Mişcarea, octombrie 1912 (Anul 4, nr. 217-241)
1912-10-28 / nr. 239
ANUL IV No. 289 Redacţia şi Administraţia laţi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In tară pe un an.................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 609/6 Candidaţii Partidului naţional-liberal DIN IAŞI X Gane Gh. Săndulescu COL. I SENAT COL. I CAMERA C. Stere Al. Al. Gheorghiu C. Crupenschi Orig. Demetrescu COL. II CAMERA Gh. Gh. Mîrzescu Th. Vasiliu M. Tomida C. Chilimoglu X. L. Eraclide 1. Botez COL. III CAMERA M. Carp COL. II SENAT C. Climescu Dr. St. Possa Căpit. Gh. Costandache COL. UNIVERSITAR Dr. M. Manicatide Pentru bărbaţii de stat de la „Evenimentul“ Pentru a curma odată pentru totdeauna discuţiile provocate de «Evenimentul» In jurul condiţiunilor în care se dă lupta electorală, condiţiuni care ar fi stabilite—după susţinerile «Evenimentului» — numai de organizaţiile locale, reproducem următorul articol pe care il publică ziarul autorizat al partidului liberal « VIndépendance Roumaine » : «Semnalam încă ieri o violentă eşire a unei foi conservatoare din Iaşi Împotriva partidului liberal, căruia i se reproşează că pe de o parte vrea să beneficieze de generozitatea guvernului, care 11 milueşte cu 80 de locuri în parlament, şi, pe de alta, duce campanie electorală împotriva aceluiaşi guvern nemenajându-i libertăţile. Aceiaşi notă o găsim în jurnalele conservatoare din Bucureşti într-un mod mai mult sau mai puţin accentuat. Ieri, Seara, cu cunoscuta-i candoare copilărească, abonda în acest sens. Ziarele conservator-democrate şi domnul Bădărău, de curînd la Iaşi, au expus foarte sincer motivele pentru care guvernul a hotărît să nu opue candidaţi foştilor deputaţi şi senatori liberali, care s-au retras din parlament, în timpul ultimei legislaturi. Partidul liberal nu cere nimic şi n’a contractat nici un angajament. A hotărît să ia parte la lupta electorală în toate colegiile. Ia însă în considerare gravele împrejurări prin care trece ţara şi, din pricina gravităţei situaţiei, nu vrea să creeze dificultăţi guvernului, distrăgîndu-l astfel de la patriotica misiune, ce are de îndeplinit. Dar, încă odată, el nu cere nici o răsplată pentru această înţelepţească atitudine. Faptul că în unele colegii guvernul nu va opune candidaturi candidaturilor liberale, nu modifică întru nimic situaţia partidelor. Acest mod de acţiune nu-i rezultatul unei înţelegeri prealabile. Că guvernul, sau numai o parte din el, crede că-şi îndeplineşte astfel o datorie de onoare, puţin importă. Orice ar fi, nu poate fi stînjenită libertatea de acţiune a partidului liberal, care, în actuala situaţie, nu are alte limite decât dorinţa de a nu învenina luptele politice. Astfel stind lucrurile, e cel puţin regretabil a constata această dublă atitudine a partidului conservator care, în presă, caută a crea o atmosferă defavorabilă unei politici, pe care el însuşi o indică guvernului fiindcă o crede necesară şi utilă. Ne mărginim a denunţa acest joc puţin loial. mă, evenimentele ce se desfăşoară în Balcani. Este cert că jena financiară nu va înceta până nu vor înceta ostilităţile între statele din Balcani — lucru de care se pare că ne-am şi apropiat, căci Poarta s’a adresat Puterilor europene pentru stabilirea unui armistiţiu, ceia ce se va face în conferinţa pentru pace care se anunţă în curând. Stabilindu-se condiţiunele pacei, toate raporturile economice ce le avem cu celelalte state vor fi reluate pe aceiaşi măsură în cari le-am avut, astfel că întreaga situaţiune, astăzi tulbure, se va limpezi definitiv. Recunoaştem însă că pentru moment suntem în jenă financiară şi că măsuri de îndreptare se impun. Toate privirile au fost acum aţintite nu spre „Banca Naţională“ — nu spre acea bancă care, — cum a relevat şeful nostru local, d. C. Stere, la întrunirea noastră de Dumineca trecută — a fost defăimată de fostul guvern conservator şi denumită „cea mai vastă excrocherie a secolului...