Mişcarea, iulie 1919 (Anul 13, nr. 136-153)

1919-07-22 / nr. 145

4 V ANUL XIII No. 145 „PE SOCOTEALA Mill" Nedreptăţirea României la Confe­rinţa de pace—pe care o anumită piesă de la noi nu o observă—a revoltat însăşi presa franceză. De cum s’a anunţat plecarea spre Paris a delegaţiunei bulgare, s’a şi înregistrat ştirea că banda Cadri­­laterului urmează să fie restituită bulgarilor. Aceasta în timp ce însuşi primul ministru bulgar d. Theodroff, de­clară că Bulgaria nu urmăreşte as­tăzi de­cât cea mai reală prietenie cu România şi că ea nu cere nimic. D-l Theodoroff a declarat ca­tegoric : — „Avem între noi frontierele naturale, nu facem revendicări isto­rice şi nu dorim decât a vedea sfârşitul acestui războiu nenorocit, care ne-a adus, în răstimp de şase ani, toate dezamăgirile. Intindeţi-ne o mână prietenoasă şi fiţi convinşi că vom şti să apreciem o prietenie care trebue să fie baza drepturilor ce aceste popoare au de apărat în viitor“. Acestea le-a spus d. Theodoroff pentru presa românească,iar la Pa­ris diplomaţii bulgari luptă pentru recucerirea Cadrilaterului, complo­tând în acest scop în Dobrogea prin tot soiul de acte şi uneltiri. Datorită acestor conspiraţiuni, a­cestei atitudini făţarnice şi acestei duplicităţi, s’a şi anunţat că Bulga­ria primeşte de la Conferinţă restitu­irea Cadrilaterului. Consacrând un articol condiţiu­­nelor de pace cu Bulgaria, „L’Ac­­tion Francaise“ scrie următoarele : — Singura ideie generală care se degajează din indicaţiunile ce s’au­d­­ este că Bulgărea va fi mena­­jată în Dobrogea pe socoteala Ro­mâniei care este regulat vexată printr’un veritabil Parti-Pris“. Pacea cu Austria azi, pacea cu Bulgaria mâine, pacea cu Ungaria, —se vor face toate pe socoteala României ?. Iată nedumerireaa şi revolta unui ziar francez care nu relevă de­cât modul cum lucrează congresul de la Paris. Ar fi interesant a se cunoaşte în această privinţă car­ sunt părerile marelui european care a cedat B..­­n­­ul, ale marelui general care şi-a afirmat diplomaţia la Buftea şi a­­cele ale n­obilului şi causticului şef al progresiştilor cari lepădându-se cu atâta uşurinţă de germanofilie, se mai presintă azi ca cel mai devotat şi real prieten al Aliaţilor combătând tus­trei acţiunea naţională a guvernului. U ÍB^Í9ÍÍBBBLSSB!JUBÍBÍBSjs^S^SS^?BBi KÉÉ Mg MHgtij g|gj|§|| Jgfe HBriM r Alţonarnentc: Un an .............................SO de tel Şase fI«iair.. ..................40 tic hri Trei Imi A\ ................2» de lei­­ Reducţi« şi Administraţia laţi. Piaţa Utotw Na 6. Orele de leiurtm: 8—Q ^a. ». şi 3-6 p. m. M­I S­BAR Ana neturi şi Reclame Se prfesesc te cothtttroai avawtejwse direct la Admi­nistraţia zrarirfwi, hsşi Piaţa Unirei 6. Deasemenea prin toate agenţiile de publicitate. MARŢI 22 IULIE 1919 de Redachie 25 Apare zilnic Sub Direcţiunea unui comitet Bani încă o nedreptate ! Nu ştim încă dacă o nouă durere se va adăuga la paharul prea plin al suferinţelor noastre. Nu ştim da­că delegaţia de pace a Bulgariei va trece, graţie hotărârei Confe­rinţei, ca învingătoare prin Bucu­­reştiul ce l-au batjocorit altădată nedemnii soldaţi hunici. Ceea­ ce ştim este că nu ne vom pleca, nu ne putem pleca, înaintea unei astfel de­­hotărâri. . „ Durerea înăbuşită a unui popor biruitor ce se vede de posedat pe rând de roadele victoriilor sale,— nu numai ale acestui războiu, dar chiar a celor anterioare,—pe când fii săi luptă încă la hotare