Mişcarea, august 1912 (Anul 4, nr. 169-192)
1912-08-05 / nr. 173
L ANUL IV No. 173 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE Inară pe un an ... In străinătate pe un an . Preoţi şi învăţătorii rurali 20 lei 40 500/. PRIMEJDIA Situaţia externă e din cele mai îngrijitoare. Numai întretăierea diferitelor intîmplări menţin încă echilibrul nestabil al politicei europene. Imperiul otoman e centrul tulburărilor. Junii turci au fost înlocuiţi de oamenii de încredere ai lui Abdul-Hamid şi numai lipsa acestuia face să se observe deosebirea dintre actualul şi vechiul regim. Acum patru ani vizirii sultanului erau atît de uniţi de popor, că oricine ar fi privit ca imposibilă o reabilitare a lor. împrejurările, însă, au contrazis cele mai temeinice prevederi. Foştii viziri au cîştigat iarăşi încrederea maselor, în vreme ce organizatorii revoluţiei împotriva absolutismului trebue să tremure pentru libertatea lor. Vrînd să reorganizeze Imperiul, au făcut nişte alegeri violente, siluind conştiinţa cetăţenilor. Din pricina aceasta, Albanejii, văzind că nici un şef de-al lor n’a fost ales deputat, au cerut cu putere şi au obţinut dizolvarea Parlamentului. Acum vor cere şi autonomia, de vor reuşi, întreaga peninsulă balcanică va fi zguduita de o comoţie electrică. Toate neamurile ce visează neatîrnarea o vor pretinde şi toate revindecările posibile vor avea loc. Grecii, care azi dau ospitalitate aproape la 800.000 de Albaneji, vor avea pretenţii asupra Epirului. Bulgarii vor să se întindă pînă la Pind şi marea Egee, — în Sofia sunt mari agitaţii în acest moment, — Muntenegrul vrea să se rotunzească la nord, iar Serbii reclamă Kossovo Palje, ca dreptul lor. Conflictul italo-turc poate agrava mult situaţia. Dacă Italia, cum se crede, va pune stăpînire pe citeva insule din Archipelag, se va naşte o problemă însemnată, de care depind interesele vitale ale Romîniei. Trecerea Dardanelelor trebue să ne preocupe serios. Ministrul de externe al Franţei şi preşedinte de consiliu, dl. Poincare, se găseşte la Petersburg, unde pune bazele unei convenţiuni navale. O asemenea convenţiune nu poate avea acum alt obiect decât colaborare a forţelor navale franco-ruse în marea Mediterană şi nu în cea Baltică, unde nu-i nici un conflict în perspectivă. Tratatele internaţionale, care guvernează acum strîmtorile şi care constituesc temelia actualei stări de lucruri din Orient, vor trebui revizuite. Dacă Rusia va cere libera trecere a cuirasatelor din marea Neagră în Mediterana, și celelalte puteri semnatare acestor tratate vor reclama desigur dreptul, pentru vasele lor de războiu, de a trece din Mediterana în marea Neagră. Tratativele pentru rezolvirea chestiunei acesteia vor fi, după cum se prevăd, furtunoase. Presa internaţională, vorbind de problema Dardanelelor, pomeneşte numai de Rusia şi foarte rar doar spune cîte-un cuvint despre drepturile celorlalte state din Sud-Estul Europei, cum e de pildă Romînia, interesată atît de mult în cauză. Din nenorocire, în momentul cînd chestiunea Orientului ameninţă de a fi pusă în totalitatea ei, când sunt îngrămădite în Turcia atîtea materii explozibile, cînd situaţia internaţională e încordată şi ne