Mişcarea, august 1912 (Anul 4, nr. 169-192)

1912-08-05 / nr. 173

L ANUL IV No. 173 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In­­ară pe un an ... In străinătate pe un an . Preoţi şi învăţătorii rurali 20 lei 40 500/. PRIMEJDIA Situaţia externă e din cele mai îngrijitoare. Numai întretăierea di­feritelor intîmplări menţin încă e­­ch­ilibrul nestabil al politicei euro­pene. Imperiul otoman e centrul tul­burărilor. Junii­ turci au fost înlo­cuiţi de oamenii de încredere ai lui Abdul-Hamid şi numai lipsa­ a­­cestuia face să se observe deosebi­rea dintre actualul şi vechiul regim. Acum patru ani vizirii sultanu­lui erau atît de uniţi de popor, că ori­cine ar fi privit ca imposibilă o reabilitare a lor. împrejurările, însă, au contrazis cele mai temeinice prevederi. Foştii viziri au cîştigat iarăşi încrederea maselor, în vreme ce organizatorii revoluţiei împotriva absolutismului trebue să tremure pentru liberta­tea lor. Vrînd să reorganizeze Imperiul, au făcut nişte alegeri violente, si­luind conştiinţa cetăţenilor. Din pricina aceasta, Albanejii, văzind că nici un şef de-al lor n’a fost ales deputat, au cerut cu putere şi au obţinut dizolvarea Parlamen­tului. Acum vor cere­ şi autonomia, de vor reuşi, întreaga peninsulă balcanică va fi zguduita de o co­­moţie electrică. Toate neamurile ce visează neatîrnarea o vor pretinde şi toate revindecările posibile vor avea loc. Grecii, care azi dau ospitalitate aproape la 800.000 de Albaneji, vor avea pretenţii asupra Epirului. Bulgarii vor să se întindă pînă la Pind şi marea Egee, — în Sofia sunt mari agitaţii în acest mo­ment, — Muntenegrul vrea să se rotunzească la nord, iar Serbii re­clamă Kossovo Palje, ca dreptul lor. Conflictul italo-turc poate agra­va mult situaţia. Dacă Italia, cum se crede, va pune stăpînire pe cite­va insule din Archipelag, se va naşte o problemă însemnată, de care depind interesele vitale ale Romîniei. Trecerea Dardanelelor trebue să ne preocupe serios. Ministrul de externe al Franţei şi preşedinte de consiliu, dl. Poin­care, se găseşte la Petersburg, un­de pune bazele unei convenţiuni navale. O asemenea convenţiune nu poate avea acum alt obiect decâ­t colaborare a forţelor navale fran­­co-ruse în marea Mediterană şi nu în cea Baltică, unde nu-i nici un conflict în perspectivă. Tratatele internaţionale, care gu­vernează acum strîmtorile şi care constituesc temelia actualei stări de lucruri din Orient, vor trebui re­vizuite. Dacă Rusia va cere libera trecere a cuirasatelor din marea Neagră în Mediterana, și celelalte puteri semnatare­­ acestor tratate vor reclama desigur dreptul, pentru vasele lor de războiu, de a trece din Mediterana în marea Neagră. Tratativele pentru rezolvirea ches­­tiunei acesteia vor fi, după cum se prevăd, furtunoase. Presa internaţională, vorbind de problema Dardanelelor, pomeneşte numai de Rusia şi foarte rar doar spune cîte-un cuvint despre drep­turile celorlalte state din Sud-Es­­tul Europei, cum e de pildă Ro­­mînia, interesată atît de mult în cauză. Din nenorocire, în momentul cînd chestiunea Orientului ameninţă de a fi pusă în totalitatea ei, când sunt îngrămădite în Turcia atîtea materii explozibile, cînd situaţia in­ternaţională e încordată şi ne