Mişcarea, octombrie 1911 (Anul 3, nr. 215-237)

1911-10-28 / nr. 235

ANUL. III.­No. 235 5 BANI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Picurări 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOIrm­ENTe la ţari pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ la străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 50% ZULR NAȚIONAL VINERI 280OCTOMBRIE 1911' 4 ■KSnwaBE3QGfiBBnKMBRnM8ttttMMMl SUB DIRECTIUNEA UISlUl comitet APARE ZILNIC , w-ftnunciuri Comerciale viia in pagina II-a 1. leu ^ y .- Va- Io pagina lll-a 50 baut v ' rrLmta în pagina IV-a 40 bani - T Ai 4#— TELEFON 121-----­ Neputinţa unei avizari Camera de Comerţ din Iaşi şi încurajarea industriei naţionale. Multe meniri or mai fi Încă rezervate Camerei de Comerţ din oraşul nostru, alcătuită cum se ştie, din oameni aleşi par­că pe sprinceană, cam­ de cam­ mai versat în materie comercială, industrială sau ori­care altă specialitate din domeniul economic! Alcătuită In toiul căldurilor, Ca­mera de Comerţ ar părea că nu mai exista astăzi în oraşul nostru. In tot timpul verei, de când s’a format, această Cameră de Comerţ a fost preocupata de una si ace­iaşi problema : legea repausului du­minical, pe care membrii Camerei, „reprezentanţi ai comerţului şi in­dustriei“ noastre, cum am văzut, tind s-o desfiinţeze, cu toate că a­­tăt comercianţii mari cât şi funcţi­onarii comerciali, angajaţii celor dintâi, au cerut. în şedinţele con­tradictorii ce au avut loc la Ca­­mera de comerţ, ca actuala lege a repaosului să fie menţinută în în­tregime. Rezultatul acestor consfă­tuiri s-a văzut: preşedintele Came­rei de comerţ, faţă de care nu în­trebuinţăm nici un calificativ, a a­­vizat pe ministrul de resort în sen­­sul că toată lu­mea comercială şi amploiată cere ca legea repaosului sa fie redusa!!! Aceasta a fost singura chestiune de care s’a ocupat Camera de co­merţ, cu toate ca am avut de în­registrat probleme economice de mare importanţa si direct In legă­tură cu „ieftenirea traiului“. Astfel Camera de comerţ nu s’a întrunit încă niciodată, nu ca să protesteze în chestia extraordina­rei scumpiri a articolelor de prima necesitate, dar nici macar ca să ia în discuţie aceste grave conflicte economice şi să intervie macar pentru stârpirea diferitelor cartele. Cartelul fabricelor de zahar, car­telul negustorilor de lemne,—car­tel In care figurează şi ajutorul de primar I. Stamatiu —au lasat impa­sibil pe preşedintele Camerei şi co­laboratorii sei cari nici n’au luat act de aceste calamităţi. 41 Cu toate acestea Camera de co­merţ de Iaşi, formată astăzi în cea mai mare parte din oameni cari n’au cea mai mică ideie de co­merţ şi industrie, —din comercianţi în care se află faliţi, insolvabili, sau certaţi cu legile comerciale—acea­stă Cameră va fi chemată să-şi deie avizul cu privire la noul pro­­eet de lege pentru încurajarea in­dustriei naţionale. Avizul acesta îl vor da membrii actualei Camere în ziua de 2 No­­embrie a. c., când va veni în lo­calitate d. Chr. Staicovici, secreta­rul general al ministerului de in­dustrie şi comerţ, ca să-l consulte în această materie economică. Facem această relevaţie nu pen­tru a aviza pe secretarul d-lui Ne­­niţescu că n’are printre membrii Camerei de comerţ nici un specia­list pe care să-l poată consulta , ci pentru a dovedi astăzi ceia ce am susţinut atuncea când s’a făcut alegerile pentru această Cameră , că d. Greceanu şi-a