Mişcarea, octombrie 1914 (Anul 6, nr. 224-249)

1914-10-28 / nr. 246

ANUL Vî. No. 246 AbOSAMESTE In­­ară pa un an . . . 20 lei In străinătate pe un an . 40 „ rentru preoţi şi Învăţători ru­­­ fa iali sa face o reducere de 50°lt re«!«etla­ngi AdmI»I*!fraţi»! IAŞI, PIAŢA UNIRE!, Nc. S. la iot alti! c'.nbaiai NB­ ieB*l-I-jberal Un număr 5 BANI MARTI 28 OCTOMBRIE 1914 ZIAR NATIONAL - LIBERAL. CODITIAN TELEFON No. 121 Anundari coaierb­uli Linia pe pagina II Linia pe pagina III Linia pe pagina IV • . 5 ' SUB IHRJICTI [­NEA UNUI COMITET inad­tait de clubul national-liberal Un număr 5 BAKI 1 iau 50 b 40 b. Comunicatul conservator E vorba de o schimbare în atitudinea partdului conservator ? Comitetul executiv al partidului conservator s’a întrunit în două şedinţi consecutive şi asupra ho­tărârilor luate, s’a transmis presei un comunicat, care face obiectul celor mai vii discutaţii. Deşi comunicatul e foarte vag şi se mărgineşte a vorbi de însăr­cinarea pe care comitetul a dat-o d-lui Marghiloman de a aduce la îndeplinire anumite hotărâri luate, acei cari cer imedata intrare în acţiune a României, pretind că e vorba de o radicală schimbare in atitudinea partidului conservator. O interpretare tendenţioasă a ţi­nut fapt care nu e susceptibil de nici un echivoc. Comunicatul nu vorbeşte nimic despre o schimbare de atitudine şi dacă ar fi vorba de o asemenea schimbare, fără îndoială, că frun­taşii conservatori n'ar fi ezitat să o spună lămurit, pentru că nu se poate presupune ca un partid po­litic cu răspundere, într’o chesti­une ca aceia ce ne preocupa acum, să fie hotărâri pe care să nu aibă curajul de a le aduce făţiş şi pe­­depningul la cunoştinţa opiniei publice. Dacă în sinul comitetului execu­tiv conservator ar fi triumf­at —cum se pretinde— punctul de vedere al d-lui Filipescu, acesta ar fi fost cel dintâi care s’ar fi grăbit să aducă faptul la cunoştinţa noului său partid“ format în jurul statuei lui Mihai Vi­tea­zu! Dar nici o schimbare nu se re­marcă în atitudinea şefului, nici o schimbare în atitudinea presei ofi­cioase conservatoar­e, nici o schim­bare în atitudinea disperată a d-lui Filipescu. Comunicatul conservator a fost o deziluzie mai mult pentru acei cari îşi inchipue că idealurile unui neam se pot realiza numai prin agita­ţiuni de stradă şi discursuri pa­triotice roșiile din balcoane. Cei doi mari Români Regele Carol şi sfetnicul seu Dimitrie A. Sturdza In triplul număr al marei reviste ie­şene „Viaţa Romînească“ găsim două articole-necroloage consacrate neuitatului prim Rege al României şi marelui seu sfetnic Dim. A. Sturdza. Intre ambele,aceste cronici funerare este, o depărtare de vre­o câte­va pagini cum tot atâtea câte zile au fost între moartea Celui dintâi şi celui de al douilea mare român. Le reproducem pe amândouă spre a evidenţia astfel legătura dintre cele care precizează par’ca legătura sufle­tească dintre cei doui mari dispăruţi. • Regele Carol. —A murit bătrînul nostru Rege. De mult a sosit în ţară la noi, tânăr şi energic, şi a început aspra muncă a domniei lui, între ambiţii, cer­turi şi pofte. Cu cei mai buni dintre fiii ţării, fără preget, a sporit opera începută, şi an cu an, încreţitură cu încreţitură şi fir alb cu fir alb s’au adunat spre cea mai mare cinste a lui şi propăşire a pa­triei noastre. An cu an şi fir cu fir alb, între insultele răilor, an cu an în indife­renţa mulţimilor neînţelegătoare. Patru­zeci şi opt de ani în singurătatea dom­niei lui, trăind curat şi­­sever ca un as­cet, a veghiat la desăvârşirea unei opere pe care o socotea a lui. Şi ochiul lui