Mişcarea, iunie 1912 (Anul 4, nr. 119-143)

1912-06-01 / nr. 119

RENUMITELE BĂI DE LA Neîntrecute în efectele lor binefăcătoare asupra bolnavilor de: REUMATISM, GUTA, NEVRALGII, SIFILIS, BOLI DE PELE SEZONUL ÎNCEPE şi sfârşeşte 1 MAI—1 OCTOMBRIE MARI REDUCERI DE PREŢURI în lunile MAI, IUNIE şi SEPTEMBRIE Băi minerale naturale, de Iod şi de pucioasă. Institut complect de Fi­­sioterapie: Halbad cu masaj sub apă, tot felul de duşuri, Băi electrice, Băi de lumină colorată, Cabină Berthe, curenţi d’Arsonval, Băi cu patru celule, multostal, Băi de acid carbonic şi oxigen; Renumit nămol de Fango (original). Poziţiuni naturale încântătoare; Climă plăcută şi sănătoasă; Cale ferată; Iz­voare captate de curând; Stabilimente noi de băi; Vile şi case numeroase ; Hoteluri noui confortabile; Tot felul de sporturi şi distracţiuni; Escursiuni admirabile; Restaurante de primul rang Apă minerală naturală de CACIULATA Neîntrecută în boalele pTTD A T A A ___1 Mai de rinichi şi băşică ^ *0 X\xX A-Jxx bJ AJ XI-kJXA. ^ Octombrie Se expediază la domiciliu după cerere, tot anul, proaspătă în sticle mari şi mici Oorice infomaţiuni şi desluşiri se vor cere la biuroul central alSOCIETATEI „GOVORA-CALIMANES­T" Bucureşti str. Academiei 15 sau Călimăneşti la Direcţie. D-sa arată deosebirea enormă între valoroasele trupe de răzeşi şi moşneni pe cari le aveau Românii, şi între cele­lalte feudale, din apusul Europei, com­puse din mercenari. Aceştia se luptau din turnuri închise, pe când armata ro­mână avea o tactică superioară, luptân­­du-se la câmp deschis. Dar apogeul oştirei române îl aflăm în evul mediu. S’au purtat războaie glo­rioase şi învingătoare cu ungurii, turcii, slavii, polonii şi tătarii, ast­fel că aceasta poate fi considerată ca epocă eroică a României. Dacă Românii nu au avut oştii per­manente înaintea apusului, au avut însă o ştire regulată înainte de cei din apus. Oratorul arată apoi că perioada arme­lor de foc sau a din Mi­hai­ Viteazul şi Ion Vodă cel cumplit, începe la jumă­tatea veacului al 16-lea, când apar tunu­rile şi puştile portative pe câmpurile de bătălie. Urmează apoi perioada desfiinţărei ar­matei române, de la fanarioţi şi până după regulamentul organic. Sub regimul nefast al Fanarioţilor, armata română e desfiinţată şi domnitorii aveau cete stre­ine.* Sub Cuza-Vodă s’au pus bazele arma­tei permanente de războiu. Sub Domnul şi Regele Carol I s’a fră­mântat şi perfecţionat armata, înfiinţân­­du-se şi trupa cu schimbul un sistem original al ţărei noastre. La 1877 doro­banţii cu schimbul s’au luptat tot aşa de bine ca trupele permanente. Oratorul regretă desfiinţarea acestei armate, care aducea mari foloase ţărei, cu o cheltuială restrânsă. Situaţia noastră geografică şi idealu­rile noastre naţionale ne reclamă să a­­vem o armată mai numeroasă decât ne îngădue resursele noastre financiare. Sin­gurul nostru mijloc este să creăm uni­tăţi de rezervă. E nevoe să avem cel puţin 15 divizii. Să formăm zece divizii de rezervă fără să mai sporim armata activă. Experienţa cu divizia X de re­zervă a fost satisfăcătoare. Pentru a se asigura o bună recrutare, trebue să înălţăm situaţia morală şi ma­terială a ţăranului. Să-i dăm şcoale, igie­nă, exerciţii trupeşti şi de tragere în ţintă. Sântem o insulă înconjurată de popoare de rasă străină şi apărarea ţărei e o chestie de viaţă. Avem un ideal de îndeplinit, acela al naţiunei române în­tregite, pe care trebue să-l atingem, încă o sforţare ca cea de la 1877 şi idealul nostru va fi ajuns­ (Aplauze). Autorităţile locale şi Serbările Cum au fost organizate. Cum au fost trataţi ieşenii. Ce au păfit generalii Tell şi Pressan. Avocatul statu­lui executând pe prefectul judeţului. In toate cercurile