Mişcarea, octombrie 1911 (Anul 3, nr. 215-237)
1911-10-28 / nr. 235
ANUL. III.No. 235 5 BANI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Picurări 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOIrmENTe la ţari pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ la străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 50% ZULR NAȚIONAL VINERI 280OCTOMBRIE 1911' 4 ■KSnwaBE3QGfiBBnKMBRnM8ttttMMMl SUB DIRECTIUNEA UISlUl comitet APARE ZILNIC , w-ftnunciuri Comerciale viia in pagina II-a 1. leu ^ y .- Va- Io pagina lll-a 50 baut v ' rrLmta în pagina IV-a 40 bani - T Ai 4#— TELEFON 121----- Neputinţa unei avizari Camera de Comerţ din Iaşi şi încurajarea industriei naţionale. Multe meniri or mai fi Încă rezervate Camerei de Comerţ din oraşul nostru, alcătuită cum se ştie, din oameni aleşi parcă pe sprinceană, cam de cam mai versat în materie comercială, industrială sau oricare altă specialitate din domeniul economic! Alcătuită In toiul căldurilor, Camera de Comerţ ar părea că nu mai exista astăzi în oraşul nostru. In tot timpul verei, de când s’a format, această Cameră de Comerţ a fost preocupata de una si aceiaşi problema : legea repausului duminical, pe care membrii Camerei, „reprezentanţi ai comerţului şi industriei“ noastre, cum am văzut, tind s-o desfiinţeze, cu toate că atăt comercianţii mari cât şi funcţionarii comerciali, angajaţii celor dintâi, au cerut. în şedinţele contradictorii ce au avut loc la Camera de comerţ, ca actuala lege a repaosului să fie menţinută în întregime. Rezultatul acestor consfătuiri s-a văzut: preşedintele Camerei de comerţ, faţă de care nu întrebuinţăm nici un calificativ, a avizat pe ministrul de resort în sensul că toată lumea comercială şi amploiată cere ca legea repaosului sa fie redusa!!! Aceasta a fost singura chestiune de care s’a ocupat Camera de comerţ, cu toate ca am avut de înregistrat probleme economice de mare importanţa si direct In legătură cu „ieftenirea traiului“. Astfel Camera de comerţ nu s’a întrunit încă niciodată, nu ca să protesteze în chestia extraordinarei scumpiri a articolelor de prima necesitate, dar nici macar ca să ia în discuţie aceste grave conflicte economice şi să intervie macar pentru stârpirea diferitelor cartele. Cartelul fabricelor de zahar, cartelul negustorilor de lemne,—cartel In care figurează şi ajutorul de primar I. Stamatiu —au lasat impasibil pe preşedintele Camerei şi colaboratorii sei cari nici n’au luat act de aceste calamităţi. 41 Cu toate acestea Camera de comerţ de Iaşi, formată astăzi în cea mai mare parte din oameni cari n’au cea mai mică ideie de comerţ şi industrie, —din comercianţi în care se află faliţi, insolvabili, sau certaţi cu legile comerciale—această Cameră va fi chemată să-şi deie avizul cu privire la noul proeet de lege pentru încurajarea industriei naţionale. Avizul acesta îl vor da membrii actualei Camere în ziua de 2 Noembrie a. c., când va veni în localitate d. Chr. Staicovici, secretarul general al ministerului de industrie şi comerţ, ca să-l consulte în această materie economică. Facem această relevaţie nu pentru a aviza pe secretarul d-lui Neniţescu că n’are printre membrii Camerei de comerţ nici un specialist pe care să-l poată consulta , ci pentru a dovedi astăzi ceia ce am susţinut atuncea când s’a făcut alegerile pentru această Cameră , că d. Greceanu