plasat „parti­zanii“ chiar la o instituţie unde po­litica n’are raţiunea de a fi, alcă­tuind astfel o Cameră de comerţ care nu poate corespunde menirei sale. Aceasta o ştie însuşi preşedintele Camerei de comerţ, care a vrut să fie „ceva“ pornit de un sentiment de vanitate; o ştiu cu durere marii comercianţi ai Iaşului, o ştie poate şi d. Greceanu şi o va şti acuma şi d. Staicovici, secretarul ministe­rului de comerţ şi industrie, cam­ la 2 Noem­brie, când va fi la Iaşi, va vedea decadenţa Camerei de comerţ din oraşul nostru. Dar, ca să întrebuinţăm compa­raţia unui mare industriaş din ora­şul nostru, vom zice ca şi el : — Pentru un aşa ministru al co­merţului şi industriei, nu se putea o mai potrivita Cameră comercială şi industrială de cât aceia pe care a compus-o, în condiţiunile ştiute, d. D. Greceanu.* Ce poate rezulta deci pe urma consfătuirilor ce le are secretarul general al ministerului de indus­trie şi comerţ cu Camerele de co­merţ din ţară, se poate prevedea de pe acum. Acolo unde se vor face discuţii serioase şi unde se vor ridica probleme economice de mare importanţa pentru industria naţio­nală,­dacă ele nu vor complace guvernului, se înţelege că nu vor fi luate în consideraţie. Vor rămî­­nea însă ca bine neputincioasele avizări ale Camerei de comerţ din Iaşi sau a celorlalte Camere, alcă­tuite nu din comercianţi şi indus­triaşi în măsură a cunoaşte nevoile industriale, ci din partizani ai gu­vernului, cari vor aproba proectul ministrului, fără nici un considerent pentru marea şi arzătoarea proble­ma pe care o pun în discuţie, a abordat chestiunile de ordin judiciar ,­a propus şi desfiinţarea portăreilor. Groaza de portărei ar fi fost mai ex­plicabilă şi mai legitimă de­cât acea a judecătorilor ambulanţi. Apoi în legătură cu aceasta d. Negru- I­zei ar fi putut să se pronunţe asupra­­ inutilităţei poliţelor protestate‘ al Buleti­nului­ Cârti­erei de Comerţ alături de un nenorocit negustor din Podul Roş sau Tîrgul Cucului... Nu zău, este atât de şubredă organi­zaţia noastră socială sub toate raportu­rile, îneît ar fi o fericire dacă d. Ne­grisi ar mai sta multă vreme in frun­tea judeţului şi mai ales dacă proede­le sale de reforme ar fi luate în consi­deraţie.... Din nefericire însă, nu se va întîm­­pla nici una, nici alta. Monitorul Negruzzi Prefectul Negruzzi, în orelefu­bere ce le are intre banchetele finanței Israelite și partidele de bridge de la Jokey-Club, se ocupă de... reforma administrativă. Da, d. Negruzzi a cutezat să-și dea părerea, autorizata d-sale părere, asu­pra modului cum ar trebui să fie alcă­tuită reforma administrativă proectată de actualul guvern. Trebue să fie extrem de interesant ra­portul ce l'a înaintat pirotechnicul de la prefectura de județ ministrului de in­terne și nu ne îndoim că părerile pre­conizate de el trebue să facă... deliciul comisiunei însărcinată cu alcătuirea a­­cestei reforme. Dar d. Negruezi în înalta-i pricepere nu s’a mulţumit să dea o mână de a­­jutor numai ministrului de interne. A întins palma sa nodoroasă şi ce­lui de justiţie popunîndu-i desfiinţarea judecătorilor ambulanţi!... Auziţi mă rog, maestrului de artificii, nu-i plac judecătorii ambulanţi, cea mai minunată reformă din seria marilor reforme ale partidului liberal. Judecătorii ambulanţi nu au de lu­cru, pretinde piroteenicul; pricinile s’au împuţinat atit de mult, îneît rostul a­­cestor magistraţi nu mai are