societăţei ieşene se discută continuu asupra chipului în care au fost organizate serbările pentru inau­gurarea statuei lui Cuza-Vodă. Nu este cetăţean care să n’aibă de istorisit o năs­­drăvănie a administraţiei şi să exprime o nemulţămire a sa personală. Un director de şcoală ne zicea :—mi-a fost peste putinţă să străbat în piaţa U­­nirei, cu toate că aveam biletul de in­trare de la poliţie. Am aratat zadarnic acest bilet la toţi comisarii, sub-comisarii şi vardiştii... N’am­ fost lasat să întru pe motivul că nu sunt cunoscut. Cum D-zeu erau să mă cunoască vardiştii din Bucu­reşti ? Am făcut apel la poliţia locală, dar fără succes. Cu cât insistam mai mult cu atât vardiştii răcneau şi mă ghionteau mai cu nădejde. Am intrat acasă colbăit din lupta mea cu vardiştii ca şi cum aş fi fost în toiul verei la plimbare pe şoselele d-lui prefect Negruzzi. Un fost consilier judeţean ne zicea ia­răşi : — M’am conformat dispoziţiei genera­le şi apelului public ce-am văzut publi­cat în «Evenimentul», în care se zicea că toate persoanele fără excepţie vor fi satisfăcute. M’am prezentat la poliţie, dar mi s’a răspuns că nu e posibil a mi se satisface cererea, de­oare­ce nu mai este loc. Am cerut atunci autorizarea de a sta­ţiona în piaţa Unirei, dar mi s’a refuzat ş’aceasta. N’am mai crezut s’ajung zilele aceste să cer permisie, eu ieşan get-be­­get, să stau pe piaţa Unirei şi toţi fârţi­­găii bucureşteni să se plimbe pe ea ca Vodă prin lobodă, dând tîrcoale în ju­rul Prinţilor, sau făcând curte la cucoa­ne, întrebaţi pe d. Anibal Ciure care a păţit la fel cu mine. Şi-au bătut joc de oameni, d-le. S’au răspândit în tot târgul bilete albe de cătră vre-o doi agenţi din clubul conservator, ca Borcea şi alţii, dar când să între oamenii li s’a spus ca aces­te bilete nu sunt valabile. Mai ştiu încă multe dar n’am vreme să-ți istorisesc. — Spune în grabă cât vei apuca. — Duceţi-vă de întrebaţi pe generalii Tell şi Presau ce au păţit. Generalul Tell avusese trăsură angajată cu 40 lei pe zi, dar birjarul a găsit cu cale să fugă şi să iee, se vede, un alt muşteriu. Generalul Tell s’a adresat prefectului de poliţie să’i caute birja. Cu toate că i-a dat numărul nici până astăzi nu ştiu dacă poliţia a găsit’o. D. general Presan era furios că venise pentru serbări şi poliţia nu se îngrijise să-i trimată bilet de intrare. Serbarea se începuse când a venit d. Gene­ral Presan. S’a stropşit pesemene la prefect şi i-a dat biletul. Oamenii aiştea ştiu numai de frică. Dar ce este mai interesant în toată această afacere este soponeala pe care d. Mihai Vârnav-Liteanu, avocat al Statului a tras’o luni seara la Bragadiru d-lui Prefect C. Negruzzi în auzul tuturor a­­celora care ocupau terasa acestei berării. D. Negruzzi lăudând organizarea serbă­rilor își permisese să vorbească de sus comesenilor săi, când d. M. Vernav-Li­­teanu interveni apostrofându-l cam cu următoarele cuvinte : — Nu înțeleg, d-le Negruzzi, cum te faci apărătorul organizărei colegului d-tale de la poliţie. Aperi şi prostia şi reaua creştere. Nu pot să admit ca pă­tura diriguitoare a cestui oraş, 200 sau 300 de notabilităţi câte există în Iaşi, foşti prefecţi, foşti Epitropi, foşti sena­tori şi deputaţi sau alţi, săi trimeţi la poliţie umăr la umăr ca vagabonzii, servitori sau tipii suspecţi ai oraşului să cerşească un bilet de intrare, ce de drept li se cuvine pe baza funcţiunelor şi demnităţilor ce au ocupat. A­ţi făcut pur şi simplu o prostie şi o necuviinţă după cum aţi mai făcut şi altele. Şi aci scărpinându-se uşor la nas ş’apoi la ochiu, rugosul avocat al statului con­tinuă filipica sa : Ai vroit să te faci grozav ca mine şi în alte împrejurări, dar ştii că nu ţi-a mers! Ţi-ai permis să faci observaţii !