pentru cauza comună—durerea nemăsura­tă de a-şi vedea zădărnicite sacri­ficiile, nu mai poate fi reţinută. Ea a izbucnit în meetingurile uriaşe pentru Banat, ea a trecut în poli­tica de rezistenţă aprobată de în­treaga ţară, a pătruns în presa streină provocând protestări zil­nice,—a produs retragerea delega­ţilor noştri de la Versailles. Totuşi Conferinţa a ramas neînduplecată. Vexaţiunile continuă şi nu e ches­tiune care sâ se dezbată înaintea ei fără ca România să fie nedrep­tăţită. Ce fel de dreptate este la Versailles? Pentru ce se favori­zează duşmanii în detrimentul Alia­ţilor? Pentru ce drepturile noastre sunt nesocotite, sacrificiile uitate ? Ce determină consiliul de cinci să ur­meze pilda celui de patru, nesoco­tind mai departe nu numai ori­ce prevedere politică dar chiar opinia publică din Apus ? Aceste întrebări ni le punem noi; —mâine, când se vor vedea urmă­rile politicei dezastruoase urmate în Centru Europei le vor pune po­poarele Aliate acelora cari erau datori să hotărască conform cu as­piraţiile lor, născând tratatele duş­manilor cu sângele aliaţilor. Şi a­­tunci se va vedea complecta necu­noaştere a stării de lucruri din O­­rient care a făcut ca teritoriile să fie atribuite la întâmplare, sau du­pă simpatii şi interese momentane. Se va vedea atunci cum au fost nedreptăţiţi cei mai credincioşi a­­liaţi ai Franţei. Pentru acest rezul­tat însă trebue să ne împotrivim cu ultima energie ca nici una din aceste hotărâri arbitrare să se în­făptuiască. Nu vom pleca capul sub loviturile ce ni se dau şi dacă pen­tru a pune cap suferinţelor noastre Conferinţa a hotărât să ne ia Ca­ drilaterul, după cum anunţă „Le Journal“,—această hotărâre va fa­ce să se pronunţe pentru rezisten­ţă, toţi acei cari încă se mai în­­doiau.* * * Problema economică Colaborare, nu aservire D. Cambon în discursul ce l’a pro­nunţat în ziua de 14 Iulie la legaţiunea Franţei,—vorbind despre viitoarele rela­­ţiuni economice între Franţa şi România a spus : „Cuvântul colaborare, expri­mă mai bine de­cât ori­care altul natu­ra relaţiunilor ce trebuesc desvoltate în­tre cele două ţări: colaborare de capi­taluri, colaborare de muncă, colaborare de idei“. In adevăr cuvântul găsit de d. Cam­bon­ sintetizează pe deplin politica eco­nomică a guvernului şi voinţa tuturor românilor. El ne dovedeşte că pe când presa naţionaliştilor-conservatori se în­­căpăţinează pe­ deoparte să reproducă ofertele de aservire a ţarei făcute de d. Take lonescu, pe de alta să acuze de şovinism guvernul ce se opune acestei aserviri,—reprezentantul Franţei a price­put natura legăturilor ce trebuesc să ne unească de aliata noastră ca şi de în­treaga înţelegere. El a arătat foloasele, acestui concurs de eforturi în care se păstrează liberă întreaga viaţă economi­că a ţarei,—foloase imense pentru am­bele părţi, dându-ne putinţa unei repezi refaceri a avuţiilor noastre. D. Take Ionescu nu voeşte însă să înţeleagă. Naţionalismul său­­nu se poate ridica deasupra temenelelor ce le f­ace finanţei străine. Nimic nu-l poate face să renunţe la făgăduelile dăunătoare ţa­rei. Eri dădea Torontalul, azi promite petrolul,—mâine de-ar avea putinţa ar urma politica nefastă a înstrăinării tu­turor avuţiilor ţărei pentru a-şi atrage bunăvoinţa străinătăţei, prefăcându-ne într-o colonie a capitalismului ce atâta îl iubeşte. Aceasta nu o putem admite. Şi oricât de melodramatice ar fi declaraţiile d-lui Take