şi-a plasat „partizanii“ chiar la o instituţie unde politica n’are raţiunea de a fi, alcătuind astfel o Cameră de comerţ care nu poate corespunde menirei sale. Aceasta o ştie însuşi preşedintele Camerei de comerţ, care a vrut să fie „ceva“ pornit de un sentiment de vanitate; o ştiu cu durere marii comercianţi ai Iaşului, o ştie poate şi d. Greceanu şi o va şti acuma şi d. Staicovici, secretarul ministerului de comerţ şi industrie, cam la 2 Noembrie, când va fi la Iaşi, va vedea decadenţa Camerei de comerţ din oraşul nostru. Dar, ca să întrebuinţăm comparaţia unui mare industriaş din oraşul nostru, vom zice ca şi el : — Pentru un aşa ministru al comerţului şi industriei, nu se putea o mai potrivita Cameră comercială şi industrială de cât aceia pe care a compus-o, în condiţiunile ştiute, d. D. Greceanu.* Ce poate rezulta deci pe urma consfătuirilor ce le are secretarul general al ministerului de industrie şi comerţ cu Camerele de comerţ din ţară, se poate prevedea de pe acum. Acolo unde se vor face discuţii serioase şi unde se vor ridica probleme economice de mare importanţa pentru industria naţională,dacă ele nu vor complace guvernului, se înţelege că nu vor fi luate în consideraţie. Vor rămînea însă ca bine neputincioasele avizări ale Camerei de comerţ din Iaşi sau a celorlalte Camere, alcătuite nu din comercianţi şi industriaşi în măsură a cunoaşte nevoile industriale, ci din partizani ai guvernului, cari vor aproba proectul ministrului, fără nici un considerent pentru marea şi arzătoarea problema pe care o pun în discuţie, a abordat chestiunile de ordin judiciar ,a propus şi desfiinţarea portăreilor. Groaza de portărei ar fi fost mai explicabilă şi mai legitimă decât acea a judecătorilor ambulanţi. Apoi în legătură cu aceasta d. Negru- Izei ar fi putut să se pronunţe asupra inutilităţei poliţelor protestate‘ al Buletinului Cârtierei de Comerţ alături de un nenorocit negustor din Podul Roş sau Tîrgul Cucului... Nu zău, este atât de şubredă organizaţia noastră socială sub toate raporturile, îneît ar fi o fericire dacă d. Negrisi ar mai sta multă vreme in fruntea judeţului şi mai ales dacă proedele sale de reforme ar fi luate în consideraţie.... Din nefericire însă, nu se va întîmpla nici una, nici alta. Monitorul Negruzzi Prefectul Negruzzi, în orelefubere ce le are intre banchetele finanței Israelite și partidele de bridge de la Jokey-Club, se ocupă de... reforma administrativă. Da, d. Negruzzi a cutezat să-și dea părerea, autorizata d-sale părere, asupra modului cum ar trebui să fie alcătuită reforma administrativă proectată de actualul guvern. Trebue să fie extrem de interesant raportul ce l'a înaintat pirotechnicul de la prefectura de județ ministrului de interne și nu ne îndoim că părerile preconizate de el trebue să facă... deliciul comisiunei însărcinată cu alcătuirea acestei reforme. Dar d. Negruezi în înalta-i pricepere nu s’a mulţumit să dea o mână de ajutor numai ministrului de interne. A întins palma sa nodoroasă şi celui de justiţie popunîndu-i desfiinţarea judecătorilor ambulanţi!... Auziţi mă rog, maestrului de artificii, nu-i plac judecătorii ambulanţi, cea mai minunată reformă din seria marilor reforme ale partidului liberal. Judecătorii ambulanţi nu au de lucru, pretinde piroteenicul; pricinile s’au împuţinat atit de mult, îneît rostul acestor magistraţi nu