­ MIŞCAREA vocaţilor statului în procesele comunelor rurale şi te-am trimis oficial la plimbare. Acum ai fi poftit să merg la poliţie, eu avocat al statului, ca să cer voia de a azista la o ceremonie oficială la care din cauza funcţiunei ce ocup sunt obligat să azist? Am făcut poliţiei o adresă oficia­lă ca să-mi trimeată asemene bilete pen­tru funcţionarii avocaturei statului, dar nu pentru noi avocaţii■ M­ai înţeles? Cât despre mine personal eu trebuiam să fiu invitat ca nepot a lui Mihai Kogălnicea­­nu. Şi-am fost invitat, dar voi organiza­torii aţi fost atât de deştepţi în­cât chiar invitaţilor le-aţi cerut să meargă la poli­ţie să-şi scoată bilete de permis de a sta­ţiona în piaţa Unirei... Curioasă invitaţiei Să nu fii primit la locul invitaţiunei! Un hohot de răs străbătu în liniştea serei toată terasa Bragadirului, de la o masă la alta. După care d. Mihai Vâr­­nav-Liteanu, aprinzându-şi o ţigară „Cu­za-Vodă“, continuă: Zici că era aglomeraţie şi că trebuia făcut loc persoanelor oficiale. Dar nu­mai persoane oficiale erau în jurul Re­gelui şi în tribunele publice? D. Stroja se plimba cu mâinile în buzunar pe tro­­tuar în dreptul berăriilor, în timp ce d. Cerchez cumnatul d-sale, făcea pe pre­fectul de poliţie deschizând drumul Re­gelui sau susţinându-l pe scări. Nu în­căpeţi de cealaltă lume voi Negruţeşti şi de aceia vă vârâţi pretutindeni. De toată familia voastră are calitate oficia­lă pentru ca să ocupe jumătate din tri­bunele publice publice? Eu, dragă Cos­­tachi, îţi dau un sfat nu te mai ameste­ca în trebile pe care nu le pricepi şi în discuţiile pe care nu le poţi susţine. Cînd te vei găsi în situaţiuni grele ca acea în care te-ai găsit acum, cu inaugurarea sta­­tuei lui Cuza nu te lua nici după capul tău, nici după capul lui Stroja, căci a­­mândouă sunt la fel. Mai sfătueşte-te cu alţi mai iscusiţi. Mai întreabă, de pildă, pe fratele tău Mihai sau lasă-i de-al bi­nele locul lui. Şedinţa continua, când indiscretul nos­tru raportor părăsi localul. Mişcarea literară şi artistică M­­DX. Caragiale. — In noul număr al „Vieţii Româneşti“ găsim o serie de ver­suri semnate M. I. Caragiale, fiul d-lui I. L. Caragiale, care, cum se ştie, a da­tat deasemeni literatura noastră cu o serie de frumoase inspiraţiuni poetice. ^Literatura cuzistă. — In legătură cu comemorarea lui Vodă-Cuza, au apărut o serie de volume scrise cu prilejul acestei mari festivităţi istorico-naţionale. Intre acestea cităm : „Domnia lui Cuza-Vodă“ o ediţie populară a operei istoricului nostru d. A. D. Xenopol; „Cuzeştii“, o descriere a familiei Cuza, datorită d-lui Gh. Ghibănescu, şi un volum întitulat „Cuza-Vodă“, editat de biblioteca „Fla­căra“. De asemeni au mai apărut diferite bro­şuri ocazionale, toate închinate memoriei marelui Domnitor. V­­iaţa Românească în No. 4 apărut azi cuprinde următorul sumar : Octav Botez : O istorie a partidelor po­litice în România (Sfârşit); M. I. Cara­giale : Clio.—Lauda cuceritorului.—Pro­hodul războinicului.—Noapte roşie.—­Că­lugăriţa.—Boerul.—Aspra.—înţeleptul.— Cronicarul.—Domniţa.—La Argeş.—Trân­torul.—Curţile vechi (Versuri) ; Dr. Ca­­zacu : O sută de ani de robie; Const. Mironescu: Luna (Versuri); G. Micu : Elementul românesc în Bucovina (După datele statisticei din 1910; G. Murnu : Iliade, Cântul al XVII-lea (Trad. după Homer) ; Per. Papahagi: Doina la Ro­mâni ; M. Codreanu : Năluca (Sonet) ; Constanţa Marino: Păcatele fratelui Da­niil ; Colaboratorii revistei; Note pe mar­ginea cărţilor (Rosmersholm); M. Sevas­­tos: Sonetul (Versuri) ; D. D. Pătrăşcanu: O excursie de plăcere ; T. Arghezi : Cro­nica teatrală.