necontenit sta deschis cu grijă asupra ţării noastre în nopţi de gânduri. Căci in patruzeci şi opt de ani, cât au roit în juru-i atâtea generaţii şi cât frumoasa noastră ţară a Înflorit, de atâtea ori, patria noastră a devenit patria lui, cu desăvârşire. Aici şi-a înmormântat carne din carnea lui, tinereţele, visurile, avîn­­turile ; aici, la pământul părinţilor noştri, avea să-şi plece capul la odihna de veci! A, ce poveste frumos să e viaţa aces­tui om nobil! Şi câte amărăciuni n'a indurat, câte sângeroase nedreptăţi n’a ertat! Stând neclintit la locul lui, pe tronul voevozilor, în aburul lui de mă­rire, a zîmbit numai spre roada cea bună a sămănătorului şi a aşteptat să vie plugul fecund şi peste spinii cei răi. Su­fletul lui plin de credinţă şi idealism era mai presus de micimile oamenilor de rind. —De aceia într’o viaţă încheiată şi plină, el a biruit. Şi murind, bătrân şi senin, a desăvîrşit această biruinţă, şi a pre­lungit o şi după moarte, căci astă­zi du­hul lui pare că stăpâneşte peste toate. Bunule, bătrânule şi înţeleptule Rege! Ultima bătae a inimii tale a fost pentru ţara noastră. Odihneşte ta pace sub frunzele celei mai triste toamne! Dimitrie Sturdza.—Numai la câteva zile după trecerea din viaţă a Regelui Carol, s’a stins şi fostul lui sfetnic, bă­trânul Dimitrie Sturdza. Facem această apropiere nu numai fiind­că e vorba de doi oameni cari au jucat îndelungă vreme un rol însemnat în această ţară, dar pentru că ni se pare că moartea apropie azi două fiinţe între care s’ar putea găsi şi alte trăsă­turi de asemănare: aceiaşi disciplină su­fletească, aceiaşi înfrânare de sine, ace­iaşi voinţă fermă şi hotărâtă, aceiaşi rară putere de muncă închinata cu o neclintită statornicie binelui public. Cu Regele Carol, Dimitrie Sturdza s’a întâlnit nu numai pe terenul politic, ci şi în mişcarea culturală a ţârii. in Aca­demia Română au răsunat adesea cu­vântările lor, şi multe momente însem­nate din viaţa noastră culturală i-au gă­sit alături. Iată pentru ce în mintea noastră stă­­rue apropierea dintre aceşti doi bărbaţi care prin viaţa şi activitatea lor pare că au voit să fie o pildă dojenitoare pen­tru fiii acestei ţări, în genere nu tocmai disciplinaţi la suflet şi cu eu prea mult dor de muncă grea şi­ statornică. Şi dacă Regele Carol a închis ochii în mijlocul grijilor şi frământărilor marilor probleme pe care situaţia i le impunea, apoi pe bătrânul Dimitrie Sturdza, re­tras din luptele politice, moartea l-a smuls din mijlocul cărţilor şi documen­telor între care îşi petrecea acum la ur­mă timpul — muncind aşa, bătrân şi singuratic, pentru luminarea trecutului ţării sale. Vremuri grele, fapta meri Sub titlul a eda dl. dr. N. Lupu­ pu­­blică în «Liga De­ştep­tarea» următorul articol: De când sunt pe lume oameni şi po­poare, au fost şi războaie. Dar încăe­­rare mai vajnică şi mai uriaşă ca cea de acum, nu s’a pomenit nici în po­­veşti Întreaga Europă aproape şi ju­mătate de Asie, sunt împărţite în două tabere duşmane. Zeci de milioane de bărbaţi, floare­a ţărilor lor, toţi cei mai voinici, toţi cei mai învăţa­ţi şi mai lu­minaţi, stau acu ascunşi in şanţuri, pli­ne de apă, şi şi noapte in bătaia vân­tului, de multe ori flămânzi, cu feţele sălbătăcite, având toți o singură țintă . omorârea şi zdrobirea duşmanului. A duşmanului care până ori îi era frate. Toate spitalele, toate şcolile şi casete mai mari sunt pline de răniţi. Pe fiecare zi mor voinicii din toate taburile cu zecile de mii. Pe fiecare zi gloanţele şi obuze­le văduvesc, zeci de mii de femei şi lasă orfani sute de mii de copii. Iar