Ionescu­, noi vom urma politica de colaborare pe care însuşi Aliaţii ne-o indică. Astfel niciodată nu se va putea spune de România că a devenit o colonie a capitalismului occidental,­cum scria zia­­zic­­ italian „Gazetta del Populo“, des­pre Jugo-Slavia. Niciodată fabricile, ex­ploatările de mine, pădurile şi căile noas­tre ferate nu vor trece în mâni străine ca în Jugo-Slavia—, oricât s’ar strădui marele european. -HCOURI Ca o complectare a celor ce scriem astăzi în altă parte despre d. T. T. Burada, relevăm următoarele călătorii făcute și descrise de etnograful ieșan: „O călătorie in Dobrogea“, „Cântece în Ma­cedonia11, „O călătorie la muntele Athosu, «O călătorie în Istria», ♦O călătorie în gubernia Cherson'', ,,0 călătorie la românii din Bithi­­nia ‘ (Asia Mică), „Cercetări despe românii din insula Veglia", „Rămăşiţi româneşti in Galiţia", „O călătorie in gubernia Kamenitz- Podolsk" şi , 0 călătorie în Craina, Croaţia şi Dalmaţia"­Şi cu aceste n’am terminat încă toate călă­toriile d-lui T. T. Burada. La Cluj s-au constituit primul barou al a­­vocaţilor din Ardeal, pus sub presidentia d­­lui dr Am­os Frâncu şi a dr. Parthenie Bar­bu, vice-preşedinte. Mâine Duminică începe la Cernăuţi seria reprezentaţiilor date de artiştii ieşeni sub con­ducerea d-lui St. Brabotescu. Sculptorul­­ Mateescu a fost premiat la Bu­cureşti, la salonul de sculptură, pentru „Blo­cul de la Oituz“ şi pentru o admirabilă figu­rină reprezentând pe pictorul Octav Băncilă, majoritate­a populaţiei nu mai poate privi cu simpatie asemenea preten­­ţiuni exagerate, cari au repercusiune asupra condiţiunilor de trai ale tur­turor. Cu chipul acesta muncitorii din asupriţi se transformă în asupritori, căci consecinţele pretenţiunilor lor exagerate se răsfrâng asupra tutu­ror celorlalte clase sociale. Aşa fiind, situaţia sfătuim încă o­­dată muncitorimea de toate catego­riile să-şi modereze pretenţiunile, căci alt­fel riscă să compromită şi mişcarea pornită pe o legitimă bază de dreptate socială şi îşi asumă greua răspundere a contribuiiei la scumpetea traiului. Ori, nu putem crede un singur moment că muncitorimea noastră este călăuzită de ast­fel de Men­țiuni. Bulgaria și România Nici o ştire mai nouă nu con­firmă, de la Paris, chestiunea cedărei Cadrilaterului către bul­gari. O telegramă de astăzi anun­ţă că,­ în această privinţă, nu se va putea lua nici o hotărâre definitivă, până nu se va ascul­ta din nou punctul de vedere românesc. Doleanţele României nu sunt de­cât revendicări legitime, ba­zate pe drepturi istorice şi asi­gurate de însuşi Aliaţi prin tra­­tatul de alianţă din 1916. Declaraţiile primului ministru bulgar, d. Theodoroff despre care vorbim şi în altă parte, sunt categorice. „Bulgaria nu cere nimic de la România cu care tinde să trăiască în raporturi de ami­ciţie". Atunci cine a pus în discuţi­­une chestiunea Cadrilaterului? Prietenia romîno-bulgară des­pre care vorbeşte d. Theodo­roff depinde numai de o poli­tică cinstită şi reală din partea Bulgariei. Se va vedea, din cele ce vor urma la conferinţa păcei, întru­cât răspunde realităţii cele ex­primate de primul-ministru bul­gar,­şi se va constata apoi şi modalitatea pe care o conside­ră ca bună Marile Puteri de a putea rezolvi interesele în Bal­cani. GREVELE ŞI SCUMPETEA — Un sfat muncitorimei — Toată presa, fără nici o excepţie a primit cu simpatie mişcările mun­citoreşti din ultimul timp, cari aveau ca