—Bucureşti (Teatrul Naţio­nal : „In lumea de azi“, „Amicul Jack“. Teatrul Davila : „La Flambée (Văpaia). Teatrul Comoedia: „La Griffe“ (In­ghia­­ră); G. Ionescu-Şişeşti : Cronica econo­mică (Criza locuinţelor în Bucureşti); S. Roman : Cronica veselă (Din carnetul unui impiegat) ; P. Cubolteanu : Scrisori din Basarabia; P. Niconar et. Co.: Mis­cellanea (Iarăşi d. Radu D. Rosetti.— Rectificare.—­De la regacţie). IV­­outăţi Literare. — In editura revistei „Viaţa Românească“ au apărut următoa­rele volume: „întuneric şi lumină" nu­vele şi schiţe de I. A. Brătescu-Voineşti şi „Versuri şi Proză“ de Gheorghe din Moldova. In cursul acestei luni vor mai apărea : „ Pe drumuri de munte“ impresii şi schiţe de C. Hogaş şi „Opera literară a d-lui A. Vlăhuţă“ de G. Ibrăileanu, ambele tot în editura „Vieţii Româneşti“, I .­­Nei­l din Frankfurt, celebra tragico­medie a neamului Rotschild, şi spiritu­ala şarjă la adresa marei finanțe, conti­nuă să obție succese extraordinare în toa­te teatrele din străinătate. Dramaturgul G. Hauptman a terminat o nouă dramă întitulată : „Blestemul lui Gabriel“ care va fi jucată în stagiunea viitoare, la Berlin. Q­uitar on­ and comp. este titlul unei spi­rituale comedii originale în 3 acte, în ca­re d. Emanoil Grigoraş biciueşte mora­vurile pe cari din nefericire, trebue să le întâlnim în lumea oamenilor de afa­ceri din zilele noastre. 1. L­ustul Sabinei Hudon, fiica sculptoru­lui Hudon făcut chiar de către tatăl său, a fost cumpărat la o licitaţie pe suma de 450.000 de lei de către miliardarul american Pierpont Morgan, iar portretul d-nei Grant de d-na Vigée-Lebrun pe suma de 400.000 de lei. După cum se vede, costul tablourilor vechi crește din zi în zi. INFORMAŢII • De cât­va timp, toate mărfurile cari sosesc din străinătate se depozi­tează în magaziile nouilor antrepozite vamale, mărfurile străine sosite mai înainte fiind rămase în magaziile ve­chiului local de vamă unde a rămas şi întregul personal vamal. Din această cauză comercianţii cari vin să-şi­ vămuiască mărfurile au mari neajunsuri căci sunt siliţi să alerge de la vama veche la cea nouă, — şi aceasta de căte­va ori aceiaşi vămuire — până îşi pot îndeplini toate for­malităţile de vămuire şi a-şi ridica mărfurile. Supunem cazul celor în drept şi-i rugăm să găsească o soluţie prin care să curme aceste mari neajunsuri la cari sunt supuşi negustorii. Importul piei­lor în ţară Regulamentul direcţiei generale a servicilui sanitar Ministerul industriei a trimis astăzi Camerei de Comerţ, următorul regula­ment privitor la condiţiunile pentru im­portul pieilor de animale . Art. 1.—Pieile de animale rumegătoare mari şi mici nu sunt admise la import decât în stare uscată. Art. 2.—Pieile suprasărate sunt admi­se la import numai dacă sunt de prove­nienţă transatlantică (americane). Art. 3.—Pieile în stare uscată sau a­­cele suprasărate vor fi admise la import cu condiţiunile următoare: a) Să fie introduse prin următoarele puncte de frontieră: Brăila, Burdugeni, Calafat, Constanţa, Călăraşi, Căineni, Cerna-Vodă, Galaţi, Giurgiu, Olteniţa, Palanca, Predeal, Su­­lina, Tulcea, Turnu-Măgurele, Ungheni şi Vârciorova; b) Să fie însoţite de certificate sani­tare liberate de servicii veterinare, prin cari să se dovedească : Că pieile provin de la animale sănă­toase ; Că în localitatea de provenienţă a pie­ilor nu există epizootiile de pestă bovină sau de pleuropneumonie contagioasă. Art. 4.—Pieile suprasărate, de origină transatlantică, venite dintr’un punct de reexpediţie din Europa, vor fi admise la import cu condiţiunile următoare : a) Să fie însoţite de certificat veteri­nar de la locul de origină a pieilor sau de un certificat veterinar din portul de reexpediţie, doveditor că pieile provin dintr’un transport transatlantic, care a fost însoţit de certificat veterinar de la locul de origină. Art. 5.