pu­tem aştepta la cele mai neplăcute surprize. — Romînia este înzes­trată cu un guvern de surdo-muţi şi podagroşi, cari se pricep a în­noda intrigi meschine împotriva o­­poziţiei, dar au perdut libertatea de spirit şi putinţa de a apăra, în clipe grele, interesele superioare şi permanente ale României. Ei sunt un pericol şi pentru si­tuaţia internă şi pentru cea exter­nă a­­ţarei. DIN SIlGA Cântec papal Papa a dat o bulă prim ca­re înfiinţează o episcopie gri­co-catolică In Transilvanii lovind In interesele religioas ale Rouiînilor de peste munţ (Ziarele) Pe pămtnt cât şi pe apă Toii „ Uniţii“ ţi-au zis papă. Dar de cinci cu „bula“ sfinte Ne-arătaşi sfinţite fapte, ^ Nu mai știm ce ești: Părinte, Papa-paî sau papă-lapte. ---------—--—cei» A» ------------------­ dueşte regenerarea politică a acestei ţări? Vă înşelaţi. Dl. Cocea şi-a fău­rit un ideal mult mai superior şi mai democratic. Idealul politic al d-lui Cocea —nu vă minunaţi! —e dl. Pe­tre Carp, despre care dl. Cocea spune ’! că n’a fost Îndestul utilizat pentru­­ cel mai mare folos al ţării ! (vezi­ „Adevărul“ de aseară). Acuma suntem înţeleşi: ţara a­­ceasta a ajuns în halul in care o­­ vede numai dl. Cocea, din cauză că dl. Carp n’a fost utilizat spre cel­­ mai mare folos al ei. Dl. Cocea, care înainte de toate, e democrat, nu vede fericirea ţarei romineşti de­cît in omul care nu ce­rea decit represiune—şi încă cu a­­­jutorul armatelor streinei—­şi care e duşmanul­ hotărât al chemărei pă­turilor muncitoare la viaţa politică! Acesta e idealul politic al d­lui Cocea care... înainte de toate e un democrat convins! O fi ceva putred în ţara româ­nească, dar acel ceva e „democra­­tismul sistem Cocea, care numai în țara românească se poate vedea. BLOCK-NOTES Eri şi azi ,î­n evenimentul: Eri: „D. A. C. Cuza este o mândrie a­­ ţârii şi o glorie a Universităţii din Iaşi, pe care nişte infami calomniatori încearcă ză­­dătrnia să-l discrediteze acuzând­u-l de plagiat. Astăzi: „D. Cuza este ai­torul unui pla­giat unic în felul său şi cu care a venit să înşele un juriu, fapt dovedit înaintea jura­ţilor luir’un mod clar, evident şi strălucit.“ Ce va fi d. Cuza mfine, tot „Evenimentul“ ne va spune-o. Aşteptăm. Bucurie „Evenimentul“ Înserează un articol îmbu­curător, prin care se desminte ştirea că bi­serica Bucur din Bucureşti, care urma să se dărâmată, spre marea bucurie a unui partizan politic, nu se va mai dărâma. Ne bucurăm şi noi că biserica lui Bucur spre marea bucurie a bucureştenilor va ră­mâne în picioare. Bucuros D. Cocea şi... d. Carp Dl. N. D. Cocea a căzut din nou întro stare extatică. Din înălţimile v eterice de unde priveşte şi judecă I viaţa socială şi politică a acestei ţări, dl. Cocea nu vede de­cit pu-­ treziciune morală şi reacţionarism, necinste politică şi oligarhie odioasă. I In tablourile macabre ce le zugră­veşte dl. Cocea, nu există o ţară romînească, ci un hoit în putrefac­ţie pe care îl rod politicianii oligar-­ hiei venale şi reacţionare- Un neam nenorocit şi o ţ ară în pragul mor-1 [ei—aşa vede dl. Cocea situaţiunea] la care am ajuns noi după cuceri­rea independenţei şi după opera fe-­ cundă a celor 46 de ani de viaţă constituţională, în care ţara aceasta a făcut progrese pe care nici