“ „Banca Naţională" Insă rămîne şi acum baza de consolidare a întregului nostru aparat economic — şi faţă de evenimentele actuale, d. Anton Carp, guvernatorul băncei, a declarat că ea, cea întăi, va veni în ajutorul pieţii noastre financiare, punând la dispoziţia bancherilor sumele necesare spre a rezolvi criza momentană. Această declaraţiune, în afară de importanţa ei pentru toată ţara, trebuie reţinută mai cu samă pentru aceia cari din inconştienţă sau din rea voinţă n’au înţeles încă menirea acestei mari şi atât de folositoare instituţiuni care e „Banca Naţională“. Banca Naţionalii si criza financiara Piaţa noastră fnanciară — şi cu ea implicit întregul nostru aparat economic, comercial, industrial şi agricol,— continuă să fie în constrîngere. Cauzele cari au determinat această jenă financiară, mai mult silită decit reală, sunt cunoscute acum de toată lumea, după cum de asemenea este cunoscută situaţiunea noastră economică, care, nu este atât de rea pe cît se presupune şi care, în orice caz este anul acesta mult mai înfloritoare ca în anul trecut. Ceea ce mai stagnează acum operaţiunele financiare sunt, în linie pri ---------——--------------------------- Dovada unor bîrfeli Evenimentele din Balcani, cari au avut ca resultat restrîngerea creditului de către instituţiunile financiare, au provocat o jenă economică, care poate încă avea consecinţi dintre cele mai serioase. Nici în timpul crizei de la 1899 negustorii noştri şi populaţia n’au resimţit lipsa de numerar ca acum. Şi de fapt atunci era o criză propriu zisă provocată de o rea producţiune agricolă, pe cînd astăzi este numai panică provocată—în treacăt fie zis—de nesiguranţa zilei de mîine. De altfel toţi financiarii şi economiştii noştri încercaţi, au declarat că pe nedrept evenimentele din Balcani au avut o repercusiune defavorabilă în România. Ţara dispune de reseve însemnate. Cei două ani agricoli precedenţi au fost foarte buni, iar anul agricol în curs a dat o recoltă care fără a fi excelentă, nu poate fi considerată ca rea. Totuși restrîngerea, ba chiar suprimarea creditului de cătră unele din marile noastre institute financiare, era pe punctu de a produce o adevarată catastrofă. In aceste momente de penibilă îngrijorare, toate privirile desnădâjduite se îndreptau asupra primului nostru institut de credit, Banca Naţională, pe care un impulsiv politcian, într’un acces de histerie, a numit’o „cea mai mare excrocherie a veacului". Şi Banca Naţională şi-a afirmat şi de astă dată marea ei menire intervenind în favoarea inlesnirei creditului. Intr’adev&r, d. Anton Carp guvernatorul Băncei Naţionale a avut două consfătuiri cu directorii băncilor din capitală şi din provincie. D. Anton Carp a făcut apel la aceştia să satisfacă pe cît va fi posibil nevoile cele mai urgente, ca de pildă acele ale negustorilor cari au stocuri de mărfuri şi cari trebue să facă faţă plăţilor în străinătate, precum şi acele ale industriaşilor cari au făcut comande şi sunt nevoiţi să-şi plătească personalul şi materialul. De asemenea agricultorilor cari au cantităţi considerabile de cereale şi nu pot să le exporteze. Pentru a facilita creditul, d. Anton Carp a făcut declaraţiunea că Banca Naţională este gata să avanseze băncilor sumele necesare. Pe cît ştim e vorba ca banca să avanseze suma de 20 milioane. Am relevat acest fapt pentru a pune în evidenţă nedreptatea birfelilor ce s’au debitat pe socoteala primului nostru institut de credit național. DUMINICA 28 OCTOMBRIE 1912 Lupta decisivă După telegramele „Agenţiei Bulgare în zilele din urmă forţele