Mişcarea, octombrie 1917 (Anul 11, nr. 223-246)

1917-10-28 / nr. 244

M­L XI No. 244 UH EîUMflĂ 10 IM Redacția și fliMstfrtfb lâ?l-Preți ia*m ma­i u kssM Afe» mmtMNtaiMISî ziar naTionAL­UDcnm. coTransB SÂMBĂTĂ 28 ©£TOMBRIE 1917 VH fttIMflR 1­0 p**** S» IM» «pCepeft! mi d&m­me* mm camlSâ teBSnîîi'^' 5 1TUP 1T 1R jefrwe t'»f»«iwWiiiB m awAU'w ur C'ccrbd Paschsadaiîî© ingîsjdî și m coîasolîdat porțiunile pe terenul obținut. Ei su espturat îs această luptă pesîe 400 prizonieri iac!» fy 21 ofițeri. Aviatorii eag­ezi sa bombardat diverse pozifiuni dusMue. Paschttidaetle, cirala germanii i-au dat o importanţă deosebită, a fost cucerit de caaadraiL Li Sc­ho­nchila, în Alstoia de sus, francezii au atacat cu sec­­ces, cauzând pierderi duşmanului. Trupele italiene au opus o rezistenţă viguroasă intre colinele de la V.Vitorio şi cont­­renţa Montase­­de ps Livens®, unde adversarii­ a fost oprit. Aviatorii italieni au bombardat pe inamic pe Taglimento. Pe frontul nostru un atac prote­at de dr­şmri pe Bistriţa a fost complect paralizat de restul frontului situaţiunea staţionară. Aeroplinele inamice au fost doborâte ieri de către trei piloţi români, plutonieri! Murenescu, MogMm și Crăsnaru. jS^aS5*Wg8gWWi8MWCTBIIMil!»MIM^1BBaaBaBBBBBBSBBBBBWHSHBffHWIWHffWll!TWfff.",! " .!,!. L.l... '. HlVKÜg«"!—1 SOMPARITATEft ALIAŢILOR Conferinţă de la Londra Conferinţa care a avut ioc la­ Londra latre primii miniştri ai Franţei şi Angliei In privinţa afa­cerilor italiene, s’a terminat prin stabilirea unui deplin acord Intre cei doi aliaţi mai In măsură să in­­tervină direct In favoarea Italiei ameninţate de oardlele austro-teu*­tone. Masurile luate în această confe­rinţă se vor face în curând cunos­cute, nu prin note diplomatice, ci pe teatrul de război, căci In timpul experienţelor repetate de papa a­­cum s’a dovedit îndeajuns cft nu­mai aplîcându-se în mod strict prin­cipiul unităţii de front, solidaritatea Aliaţilor poate să-şi dea toate re­zultatele salvatoare. Mai fericită de­cât alţi aliaţi ai săi, Italia, prin aşezarea ei geogra­fică, este în imposibilitate sa pri­mească ajutorul direct al marilor puteri din alianţă, în momentul în care Germanii au crezut de cuvi­inţă să îndrepte forţe importante asupra sectorului italian din cercul care îi înconjoară şi-i înăbuşă. * * * Cu evenimentele de pe frontul italian se pune ast­fel în lumina o nouă fază în colaborarea militară a Aliaţilor, aceia a unui joc de forţe transportate de pe un front pe alt front, unic răspuns direct la miş­cările pe linii interioare ale Ger­­manioi. Dificultăţi de aşezare geografică şi de transport au impus până a­­cum Aliaţilor să răspundă mane­vrelor duşmane numai prin presiuni exercitate asupra fronturilor ger­mane într’alt punct, de­cât acolo unde a­eştia atacau cu forţe con­centrate. Când germanii atacau cu toata puterea în Apus, această pre­siune care să restabilească echilibb­rul o exercitau aliaţii din răsărit— şi viceversa. Rezultatele nu au fost însă totdeauna cele aşteptate, de­oarece înaintarea duşmană tot mai avea destulă forţă ca să se conti­nue, cu toate necesităţii© de a face faţa şi loviturilor din alte puncte ale fronturilor. Ast­fel, înaintarea inamicilor noştri nu era oprită de­cât sau prin aceia că trupele îşi a­­jungeau obiectivele, sau prin aceia că forţele locale ale Aliatului ata­cat erau In măsură să reacţioneze cu succes. *­­ Era firesc, de alt­fel, ca forţele germane din