orbii nu le pot tăgădui- Dar d. Cocea e slobod să vadă şi mai negru de cit­m vede, căci e izolat în vedeniile sale. Dar dl. Cocea, care înainte de toate e şi un democrat înaintat, are , şi un liman de recreaţie sufletească. ’ Aţi crede, de sigur, că acest liman l'a găsit in partidul social-democrat. '■ sau credeţi, poate, că dl. Cocea a ' găsit acest liman în mulţimea plu­garilor noştri, de la care nădăj­ Muncitorii agricoli Chestiunea muncitorilor agricoli con­­stitue actualminte o grea problemă economică pentru ţara noastră. flvîntul ce ia agricultura pe fie­care an, precum şi tendinţa de emancipare a ţăranului român, au ca efect o îm­­puţinare a braţelor muncitoare. Intr’adevăr, prin înfiinţarea obştiilor săteşti, precum şi vinderea la ţarani­i moşiilor prin intermediul casei ru­­rate, starea economică a populaţiei noastre rurale devine tot mai înflori­toare. Aşa fiind, ţaranii nu-şi mai an­gajează munca lor la mari proprietari şi arendaşi, avînd pămînturile lor pro­prii pe care trebue să le cultive. De aci lipsa de braţe muncitoare şi implicit urcarea preţului muncei. Aşa, cu toate că actualele preţuri tarifare alcătuite de către Comisiile Regionale sunt destul de convenabile şi alcătuite în aşa fel ca munca ţăra­nului să nu fie speculată, in timpul muncilor preţurile au depăşit cu mult pe cele tarifate. In judeţul Iaşi prăjina de secere s’a plătit cu 75 bani In vara anului aces­tuia şi, cu toate aceste, lipsa de braţe nu a fost mai puţin simţită. Împrejurarea aceasta a făcut ca să se importeze de peste graniţă un mare număr de muncitori, dintre care cel mai însemnat contingent îi dă Bucovina. Şi după cit suntem informaţi, în a­­nul viitor cererile pentru introducerea de muncitori streini vor fi cu mult mai mari. De aceia se pune întreba­rea : Ce se va intîmpla în ziua în care lipsurile de braţe muncitoare nu se vor mai putea complecta de peste graniţă ? Iată o problemă de o importanţă capitală, a cărei resolvire nu suportă intirziere. Urmările unei vizite Prim ministrul Franţei Poincaré a avut luni o convorbire lungă cu ministrul de externe al Rusiei, Sasanov şi, după cum anunţă o telegramă din Petersburg, aceşti doi barbaţi de stat au ajuns la o de­plină înţelegere referitor la întreg com­plexul de chestii politice. La dorinţa lui Poincaré se va publica atît la Paris cît şi in Petersburg un comunicat comun des­pre importanţa şi rezultatele vizitei la Petersburg. Rezultatul convorbirilor lui Poincaré cu miniştrii ruşi se pot resuma in ur­matoarele : 1. Marele duce Nicolae Nico­­laevici, care din cauza boalei sale n’a putut pleca în primăvara la Paris, va lua parte la manevrele franceze, cari vor avea loc în Septembrie şi va fi de faţă ca reprezentant al armatei ruseşti la prînzul festiv, ce il va da preşedintele republicei în Elyseu. 2. Franţa se declară înclinată a aju­tora în esenţă tendinţele ruseşti în Mon­golia şi va contrabalansa neplăcerile, ce le va putea avea Rusia acolo. 3. Franţa se invoieşte, să fie pe par­tea Rusiei în consorţiul puterilor in ches­tia împrumutului chinez. 