putem aştepta la cele mai neplăcute surprize. — Romînia este înzestrată cu un guvern de surdo-muţi şi podagroşi, cari se pricep a înnoda intrigi meschine împotriva opoziţiei, dar au perdut libertatea de spirit şi putinţa de a apăra, în clipe grele, interesele superioare şi permanente ale României. Ei sunt un pericol şi pentru situaţia internă şi pentru cea externă aţarei. DIN SIlGA Cântec papal Papa a dat o bulă prim care înfiinţează o episcopie grico-catolică In Transilvanii lovind In interesele religioas ale Rouiînilor de peste munţ (Ziarele) Pe pămtnt cât şi pe apă Toii „ Uniţii“ ţi-au zis papă. Dar de cinci cu „bula“ sfinte Ne-arătaşi sfinţite fapte, ^ Nu mai știm ce ești: Părinte, Papa-paî sau papă-lapte. ---------—--—cei» A» ------------------ dueşte regenerarea politică a acestei ţări? Vă înşelaţi. Dl. Cocea şi-a făurit un ideal mult mai superior şi mai democratic. Idealul politic al d-lui Cocea —nu vă minunaţi! —e dl. Petre Carp, despre care dl. Cocea spune ’! că n’a fost Îndestul utilizat pentru cel mai mare folos al ţării ! (vezi „Adevărul“ de aseară). Acuma suntem înţeleşi: ţara aceasta a ajuns în halul in care o vede numai dl. Cocea, din cauză că dl. Carp n’a fost utilizat spre cel mai mare folos al ei. Dl. Cocea, care înainte de toate, e democrat, nu vede fericirea ţarei romineşti decît in omul care nu cerea decit represiune—şi încă cu ajutorul armatelor streinei—şi care e duşmanul hotărât al chemărei păturilor muncitoare la viaţa politică! Acesta e idealul politic al dlui Cocea care... înainte de toate e un democrat convins! O fi ceva putred în ţara românească, dar acel ceva e „democratismul sistem Cocea, care numai în țara românească se poate vedea. BLOCK-NOTES Eri şi azi ,în evenimentul: Eri: „D. A. C. Cuza este o mândrie a ţârii şi o glorie a Universităţii din Iaşi, pe care nişte infami calomniatori încearcă zădătrnia să-l discrediteze acuzându-l de plagiat. Astăzi: „D. Cuza este aitorul unui plagiat unic în felul său şi cu care a venit să înşele un juriu, fapt dovedit înaintea juraţilor luir’un mod clar, evident şi strălucit.“ Ce va fi d. Cuza mfine, tot „Evenimentul“ ne va spune-o. Aşteptăm. Bucurie „Evenimentul“ Înserează un articol îmbucurător, prin care se desminte ştirea că biserica Bucur din Bucureşti, care urma să se dărâmată, spre marea bucurie a unui partizan politic, nu se va mai dărâma. Ne bucurăm şi noi că biserica lui Bucur spre marea bucurie a bucureştenilor va rămâne în picioare. Bucuros D. Cocea şi... d. Carp Dl. N. D. Cocea a căzut din nou întro stare extatică. Din înălţimile v eterice de unde priveşte şi judecă I viaţa socială şi politică a acestei ţări, dl. Cocea nu vede decit pu- treziciune morală şi reacţionarism, necinste politică şi oligarhie odioasă. I In tablourile macabre ce le zugrăveşte dl. Cocea, nu există o ţară romînească, ci un hoit în putrefacţie pe care îl rod politicianii oligar- hiei venale şi reacţionare- Un neam nenorocit şi o ţ ară în pragul mor-1 [ei—aşa vede dl. Cocea situaţiunea] la care am ajuns noi după cucerirea independenţei şi după opera fe- cundă a celor 46 de ani de viaţă constituţională, în care ţara aceasta a făcut progrese pe care nici orbii nu le