motiv ameliorarea stărei mate­riale a muncitorilor în raport cu scumpetea traiului. Atâta timp cât aceste manifesta­­ţiuni s’au produs în chipul cel mai dem­n, fără a tulbura ordinea şi fără a stingheri mersul triburilor publice, evident că ele au fost întimpinate cu toată bunăvoinţă cuvenită. Constatăm însă că unele categorii de muncitori, forţează nota revendi­cărilor şi ajung până la imposibil. Aşa se spune că unii lucrători brutali pretind salarii cari depăşesc pe acele ale înalţilor demnitari ai Statului. Ei bine, în caşul acesta marea SITUAŢIA Soluţia întârzie Opinia publică aşteaptă cu înfrigurare ultimile hotărâri ale statului de la Ver­sailles.­­ Aceste hotărâri însă întârzie, ţinând în loc mersul treburilor publice mondia­le şi acea stare de nesiguranţă enervan­tă şi păgubitoare.­­­rauzele sunt cunoscute . Mulţimea di­verselor interese cari se ciocnesc şi de a căror deslegare echitabilă depinde asi­gurarea păcei generale. _ Diferendului italian i s’au găsit până acum câteva soluţiuni, pe cari însă Ita­lia nu le poate accepta. In această privinţă se aşteaptă o nouă propunere, de care depinde soluţionarea diferendului. In ceia ce priveşte diferendul român, soluţia iarăşi întârzie şi ea nu va fi ac­ceptată de­cât numai în cazul când re­vendicările noastre vor fi integral satis­făcute. In schimb consiliul suprem aliat s’a ocupat de redactarea definitivă a trata­tului cu Austria, care până acum n’a fost terminată, deşi se fixase şi terme­nul la care trebuia remis împuternicitu­lui Austriei. Cancelarul austriac aşteaptă şi până astăzi, ceia ce i s’a promis de mult. Este probabil însă că până la începu­tul săptămânei viitoare şi această for­malitate va fi îndeplinită și atunci opi­nia publică românească va putea fi com­plect edificată asupra multor chestiuni ce o interesează în cel mai înalt grad. Reforma agrară in Bucovina Lucrările pentru reforma agrară in Bucovina continuă în mod mulţumitor. Până acum nu au sosit încă, la mi­nisterul de interne datele statistice re­feritoare la pământurile disponibile şi­­a numul­ui sătenilor cari tebuesc în­ proprietar­iţi. Se prevede că în teritoriul Bucovi­nei nu se va ajunge pământul pentru împroprietărire, în­cât va trebui ca Moldova de sus să cedeze in­­acest scop din pământurile ei. Note Politice Dl. Take Ionescu a rezolvat ches­tiunea... externă, şi a trecut la cea internă. Domnia-sa vorbeşte de alegeri, de transformarea partidului său în partid „radical“, de petrol, de sta­tutele Băncei Naţionale—de toate... — Afară, bine­înţeles, de chesti­unea Torontalului!­­ * „Ce va şti Istoria“ despre politi­ca naţională a d-lui Marghiloman, ne-o spune, procuristul special de la Iaşi, prin „Presa“. Anonimul procurist— care totuşi se resimte prin stilul seu... încovoiat —argumentează cu însuşi declara­ţiile şefului seu, convins până ’n urechi că ne-a răspuns la cele ce am scris în articolul „Ce nu iartă Istoria!...