Mişcarea, septembrie 1919 (Anul 13, nr. 178-200)
1919-09-11 / nr. 186
ANUL XIII No. 186 Datoria Puţin timp ne mai desparte pănă la alegerile generale care se vor efectua pentru prima dată în noua Românie. Alegătorii vor fi chemaţi să-şi aleagă reprezentanţii în Cameră şi Senat, pentru ca cei aleşi în Constituanta României Mari să proceadă la legiferarea care va aduce consolidarea definitivă a unităţei naţionale şi a prosperărei economice. In noua Românie ieşită victorioasă după răsboiul pe care l-a purtat cu duşmanii seculari ai neamului, sunt chemaţi să voteze toţi alegătorii, fără deosebire de clasă, de colegii. Alegerile se fac pe baza votului universal, atât în vechiul regat cât şi în toate ţinuturile româneşti realipite. Sunt deci cele dintăi alegeri cari se fac prin votul universal, ceea ce însamnă partidul liberal cari au introdus această reformă politică-socială au fost călăuziţi numai de principiile democrate. Cele dintăi alegeri cari se vor efectua în Octombrie a. c. vor face dovada existenţei unei reale Românii democrate. Evident, se vor prezenta tot soiul de candidaturi, pentru că acei cari pescuiesc în apă tulbure şi fac politică de ocaziune, fără nici un program hotărât şi fără nici un scop decât cel personal, vor încerca să profite de inexperienţa unora sau altora dintre nouii alegători chemaţi la viaţa politică. Datoria alegătorilor este deci ca înainte de a-şi depune votul să cerceteze bine rolul şi activitatea candidaţilor precum să şi cunoască programul lor politic, pentru ca atuncea când se vor rosti să ştie că au votat într’adevăr pe un candidat care năzuieşte binele satuturor, ci nu interesul personal. Alegătorii au datoria ca judecând activitatea din trecut să constate că partidul naţional-liberal a fost singurul partid politic, mare şi puternic din ţară, care a înfăptuit cele mai mari reforme democrate şi căruia se datoresc toate progresele pe care Ie-a realizat neamul românesc încă înainte de unirea principatelor şi pănă la marea unire naţională a tuturor românilor. Mia».*« iAUsrai;:‘iKm»H CITIŢI IN PAGINA a î!-a ULTIMILE STIRI TELEGRAFICE feE SIS ISl m^S «I»® 81§ fell Si 1^^»» III R«â©eţte sî feeminteam^® fes^ 1Hai» dxMI ffc», 6. ©sate «e It«**«»». 8—ft a. «a si 3~®! ;». «s Anamcftirf şi R«ef»tae Sa fetamc te ssBst&ftanf «Steostia Aritmiahatss^tsi tftonnfWL fe«s Phts CMnei 6. srwa pri» fee« aguttite de prt&fidtete. JOI 11 SEPTEMBRIE 1919 fiisare arihrtic Strb Direcţiunea unri comitet de Redacţie 2111 Ecouri La stăruitoarea propunere a d-lui T. T. Burada ca direcţiunea teatrului naţional să comemoreze centenarul primei reprezentaţiuni teatrale în limba românească, în la’şi, s’a asociat şi „Sindicatul Ziariştilor". Astfel nădăjduim că frumosul vis al d-lui T. T. Burada se va împlini: pe scena ieşană se va juca „Mirtyl şi Hjoe“ a Lui Gh. A® sache, care s-a representat pentru prima oară acum un veac... D. Burada s’a pus la dispoziţia teatrului de a da toate lămuririle pentru ca„Mirtil şi Hjoe“ să fie montată în stilul si decorul epocei trecute.* In cursul acestei luni apare la Bucureşti revista „Păreri Libere“ care va fi scrisăin întregime de către cunoscutul publicist H. St. Streitman- Alcest. * Teatrele şi cinematografele din Franţa intenţionează a suspenda spectacolele din cauza prea marilor pretenţiuni ale personalului tehnic si de serviciu.* In ultimul număr din „Fantasio“ găsim câteva admirabile caricaturi datorite compatriotului nostru Don. In faţa României Mari Minci prin Sibiu, amicul nostru d. Eugen Herovanu a scris în „Renaşterea Română“ un prim-articol intitulat „In faţ României Mari“, în care face o judicioasă analiză a stărei culturale în care se află toate ţinuturile româneşti care formează noua Românie de azi. Distinsul publicist după ce relevă că nivelul cultural în Transilvania este mai mare decât în Bucovina şi Basarabia şi după ce analizează starea culturală a fiecărei provincii româneşti în parte, scrie: „De aceea centrul culturei române este in Regat, unde a ramas tradiţia, spiritul şi organele permanente ale acestei culturi, unde sunt instituţiile sale cele