—Certificatele sanitare veterina­re vor­ fi însoţite şi de traducţiunea tex­tului în limba română sau franceză, fă­cută de o autoritate oare­care. Art. 6. — Transporturile de piei sosite la punctele de frontieră indicate la art. 3 vor fi examinate de medicii veterinari respectivi şi nu vor fi admise la import decât dacă pieile vor fi găsite ,în bună stare şi îndeplinind toate condiţiunile de mai sus şi cu obligaţiunea importatoru­lui de a le transporta în timpul cel mai scurt şi direct pentru fabricile de desti­naţie. Art. 7.—Direcţiunea generală a servi­ciului sanitar va putea lua ori­ce alte măsuri, în interesul sanitar al ţării, pen­tru prevenirea introducerii de epidemii sau epizotii. Art. 8.—­Aplicarea tuturor condiţiuni­­lor de mai sus se vor face cu începere de la 1 Iulie 1912. Congresul Camerilor de Comerţ Programul congresului. — Chestiunile care vor fi luate în discuţie.—Alte amănunte. După cum am anunţat congresul ca­merilor de comerţ din întreaga ţară va avea loc anul acesta la Tulcea în zilele de 3, 4, 5 şi 6 iunie. Chestiunile ce vor fi luate în discuţie în acest congres sunt următoarele : Desfiinţarea impozitului licenţei băutu­rilor spirtoase şi înlocuirea lui­­ printr-un impozit pe decalitru. (Camera de comerţ din Ploeşti). Modificarea codului comercial referitor la falimente. (Tulcea). Registrele comerciale. (Botoşani). Simplificarea formalităţilor judecăto­reşti cum şi scutirea de timbru pentru executarea datoriilor care nu trec de 100 lei. (Focşani). Traficul mărfurilor pe căile ferate ro­mâne şi navigaţia fluvială. (Craiova), întocmirea unui contract tip de ce­reale. (Brăila).­­ Iată acum şi programul congresului: Duminică 3 iunie ora 8 dimineaţă ple­carea congresiştilor din Galaţi de la pon­tonul C. F. R. La ora 11 luni, sosirea la Tulcea şi încartierarea. La orele 3—6 p. m. deschiderea congresului. La ora 6 ju­mătate recepţia la clubul comercial şi in­dustrial. Luni 4 Iunie de la orele 9—12 a. m. şi 3—6 p. m­. continuarea discuţiilor con­gresului. Marţi 5 Iunie 9—12 continuarea des­­baterilor şi închiderea discuţiilor de la 3—6 p. m. vizitarea fabricilor şi a mo­numentelor din oraş. Seara banchetul oferit în onoarea­­con­gresiştilor. Mercuri 6 Iunie la ora 10 a. m. ple­carea la Salină. După amează Vizitarea oraşului şi preumblare pe mare. Seara banchetul oferit de primăria Sulina. La ora 8 seara plecarea, din Sulina. La 11 noaptea sosirea la Tulcea, iar la 11 juni. plecarea spre Galaţi. * Membrii camerei de comerţ din Iaşi vor pleca la Tul­cea spre a participa la acest congres. Sâmbătă 2 iunie după amează. : • Celebrul „critic“ impresionist junele pozeul Eugen Lovineco va ţine mâne, Vineri 1 Iunie, o conferinţă de deschi­dere a unui cinematograf din Bucureşti. Şti­rea, într’adevăr senzaţională, se poate controla din toate, ziarele din Ca­pitală. Leonida­­ Conja. Societate anonimă Sucursala Iaşi Strada Lăpuşneanu 25 Automobile Fiat, Stoever, Pauhard, Levassor, Berliet, Napier şi Delage, Om­­nibuze* şi Camioane. Satisfăcând cerinţele numeroasei noastre clientele din Mol­dova, n’am cruţat nici un sacrificiu deschizând cu începere de la 23 April 1912 în str. N. Gane (Palatul Sturza) un atelier spe­cial pentru reparaţiunele automobilelor din orice marcă, asemi­­nea repararea şi reşaparea cauciucurilor. Garaj modern, expozi­ţie de maşini şi în fine o instalaţiune perfectă pentru a putea efectua orice reparaţiuni mari sau mici ce depinde de această ramură. Sucursala pentru accesorii și birourile s’au mutat în strada Lăpușneanu No. 25 (alăturea de Parfumeria Franceză Robert Cuba). N.B. Se închiriază automobile pentru excursiuni și afaceri în ori­ce localitate a țărei. ^ '

Next