bulgare au dat lupte crâncene pe linia Luleburgas-Bunarhisar contra armatei turceşti, având peste 120.000 oameni, toc tunuri, 61 escadroane. In cursul luptelor şi timp de zile aripa dreaptă turcă atacă fără încetare, în coloane adânci, aripa stângă bulgară voind să taie legătura cu Kirkilise. Bulgarii au izbutit, graţie unor mari acte de vitejie şi graţie tirului puternic al artileriei şi tirului precis al infanteriei care acopereau cu cadavre câmpul de luptă, să silească pe duşman să se retragă urmărindu-l apoi cu un foc ucigător. A treia zi centrul bulgar a reluat ofensiva cu energie apărat de tirul unei puternice artilerii. Infanteria a atacat cu baioneta întăriturile invizibile turcești izbutind să le ocupe, apoi a urmărit pe dușmanul care fugea cuprins de panică sub focul constant al artileriei. A cincea şi, aripa stânga bulgară, întărită de ajutoare proaspete, a dat atacul deciziv învingând pe toată linia pe duşman care, părăsindu-şi poziţiile întărite, au fugit. Bulgarii au luat 42 tunuri cu tragere repede, 21oo prizonieri, mai multe drapele, ijo vagoane cu merinde şi muniţii, 2 locomotive, mai multe depozite de alimente. Bulgarii au pierdut în aceste lupte ij,ooo morţi şi răniţi. Perderile Turcilor trec de 40,000 oameni. In această luptă, comparabilă cu bătălia din Mukden, armata turcă a fost sdrobită. In retragerea în dezordine, neputăndu se menţine în poziţiunile întărite din Tsurlu şi Sarai, s’a retras spre Tşataldja. Învinsă şi moralmente şi deprimată, dar mai ales rămasă fără artilerie, armata turcă va putea apăra cu greu capitala. PĂRERI ŞI FAPTE Franţa şi Războiul De ce să-şi ascundă francezii simpatia lor pentru popoarele balcanice cari se războiesc cu Turcii şi de ce să nu-şi arăte mulţumirea faţă de strălucitele Învingeri creştineşti de pînă acum ? De ce să-şi mascheze interesul pe care-l poartă organizaţiunilor militare şi armamentelor bulgăreşti, strbeşti şi greceşti, etno In lupta din Balcani ei asistă la trimful formatei franceze ? Toată lumea ştie că armatele creştinilor ofensivi sunt instruite după metoda franceză, că artileria lor e cumpărată in Franţa şi că Turcii reprezintă normal şcoala germană, fiindcă a lor e instruită de nemţi şi dotată cu tunuri nemţeşti. Nu numai Franţa dar toate puterile militare ale Europei Îşi dau seamă că asistă în momentele de faţă la un concurs hotărător al celor două formule mai mari ale omonirei. După dezastrele de la 1870, prestigiul armatei germane a crescut fenomenal, după cum s’a întunecat prestigiul armatei franceze. De atunci, Europa a acordat cu lesniciune credul ei Învingătorului—și cu tot fanatismul cu care s’a muncit în armata franceză în ultimul timp, cu toate rezultatele strălucite ale manevrelor ei, Europa încă insista să-şi recunoască superioritatea asupra Germanilor în chestiunea militară. Or, acum aceiaş Europă e convinsă până în adânc de acest adevăr, în faţa dezastrelor turceşti din Balcani şi mai ales în faţa fulgerătoarelor rezultate ale artileriei armatelor coalizate. Presa lutregei lumi e de acord în această privinţă — piuă şi organele germane. Şi în vreme ce Franţa se bucură fără agresiune, Germania face reflecţiuni melancolice ; şi poate că lucrurile la cari asistă acum in Balcani ii va micşora mai tîrziu aroganța cam prea des repetată pînă acum. ZIAR NAŢIONAL LIBERAL SUB DIRECŢIUNEA c omitet ZILtNlC comerciale pagina Il-a 1 leu. tu pagina bani. In pagina IV-a 40 bani — TELEFON 121 — Cultura Bulgară Primul ministru al Bulgariei, d. I. Gheşof, a publicat in revista germană „Nord in Sud“ un articol din care reproducem cele ce urmează : „Cultura bulgară stă la hotarul de sud al slavismului. Bulgarii au venit cei dintâi la atingere cu imperiul bizantin prin care au cunoscut civilizaţia romană. De