mai înalte, unde se păstrează toate legăturile cu trecutul. Pentru aceasta, în noua comunitate naţională, Regatul, cu numeroasele-i vestigii de orientalism, cu inegalităţile-i de tot felul, chiar cu marele coeficient de analfabeţi,—reprezintă totuşi cultura specific românească. In fine, tot pentru aceleaşi cauze precum şi din motivul că nimic nu o sileşte să-şi întrerupă continuitatea vieţii sale constituţionale, România e singura care oferă o administraţie şi o justiţie în stare de a răspunde oricând funcţiunea lor, singura care vine cu o viaţă publică formată, ceea ce însamnă—cu o îndemânare şi o pricepere mai mare în treburile publice, cu o pregătire mai temeinică pentru marile prefaceri în curs. România veche e astfel fatal menită să devie sâmburele , organizaţiei politice şi administrative nouă, partea cea mai solidă a construcţiei, pe care va trebui să se sprijine restul. N’aşi vrea, făcând observaţiunile aceste, să mi se bănuiască gândul, sau ca cineva să deie sentimentului meu un înţăles pe care mi-l poate avea. Ardealul a fost pentru mine ţara visurilor mele de român. In dezrobirea lui am crezut, ca cea mai curată şi stăruitoare credinţă, atunci chiar când nimic nu făcea să se întrevadă cât de apropiat era momentul unirei. Poporul român din Ardeal, pe care am ţinut să-l văd acum, în zilele aceste de reculegere şi de fericire, îi datoresc o vie recunoştinţă pentru emoţiunile rare şi alese pe care le-am trăit în mijlocul lui şi pentru satisfacţiile pe care le-a găsit la el orgoliul meu de român. Departe dar de mine gândul de a micşora cu ceva strălucirea pe care ţara aceasta admirabilă o are în ochii mei, sau de a schimba în orice fel, raportul real al lucrurilor. Dar am văzut adesea aici făcându-şi drum, un sentiment de neîncredere, de sfiiciune, de temere chiar, la adresa României vechi, — desigur sub impresia produsă de aspectul luptelor politice şi de libertinajul unei părţi din presă“. Şi în pasajul final: „Nici o grijă cu privire la viaţa politică din regat; totul e pe cale de prefacere. Lucrurile de altfel nu sunt nici aşa de rele, nici aşa de primejdioase cum s’ar părea,—dovadă că în jumătate de secol,—România abea scăpată de sub suzeranitatea otomană, care o lăsase printre cele mai înapoiate state ale Europei, a reuşit totuşi să realizeze progrese, care în raport cu timpul şi mijloacele de care a dispus, sunt pur şi simplu miraculoase. Astfel, cu bun şi rău laolaltă, nu se poate spune că este cineva care aduce mai mult decât ceilalţi. Fiecare vine cu ce i-au îngăduit împrejurările, şi toţi împreună aducem sufletul României, întreg, indivizibil, etern...“ Eug. Herovanu Preoţii din Arad cătră d. I.I. C. Brătianu Preoţimea din Arad în adunarea de constituire a adresat d-lui I. I. C. Brătianu următoarea telegramă : înţeleptului Sfetnic al celui dintâi Rege al tuturor Românilor, stăruitorului luptător pentru unitatea politică şi sufletească a Neamului românesc, îi exprimăm calda afecţiune şi binecuvântarea de sus la topota începută. Secţia Arad a preoţimei ortodoxe române organizate Hoover spre America LYON.— D-l Hoover a plecat la Southampton unde se va înbarca pentru America. CANDIDAŢII Partidului naţional-liberal pentru alegerile generale de la 5,6, 7,10 şi 11 Octombrec., Pentru Adunarea Deputaţilor 1. G. G. MAEZIESCO, ministru de interne. 2. Preotul I. GOTCU, prof. la Seminar. 3. î.H. VASILIU, prof., fost deputat. 4. I. DODON, învăţător. 5. E. HEROVANU, decanul baroului de avocați, fost deputat. 6. V. MATEI, sătean. 7. CONSUG. TO1A, avocat, fost primajutor de primar. Pentru Senat 1. C. B. PENNESCU, avocat, fost senator și deputat. 2. Dr. M. MANICAT1DE, prof. universitar. 