4. In chestia drumurilor de fer în A­­natolia, pentru a cărora zidire concesiu-I nea e în mina francezilor, s’a încheiat în­ţelegerea, ca noua linie, care este să se zidească, să nu fie prea mult in apropie­rea graniţei caucaziene, ca Turcia să nu poată concentra trupe la graniţa aceasta. I. Totodată s’a conferat asupra situaţiei critice din Balcani şi asupra posibilităţi­lor unei grăbiri a înţelegerei turco-italiene. In faţă cu aceste, ce fel de contraservicii a promis Rusia Franţei încă nu se ştie. Presa circulă însă că Rusia va pune la disposiţia alianţei tot cit e posibil din puterea ei maritimă şi de pe uscat. --------- ------­ DUMINICA 5 AUGUST 012 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL SUB DIRECTIUNEA TJXsTUT COMITET­E ZILINIC Hnund­uri comerciale Linia în pagina Il-a 1 leu. în pagina­­AIH-a/50 bani. In pagina IV-a 40 bani. ■V • :• — TELEFON 121 — -h­oz- Dar... mai e şi o chestie gingaşă : e în­găduit unui om, fie el şi poet ca d. Nem­­ţeanu, din respect conjugal, să scrie urmă­toarele două versuri ? O! iartă că ’ntr'o clipă de uitare Doi fericiţi nebuni te-au zămislit... Domnule Nemţeanu, clipe de-acestea de uitare să ai cât mai tare! Salut ! Rinaldo D PĂRERI ŞI FAPTE Copiii lui B. Mami Domnul B. Nemţeanu e un părinte mo­del şi, nu ne îndoim, un soţ tandru. Aceste sentimente domestice ii fac cinste d-lui Nem­­ţeranu şi noi, cu toată sinceritatea, li adu­cem complimentele noastre. D-sa supraveghează, pînă în cele mai­­ mici amănunte, pe copiii sâi şi din fiecare gest, din fiecare atitudine a lor scoate cîte-o poezie. Oricit de drâguţi ar fi micii Nem­­­ţeanu şi oricit i-ar iubi părintele lor, mi se­­ pare că nu prezintă de pe-acuia atîta în­­sămnătate ca sâ nu-i arate, la orice ocazie, tatăl, —■ precum la o împărţire de premii un director ,şi-ar expune, pe scenă, elevii. Ştim precis câţi copii cre­d. Nemţeanu, câţi seamănă cu d-lui, câţi nu; ştim ce vorbă a pronunţat fiecare etnoi a deschis ochii, pe lume. Până acum se lega de copil, după ce-l „a aberna pe lume“, astăzi însă, în poezia: Aşteptând naşterea fiului meu, străbate cu gândul intunecimi­irept­rmise : O fiul meu, tu, care nu eşti Încă, Tu, care peste-o clipă vei veni; Tu care, ca un despot, mişti o lume, Nainte chiar de-a fi ; O, fiul meu, tu care omenirea o vei spori c’un chip ce n’a mai fost; Tu care poţi urca un tron de rege. Cum poţi muri lipsit de adăpost: O, fiul meu, tu, care eşti taină, Tu care eşti al meu şi nu te ştiu ; Tu, care poţi pieri neştiind c’ai fost, Tu fiu visat ce poate nu eşti fiu — O iartă pe nevrednicu-ţi părinte Ca’n clipa care vine te-o zvârli In lumea largă, plină de durere, In care-atât de mult vei suferi. Mai intfii­ denunţăm poliţiei gândurile d-lui Nemţeanu :­­ „Tu care poţi urca un tron de rege*. Ne temem să nu fie vre*un complot la mijloc împotriva Dinastiei noastre, sau au- 1 mit dinastii stăine, şi cel ales să fie tocmai ■ fiii poetului „Dimineţii".