cei cari nu sunt luptători soldaţi, nu sunt mai fericiţi. Oraşe vechi de m­ulte veacuri, unde mintea şi bogăţia oamenilor din atâtea sutimi de ani, au adunat comori de înţelepciune, de lucruri scumpe, de lucruri frumoase, de lucruri sfinte, sunt făcute scrum de văpaia focidul, sunt făcute praf de zdrobitul ghiulelei. Şi pe drumurile mândre ale celor mai măreţe neamuri, gloatele nenorocite ale satelor şi târgurilor pustiite, aleargă nebune în neştire pentru a căuta un colţişor depărtat sub cerul înroşit de focul şrap­­nelelor şi pe pământul înroşit de râuri de sânge ale celor mai scumpi ai lor ! Ţi se încreţeşte carnea şi ţi se strânge sufletul numai când citeşti, veştile tari, ce ne vin de la aceşti fraţi — oameni nenorociţi — ai noştri. Grozav lucru e războiul oamenilor de azi, şi grele vremuri trăesc noroadele Europei celei mai învăţate şi mai bo­gate. In mijlocul acestei furtuni năpraznice, a acestei învălmăşiţi groaznice a tutu­ror popoarelor, putea-vom noi sta multă vreme liniştiţi ? Şi chiar de-am putea, se cade, trebue şi e de datoria noastră să stăm liniştiţi ? Ori­cât de grozav lucru e războiul şi ori­cât de multe nenorociri aduce el, noi trebue să ştim că singura cale de a căpăta dreptatea azi ît are noroade, e puterea, e războiul. Şi când te gândeşti că mai bine de jumătate din nemid nos­tru, şi încă cei mai aleşi fii ai naţiei române, sunt sub jug strein şi nedrept, cu greu îţi vine să crezi că vom sta şi că trebuie să stăm liniştiţi până la sfârşit. Neamestcarea noastră în acest fel de proces al popoarelor,­ unde avem şi noi aşa de grele pricini, ar fi o mişelie. Când şi cum să ne amestecăm, acea­sta e prim­l moment treaba cârmuito­­rilor, cari nu trebue să uite ce groaz­nică răspundere au. Noi norodul să le dăm încredere, căci vânătorului îi tre­bue şi dibăcie şi şiretenie, pe lângă puşcă, şi apoi pisica cu clopoţei şoareci nu prinde. Dar până când ceasul cel mare va suna, noi să nu încetăm a ne pregăti cu toate cele ce trebue pentru trup şi pentru suflet, căci nu se ştie ora când Fiul omului va veni. Şi el va veni. Din moment ce această propunere va fi înfăptuită, d. Gh. Gh. Mârzescu va binemerita recunoştinţa populaţiu­­nei Iaşului, în al cărui serviciu şi-a pus toată energia şi tot devotamentul. Stăvilirea speculei Măsurile administraţiei comunale D. Gh. Gh. Mârzescu primarul ora­şului pune o laudabi­ă şi energică stă­ruinţă pentru resolvirea unei întregi serii de probleme economice în legă­tură cu scumpetea traiului şi mai cu samă pentru a pune frâu speculei în aceste vremuri de criză şi de panică. In acest scop» d. Mârzescu a făcut un început fericit prin înarmarea spe­culei cu lemnele, înfiinţând deposite comunale şi punînd cu chipul acesta populaţia oraşului la adăpostul unei adevarate terori pe care o încercau vânzătorii de­ lemne. In ceia ce priveşte desfacerea celor­­la­te alimente de prima necesitat ca articolele de băcănie, verdeţurii­ şi carnea, s’a făcut tarif de preţuri peste cari comercianţii nu vor putea trece, sub pedeapsa de a cădea în contra­venţie şi a suporta rigoriţa legei. Zilele aceste brutarii au încercat să provoace o scumpire a panei. Administraţia comunală a interve­nit cu toată energia pentru a stăvili această nouă speculă şi a luat toate măsurile pentru ca populaţia să nu sufere. Şi pentru a se asigura procu­rarea acestui aliment de prima nece­sitate pentru vremurile tulburi cari se anunţă, d. Gh. Gh. Mârzescu într’o re­centă şedinţă a consiliului comunal a propus înfiinţarea unei brutării coo­perative comunale. Consiliul în unani­mitate a