripolis. Gîndindu-ne puţin, vedem că toate şti­rile alarmante vin numai din Constanti­­nopol. Acum Turcii sunt cei mai inte­resaţi să se ştie imediat ce se petrece pe teatrul războiului. Comunicările orale se transmit cu o repeziciune uimitoare în ţinuturile arabe, dar ele rămîn în regiunile deşerte, fără să treacă marea aşa de repede. Cu toate că e greu de aflat adevărul se bănueşte că italienii sunt în încur­cătură. Este suspectă retragerea trupelor ita­liene sub motivul că morţii ar infecta aerul. Mijlocul cel mai eficace pentru a evita epidemiile ar fi să se îngroape morţii ,şi- a se lua măsuri de asanare chiar asupra terenurilor de unde s’ar putea propaga miasmele contaminatoare. Retrăgîndu-se armata ce atacă, nu se va micşora pericolul ciumei şi­ holerei,­din­­potrivă. Apoi se trimit într’una ajutoare con­ siderabile. De­sigur nu-i vorba de o prim­blare în ţările calde; se prepară o cam­panie grea, primejdioasă. Coasta e cu­prinsă ; limita e pănă unde bat tunurile cuirasa­telor. Deşertul e fără margini, cu luptătorii lui, hotăriţi să moară cu arma ’n mină. Egiptul, Algeria, Marocul v­or ridica ar­mate ireductibile. Intre populaţiile auto­htone şi europeni e o prăpastie ce nu va putea fi umplută. Pot fi supuse, asimi­late însă nici odată. Italia s’a angajat prea repede într’un război, care are nevoe de multe sacrificii omeneşti şi băneşti. Anglia a trebuit să înăduşe revolte înspăimîntătoare în India; Franţa n’a cuprins Algeria de­cît cu lupte de o ju­mătate de veac după ce a stabilit acolo o armată permanentă, represiunea Maro-7 ",***“‘* * un general căzut acolo; Germanii s’au luptat crunt cu populaţii mult inferioare Arabilor. De sigur perfecţiunea artileriei moderne a mărit distanţa ce separă tru­pele organizate de bandele revoltate. Tunurile cu tir repede produc efecte grozave şi fac să nu poată fi ţinută o poziţie ocupată odată. Războiul acesta e greu, de­oare­ce ad­­vesarul răsare dintr’un tufiş, dintr’o vă­găună şi el socoate moartea ca cea mai frumoasă recompensă. Italia e în Tripolis , şi-i probabil că va rămînea. E angajată de un motiv mai puternic de­cit interesul: amorul­ propriu. E de dorit însă ca această campanie costisitoare şi ucigătoare sa dureze cit mai puţin posibil. Scrisoarea lămuritoare a d-lui K­. Bacaloglu în chestia bolnavilor jubilări Vrînd s­ă dreagă mai rău o strică.—D-rul Baca­loglu denunţă pe d-rul Riegler a fi Epitropul care a ordonat popularea Secţiei „Me­dica III-a“ în vederea vizitei regale. Din raportul oficial, adresat de d-rul Bacalogiu Epitropiei, în chestia bolnavi­lor jubilări, am constatat trei fapte : a) că 4 bolnavi de la medica II-a au fost transferaţi, în preziua vizitei regale la medica III-a—ceea ce afirmasem şi noi,­­b) că, această transferare se efectuase „după dorinţa Epitropilor—ceea ce ia­răşi afirmasem noi; c) că, în fine, aceas­tă transferare se efectuase fără ştiinţa medicului Şef respectiv, ceea ce iarăşi afirmasem noi. Ne reamintim că d-rul Bacaloglu îa raport zicea a fi luat cu­noştinţă de această transferare prin „co­­municarea” cuiva, iar nu prin însăşi D-sa. ,Ni s’a comunicat",—zicea d-nul Dr. Bacaloglu în raportul său —că tran­sferarea s’a făcut după dorinţa d-lor Epitropi etc11. Striis cu uşa de noi să lămurească bine acest punt din ordinul cărui anu­me Epitrop s’a făcut transferarea şi popularea Secţiei medica 111-a, creată de d-rul Riegler, dl. dr. Bacaloglu prin­­tr’o scrisoare adresată ziarului «Eveni­mentul», în