pot tăgădui- Dar d. Cocea e slobod să vadă şi mai negru de citm vede, căci e izolat în vedeniile sale. Dar dl. Cocea, care înainte de toate e şi un democrat înaintat, are , şi un liman de recreaţie sufletească. ’ Aţi crede, de sigur, că acest liman l'a găsit in partidul social-democrat. '■ sau credeţi, poate, că dl. Cocea a ' găsit acest liman în mulţimea plugarilor noştri, de la care nădăj Muncitorii agricoli Chestiunea muncitorilor agricoli constitue actualminte o grea problemă economică pentru ţara noastră. flvîntul ce ia agricultura pe fiecare an, precum şi tendinţa de emancipare a ţăranului român, au ca efect o împuţinare a braţelor muncitoare. Intr’adevăr, prin înfiinţarea obştiilor săteşti, precum şi vinderea la ţaranii moşiilor prin intermediul casei rurate, starea economică a populaţiei noastre rurale devine tot mai înfloritoare. Aşa fiind, ţaranii nu-şi mai angajează munca lor la mari proprietari şi arendaşi, avînd pămînturile lor proprii pe care trebue să le cultive. De aci lipsa de braţe muncitoare şi implicit urcarea preţului muncei. Aşa, cu toate că actualele preţuri tarifare alcătuite de către Comisiile Regionale sunt destul de convenabile şi alcătuite în aşa fel ca munca ţăranului să nu fie speculată, in timpul muncilor preţurile au depăşit cu mult pe cele tarifate. In judeţul Iaşi prăjina de secere s’a plătit cu 75 bani In vara anului acestuia şi, cu toate aceste, lipsa de braţe nu a fost mai puţin simţită. Împrejurarea aceasta a făcut ca să se importeze de peste graniţă un mare număr de muncitori, dintre care cel mai însemnat contingent îi dă Bucovina. Şi după cit suntem informaţi, în anul viitor cererile pentru introducerea de muncitori streini vor fi cu mult mai mari. De aceia se pune întrebarea : Ce se va intîmpla în ziua în care lipsurile de braţe muncitoare nu se vor mai putea complecta de peste graniţă ? Iată o problemă de o importanţă capitală, a cărei resolvire nu suportă intirziere. Urmările unei vizite Prim ministrul Franţei Poincaré a avut luni o convorbire lungă cu ministrul de externe al Rusiei, Sasanov şi, după cum anunţă o telegramă din Petersburg, aceşti doi barbaţi de stat au ajuns la o deplină înţelegere referitor la întreg complexul de chestii politice. La dorinţa lui Poincaré se va publica atît la Paris cît şi in Petersburg un comunicat comun despre importanţa şi rezultatele vizitei la Petersburg. Rezultatul convorbirilor lui Poincaré cu miniştrii ruşi se pot resuma in urmatoarele : 1. Marele duce Nicolae Nicolaevici, care din cauza boalei sale n’a putut pleca în primăvara la Paris, va lua parte la manevrele franceze, cari vor avea loc în Septembrie şi va fi de faţă ca reprezentant al armatei ruseşti la prînzul festiv, ce il va da preşedintele republicei în Elyseu. 2. Franţa se declară înclinată a ajutora în esenţă tendinţele ruseşti în Mongolia şi va contrabalansa neplăcerile, ce le va putea avea Rusia acolo. 3. Franţa se invoieşte, să fie pe partea Rusiei în consorţiul puterilor in chestia împrumutului chinez. 