Mişcarea, octombrie 1912 (Anul 4, nr. 217-241)

1912-10-28 / nr. 239

ANUL IV No. 289 Redacţia şi Administraţia laţi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In tară pe un an.................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 609/6 Candidaţii Partidului naţional-liberal DIN IAŞI X Gane Gh. Săndulescu COL. I SENAT COL. I CAMERA C. Stere Al. Al. Gheorghiu C. Crupenschi Orig. Demetrescu COL. II CAMERA Gh. Gh. Mîrzescu Th. Vasiliu M. Tomida C. Chilimoglu X. L. Eraclide 1. Botez COL. III CAMERA M. Carp COL. II SENAT C. Climescu Dr. St. Possa Căpit. Gh. Costandache COL. UNIVERSITAR Dr. M. Manicatide Pentru bărbaţii de stat de la „Evenimentul“ Pentru a curma odată pentru tot­deauna discuţiile provocate de «Evenimentul» In jurul condiţiuni­­lor în care se dă lupta electorală, condiţiuni care ar fi stabilite—du­pă susţinerile «Evenimentului» — numai de organizaţiile locale, re­producem următorul articol pe ca­re il publică ziarul autorizat al partidului liberal « VIndépendance Roumaine » : «Semnalam încă ieri o violentă eşire a unei foi conservatoare din Iaşi Împotriva partidului liberal, căruia i se reproşează că pe de o parte vrea să beneficieze de gene­rozitatea guvernului, care 11 milu­­eşte cu 80 de locuri în parlament, şi, pe de alta, duce campanie e­­lectorală împotriva aceluiaşi guvern nemenajându-i libertăţile. Aceiaşi notă o găsim în jurna­lele conservatoare din Bucureşti într-un mod mai mult sau mai pu­ţin accentuat. Ieri, Seara, cu cu­­noscuta-i candoare copilărească, a­­bonda în acest sens. Ziarele conservator-demo­crate şi domnul Bădărău, de curînd la Iaşi, au expus foarte sincer motivele pentru care guvernul a hotărît să nu opue candidaţi foştilor deputaţi şi senatori liberali, care s-au re­tras din parlament, în timpul ulti­mei legislaturi. Partidul liberal nu cere nimic şi n’a contractat nici un angajament. A hotărît să ia parte la lupta electorală în toate colegiile. Ia în­să în considerare gravele împreju­rări prin care trece ţara şi, din pri­cina gravităţei situaţiei, nu vrea să creeze dificultăţi guvernului, dis­­trăgîndu-l astfel de la patriotica misiune, ce are de îndeplinit. Dar, încă odată, el nu cere nici o răsplată pentru această înţelep­­ţească atitudine. Faptul că în unele colegii gu­vernul nu va opune candidaturi candidaturilor liberale, nu modifică întru nimic situaţia partidelor. A­­cest mod de acţiune nu-i rezulta­tul unei înţelegeri prealabile. Că guvernul, sau numai o parte din el, crede că-şi îndeplineşte ast­fel o datorie de onoare, puţin im­portă. Ori­ce ar fi, nu poate fi stînje­­nită libertatea de acţiune a parti­dului liberal, care, în actuala si­tuaţie, nu are alte limite decât do­rinţa de a nu învenina luptele po­litice. Astfel stind lucrurile, e cel pu­ţin regretabil a constata această dublă atitudine a partidului con­servator care, în presă, caută a crea o atmosferă defavorabilă unei politici, pe care el însuşi o indi­că guvernului fiindcă o crede ne­cesară şi utilă. Ne mărginim a denunţa acest joc puţin loial. mă, evenimentele ce se desfăşoară în Balcani. Este cert că jena financiară nu va înceta până nu vor înceta os­tilităţile între statele din Balcani — lucru de care se pare că ne-am şi a­­propiat, căci Poarta s’a adresat Pu­terilor europene pentru stabilirea unui armistiţiu, ceia­ ce se va face în con­ferinţa pentru pace care se anunţă în curând. Stabilindu-se condiţiunele pa­cei, toate raporturile economice ce le avem cu celelalte state vor fi reluate pe aceiaşi măsură în cari le-am avut, astfel că întreaga situaţiune, astăzi tulbure, se va limpezi definitiv. Recunoaştem însă că pentru mo­ment suntem în jenă financiară şi că măsuri de îndreptare se impun. Toate privirile au fost acum aţintite nu spre „Banca Naţională“ — nu spre acea bancă care, — cum a relevat şeful nostru local, d. C. Stere, la întrunirea noastră de Dumineca trecută — a fost defăimată de fostul guvern conserva­tor şi denumită „cea mai vastă ex­­crocherie a secolului...