mai are raţiune. Pe cit e de neroadă această afirmaţie, pe atit şi de îndrăzneaţă. Dar nu cu deconfilul Negruzzi vom discuta utilitatea acestei instituţiuni. D-sale, care are un petec de pămînt şi care poate avea dese conflicte cu ţăranii, nu-i convine să vină judecătorul în comună, să judece imediat conflictul și să dea hotărîrea de multe ori fără apel. Dar ne mirăm că d. Negruzzi care DIN ŞAGA CUZA ŞI CRALCIU. La conferinţa d-lui A. C. Cuza despre „Renaşterea“ religioasă a asistat şi d-l R. Crăciun, care l-a aplaudat cu frenezie pe sincerul conferenţiar. Să-i soarbă din ştiinţă Cu drag şi dor nebun.— I-a fost la conferinţă Electricul Crăciun. ...L’ aplauda ’n neştire... Se stabili între ei • Frăţia de simţire Şi-acordul de idei! Răpit din lumi terestre Zbura spe firmament. —Te feliciţi maestre, De noul aderent.* * * Cărţile apărute la Vălenii de munte ? Nu. Operile proprii ale conferenţiarului ? Nici atit. O sumă mai mult sau mai puţin mare de bani ? Pe loc. Domnul A. C. Cuza a dăruit o „Evanghelie de 75 bani, legată,—1.25 în totul. Socotim că donatorul are pretenţia să-i aşeze un dulap la spital şi să pue o tăbliţă deasupra: „Donaţia bunului român A. C. Cuza“. Apostolii din vechime calcau cu tălpile goale pe spinii drumului şi deşi cereau cineva haina, îi dădeau şi cămaşa aveau suflet curat şi credinţă în Dumnezeu. Nu samănă cu pseudo-apostolii de astăzi care, cu gesturi enorme, cu alocuţiuni de fariseu, dăruesc 1,25 pentru scopuri creştineşti. Pseudoapostol.. Ori în Aula Universităţii am avut prilejul să admirăm încă odată agerimea d-lui A. C. Cuza, dar să şi ne revoltăm împotriva nesincerităţii, cu care d-sa şi-a desvoltat conferinţa despre „Renaşterea religioasă în Romînia. Nu e nevoe să facem o amănunţită dare de seamă, căci d-l Cuza, dacă n’a prea spus lucruri eronate, e drept că n’a adăogat nimic la cunoscutele şi dreptele doleanţe ale bine-credincioşilor. O deosebită importanţă prezintă persoana, care se face apărătorul vechilor datini româneşti. Sau, dacă vreţi, e interesantă apropierea între d-1 Cuza şi religia creştină. Acel care eri se ridică revoltat împotriva cerului şi vroia să răstoarne tronul lui Dumnezeu, astăzi cu glas smerit ceteşte din Evanghelie «fericirile» în Aulă în ziua sfîntului Dumitru izvorîtorul de mir. La d-1 Cuza nu e o pocăinţă sinceră, ce locueşte pacatele vechi, ci este interesul momentului, care îl sileşte să se îmbrace în haine bisericeşti şi să ţie slujbă in altar; dacă „doctrina, naţionalistă" cere binecuvîntarea crucii, d-l Cuza e gata să i-o deie. Ascultaţi ce spune d l Cuza : La mormîntul meu prieteni Lăsaţi popii toţi să vie, Dar le spuneţi că ’n viaţă Gîndul meu a fost ateu: C’am privit religiunea Ca o goală comedie, Spovedania minciună Şi prohodul ca prostie Şi că cerul pentru mine A fost fără Dumnezeu. (Mormântul meu, „Contemporanul“, II, pg. 688). Şi acum, pocăit, cu glas de apostol predică: „Fericiţi cei săraci cu duhul... fericiţi cei ce flămînzesc şi se însetoşează de dreptate... etc“. E bine să pomenim, în treacăt, îndreptările ce crede d sa c’ar trebui făcute, ca să se infiltreze în sufletele romînilor dreapta credinţă. Printre altele, spune c’ar trebui înfiinţată o bibliotecă pe lingă spitalul din Iaşi pentru distracţia bolnavilor. Credem, că de se găsesc bani pentru asemenea lucruri, e mai nimerit să se satisfacă alte