defensiva punctului presat de aliaţi să fie în natâr mai redus de­cât forţele atacanţi­lor, încât mijlocul ÎntrebUiftţit de aliaţi pentru a se ajuta reciproc aţi putea să producă un efect, în ra­port direct cu superioritatea lor general­ă. Această fază a colaborării mili­tare a Aliaţilor se poate socoti ca terminată prin hotărârile conferinţii de la Londra relativ la frontul ita­lian. Manevrelor germane li se va răsp­unde pe o cate şi mai directă şi mai bogată în rezultate de­cât cea utilizată până acum. ItanThJIih­aita Aflăm cu adincă părere de rău cât s’a stins din viaţă loan Th. Bu­rda, profesor de drept român la Universitatea eşeanfi şi fost prim preşedinte al Cur­tei de Apel din Iaşi. Cu Ioan Burada dispare una din cele mai distinsa şi mai venerata figuri din viaţa raiului. Magistrat integru şi luminat, loan Bu­rada a ţinut cumpăna justiţiei cu acel spirit de imparţialitate care marches­ă pe judecătorii ce servesc drept pil­dă în lumea dreptăţei.. Retras acum doi ani din înalta func­ţiona ce ocupase in magistratură, loan Burada a lăsat In urma sa auriştirea ne­­ştearsă a unui bun coleg şi vrednic dis­tribuitor al justiţiei. Ca profesor de drept român la facul­tatea juridică din Iaşi, loan Burada a desfăşurat aceiaşi activitate rodnică şi meritessă. Generaţii întregi au avut in bunul şi blindul Ioan Burada pe profe­sorul luminat şi îndrumătorul Înţelept al tinerime» ce se consacra ca n­e-d­r­ep­­tului. Cu Ioan Burada se stinge o viaţă de muncă, de bunătate şi de seninătate morală ; dispare un om a cărui viaţă rămâne o pildă de vrednicia cetăţe­ne­as­că. La căpătliul lui vor vărsa lacrimi de sinceră părere de râu toţi acei cari l’au cum­scut ca magistrat, ca profesor şi ca cetățean. Fie, ca în reg­atul unanim ce încon­­joară,moartea lui loan Burada, familia lui să găsească o slabă consolare pen­tru durerea crudă ce o încearcă. I EROII NOŞTRI M. $■ Regele a binevoit a conferi or­dinul militar * Mi­hai Viteazul“ clasa 111 ofiţerilor mai jos notaţi, pentru vi­tejia şi avântul lor eroic în luptele a­­frige din Iulie şi August 1917. D­­oi căpitani Curculescu Ştefan reg. 32 in­fanterie, lonescu M. Ch. Sinaia, Radu Teodor şi Pantasi C. batalionul vână­torii de munte, Sipiceanu Ion regimen­tul 3 vânători, locotenenți în rezervă Danielestul Gavril regimentul 7 infern­­tieice și Popescu T. Nicolae regimentul '1 infanterie.. '­­...■----................... I I Un glas al drept&tel SOVIETUL CENTRAL $1 FÜGEN — Un articol al d-lui ludovic Hawaii — 1 Conferinţa de la Paris nu mai are loc. £ Skobeleli „au va mai prezenta „iasinic­­­ţiunile,s Sovietului central, dar felul tn s care suprema autoritate revoluţionară, rusă şi-a formulat „scopurile de pace*. —aşa pare, ori cit ar fi de straniu­— manţine în planul întâi, preocuparea des­tinelor viitoare ale popoarelor, care se bat pentru libertate şi desrobire naţio­nală de la început, adică de pe vremea când Rusia ţaristă ducea război de cu­cerire. Un ziarist de mare talent, care trăeşte la Petrograd de la începutul războiului desenează în linii sigure, cu contururi fericite, problemele ridicate de către So­viet și pe cari, vrând nevrând, presa mon­dială este obligată să le comenteze. Deci, Ludovic Naturesu, intr’un atră­­lucit articol care poartă titlul disteros : Imperialismul înfrângerei­­ analizează în Journal de Russie „lastrucţiunile” So­vietului central. Rezumăm aci pentru lă­murirea opiniei publice