­­ Apoi înştiinţâm Direcţia Muzeului din Bu­­­­cureşti sâ se intereseze ce vietate se va naşta, — căci însuşi tatăl se judoeşte dacă fiul lui va fi într’adevăr fiu : „O fiu visat, ce poate nu eşti tu*. Un divorţ De atunci, n’am pomenit de zestre, o iota. Dimineaţa, mă duceam la oficiu voios. Venea prînzul, mă întorceam a­­casă voios, la ciorbă de miel. Apoi a­­ţipeam după masă pe dormeză, o oră. Angela , scoală Costăchel, a trecut clasa. Te-aşteaptă oficiu !... Eu , mulţumesc... o să plec şi înă du­ceam la muncă. La orele şease ieşeam din birou, să-mi fac promenada obici­nuită Înainte de masă. Apoi de se Intimpla să fie­ cumva teatru de diletanţi, m­ă Întorceam repede, şi întrebam pe Angela : ai? nu ţi-ar plă­cea oareee... să asculţi pe diletanţii noş­tri, Angelico ? Zică ea: viu, dragă viu, dar să luăm şi pe mămiţica şi pe sor’-mea. Zic eu : cu toată inima Angelo ! Adaogă ea : biletele lor, vin la contul dumnealor. Zic eu: lasă, nu-i nimica. Altădată... Domnule judecător de pace, eu odată , n’am făcut observaţie ori aluzie la bilete. Altădată, zice cocoana soacra: Cos­tăchel, a venit cinematograful. Să mer- I gem să vedem și noi. Răspund eu : să mergem, mamă soa- Icră, să mergem I și iar patru bilete. Am I tăcut. Venea teatru, eu : patru bilete — I venea cinematograful, eu : patru bilete. I De Întors, nu se pomenea. Spune An­gelo, am cerut vre-odată revaş ? S’a în- I tîmplat vre-odată?... Vezi aşa e omul de omenie. Domnule judecător, eu In toată ziua fac preumblarea mea. Sâ vedeţi cum. Mai Intăi şi mai Intâi cum es din biurou , iau binişor la stânga şi es in prome­nadă pe sub Tâmpa, la aier, urc peste basenul de apă, cobor iar şi ajung la celalt cap al promenadei. Apoi o co-I tesc pe dinaintea şcoalei nemţeşti de I fete dau prin târgul cailor In jos, dau I o raită prin târgul grâului şi-o iau apoi I la devale pe strada Vămii. Aci mă D- I prese mai le un galantar, mai la o v­i­trină, mai la un fotograf. Judecătorul de pace : D-le Petrescu ! Iar aţi deraiat. Vă rog veniţi la o­­biect. «Domnule judecător... să vedeţi aici e buba. Aveţi puţintică rabdare. Mă uit,­­ cum spusei la fotografii. O pasiune. In- I tr’o bună zi cum făceam preumblarea, pe care eu o numesc digeranta, pe str. Vămii mă opresc la unuuu... Knauer fotograf. Să văd cine şi ce, cum arată­­ lumea ? Mâ uit In sus, mă uit In jos, I Deodată pac, îmi tresare inima din loc. Vai de mine! Zic eu, vai de mine! De pe o fotografie nu mi se deslipeau ochii Ica pironiţi. Aoleu! Aoleu! Era să mă­­ lovească damblaua . D-nule judecător Inchipuiţi-vă: Angela mă trada... ma tră­da pe fotografie. Iacă fotografia ! Pof­tiţi. Zii ca nu-i ea... zii că nu se săruta­­ cu dumnealui. Auzi d-le, în faţa lumii, I să se expună ea în faţa lum­i. încep I să gem : trădare! tradare! Intru la fo- I­­ograf. Zic : domnule te rog, n’ai fi dis­­fi dispus d-ta, să-mi vinzi şi mie o fo­tografie, una aşa de... suvenir. Mi-a plă­cut o cocoană. —Z ce fotograful cu plă­cere. Şi mă duc să-i arăt corpus delicti. I Zice el: ai ales bine... sunt nişte ilus­trate, pe care le-am aranjat eu. Zic eu: bine, iar în gând: aha le-ai aranjat tu I dihanie aha. I Judecătorul de pace: D-nute Petrescu, I vă rog să nu insultaţi! „Acasă mă Întreabă Angela: unde ai stat Costăchel ? Eu li răspund scurt: te I rog să mă laşi in pace, sunt tare bol- I nav. I Domnule judecător! De atunci vai de II păcatele şi de sufletul meu. Tot intr’un­­ foc am dus o. Mâ gândeam .* trimite i Doamne o moarte. Vai de mine ! De la I o vreme n'am mai putut răbda. Să Va * 1 spun cum s’a făcut. 11 S’auzea că vin iar diletanţii fiia ai * I noştri să joace. Intr’o dimineaţa zice­­ Angela: Costăchel vin diletanții... s& I iai patru bilete.

Next