necesitaţi mai imperioase ale suferinzilor. D. Cuza a vrut numaidecit să fie primul donator şi a dăruit comitetului „societăţei ortodoxe române“... ce? Pentru „Epoca“ -din chestia bolnavilor jubilărie „Epoca11, anunţând că Epitropia a înaintat ministerului de interne dosarul cu rapoartele medicilor în chestia bolnavilor jubilări, îşi permite să afirme, vroim să credem în necunoştinţă de cauză, că „Mişcarea“ a fost desminţită prin acele rapoarte chiar de medicii liberali. Examinând de aproape rapoartele ei, mai cu seamă iscăliturile lor, „Epoca“ se va convinge că nici unul, dar absolut nici unul din aceste rapoarte, nu e iscăli de vreun medic liberal. Nici doctorul Bacaloglu, nici doctorul M Gane, nici dr. Lambrior, me d-rul Juvara, cari se ocupă în rapoartele lor de bolnavii jubilări, nu fac parte din organizaţia partidului naţional-liberal. Din potrivă, d-nii Bacaloglu şi Gane, cari confirmă aproape în totul ceea ce s-a scris în această chestie în „Mişcarea“, sunt cei mai sadea medici guvernamentali. Ne aducem cu toţii aminte că dr. Bacaloglu, a doua zi după moartea regretatului dr. L. Russ, pentru a putea ocupa locul de medic şef la Medica a 11-a, s’a grăbit a se înscrie în clubul guvernamental , iar, dr. M. Gane, în timpul campaniei electorale, s’a grăbit a demisiona din clubul liberal pentru a se înscrie în clubul guvernamental, în schimbul promisiunei că va fi numit medic-şef... undeva. A fost numit, după stăruinţele speciale ale doctorului Riegler, medic provizor la „Medica 111“, medicul definitiv trebuind să fie Epitropul Riegler la eşirea sa din Epitropie. Or, aceşti doui medici guvernamentali confirmă că Epitropul Riegler a fost acela care s-a interesat de popularea secţiei „Medica 111“ (V. raportul şi scrisoarea d-rului Bacaloglu publicată prin „Evenimentul“), cu bolnavi împrumutaţi de la „Medica 1“ şi ,,Medica II-a“ şi cu două servitoare... (vezi raportul d-rului M. Gane). De fapt au fost introduse mai mult decât două servitoare... şi „Epoca“, cu influenţa ei cunoscută pe lângă dl. ministru de intere, ne-ar putea fi de un man ajutor, dacă ar stărui să se institue o anchetă pentru a descopere şi pe ceilalţi servitori (gardieni gardiene şi copii de gardiene, introduşi) la „Medica 11 l-a şi clinicele chirurgicale, în ziua vizite regale, cu titlul de „bolnavi... jubilări“. Noi ne punem la dispoziţia sa pentru a o convinge de adevăru relațiunilor noastre. ■----*------ ------------ rmmnwmrmini in——a— -1 tmm KM fl-lffleme... . D“strul. dr ,g»m în declaraţia publicată ZnUn T din 22 Octombrie a. c.’ -a ““Pen Pe Epitropul Riegler de Sfîn vHn VxAu cSplîatul intrat, spune că III Ziua cmd M. S. Regele a vizitat secţia a III medicală n a putut azista fiind bolnav defi.ul p.mor staţiunea (?!) In picioare fiindu-i penibilă*. Regretăm sincer boala unui picior a d-rului Gane, totuşi nu putem trece cu vederea un fapt de o mare importanţă şi anume: celebrul *dr. Gane, care a fost vre-o 20 ani medic de plasă, deşi se serveşte numai de un picior, conduce totuşi două servicii în Spitalul central, serviciul de medicină internă—vestita secţie a III medicală—precum şi serviciu de chirurgie de la Biroul primirei bolnavilor. Aşa că bine cunoscutul dr. Gane face în aceiaşi dimineaţa numai cu un picior—un serviciu de boale interne şi altul de boale chirurgicale într un Spital undeserviciile sunt