româneşti acest document istoric, prin momentul la care apare şi prin forţa cu care subliniază dezacordurile dintre text şi principii. După ce-şi exprimă consideraţia pe care a avut-o in­tot­deauna pentru a-I a­ceastă Adunare care a fost, până in pre­zent, motorul principal al marelui fapt revoluţionar, Naudeau constată că dacă Sovietul are dreptate să ceară pace, el are poate mai puţină dreptate vrând să impue pacea. LIBERTATEA MARILOR „De alt­fel »Instrucţiunile­ publi­cate la 7 - 20 Octombrie conţin lu­cruri şi rezonabile, şi stranii, şi fantastice. Proectul de neutralizare a canalului Panama este baroc. Oare chestiunea aceasta este dintre acele cari au făcut să izbucnească războ­iul acesta d­a atât de pro­digios de complex ? Rusia este cea mai continentală dintre puteri şi, cu toate acestea, domnii din So­viet îşi fac sânge rău grozav ca să obţie libertatea mărilor. Atunei de ce nu cer întâi, şi înainte de toate, neutralizarea cănalului Kiel mult mai important pentru Rusia de căt cel de Panama ! Oare pen­tru că canalul de Kiel este ger­man ? Curios lucrul“. ALSACIA LORENA „Domnii din Consiliu au binevoit să concedeze ră destinele Alsaciei.Lorenei trebuesc supuse unui referendum. Cu toate acestea dânşii ştiu bine pentru ce crede opinia franceză că acest act de dreptate ar îi culmea nedreptăţei. Când ne-a fost răpită, Alsacia Loreau n’a fost consultată; toţi deputaţii săi au protestat In faţa lumei contra acestei spoliaţiuni, prin nemuritorul manifest de la Bordeaux. Domnii din consiliu ordo­nă ca Alsacienii.Loreni să pua­d votai Uber, armatele celor două coaliţiiuni vor trebui să evsscuize provinciile în litigiu. Nu ştiu ce ar face armata franceză, dacă In momentul nigocierelor, ar ocupa Al­sacia Lorena. Dar s’ar putea pana că dacă Teutonii, la scadenţă, nu vor fi fost cesrâdăd­isaţi manu militari din ve­chile noastre provincii, desigur că n’ar consimţi s’o ia la picior din simpla do­rinţă exprimată de către doi „sovktmki*. „Instrucţiunile sunt inspirate de marea ideie că trebueşîe recunoscut dreptul de a dispune de scar­a lor. Cât timp aceste principii se aplică Rusiei şi aliaţilor ei suntem de acord, dar rămânem pe gân­duri şi ne perdem în corecturi asupra motivelor pentru care aceleaşi instruc­ţiuni păstrează tăcere când este vorba da toate naţiunile disperate care formea­ză imperiul Austro Ungar. A te parcela Însu­ţi fără ca vecinii tăi să se parceleze In aacelaş timp este a Împinge abnegaţia ţie cu aceleaş instrucţiuni ale Sovietului, .Toată lumea ştie că România a par­­ticipat la război sub presiunea, s’ar pu­tea aproape spune sub injoncţiunea Ar­iaţilor. Dânsa trăia pacifică şi fericită când Rusia şi Franţa, hărţuiad’o atâta cu .sfaturile ior amicale* dânsa s’a preei» pat îa văltoare. Atunci, cele mai fe­cunde provincii ale ei au fost cotropite» jefuite ; oraşele sale au fost traaaformate tn ruină şi populaţia redusă la sclavie. Dânsa a suferit necazuri exorbitante, au de mult, după cererea Guvernului Pro­vizoriu revoluţionar rus, armata remin­ reorganizată a procedat vitejeşte la o ofensivă sângeroasă. Dacă avea­m un cât de puţină demnitate, Românii au drept incontestabil la întreaga noastră recunoş­tinţă. Or,­­ Instrucţiunile­ nu par acrise de cât ca s’o spolieze fi s’o deznădej­duiască. Nu numai că „instrucţiunile* sunt majestuos de mute asupra soartei populaţiunilor româneşti din Transilva­nia, a căror alipire era cu drept cuvint „scopul de război* al cabinetului de la Bucureşti, dar diplomaţii Sovietului uitând că Dobrogea a fost dată, in Iulie 1878, prin tratatul din Berlin aproape cu forţa României ca a’o consoleze (?) de­ răpirea Basarabiei, diplomaţii Sovietu­lui—numai pentru că astfel le este pla­cul—pretind astă­zi să reia României a­­ceiaşi Dobroge. Ştiu­ţi oare că dacă a­­ce­a­stă deriziune a’ar aplica, dânşii ar lipsi România da acea tşire la mare pe care, pe altă parte o consideră absolut indispensabilă unui popor, de­oare ce vor, cu drept cuvânt, să doteze cu aşa ceva Serbia care suferea această lipsă? „Gata să institue pretutindeni auto­nomii, Sovietaiki sunt, de altft parte, straniu de tăcuţi când este vorba de­ Transilvania, provincie a cărei popula­ţie este cu toate acestea românească. De ce două măsuri şi două greutăţi ? Stranie dreptate, dreptatea d-voştri ! A­­pliciţi marile principii tocmai In eseu­rile tn cari pot păgubi România şi le negaţi In toate cazurile unde aceste prin­cipii i-ar putea aduce un prof­it sau o compensaţie ! Clauza d-voastră cu pri­vire la România este funciarmente ne­dreaptă şi s’ar putea crede intr’adevăr că v’a fost sugerată de către cineva care urmăreşte cu ură diabolică, cu pică vicleană, un popor mic, a cărui singură crimă este că şi-a vărsat sângele pen­tru voi, în două războaie succesive. Dar toată lumea poate fi liniştită , ori­care ar putea fi soarta celorlalt­e propuneri ale Sovietului, acela care priveşte .Ro­mânia nu va fi aplicată Am transcris cuvănt cu cuvlnt, păs­trând ponctuaţia, semnele de întrebare, de exclamaţie şi sublimările autorului. Cu cuget cinstit, Românii, mândrii de drep­tatea cauzei lor şi de valoarea sacrificii­lor consimţite, n’au nimic de sens, nimic de adaugat, nimic de subliniat in pagina această istorică de dreptate naționala şi internațională. Casar I m­ea părli la sublim. Înseamnă a im­­­pinge dezinteresarea pă­să ia acel tran­­scendental, care eb­ivelează cu delapie­rdarea și nebunia: imperialismul in­­­frângerei !­. ECOORI Bojdeuca Iul Creanga, din Sârarie, este în­săşi la ordinea zilei. Un admirator al marelui povestitor din Humuleşti, d-1 Alimăneşteanu, vizitând la tu­mosul bordei din Ţicău, a decis restaurarea lui grabnică şi consolidarea terenului amenin­ţat să se prăbuşească. Se ştie că d-1 I. Mitru, directorul şcoalei normale „Vasile Lupu* a adunat în tceies scop un rond care împreună cu sume ce o destinează d-1 A­mb­esteena ar putea »Ive mult discutate bojdeucă, informaţiuni cu privire le ce s’ar putaa face ca si se păstreze această reilqul­a lantit de altă dată, ar putea da |i publicistul N. A. Bogdan — ca prietin din tinereţe ai 1st loaa Creangă — cart s’a ocupat de această Gw* tiune.* Intr’un volum editat de ziarul „Acţiunea Română* confratele nost» d-1 Coast. Râu­leţ e selectat o serie de «poeme­­« proză* pe care le-a intitulat „Germania Neagră." Volumul, inchinat d-lui I. G. Duca, armni* strat de instrucție, are ca prefață urmi­­erul eatreu. Din locașul »«muririi Goethe dsc’ar fi să vj*|, îngrozit ar efcrt Pirii !