raţiune. Pe cit e de neroadă această afirma­ţie, pe atit şi de îndrăzneaţă. Dar nu cu deconfilul Negruzzi vom discuta utilitatea acestei instituţiuni. D-sale, care are un petec de pămînt şi care poate avea dese conflicte cu ţă­ranii, nu-i convine să vină judecătorul în comună, să judece imediat conflictul și să dea hotărîrea de multe ori fără apel. Dar ne mirăm că d. Negruzzi care DIN ŞAGA CU­ZA ŞI CRALCIU. La conferinţa d-lui A. C. Cuza despre „Renaşterea“ re­ligioasă a asistat şi­ d-l R. Cră­ciun, care l-a aplaudat cu fre­nezie pe sincerul conferenţiar. Să-i soarbă din ştiinţă Cu drag şi dor nebun.— I-a fost la conferinţă Electricul Crăciun. ...L’ aplauda ’n neştire... Se stabili între ei • Frăţia de simţire Şi-acordul de idei! Răpit din lumi terestre Zbura spe firmament. —Te feliciţi maestre, De noul aderent.* * * Cărţile apărute la Vălenii de munte ? Nu.­ Operile proprii ale conferenţiarului ? Nici atit. O sumă mai mult sau mai pu­ţin mare de bani ? Pe loc. Domnul A. C. Cuza a dăruit o „Evan­ghelie de­ 75 bani, legată,—1.25 în totul. Socotim că donatorul are pretenţia să-i aşeze un dulap la spital şi să pue o tă­bliţă deasupra: „Donaţia bunului român A. C. Cuza“. Apostolii din vechime calcau cu tăl­pile goale pe spinii drumului şi de­şi ce­reau cineva haina, îi dădeau şi cămaşa aveau suflet curat şi credinţă în Dum­nezeu. Nu samănă cu pseudo-apostolii de astăzi care, cu gesturi enorme, cu alocu­ţiuni de fariseu, dăruesc 1,25 pentru sco­puri creştineşti. Pseudoapostol.. Ori în Aula Universităţii am avut pri­lejul să admirăm încă odată agerimea d-lui A. C. Cuza, dar să şi ne revoltăm împotriva nesincerităţii, cu care d-sa şi-a desvoltat conferinţa despre „Renaşterea religioasă în Romînia. Nu e nevoe să facem o amănunţită dare de seamă, căci d-l Cuza, dacă n’a prea spus lucruri eronate, e drept că n’a adăogat nimic la cunoscutele şi dreptele doleanţe ale bine-credincioşilor. O deosebită importanţă prezintă per­soana, care se face apărătorul vechilor datini româneşti. Sau, dacă vreţi, e in­teresantă apropierea între d-1 Cuza şi re­ligia creştină. Acel care eri se ridică revoltat împo­triva cerului şi vroia să răstoarne tronul lui Dumnezeu, astăzi cu glas smerit ce­teşte din Evanghelie «fericirile» în Aulă în ziua sfîntului Dumitru izvorîtorul de mir. La d-1 Cuza nu e o pocăinţă sinceră, ce locueşte pacatele vechi, ci este intere­sul momentului, care îl sileşte să se îm­brace în haine bisericeşti şi să ţie slujbă in altar; dacă „doctrina, naţionalistă" cere bine­cuvîntarea crucii, d-l Cuza e gata să i-o deie. Ascultaţi ce spune d l Cuza : La mormîntul meu prieteni Lăsaţi popii toţi să vie, Dar le spuneţi că ’n viaţă Gîndul meu a fost ateu: C’am privit religiunea Ca o goală comedie, Spovedania minciună Şi prohodul ca prostie Şi că cerul pentru mine A fost fără Dumnezeu. (Mormântul meu, „Contemporanul“, II, pg. 688). Şi acum, pocăit, cu glas de apostol predică: „Fericiţi cei săraci cu duhul... fericiţi cei ce flămînzesc şi se înseto­­şează de dreptate... etc“. E bine să pomenim, în treacăt, îndrep­tările ce crede d sa c’ar trebui făcute, ca să se infiltreze în sufletele romînilor dreapta credinţă. Printre altele, spune c’ar trebui înfiin­ţată o bibliotecă pe lingă spitalul din Iaşi pentru distracţia bolnavilor. Credem, că de se găsesc bani pentru asemenea lucruri, e mai nimerit să se satisfacă alte necesitaţi mai imperioase ale