“ „Banca Naţională" Insă rămîne şi acum baza de consolidare a întregu­lui nostru aparat economic — şi faţă de evenimentele actuale, d. Anton Carp, guvernatorul băncei, a declarat că ea, cea întăi, va veni în ajutorul pieţii noastre financiare, punând la dispoziţia bancherilor sumele necesare spre a rezolvi criza momentană. Această declaraţiune, în afară de importanţa ei pentru toată ţara, tre­buie reţinută mai cu samă pentru a­­ceia cari din inconştienţă sau din rea voinţă n’au înţeles încă menirea aces­tei mari şi atât de folositoare insti­­tuţiuni care e „Banca Naţională“. Banca Naţionalii si criza financiara Piaţa noastră fnanciară — şi cu ea implicit întregul nostru aparat econo­mic, comercial, industrial şi agricol,— continuă să fie în constrîngere. Cauzele cari au determinat această jenă financiară, mai mult silită decit reală, sunt cunoscute acum de toată lumea, după­ cum de asemenea este cunoscută situaţiunea noastră econo­mică, care, nu este atât de rea pe cît se presupune şi care, în ori­ce caz este anul acesta mult mai înfloritoa­re ca în anul trecut. Ceea­ ce mai stagnează acum ope­­raţiunele financiare sunt, în linie pri­ ---------——---------------------------­ Dovada unor bîrfeli Evenimentele din Balcani, cari au a­­vut ca resultat restrîngerea creditului de către instituţiunile financiare, au provo­cat o jenă economică, care poate încă a­­vea consecinţi dintre cele mai serioase. Nici în timpul crizei de la 1899 ne­gustorii noştri şi populaţia n’au resimţit lipsa de numerar ca acum. Şi de fapt a­­tunci era o criză propriu zisă provocată de o rea producţiune agricolă, pe cînd astăzi este numai panică provocată—în treacăt fie zis—de nesiguranţa zilei de mîine. De altfel toţi financiarii şi economiştii noştri încercaţi, au declarat că pe ne­drept evenimentele din Balcani au avut o repercusiune defavorabilă în România. Ţara dispune de reseve însemnate. Cei două ani agricoli precedenţi au fost foarte buni, iar anul agricol în curs a dat o recoltă care fără a fi excelentă, nu poate fi considerată ca rea. Totuși restrîngerea, ba chiar suprima­rea creditului de cătră unele din marile noastre institute financiare, era pe punctu de a produce o adevarată catastrofă. In aceste momente de penibilă îngri­jorare, toate privirile desnădâjduite se îndreptau asupra primului nostru insti­tut de credit, Banca Naţională, pe care un impulsiv politcian, într’un acces de histerie, a numit’o „cea mai mare excro­­cherie a veacului". Şi Banca Naţională şi-a afirmat şi de astă dată marea ei menire intervenind în favoarea inlesnirei creditului. Intr’adev&r, d. Anton Carp guverna­torul Băncei Naţionale a avut două con­sfătuiri cu directorii băncilor din capitală şi din provincie. D. Anton Carp a făcut apel la aceştia să satisfacă pe cît va fi posibil nevoile cele mai urgente, ca de pildă acele ale negustorilor cari au stocuri de mărfuri şi cari trebue să facă faţă plăţilor în străinătate, precum şi acele ale indus­triaşilor cari au făcut comande şi sunt nevoiţi să-şi plătească personalul şi ma­terialul. De asemenea agricultorilor cari au cantităţi considerabile de cereale şi nu pot să le exporteze. Pentru a facilita creditul, d. Anton Carp a făcut declaraţiunea că Banca Na­ţională este gata să avanseze băncilor sumele necesare. Pe cît ştim e vorba ca banca să a­­vanseze suma de 20 milioane. Am relevat acest fapt pentru a pune în evidenţă nedreptatea birfelilor ce s’au debitat pe socoteala primului nostru in­stitut de credit național. DUMINICA 28 OCTOMBRIE 1912 Lupta decisivă După telegramele „Agenţiei Bul­gare în zilele din urmă forţele