«tB»tTBc—*u Mutată. k Şcoala ronţînă la Kerson Examenele elevilor. — Şcoala pri­mară şi liceul. Personalul didactic. La Cherson se află actualmente, după­­ cum am arătat deunăzi, peste 300 fami­lii româneşti de senatori, deputaţi, ma­gistraţi, profesori, medici, funcţionari în localitatea Aleşkia, situată pe Nipru, la o depărtare cu vaporul de Kerson, se află de asemenea instalate vro 400 fa­milii di­lutuţionari inferiori de la di­ferite ministere din Romînia. Copii acestor ramuri n'au rămas fără setată, căci şi-au continuat învăţătura şi au dat examene în particular cu pro­fesorii şi institutorii evacuaţi la Kersen. S’au ţinut examine de curs primar, sesiunea de toamnă, în faţa unei com­i­­siuni de institutori, presidat­ă de d- Fioa­rea Dimitrescu,­­ au presentat 18 elevi. S’au ţinut examene de curs secundar sesiunea de toamnă . Comisiunea exa­­minatoare­ a fost presidată de d M. Bră­ ti­ă. S’au prezentat 60 elevi. S’au ţinut apoi Şi examene de corigtmţă în faţa unei comisiuni compusă dm d-ni M. Brătilă, P. Gârboviceanu, Gr. Tauşaa şi Lacriţeanu, 9 ■■ ■ . ! M i t Ia curând se va deschide la Kersoa o şcoală primară, cu 70 elevi. Corpul didactic se va compune din d. Fierea Dimitrescu, director, d-nele Elena Cari­­aescu şi Estera Condeescu, institutoare. Deasemeniea se va deschide şi un li­ceu pentru care s'a şi fac îri­iat localul necesar. Personalul didactic se va compune din d­nii P. Gârboviceanu, Bucur Spi­­rescu, Th. D. Speranţă, Gr. Tăuşanu, G. Arghirescu, E. Severi, Zaharescu, I. Rădulescu, d-na Botez, pr.­­Popescu- Breasta etc. D. P. Griboviceanu, administratorul Casei Bisericei, a ţinut o frumoasă e­nt­­ristare la deschiderea cursurilor de limba rusă din localitatea Aleşkia, unde sunt instalaţi foarte mulţi refugiaţi ro­mâni. Distinsul profesor a arătat cit de fericire vor fi rezultatele unirei şi frăţiei dintre Ruşi şi Români. Părintele Gr. Popescu-B­easta, pro­fesor de runigie şi preotul bisericii ro­mâneşti din Kerion, fi­i­ecare Dunam­­atcă, după oficiarea sfintei l tu­­ri, ţine câte o predică foarte frumoasă, care în­tăreşte şi înalţă sufletele tuturor credin­cioşilor. Corpul didactic român aflat la Kerson se compune din di­nele şi d­nii Petru Gârboviceanu, M. Brătilă, Bucur Spi­­rescu, Teodor Speranţă, Anton Colom­an, Gr. Tauşan, G. Arghirescu, Calipso Bo­tes, D. I. Rădulescu, Maria Călinescu, Ion Budea, Emil Severin, P. Zahareacu, Lacriţeanu, Tereza Popescu, Emilia Di­­mitriade, Aurelian Florinescu, Paul Ni­­carescu, pr Gr. Popescu-Breasta, pro­fesori şi profesoare. D-nele­­şi d­nii Florea Dumitrescu, Nicolina N. Comșa, Maria A. Beleti, Elena Călinescu, Maria Gr. Teodorescu, diaconul T. Simionov Elena G. Scăr­­lătescu, Estera Condeeai­u, Stan Moră­­rescu, T. C. Ionescu Pașcan, Constantin Gâdei, institutori și institutoare ‘. Băncila Nicolae, Dragomir Simion, Socol Ghe­­dion* *Stroe Stanciu, Ștefu Gheorghe, Ursu N,Tăm­oş Gh. C, Nae, Ghilăţianu Vasile, învățători, Gh. N. C. N»¥Oyi-F. STATUI­ n Aprovizionarea din America Cum p* lucra comisiuma noastră din Statele-Unite pentru procurarea articolelor de prima necesitate Am publicări dăanăzl știrea efi guver­nai a asmlt o comlalune care a plecat îa Statele-Uaite ale Americei, pentru a cempăra toata articolele pe cari nevoile statala­ îs fac absolnt necesare.. Dam astf-zi mai multe amănunte în actastl chestiune. Si ştie ci comiilanea aceasta e com­­pasi dia d-nul G. Danielopol, director la Baiu:« Naţionali; Zahariade, subdi­­rector la C. F. R.», Mrazec, comandor; Pantazx! şi Ionel Petreacă, inginer. Ia primul rând, comisiunea va comb­­area conferinţei aliaţilor de la Londra, prin delegata­ României la acea confe­rinţă, nevoile de tot felul, imediate şi viitoare, ale ţarei. In adevăr, aprovizionările din ţările Aliate nu se pot face de­cât pe bazele

Next