numărul de aseară, ne dă următoarele interesante amănunte. „D-nul Prof. Riegler află că Ma­iestatea Sa va veni în ziua de „27 şi după ora 12, în ziua de „26 ”., dispune de acord cu mine „­­având deci o dorinţă comună „—ca bolnavii secţiunei I (4) şi a „II (4) să treacă în secţiunea 111, „secţiune nouă de o curăţenie scli­­­pitoare , cu mobilierul nou, ca „ori­ce serviciu nou creat şi care „merita să fie văzut de Majesta­­­tea Sa, ca o icoană a progrese­lor ce se săvârşesc în adminis­traţia Spitalului Sf. Spiridon“. Iată chestia lămurit dată pe faţă, con­firmând în totul cele publicate prin „Mişcarea“. D. Dr. Riegler a fost dar epi­tropul care a cutreerat secţiile me­dicale, în vederea vizitei regale, luând în special disposiţiunele, necesare pentru popularea Secţiei medica III-a, secţie creată de d-sa. D-rul Riegler a fost dat epitropul care pentru a-şi satisface deşertă­ciunea sa de creator, chiar cu preţul unei necuviinţi faţă de Su­veran, a dispus popularea secţiei medica III-a, pentru că „această „secţiune era de o curăţenie scli­pitoare, cu mobilier nou... h­Ool­ina progreselor sevîrşi­­­te în administraţia Sim­itului Spiridon“. D’apoi aceasta am susţinut şi noi. Da . Pentru motivul aratat de d-rul Bacalo­­glu, pentru ca d-rul Riegler să poată arăta M. S., creaţiunea sa, a­ a intere­sat personal de popularea medicei a III-a cu bolnavi împrumutaţi şi bolnavi imaginari. Da ! Este absolut adevărat ceea ce afirmă d-rul Bacaloglu. D-rul Riegler a fost acela şi nu altul! Partea întâi a relaţiunelor noastre privitoare la transferarea bolnavilor de la medicele I şi II e definitiv dovedită, mai rămine partea a Il-a, a bolnavilor imaginari. D-rul M. Gane a mărturisit adevărul pe un sfert, a arătat că s’au introdus numai două servitoare; trebue să se stabilească și restul adevărului. Aceasta nu o poate face de cit o an­chetă serioasă—căci, medicii, asupra a­­cestui punct cît se poate de grav, hezită să desvălue intreg adevărul, pentru a nu da în gît pe colegul lor, doctorul Riegler. Tot d-rul Riegler a fost acela care a ordonat înbolnăvirea ocazională a pri­melor și a gardienelor, după cum a or­donat împrumutarea bolnavilor. Noi am invitat pe d-rul Juvara să declare pe cu­­vîntul său de onoare ceea ce s’a petre­cut în clinica sa între d-rul Riegler și prima sa d­na Cuza, dar d-rul Juvara tace. Tot ceea ce am scris noi în această afacere rămine in picioare. Nimic nu s’a distrus; din potrivă pe fie­care zi trep­tat totul se confirmă. D-rul Riegler se dă de ceasul morţii pentru a scapa din această afacere, n’a hezitat chiar prin scris să roage pe a­­numiţi medici să-şi schimbe rapoartele în favoarea sa. Dar d-rul Riegler să ştie că toate intervenirele şi maşinaţiu­­nele sale ne sunt cunoscute şi nouă şi că nu-i vom slăbi pănă ce nu nu va primi pedeapsa meritată pentru grava necuviinţă ce a comis faţă de Suveran. D-rul Bacaloglu degeaba nădâjdueşte că în urma scrisorei sale campania va înceta. Scrisoarea sa n’a făcut de­cit să o a­­limenteze in mod util, cu toate sforţă­rile sale de a justifica ordinul d-rului Riegler prin necesitatea aglomeraţiei, care n’a existat nici un singur moment. E îndrăzneţ d-rul Bacaloglu cind afirmă in scrisoare că erau „2 bolnavi In pat‘ cînd în raport d sa singur arata că în secţia sa nu erau de cit 28 bolnavi, a­­dică 2 sub complect. D-rul Bacaloglu încearcă mettere la coda dove non va il capo. Să ieie bine seama să nu se încurce ca și d-rul Gane.

Next