specializate! Ce va face celebrul între celebri, dr. Gane, cînd se va putea servi de două picioare căci la dr. Gane, picioarele sunt , totul?! Ei bine noi sîntem convinși că dacă dr. Gane numai cu un singur picior conduce două servicii, cînd se va servi de ■ două picioare.... va putea conduce toate serviciile Spitalului Sf. Spiridon, adică medi■ cina internă, chirurgie, oftalm, boalele căilor urinare, acusamente etc. ba chiar şi spitalele din provincie ale Epitropiei. Resultatul pentru întreaga instituţie spitalicească va fi o simplificare extraordinară: Epitropia va avea un singur medic—pe ilustrul dr. Gane cheltuelile pentru salarele altor medici vor fi suprimate, budgetul Epitropiei va avea atunci excedente pentru a plăti diurna Epitropilor, iar medici ca Negel, Sculy, Cannabel etc. vor fi scoşi, din circulaţie, faţă de celebrul dr. Gane. Şi va fi attunci o ce fericire—după cum spune scriptura, o turmă şi un păstor care, lăsînd la o parte capul, o va conduce cu picioarele. ! Iar dacă se vor găsi unii care să cîrtească că e prea multă muncă pentru un singur medic, şi că bolnavii nu sunt îngrijiţi, să fie liniştiţi, căci nu se va servi oare dr. Gane de două picioare?!...—O singură şi foarte serioasă încurcătură se va ivi; dr. Riegler de Braniştea care are 55 ani şi practică medicala de 30 ani—fără să fi putut ajunge medic în Spitalul Sf. Spiridon—nu va mai putea fi nici macar aspirant la secția medica III. Et sic transit gloria utuncii. -----------—-a «.o—----------- ------------------------------------- -a?«, - «rin------------------------------— Z. BLOK-NOTES Cei trei... „Cei trei* nu pot fi alţi... crai, decât foarte cunoscuţii cumnaţi : C. Negruzzi prefectul, C. Cerchez prezidentul şi N. Miclescu, inginerul-deputat, cam pe ziua de ieri au fost iarăşi la înălţimea lor ! Tustrei celebrii cumnaţi şi-au făcut apariţia. In aceiaşi maiestoasă ţinută, la serbarea dată de câtră d-nii Wachtel-Dienerman, cu prilejul împlinirei a 25 de ani a fabricei de ţesături de la Copou. Ca şi la inaugurarea „gimnaziului Wachtel* cei trei cumnaţi s’au simţit obligaţi să asiste la această serbare a muzicei, ca să nu fie... discreditați în ochii marilor industriaşi—bancheri / DIN SBORUL VREMII Disparijia jocondei. O revistă franceză a colecţionat o serie de păreri a unor oameni celebri, asupra Jocondei, cu prilejul dispariţiei, genialului Tablou al lui Leonardo da Vinci expus la muzeul Luvrului. Reţinem mai la vale câteva din aceste păreri, care par a face notă deosebită în concertul de admiraţie intonat in jurul sărbătoritei pînze. D-l Francis Jourdin se exprimă astfel : „Cu riscul de a trece că comit un sacrilegiu, am curajul de-a fi sincer: pierderea lacondei nu m'a prea emoţionat. Aflând extraordinara ştire deapr® furtul acestui tablou, nu m’am putut împiedica de a mă gândi la durerea ce aşi fi resimţit dacă ar fi fost vorba de Beihasabea lui Rembrandt, de Dantenera lui Ver Meer sau de portretul d-nei Riviere de Ingres. Negreşit aceste doamne sunt mai puţin enigmatice decât fugitiva Mona Liza; ele mâ impresionează însă mai adine. Extraordinara, excepţionala reputaţiune a fecondei nu e, după părerea mea datorită unor consideraţiuni de ordin ex- - clusiv artistic. Se povesteşte că pentru a-şi procura numeroase întrevederi cu Mona Liza pe care o iubea, Leonaro a lucrat timp de patru ani la acest