sufe­rinzilor. D. Cuza a vrut numai­de­cit să fie primul donator şi a dăruit comitetului­­ „societăţei ortodoxe­ române“... ce? Pentru „Epoca“ -din chestia bolnavilor jubilări­e „Epoca11, anunţând că Epitro­­pia a înaintat ministerului de inter­ne dosarul cu rapoartele medici­lor în chestia bolnavilor­­ jubilări, îşi permite să afirme, vroim să credem în necunoştinţă de cauză, că „Mişcarea“ a fost desminţită prin acele rapoarte chiar de me­dicii liberali. Examinând de aproape rapoar­tele ei, mai cu seamă iscăliturile lor, „Epoca“ se va convinge că nici unul, dar absolut nici unul din aceste rapoarte, nu e iscăli de vre­un medic liberal. Nici doc­torul Bacaloglu, nici doctorul M Gane, nici dr. Lambrior, m­e d-rul Juvara, cari se ocupă în rapoartele lor de bolnavii jubilări, nu fac parte din organizaţia par­tidului naţional-liberal. Din potrivă, d-nii Bacaloglu şi Gane, cari confirmă aproape în totul ceea ce s-a scris în această chestie în „Mişcarea“, sunt cei mai sadea medici guvernamentali. Ne aducem cu toţii aminte că dr. Bacaloglu, a doua zi după moartea regretatului dr. L. Russ, pentru a putea ocupa locul de me­dic şef la Medica a 11-a, s’a gră­bit a se înscrie în clubul guver­namental , iar, dr. M. Gane, în timpul campaniei electorale, s’a grăbit a demisiona din clubul li­beral pentru a se înscrie în clu­bul guvernamental, în schimbul promisiunei că va fi numit me­­dic-şef... unde­va. A fost numit, după stăruinţele speciale ale doc­torului Riegler, medic provizor la „Medica 111“, medicul definitiv trebuind să fie Epitropul Riegler la eşirea sa din Epitropie. Or, aceşti doui medici guverna­mentali confirmă că Epitropul Riegler a fost acela care s-a in­teresat de popular­ea secţiei „Me­dica 111“ (V. raportul şi scrisoa­rea d-rului Bacaloglu publicată prin „Evenimentul“), cu bolnavi împrumutaţi de la „Medica 1“ şi ,,Medica II-a“ şi cu două servi­toare... (vezi raportul d-rului M. G­ane). De fapt au fost introduse mai mult de­cât două servitoare... şi „Epoca“, cu influenţa ei cunos­cută pe lângă dl. ministru de in­tere, ne-ar putea fi de un man ajutor, dacă ar stărui să se ins­titue o anchetă pentru a descopere şi pe ceilalţi servitori (gardieni gardiene şi copii de gardiene, in­troduşi) la „Medica 11 l-a şi cli­nicele chirurgicale, în ziua vizite regale, cu titlul de „bolnavi... ju­bilări“. Noi ne punem la dispoziţia sa pentru a o convinge de adevăru relațiunilor noastre. ■----*------ ------------ rmmnwmrmini in——a— -1 tmm KM fl-lffl­­­eme... . D“strul. dr­ ,g»m în declaraţia publicată ZnUn T din 22 Octombrie a. c.’ -a ““Pen Pe Epitropul Riegler de Sfîn vHn VxAu cSplîatul intrat, spune că III Ziua cmd M. S. Regele a vizitat sec­ţia a III medicală n a putut azista fiind bol­­n­av defi.ul p.mor staţiunea (?!) In pi­cioare fiindu-i penibilă*. Regretăm sincer boala unui picior a d-rului Gane, totuşi nu putem trece cu vederea un fapt de o mare importanţă şi anume: celebrul *dr. Gane, care a fost vre-o 20 ani medic de plasă, deşi se serveşte numai de un picior, con­­duce totuşi două servicii în Spitalul central, serviciul de medicină internă—vestita secţie a III medicală—precum şi serviciu de chi­rurgie de la Biroul primirei bolnavilor. Aşa că bine cunoscutul dr. Gane­ face în aceiaşi dimineaţa numai cu un picior—un serviciu de boale interne şi altul de boale chirurgi­cale într un Spital unde­­serviciile sunt specializate! Ce va face