bulgare au dat lupte crâncene pe linia Luleburgas-Bunarhisar con­tra armatei turceşti, având peste 120.000 oameni, toc tunuri, 61 es­­cadroane. In cursul luptelor şi timp de­­ zile aripa dreaptă turcă atacă fără încetare, în coloane adânci, aripa stângă bulgară voind să taie legă­tura cu Kirkilise. Bulgarii au izbutit, graţie unor mari acte de vitejie şi graţie tiru­lui puternic al artileriei şi tirului precis al infanteriei care acopereau cu cadavre câmpul de luptă, să si­lească pe duşman să se retragă urmărindu-l apoi cu un foc ucigător. A treia zi centrul bulgar a re­luat ofensiva cu energie apărat de tirul unei puternice artilerii. Infan­teria a atacat cu baioneta întăritu­­rile invizibile turcești izbutind să le ocupe, apoi a urmărit pe dușma­nul care fugea cuprins de panică sub focul constant al artileriei. A cincea şi, aripa stânga bul­gară, întărită de ajutoare proaspete, a dat atacul deciziv învingând pe toată linia pe duşman care, pără­­sindu-şi poziţiile întărite, au fugit. Bulgarii au luat 42 tunuri cu tragere repede, 21oo prizonieri, mai multe drapele, ijo vagoane cu me­rinde şi muniţii, 2 locomotive, mai multe depozite de alimente. Bulgarii au pierdut în aceste lupte ij,ooo morţi şi răniţi. Perde­­rile Turcilor trec de 40,000 oameni. In această luptă, comparabilă cu bătălia din Mukden, armata turcă a fost sdrobită. In retragerea în dezordine, neputăndu se menţine în poziţiunile întărite din Tsurlu şi Sarai, s’a retras spre Tşataldja. Învinsă şi moralmente şi depri­mată, dar mai ales rămasă fără artilerie, armata turcă va putea a­­păra cu greu capitala. PĂRERI ŞI FAPTE Franţa şi Războiul De ce să-şi ascundă francezii simpatia lor pentru popoarele balcanice cari se războiesc cu Turcii şi de ce să nu-şi arăte mulţumi­rea faţă de strălucitele Învingeri creştineşti de pînă acum ? De ce să-şi mascheze inte­resul pe­ care-l poartă organizaţiunilor mili­tare şi armamentelor bulgăreşti, strbeşti şi greceşti, etno In lupta din Balcani ei asistă la trimful formatei franceze ? Toată lumea ştie că armatele creştinilor ofensivi sunt ins­truite după metoda franceză, că artileria lor e cumpărată in Franţa şi că Turcii repre­zintă normal şcoala germană, fiind­că a lor e instruită de nemţi şi dotată cu tunuri nem­ţeşti. Nu numai Franţa dar toate puterile mili­tare ale Europei Îşi dau seamă că asistă în momentele de faţă la un concurs hotărător al celor două formule mai mari ale omoni­­rei. După dezastrele de la 1870, prestigiul armatei germane a crescut fenomenal, după cum s’a întunecat prestigiul armatei franceze. De atunci, Europa a acordat cu lesniciune cred­­ul ei Învingătorului—și cu tot fanatis­mul cu care s’a muncit în armata franceză în ultimul timp, cu toate rezultatele strălu­cite ale manevrelor ei, Europa încă insista să-şi recunoască superioritatea asupra Ger­manilor în chestiunea militară. Or, acum aceiaş Europă e convinsă până în adânc de acest adevăr, în faţa dezastrelor turceşti din Balcani şi mai ales în faţa ful­gerătoarelor rezultate ale artileriei armate­lor coalizate. Presa lutregei lumi e de acord în această privinţă — piuă şi organele ger­mane. Şi în vreme ce Franţa se bucură fără agresiune, Germania face reflecţiuni melan­colice ; şi poate că lucrurile la cari asistă a­­cum in Balcani ii va micşora mai tîrziu a­­roganța cam prea des repetată pînă acum. ZIAR NAŢIONAL LIBERAL SUB DIRECŢIUNEA c omitet ZILtNlC comerciale pagina Il-a 1 leu. tu pagina bani. In pagina IV-a 40 bani — TELEFON 121 — Cultura Bulgară Primul ministru al Bulgariei, d. I. Ghe­­şof, a publicat in revista germană „Nord in Sud“ un articol din care reproducem cele ce urmează : „Cultura bulgară stă la hotarul de sud al slavismului. Bulgarii au venit cei din­tâi la atingere cu imperiul bizantin prin care au cunoscut civilizaţia romană. De