3. ATH. ATH. GHE0RGH1U, avocat, tost deputat. Semnul nostru este b|s CONSERVATORII şi restaurarea Iaşului .S-a anunţat prin ziare că d. inginer M. Welt fiind la Bucureşti a ridicat suma de 1.000.000 lei din totalul de 4 milioane pe care guvernul le-a acordat prin decret-lege pentru reparaţiunea străzilor din Iaşi. „Evenimentul“ care a dus campanii împotriva guvernului pe această chestiune, a primit ştirea cu ironie,pentru că ziarul conservator ieşan ar fi preferat ca să nu se fi dat nimic Iaşului, pentru ca astfel să-şi poată continua campania. Banii însă au fost ridicaţi şi administraţia comunală va proceda de urgenţă la repararea celor mai principale străzi din oraş — spre mai marea desnădejde a conservatorilor de la „Evenimentul“. Dar tot pe această chestiune se ridică şi un alt ziar conservator, frate bun cu cel de la Iaşi, „Epoca“. In numărul de eri „Epoca“ apărută sub titlul „Protestarea“ — din cauză că cenzura din Bucureşti a suspendat apariţia „Epocei“ pe o zi — publică un articol intitulat: „Lipsă de umanitate şi nedreptate“, în care protestează cu vehemenţă împotriva faptului că s-a dat Iaşului acomptul de un milion pentru pavaj. „Iaşii puteau să mai aştepte sau să ia odată cu toţi“, scrie protestând ziarul conservator. „Evenimentul“, care cunoaşte articolul confratelui său politic din Bucureşti, are datoria a-l reproduce. Iar cetăţenii Iaşului au încă odată prilejul de a constata dragostea şi interesul conservatorilor pentru Iaşi şi ieşeni. Alegerile în Bulgaria Alegerile cari s’au efectuat în Bulgaria după sistemul representărei proporţionale, au dat următorul rezultat: Agrarien (şef Stambulinsky), 85 locuri; socialiştii extremişti (şef Blagoef), 47 ; socialiştii moderaţi (şef Sakazof), 39; democraţi (şef Malinof), 29; poporani (şef Gheşof), 19; radicali (şef Tzanof), 8; progreseştii (şef Danef), 8; naţionalliberali (şef Petkof), 1; liberali (şef Radoslavof), 1; tineri liberali (şef Tonceff) 8. Artă distractivă.... In anii din urmă manifestările artistice au evoluat în aşa fel, încât am ajuns acum într’o perioadă în care putem observa că arta a trecut dela menirea ei educativă la cea distractivă, începând cu publicaţiunele noastre literare, cami în jocul polemicilor de altădată, —din care lectorul putea trage învăţăminte folositoare—au introdus polemica personală pe care o forţează pănă la nota amuzantă şi fără nici un interes pentru artă sau literatură, putem face aceleaşi constatări dacă privim mai deaproape ce se produce şi pentru teatru, unde genul uşor, cât mai uşor, şi totodată cel mai eftin primează în faţa celor mai valoroase opere teatrale. Nota distractivă în artă se remarcă îndeosebi în succesul formidabil dar atât de efemer al revistelor cari au inundat toate teatrele, şi au început a atrage pănă şi cele mai principale elemente ale teatrului. N’am văzut anul trecut pănă şi pe Mărioara Ventura într’o revistă teatrală? La Bucureşti revistele ocupă planul întâi pe toate scenele stabile sau improvizate. In lipsa unor lucrări de adevărată artă, autorii noştri scriu reviste peste reviste mai mult sau mai puţin inteligente, în proză şi în versuri, cu cuplete, cântece, dansuri şi uneori montări fastuoase cum ea „Sistem Clayton“ de pildă care e în plină serie. Succesul atât de mare pe care îl obţin aceste reviste denotă faptul că marele public, neurastenizat de pe urma anilor de război, vrea să se amuze cu orice preţ. De aici acea artă distractivă pe care o procură cu sau fără talent, autorii de reviste. O Iaşul n’a rămas în urmă nici în această direcţiune. In timpul refugiaţilor s’a jucat câteva reviste în care foasta capitală în care s’a făurit România Mare figura prin câteva apropouri. Astăzi revistele ce se produc la Iaşi sunt consacrate exclusiv laşului,cum a fost „Halandala“ în stagiunea din 1915 16. După „Palavra“ se anunţă „Porumbiţa“ în care autorul, un ieşan, trece în.... revistă diversele figuri ale laşului, precum şi o altă revistă cu caracter local în care de asemenea e vorba de Iaşi şi de ieşeni intitulată pur şi simplu „Zumbai-Zumbai“!... De pe urma războiului zguduitor vechiul oraş legendar se resimte şi el, poate mai ilicit decât chiar Bucureşti,şi de aceea e îmbucurător faptul că se mai găsesc unii cari încearcă să-i mai descreţiască fruntea întunecată. , De cât pentru aceasta,—cunoscute fiind capriciile şi veleităţile publicului nostru— se cere un umor veritabil, sănătos, care să provoace râsul spectatorilor serioşi sau gravi, cari detestă pornografia și mahalagismele pe cari