celebrul între celebri, dr. Gane, cînd se va putea servi de două pi­­cioare căci la dr. Gane, picioarele sunt , totul?! Ei bine noi sîntem convinși că dacă dr. Gane numai cu un singur picior con­duce două servicii, cînd se va servi de ■ două picioare.... va putea conduce toate ser­viciile Spitalului Sf. Spiridon, adică medi­■ cina internă, chirurgie, oftalm, boalele căi­­­­lor urinare, acusamente etc. ba chiar şi spi­­­­talele din provincie ale Epitropiei. Resulta­­t­­ul pentru întreaga instituţie spitalicească va fi o simplificare extra­ordinară: Epitro­­pia va avea un singur medic—pe ilustrul dr. Gane cheltuelile pentru salarele altor­­ medici vor fi suprimate, budgetul Epitropiei va avea atunci excedente pentru a plăti­­ diurna Epitropilor, iar medici ca Negel,­­ Sculy, Cannabel etc. vor fi scoşi, din circu­­l­­aţie, faţă de celebrul dr. Gane. Şi va fi a­­t­­t­unci o ce fericire—după cum spune scrip­tura, o turmă şi un păstor care, lăsînd la o­­­ parte capul, o va conduce cu picioarele. ! Iar dacă se vor găsi unii care să cîrtească că e prea multă muncă pentru un singur medic, şi că bolnavii nu sunt îngrijiţi, să fie liniştiţi, căci nu se va servi oare dr. Gane de două picioare­?!...—O singură şi foarte serioasă încurcătură se va ivi; dr. Riegler de Braniştea care are 55 ani şi practică medicala de 30 ani—fără să fi putut ajunge medic în Spitalul Sf. Spiridon—nu va mai putea fi nici macar aspirant la secția me­dica III. Et sic transit gloria utuncii. -----------—-a «.o—-----------­ ------------------------------------- -a?«, - «rin------------------------------— Z. BLOK-NOTES Cei trei... „Cei trei* nu pot fi alţi... crai, de­cât foarte cunoscuţii cumnaţi : C. Negruzzi pre­fectul, C. Cerchez prezidentul şi N. Micles­­cu, inginerul-deputat, cam­ pe ziua de ieri au fost iarăşi la înălţimea lor ! Tustrei celebrii cumnaţi şi-au făcut apa­riţia. In aceiaşi maiestoasă ţinută, la ser­barea dată de câtră d-nii Wachtel-Diener­­man, cu prilejul împlinirei a 25 de ani a fa­­bricei de ţesături de la Copou. Ca şi la inaugurarea „gimnaziului Wach­tel* cei trei cumnaţi s’au simţit obligaţi să asiste la această serbare a muzicei, ca să nu fie... discreditați în ochii marilor indus­triaşi—bancheri / DIN SBORUL VREMII Disparijia jocondei. O revistă franceză a colecţionat o se­rie de păreri a unor oameni celebri, a­­supra Jocondei, cu prilejul dispariţiei, genialului Tablou al lui Leonardo da Vin­ci expus la muzeul Luvrului. Reţinem mai la vale câte­va din aces­te păreri, care par a face notă deose­bită în concertul de admiraţie intonat in jurul sărbătoritei pînze. D-l Francis Jourd­­in se exprimă ast­fel : „Cu riscul de a trece că comit un sacrilegiu, am curajul de-a fi sincer: pierderea lacondei nu m'a prea emoţio­nat. Aflând extraordinara ştire deapr® furtul acestui tablou, nu m’am putut împiedica de a mă gândi la durerea ce aşi fi resimţit dacă ar fi fost vorba de Beihasabea lui Rembrandt, de Danten­e­­ra lui Ver Meer sau de portretul d-nei Riviere de Ingres. Negreşit aceste doamne sunt mai pu­ţin enigmatice decât fugitiva Mona Liza; ele mâ impresionează însă mai adine. Extraordinara, excepţionala reputaţiu­­ne a fecondei nu e, după părerea mea datorită unor consideraţiuni de ordin ex- - clusiv artistic. Se povesteşte că pen­tru a-şi procura numeroase întrevederi cu Mona Liza pe care o iubea, Leonar­­o a lucrat timp de patru ani la acest

Next