la ei au plecat cei dintâi apostoli slavi Ciril şi Metodiu, născuţi în Salonic. Cei doi fraţi traduseră vechile scrieri din limba bulgară şi spuseră astfel temelia literaturii şi limbei slave, în care elevii lor Clement, Gorazd, Naum, Anghel şi Sava predicară Evanghelia tuturor Slavilor. Bulgarii dădeau teologi Rusiei şi Moraviei, ducind la aceste ţâri primele elemente de cultură. Limba bulgară deveni in toată lumea slavă ortodoxă limba liturghiei. Cei dintâi regi creştini ai Bulgariei ajunseră în secolul al IX-lea la o atât de mare însemnătate în peninsula balcanică, incit sub Simeon cel Mare ea era singurul element civilizator din această regiune. Influenţa ei se întindea pînă în Italia şi Franţa unde secte bulgare au ajutat formarea disidenţei religioase a Valdensilor şi Albingenţilor — premergătorii marei Reforme din secolul al XVI-lea. Dar, odată cu căderea Bulgarilor sub stăpînirea Turcilor, ei işi pierdură nu numai independenţa de Stat, ci şi cultura de popor civilizator în orientul creştin. Doar un elev al celebrului patriarch Eftimie, Grigorie Ţamblac, Crisostomul Bulgarilor, plecă din ţara cucerită şi avu un rol foarte important în desvoltarea culturală a Rusiei — unde ajunse episcop de Kiev — şi a Moldovei — unde a şi murit către anul 1450. Limba bulgară—adică slavonă — căpătă drept de cetăţenie în ţările române, care mai păstrează şi astăzi încă urmele influenţei bulgare asupra limbei şi literaturei populare. Sub stăpinirea turcească, cultura bulgară, ca şi cultura grecilor — pe care Romanii o respectaseră — fu învăluită intr'o toropeala adincă timp de cinci veacuri, pentru că Turcii, nu erau indiferenţi faţă de această cultură, ci Întrebuinţau toate mijloacele ca s’o nimicească. Când, acum cincizeci de ani, a început reânvierea poporului bulgar, se Întrebau mulţi cunoscători ai orientului, dacă populaţia bulgărească mai poate alcătui o naţiune şi mai poate avea o cultură, după ce Încetase atâta vreme să mai dea semne că nu s-a uitat trecutul. Şi aveau dreptate, câci în 400 de de ani nu se găsise nimeni ca să scrie o istorie a poporului bulgar şi abia la 1762, un călugăr de la muntele Athos Paisie, scrise o cronică pe care o intitula : Istoria slavo-bulgară a poporului bulgar, a Ţarilor şi a Sfinţilor bulgari. Această "lucrare rămasă necunoscută pănă la războiul Grimeiei şi abia de la independenţa obţinută la 1878 se poate spune că se săvârşeşte renaşterea culturei bulgare. Această renaştere, care a făcut de nerecunoscut poporul bulgar In timp de jumătate de secol, e datorită, lăsând la o parte calităţile inăscute ale poporului bulgar, următoarele două Împrejurări: Bulgarii n’au făcut greşala de a-şi lua drept limbă literară scrisă o alta de cât limba maternă, Încât întreaga masă a poporului fu în stare să se folosească de toate operile scrise în limba bulgară. Totodată Bulgarii au deschis larg porţile pentru pătrunderea în ţara lor a oricărei limbi străine, franceza, germana şi mai cu seamă limba rusă, prin care au putut cunoaşte operile cele mai de seamă ale tuturor literaturilor aflate in traducere in această limbă. Astfel ei putură să facă paşi mari într’un timp, relativ, foarte scurt. Tinerii trimişi în toate ţările culte aie apusului şi in Rusia, s’au rădicat la nivelul cultural al acestor ţari şi, Întorşi în Bulgaria, au refăcut sau au creiat pe toate domenile culturei — învăţământ şi Finanţe, Justiţie şi Administraţie, Agricultură şi Industrie, Literatură şi Ştiinţă — tot ce dă Bulgariei actuale înfăţişarea de stat european, cu o viaţă sufletească rădicată şi cu o bună stare materială a populaţiunei. Cultura turcească a rămas ca o manifestare asiatică la hotarul Europei, ,n timp ce Bulgaria Împrumuta din apus cele din urmă mijloace ce pot asigura