aprobat această excelentă propunere, iar asară d-nii C. Tom­a a­­jutor de primar şi I. Peretz consilier comunal, au plecat în Bucureşti pen­tru a se pune în contact cu adminis­traţia comunală a Capitalei şi a stu­dia mijloacele care ar putea duce la ostenirea panei. CRONICA TEATRALĂ Frumoasa Aventură Piesă într’adevăr frumoasă şi jucată frumos de către artiştii naţionalului nos­tru, aşa că Sâmbătă seara a fost o a­­devărată reverie la teatru. Publicul ales şi intelect cu care se mândreşte Issut a populat lojele şi parterul, făcând ca sala să fie complect plină. Şi a plăcut, a plă­cut mult, atât piesa cât şi jocul inter­preţilor,­piesa având un subiect cu o desfăşurare şi situaţii splendide, iar ac­torii o interpretare justă; dovada s’a făcut prin desele aplause la scena des­­schisă şi chemări la finele fiecărui act. Cu această ocaziune am văzut odată mai mult că ieşenii noştri nu s’au des­­minţit la justele lor aprecieri dând şi acum Cezarului ce e al lui. Căci, dacă piesa e bună, dacă actorii sânt distri­buiţi fiecare la locul ce-i convine şi dacă şi interpretarea răspunde acestor două cerinţi, atunci totul e perfect şi din a­­ceasta nu poate să rezulte decât succe­sul dovedit şi obţinut Sâmbătă seara, atât moral cât şi material. Interpreţii D-na şi D­l Braborescu, nucile şi bunele arhisiţiuni ale teatrului nostru, ale căror cunoştinţe publicul ie­­şan le-a făcut încă din luna ianuarie a anului curent, au reapărut Sâmbătă în „Frumoasa Aventură“ şi au fost primiţi în aplause furtunoase de întreaga sală. Jocul d-nei Braborescu e inteligent, fin şi simţit. Ne-a înfăţişat în Eleria de Trévilla, o ingenuă cu nuanţări atât de variate şi delicate încât, acum îţi strân­gea inima de Înduioşare, acum Iţi braz­da faţa de încreţiturele râsului. D-l Braborescu în rolul Andrei D’E­­guzon pe care l’a jucat cât se poate de inteligent dându-i coloritul şi variaţiu­­nele necesare, în scena, mai cu seamă, din actul al II a fost admirabil. Nu am de­cât cuvinte bune şi fru­moase, pentru d-na V. Cuzinschi care ne a dat In Contesa D’Eguzon o bunica pe rât de bună în caracterizarea cuvân­tului, pe atât de meşteră In identifica­rea caracterului acestui rol. Bunătatea inimei acestei bunicuţe o trecea spon­tan de la regalistă tenace la cea mai calda democraţie. D-na Verona Cuzinsshi e artista care exprimă prin mască toate simţurile su­fleteşti. In fine o artistă pentru roluri de ca­racter şi mume pot spune în mod sigur că e singura din cele trei teatre naţio­nale. Dl. Petroni, în nenorocitul rol al lui Valentin a fost atât de fericit căci i s’a potrivit ca o mănuşă. D-lui­­Petroni a­­semenea role îi convin şi cu talentul şi priceperea ce o posedă reuşeşte în­tot­deauna. D-nele Momuleanu, Condurato, Marce­­lian, Vernescu, Castriş cum şi d-nii Georgescu şi Vernescu au făcut ca an­samblul piesei să fie fără reproş. D-t­ii Radu Dimitrescu şi Boldescu de­şi în roluri secunde au ştiut să le scoată In reliefuri frumoase. Pentru a sfârşi, aduc laude cuvenite la toţi, Indemnându-i să pue şi de aci înainte aceiaşi râvnă şi dragoste ca să dea publicului piese jucate ca „Frumoa­sa Aventură“ şi cu siguranţă că teatrul nostru va fi încurajat şi populat ca Sâm­bătă seara. Al. Th. P. » La 30 octombrie expiră ter­menul pentru înscrierea în lis­tele electorale. Pentru înlesnirea cetăţenilor care voesc să se înscrie în a­­ceste liste, partidul liberal din Iaşi a dat delegaţie d­­or avo­caţi C. Toma,­­J. Manciu, Em. Marcu, H. Nicoleanu, Paul Era­­clide, Ioan Bantaş şi Gh. Dimi­­triu-Păuşeşti, să se ocupe cu în­deplinirea formalităţilor nece­­sare. Cererile se pot adresa şi la secretariatul clubului naţional­­liberal. . D­nii C. Toma ajutor de primar şi 1. Peret, consilier comunal, au plecat afară în Bucureşti, pentru a se pune în contact cu administraţia comunală a Capitalei şi a studia chestiunea eftem­­­rei pâinei.