4. In chestia drumurilor de fer în Anatolia, pentru a cărora zidire concesiu-I nea e în mina francezilor, s’a încheiat înţelegerea, ca noua linie, care este să se zidească, să nu fie prea mult in apropierea graniţei caucaziene, ca Turcia să nu poată concentra trupe la graniţa aceasta. I. Totodată s’a conferat asupra situaţiei critice din Balcani şi asupra posibilităţilor unei grăbiri a înţelegerei turco-italiene. In faţă cu aceste, ce fel de contraservicii a promis Rusia Franţei încă nu se ştie. Presa circulă însă că Rusia va pune la disposiţia alianţei tot cit e posibil din puterea ei maritimă şi de pe uscat. --------- ------ DUMINICA 5 AUGUST 012 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL SUB DIRECTIUNEA TJXsTUT COMITETE ZILINIC Hnunduri comerciale Linia în pagina Il-a 1 leu. în paginaAIH-a/50 bani. In pagina IV-a 40 bani. ■V • :• — TELEFON 121 — -hoz- Dar... mai e şi o chestie gingaşă : e îngăduit unui om, fie el şi poet ca d. Nemţeanu, din respect conjugal, să scrie următoarele două versuri ? O! iartă că ’ntr'o clipă de uitare Doi fericiţi nebuni te-au zămislit... Domnule Nemţeanu, clipe de-acestea de uitare să ai cât mai tare! Salut ! Rinaldo D PĂRERI ŞI FAPTE Copiii lui B. Mami Domnul B. Nemţeanu e un părinte model şi, nu ne îndoim, un soţ tandru. Aceste sentimente domestice ii fac cinste d-lui Nemţeranu şi noi, cu toată sinceritatea, li aducem complimentele noastre. D-sa supraveghează, pînă în cele mai mici amănunte, pe copiii sâi şi din fiecare gest, din fiecare atitudine a lor scoate cîte-o poezie. Oricit de drâguţi ar fi micii Nemţeanu şi oricit i-ar iubi părintele lor, mi se pare că nu prezintă de pe-acuia atîta însămnătate ca sâ nu-i arate, la orice ocazie, tatăl, —■ precum la o împărţire de premii un director ,şi-ar expune, pe scenă, elevii. Ştim precis câţi copii cred. Nemţeanu, câţi seamănă cu d-lui, câţi nu; ştim ce vorbă a pronunţat fiecare etnoi a deschis ochii, pe lume. Până acum se lega de copil, după ce-l „a aberna pe lume“, astăzi însă, în poezia: Aşteptând naşterea fiului meu, străbate cu gândul intunecimiireptrmise : O fiul meu, tu, care nu eşti Încă, Tu, care peste-o clipă vei veni; Tu care, ca un despot, mişti o lume, Nainte chiar de-a fi ; O, fiul meu, tu care omenirea o vei spori c’un chip ce n’a mai fost; Tu care poţi urca un tron de rege. Cum poţi muri lipsit de adăpost: O, fiul meu, tu, care eşti taină, Tu care eşti al meu şi nu te ştiu ; Tu, care poţi pieri neştiind c’ai fost, Tu fiu visat ce poate nu eşti fiu — O iartă pe nevrednicu-ţi părinte Ca’n clipa care vine te-o zvârli In lumea largă, plină de durere, In care-atât de mult vei suferi. Mai intfii denunţăm poliţiei gândurile d-lui Nemţeanu : „Tu care poţi urca un tron de rege*. Ne temem să nu fie vre*un complot la mijloc împotriva Dinastiei noastre, sau au- 1 mit dinastii stăine, şi cel ales să fie tocmai ■ fiii poetului „Dimineţii". Apoi înştiinţâm Direcţia Muzeului din Bucureşti sâ se intereseze ce vietate se va naşta, — căci însuşi tatăl se judoeşte dacă fiul lui va fi într’adevăr fiu : „O fiu visat, ce poate nu eşti tu*. Un divorţ De atunci, n’am pomenit de zestre, o iota. Dimineaţa, mă duceam la oficiu voios. Venea prînzul, mă întorceam acasă voios, la ciorbă de miel. Apoi aţipeam după masă pe dormeză, o oră. Angela , scoală Costăchel, a trecut clasa. Te-aşteaptă oficiu !... Eu , mulţumesc... o să plec şi înă duceam la muncă. La orele şease ieşeam din birou, să-mi fac promenada obicinuită Înainte de masă. Apoi de se Intimpla să fie cumva teatru de diletanţi, mă Întorceam repede, şi întrebam pe Angela : ai? nu ţi-ar plăcea oareee... să asculţi pe diletanţii noştri, Angelico ? Zică ea: viu, dragă viu, dar să luăm şi pe mămiţica şi pe sor’-mea. Zic eu : cu toată inima Angelo ! Adaogă ea : biletele lor, vin la contul dumnealor. Zic eu: lasă, nu-i nimica. Altădată... Domnule judecător de pace, eu odată , n’am făcut observaţie ori aluzie la bilete. Altădată, zice cocoana soacra: Costăchel, a venit cinematograful. Să mer- I gem să vedem și noi. Răspund eu : să mergem, mamă soa- Icră, să mergem I și iar patru bilete. Am I tăcut. Venea teatru, eu : patru bilete — I venea cinematograful, eu : patru bilete. I De Întors, nu se pomenea. Spune Angelo, am cerut vre-odată revaş ? S’a în- I tîmplat vre-odată?... Vezi aşa e omul de omenie. Domnule judecător, eu In toată ziua fac preumblarea mea. Sâ vedeţi cum. Mai Intăi şi mai Intâi cum es din biurou , iau binişor la stânga şi es in promenadă pe sub Tâmpa, la aier, urc peste basenul de apă, cobor iar şi ajung la celalt cap al promenadei. Apoi o co-I tesc pe dinaintea şcoalei nemţeşti de I fete dau prin târgul cailor In jos, dau I o raită prin târgul grâului şi-o iau apoi I la devale pe strada Vămii. Aci mă D- I prese mai le un galantar, mai la o vitrină, mai la un fotograf. Judecătorul de pace : D-le Petrescu ! Iar aţi deraiat. Vă rog veniţi la obiect. «Domnule judecător... să vedeţi aici e buba. Aveţi puţintică rabdare. Mă uit, cum spusei la fotografii. O pasiune. In- I tr’o bună zi cum făceam preumblarea, pe care eu o numesc digeranta, pe str. Vămii mă opresc la unuuu... Knauer fotograf. Să văd cine şi ce, cum arată lumea ? Mâ uit In sus, mă uit In jos, I Deodată pac, îmi tresare inima din loc. Vai de mine! Zic eu, vai de mine! De pe o fotografie nu mi se deslipeau ochii Ica pironiţi. Aoleu! Aoleu! Era să mă lovească damblaua . D-nule judecător Inchipuiţi-vă: Angela mă trada... ma trăda pe fotografie. Iacă fotografia ! Poftiţi. Zii ca nu-i ea... zii că nu se săruta cu dumnealui. Auzi d-le, în faţa lumii, I să se expună ea în faţa lumi. încep I să gem : trădare! tradare! Intru la fo- Iograf. Zic : domnule te rog, n’ai fi disfi dispus d-ta, să-mi vinzi şi mie o fotografie, una aşa de... suvenir. Mi-a plăcut o cocoană. —Z ce fotograful cu plăcere. Şi mă duc să-i arăt corpus delicti. I Zice el: ai ales bine... sunt nişte ilustrate, pe care le-am aranjat eu. Zic eu: bine, iar în gând: aha le-ai aranjat tu I dihanie aha. I Judecătorul de pace: D-nute Petrescu, I vă rog să nu insultaţi! „Acasă mă Întreabă Angela: unde ai stat Costăchel ? Eu li răspund scurt: te I rog să mă laşi in pace, sunt tare bol- I nav. I Domnule judecător! De atunci vai de II păcatele şi de sufletul meu. Tot intr’un foc am dus o. Mâ gândeam .* trimite i Doamne o moarte. Vai de mine ! De la I o vreme n'am mai putut răbda. Să Va * 1 spun cum s’a făcut. 11 S’auzea că vin iar diletanţii fiia ai * I noştri să joace. Intr’o dimineaţa zice Angela: Costăchel vin diletanții... s& I iai patru bilete.