“* Dacă d. Matei Cantacuzino va candida într’adevăr ca republican, atuncea d-sa va propune alegerea generalului care îl comandă, ca pre­şedinte al republicei. Ştirea nu suferă nici o schimbare. * Situaţia politicei noastre externe trebue să fi fost limpezită. Telegramele nu ne-au adus nici o ştire precisă, totuşi aşa trebue să fie întru­cît aseară la clubul din casa Unicu d-l Take Ionescu a vorbit despre „politica externă“... BASARABI­A SI COLGEAG intr’un interview acordat unui ziar din Ardeal de Pan Halippa a făcut următoarele declaraţiuni în chestiunea Basarabiei : — A fost o greşală a presei că, necontrolând ce este cu propunerea Antantei în chestia Basarabiei şi necontrolând nici răspunsul lui Col­­ceag, a pus în circulaţie svonul că Antanta i-ar fi cerut lui Colceag numai recunoaşterea unirei părţilor româneşti ale Basarabiei cu Româ­nia. Antanta de fapt­ a cerut lui Colceag să recunoască alipirea în­­tregei Basarabii la România. Cît priveşte răspunsul lui Colceag, el a declarat că recunoaşte drep­turile României asupra Basarabiei sub rezerva aprobărei constituantei ruseşti. Pe noi Basarabenii, acest răspuns ne lasă indiferenţi. Căci nu ne interesează punctul de vedere al Ruşilor. Orice nuanţe politice ar reprezenta ei, vor pretinde totdea­una Basarabia. Dar de o dominaţie rusească noi nu vrem să mai ştim. Pe noi nu ne interesează punctul de vedere al Antantei. Iar aceasta a cerut recunoaşterea drepturilor României asupra ÎNTREGEI Ba­sarabii.­­_________ Păreri şi fapte T. T.BURADA Ziariştii şi publiciştii ieşeni vor sărbă­tori în astă’ seară pe unul din cei mai vechi şi venerat­­coleg al lor, pe istorio­graful’şi pasionatul cercetător al trecu­tului, d.’ T. T. Burada. Numele serbătoritului de astăzi este strâns legat de istoria culturală a Iaşu­lui, prin activitatea pe care acest într’a­devăr neobosit cercetător a desfăşurat-o în bogata sa carieră publicistică. Fără a fi un istoric de erudiţie, T. T. Burada are totuşi la activul său cerce­tări de domeniul­ istoric în care se o­­glindeşte trecutul nostru cultural. Veneratul scriitor ieşan a făcut­­ şi cercetări etnografice. Nimeni, cu atâta pasiune ca el, n’a umblat atât, cum spune povestea : „peste nouă mări şi nouă ţări“, ca să descopere pe românii care l­ocnesc împrăştiaţi prin diversele regiuni străine, ceia­ ce a inspirat epigramistului Gior­dano cunoscuta epigramă: «Români ca să­­găsească Burda S’a dus peste hotară, Ii află mai degrab’ alunea Decât la noi în ţară»" Despre călătoriile sale Burada ne-a dat descrieri interesante cari institue—­ mai ales în zilele în care românimea se strânge laolaltă sub acelaş scut şi cu acelaşi i­­deal, — o materie istorică de actualitate. In aceste călătorii d. Burada, purtând cu dânsul vioara, a făcut să răsune pretu­tindeni „Doina“ şi cântecele populare ro­mâneşti trezând astfel, cu tot farmecul duioşiei, simţul naţional al românilor pe cari­­îi găsia prin ţări străine. T. T. Burada a păstrat cu sfinţenie vechea muzică românească, cu toate mo­tivele şi ariile naţionale şi populare. Mu­zica ce s’a scris pentru teatrul, primitiv al lui Millo şi Alecsandri, muzica lui Fle­­chtemmacher, Wiest, şi a tuturor com­pozitorilor noştri vechi cari au scris muzică naţională, alcătuesc o preţioasă colecţiune a valorosului scriitor ieşan, artist el însuşi şi fost profesor al Con­servatorului din Iaşi. Ceea­ ce trebue de­­ menţionat cu tot interesul este opera sa mai mare „Isto­ria Teatrului din Moldova“ din care a apărut numai volum prim. Toată mişcarea artistică din Iaşi şi din Moldova, de la primele începuturi din timpul lui Asachi pănă la Alecsandri şi de la acesta ,pănă în zilele noastre sunt narate, în ordine cronologică, pe baza unor minuţioase cercetări docu­mentare. In această înşirare a faptelor, înso­ţite de acte şi documente autentice, stră­luceşte în toată măreţia trecutul minu­nat­­al Iaşului cultural şi artistic—şi dacă P

Next