­­ Terminîndu-se racordarea şi repa­­raţiunele, apa de Umişeşti a fost pusă în circulaţie cu începere de astăzi. 8 Baia comunală va funcţiona astăzi Luni, toată ziua. 8 Eri s’a oficiat la biserica Sf. Spiri­don un parastas pentru pomenirea de­functului Dimitrie Suceveanu, care după cum se ştie a testat o însemnată parte din averea sa spitalului Sf. Spiridon. ♦ Astăzi la orele 12 a încetat din viaţă, în urma unei scurte suferinţi, Ioan Gross secretarul Institutului Gre­gorian. înmormântarea va avea loc Mercuri la orele 2 p. m. la cimitirul Eternitatea unde a fost depus corpul. Transmitem familiei condoleanţele noastre. ■ Astăzi dimineaţă a încetat din vi­aţă la locuinţa sa din strada Păcurari Gh. Alexandrescu proprietarul moşiei Spi­noasa din jud. Iaşi.­­ Serviciul technic al comunei a fost însărcinat de d. Gh. Mirzescu primarul oraşului, să alcătuiască planurile diferi­telor clădiri din care urmează să se cum­pere una pentru orfelinatul ce se va în­fiinţa în localitate din donaţiunea Re­gală.­­ Presa italiană despre Româ­nia. Marele ziar „ Perseveranza”, care apare în Milano, publică în numerele sale din 18 şi 19 octombrie 1914 un lung articol intitulat „România după un recent studiu al D lui Botez. In acest articol se reproduc aproape în întregime pasajele din studiul d-lui Botez : „ A short survey on the Neola­tine of the near Beast* relative la tre­cutul ţării noastre. Autorul ar­eolului sus citat, care iscăreşte Camilla del Sol­­dato, termină acest articol cu urmă­toarele aprecieri : „ Astfel se termină volumaşul D-lui Botez, un învăţat român care scrie în­­tr’o engleză foarte limpede ; eu am ex­tras părţile cele mai caracteristice din el, lăsând deocamdată de o parte pasa­jele care puteau interesa în special pe filologi. E mai presus de îndoială că din toate acestea rezultă un adânc simţ de respect pentru această naţiune, care a ştiut să tragă curaj din împrejură­rile cele mai intrige şi vrea să fie nu­mită,—şi poate fi numită,—cu o foarte simpatică expresie de diferinţă şi de dragoste pentru Italia, „sora noastră mai mică“. 8 Teatral Cinema-9 modern. — Noul program extraordinar de astăzi cu­prinde : «Copilul în ghiarele Leilor», mare dramă senzaţională In 2 acte. «Bolnavul închipuit», Comedie clasică în 2 acte după celebrul Moliere. In program se mai cuprinde: 1. „Po­vestea Veche“, dramă. 2. „Tunis“, ve­deri după natură. 8 Membrii baroului şi corpul magis­traţilor din Botoşani a dat alaltăseară un banchet d-lui I. Pilat care a fost transferat ca prim-preşedinte al tribu­nalului Iaşi. ■ întrunirea publică ce urma să se ţie ieri in „Sala Caragiale“ pentru a se protesta împotriva scumpirei traiului a fost contramandată. • In judeţ recrutarea tinerilor cari vor forma contigentele 1916 şi 1017 se va face tot cu începere de la 15 Noem­­brie a. c. ca şi la oraş. Comisiunea de recrutare va lucra în acea zi la Bivolari. • Frumoasa comedie „O aventură fru­moasă“ Se va juca a doua oară toui 30 a. c. la teatrul naţional.­­ D. Procuror Rang instrueşte aface­rea privitoare pe d. colonel Vrabie,­­care aflându-se la vânătoare pe moşia Sineşti, a împuşcat din imprudenţă pe săteanu­l I. Stavarache şi copilă sa Elena. Au fost ascultaţi ca martori diferite persoa­ne din Podul­ Iloaei, care se aflau cu d. colonel la vânătoare.

Next