la ei au plecat cei dintâi apostoli slavi Ciril şi Metodiu, născuţi în Salonic. Cei doi fraţi traduseră vechile scrieri din limba bulgară şi spuseră astfel temelia literaturii şi limbei slave, în care ele­vii lor Clement, Gorazd, Naum, Anghel şi Sava predicară Evanghelia tuturor Slavilor. Bulgarii dădeau teologi Rusiei şi Moraviei, ducind la aceste ţâri pri­mele elemente de cultură. Limba bul­gară deveni in toată lumea slavă orto­doxă limba liturghiei. Cei dintâi regi creştini ai Bulgariei ajunseră în secolul al IX-lea la o atât de mare însemnătate în peninsula balcanică, incit sub Simeon cel Mare ea era singurul element civi­lizator din această regiune. Influenţa ei se întindea pînă în Italia şi Franţa unde secte bulgare au ajutat formarea disi­denţei religioase a Valdensilor şi Albin­­genţilor — premergătorii marei Reforme din secolul al XVI-lea. Dar, odată cu căderea Bulgarilor sub stăpînirea Turcilor, ei işi pierdură nu numai independenţa de Stat, ci şi cul­tura de popor civilizator în orientul creştin. Doar un elev al celebrului patriarch Eftimie, Grigorie Ţamblac, Crisostomul Bulgarilor, plecă din ţara cucerită şi avu un rol foarte important în desvol­­tarea culturală a Rusiei — unde ajunse episcop de Kiev — şi a Moldovei — unde a şi murit către anul 1450. Limba bulgară—adică slavonă — căpătă drept de cetăţenie în ţările române, care mai păstrează şi astăzi încă urmele influen­ţei bulgare asupra limbei şi literaturei populare. Sub stăpinirea turcească, cultura bul­gară, ca şi cultura grecilor — pe care Romanii o respectaseră — fu învăluită intr'o toropeala adincă timp de cinci veacuri, pentru că Turcii, nu erau indi­ferenţi faţă de această cultură, ci Între­buinţau toate mijloacele ca s’o nimi­­cească. Când, acum ci­ncizeci de ani, a înce­put reânvierea poporului bulgar, se În­trebau mulţi cunoscători ai orientului, dacă populaţia bulgărească mai poate alcătui o naţiune şi mai poate avea o cultură, după ce Încetase atâta vreme să mai dea semne că nu s­-a uitat tre­cutul. Şi aveau dreptate, câci în 400 de de ani nu se găsise nimeni ca să scrie o istorie a poporului bulgar şi abia la 1762, un călugăr de la muntele Athos Paisie, scrise o cronică pe care o inti­tula : Istoria slavo-bulgară a poporului bulgar, a Ţarilor şi a Sfinţilor bulgari. Această "lucrare rămasă necunoscută pănă la războiul Grimeiei şi abia de la independenţa obţinută la 1878 se poate spune că se săvârşeşte renaşterea cul­­turei bulgare. Această renaştere, care a făcut de nerecunoscut poporul bulgar In timp de jumătate de secol, e datorită, lăsând la o parte calităţile inăscute ale poporului bulgar, următoarele două Îm­prejurări: Bulgarii n’au făcut greşala de a-şi lua drept limbă literară scrisă o alta de cât limba maternă, Încât întrea­ga masă a poporului fu în stare să se folosească de toate operile scrise în lim­ba bulgară. Totodată Bulgarii au des­chis larg porţile pentru pătrunderea în ţara lor a ori­cărei limbi străine, fran­ceza, germana şi mai cu seamă limba rusă, prin care au putut cunoaşte ope­rile cele mai de seamă ale tuturor lite­raturilor aflate in traducere in această limbă. Astfel ei putură să facă paşi mari în­tr’un timp, relativ, foarte scurt. Tinerii trimişi în toate ţările culte aie apusului şi in Rusia, s’au rădicat la ni­velul cultural al acestor ţari şi, Întorşi în Bulgaria, au refăcut sau au creiat pe toate domen­ile culturei — învăţământ şi Finanţe, Justiţie şi Administraţie, Ag­ricultură şi Industrie, Literatură şi Şti­inţă — tot ce dă Bulgariei actuale în­făţişarea de stat european, cu o viaţă sufletească rădicată şi cu o bună stare materială a populaţiunei. Cultura turcească a rămas ca o mani­­festare asiatică la hotarul Europei, ,­n timp ce Bulgaria Împrumuta din apus cele din urmă mijloace ce pot asigura

Next