unii autori de reviste au înțeles a le utiliza drept artă distractivă. Araid Bolşevicii bătuţi la Kiev Paris (din Geneva). Trupele ukrainiene au reuşit să arunce pe bolşevici la 50 km. la Nord de Kiev. Camera franceză pentru România In Camera franceză, cu prilejul discuţiunei asupra tratatului de pace ca Germania s’au produs semnificative manifestări pentru România şi pentru reala atitudine pe care ea a pastrat-o şi o păstrează faţă de Aliaţii ei. Aceste manifestaţiuni de simpatie ale parlamentului francez pentru noi, s-au produs cu prilejul discursului rostit de către d. Franklin-Bouillon care a „arătat cât de greşită a fost politica Aliaţilor faţă de România“ în aplauzele favorabile ale Camerei pentru România. D. Franklin-Bouillon a protestat împotriva faptului că Aliaţii vor să iupuie României o lege în chestia minorităţilor; de asemenea a relevat acţiunea noastră legitimă în Ungaria. La ambele relevări Camera a aplaudat strigând „Trăiască România!“ PETROLU. Ne amintim că d. Take Ionescu, după primul său discurs în care anunţa că a devenit un „om nou“, a ţinut să se desmintă singur, oferind cu uşurinţa-i obişnuită, într’un al doilea discurs, petrolul românesc, streinilor. La timp am semnalat pericolul ce rezulta pentru economia naţională din această cedare, făcută în urma unui angajament misterios între şeful conservatorilor şi reprezentanţii unei mari finanţe. La timp am protestat contra încercărei de a înstrăina unul din cele mai mari isvoare de bogăţie ale ţărei, reducându-ne la rolul de robi. D-l Take Ionescu n’a renunţat însă la acest plan diabolic. D-sa voeşte cu orice preţ să-şi ţie angajamentele luate la Paris, căutând să inducă în eroare opinia publică. Pentru aceasta, folosindu-se de ultima notă a Aliaţilor, care — pierzându-se pe drum,—a fost înlocuită după dorinţa guvernului român, printr’un curier diplomatic,d-l Take Ionescu cerea demisia guvernului spre a face loc unui alt cabinet, dispus să cedeze totul pentru a fi astfel salvată.... demnitatea naţională. Ziarele franceze ne aduc azi deslegarea atitudinei nerăbdătoare şi a ultimatumului d-lui Take Ionescu. „Lntransigent“ scrie relativ la nota aliaţilor : „N’ar trebui însă ca chestiunea să fie redusă la proporţiunile unei dispute dintre guvernul român şi o puternică societate de petrol în favoarea căreia România refuză să renunţe la monopolul ei asupra petrolului“. Vedem deci că şeful conservatorilor „naţionalişti“ ca reprezentant al acestei „puternice societăţi de petrol“, a căutat să-i susţie nota în ţară. Mai mult, în recentele-i declaraţii d-l ministru Goldiş, reprezentantul Ardealului spune: „Americanii şi englezii intenţionau să acapareze în România toate isvoarele de bogăţie ale ţărei aşa după cum au făcut în Serbia, Ceho-Slovacia şi Polonia. Situaţia noastră financiară prezintă greutăţi de neînchipuit şi aservirea acestor bogăţii înseamnă dezastrul nostru economic pentru totdeauna. „Refuzul nostru irevocabil ne-a creat însă la Conferinţă o atmosferă nefavorabilă“. Iată deci secretul atmosferei nefavorabile de la Conferinţă,o atmosferă pe care d-l Take Ionescu ar voi s-o schimbe în favoarea sa cu preţul sacrificărei independenţei noastre politice şi economice. Şi, pentru a se vedea şi mai bine unde ne-ar fi dus această politică nefastă, vom aminti declaraţia preşedintelui noului trust petrolifer englez, care a reuşit să obţie terenuri undeva în Venezuela. „Nici un bidon de petrol nu va fi luat nevoilor naţionale engleze“, spunea într-o recentă adunare preşedintele. „întreaga producţiune va fi sub controlul statului englez“ mai declară d-sa. Şi totuşi aceste terenuri se găsesc în republica Venezuela, care însă va privi neputincioasă la exploatarea lor. Cam aceasta era situaţia care ne-o pregătea buna-voinţa d-lui Take Ionescu şi, dacă nu s’ar fi intervenit la timp, industria naţională ar fi căpătat o lovitură de moarte. P. C. ı Eri s’a prezintat la prefectura de poliţie, un locuitor din Botoşani, care a fost victima unui furt de 8200 lei. Trebue adăugat că pungaşul a fost prins în Iaşi şi banii au fost remişi fericitului păgubaş.