Mişcarea, noiembrie 1919 (Anul 13, nr. 227-252)

1919-11-21 / nr. 245

i 4 * 4 % f ANUL m No. 245 In ajunul deschidere! Corpurilor Legiuitoare AM/'/zff Jovi se deschid Corpurile Legiuitoare ale României Mari. Este de­sigur un moment istoric nu numai pentru viaţa noastră par­lamentară, dar pentru însăşi istoria neamului nostru reîntregit. Reprezentanţii tuturor straturilor sociale din toate unghiurile nouei Ro­mânii se adună în marele sfat al ţarei pentru a aduce cuvântul bun de unire şi de înfrăţire între fraţii cari pănă mai ieri trăiau uniţi doară prin cuget şi simţire. Realizarea idealului naţional dobândit cu atâtea jertfe eroice ne-a a­­dus această zi măreaţă din istoria neamului de a putea vedea laolaltă pe toţi aleşii provinciilor româneşti desrobite alăturea de aleşii din ve­chiul regat. Importanţa zilei de mâine devine şi mai mare când ştim că membrii nouilor Adunări au fost aleşi pe baza votului universal care s’a înfăp­tuit odată cu noua Românie. In România nouă începe o eră nouă—o eră care întronează in viaţa noastră politică regimul celei mai largi democraţii. In această apoteoză reală salutăm cu bucurie deschiderea celor din­tâi Corpuri Legiuitoare ale României Mari. Luptele politice din nouile provin­cii româneşti desrobite nu au putut fi încă atât de pronunţate ca cele din vechiul regat. Nici basarabenii nici bucovinenii şi nici chiar ardelenii,—cari au stat veacuri sub dominaţiune străină—nu au dus o viaţă politică propriu zisă, singura politică supremă fiind,aceea de a scăpa de sub dominaţiunea străină. Cu foarte rare excepţii pentru ro­mânii transilvănenii, toţi parlamen­tarii din ţinuturile desrobite prezin­tă aproape o notă uniformă în ce priveşte coloratura politică generală. Se prea poate ,totuşi ca să se manifesteze în timpul funcţiunei Parlamentului anumite păreri sau credinţe isvorâte dintr’o anumită concepţiune politică sau culturală. Această manifestare nu poate avea decât cel mult un caracter polemic în căutarea unei soluţiuni generice pentru anumite probleme politice. Totuşi, în eventualitatea unor a­­numite manifestări cari ar putea a­­vea caracterul polemic şi nici de­cum caracterul unei lupte politice pe chestii de programe contrarii, să avem credinţa că unitatea naţională, în parlament, nu va avea să sufere nimic. * Lupta politică propriu zisă poate fi accentuată de parlamentarii ve­chiului regat. Aceştia în mare parte aparţin u­­nor partide politice vechi, la cari s’au alăturat reprezentanţii partide­lor noui cari au pătruns în parla­ment datorită nouei reforme elect®­­rale. Oricum vor decurge luptele poli­tice între parlamentarii din vechea Românie, este de prevăzut totuşi dacă diversele curente şi opiniuni nu vor căuta o armonizare în ce pri­veşte marea problemă a consolidă­rii naţionale. Vor fi şi pe această chestiune păreri şi opiniuni diverse, dar din schimbul de idei, din discuţiunele ce vor urma, nu va isvorî decât lu­mină. Astfel salutăm cu inima voioasă deschiderea celui dintâi sfat al Ma­rii Românii. Facă Domnul ca ac­tivitatea lui să aducă cât mai grab­nic consolidarea unităţei naţionale şi deplina armonie socială. Şah la liege — Rolul trurei campanii. — Generalul Averescu prin conta­giune, de când luptă la braţul tova­răşilor lui Racovski, a devenit re­voluţionar şi antidinastic. La întrunirea de la „Dacia," genera­lul Averescu în aplauzele sindica­liştilor,, a vorbit­­ de „prăbuşirea tronurilor“ de „regimul hamidisn“ şi a culminat prin a rosti cuvântul de „republică“. Accese furioase de om disperat! Acum după un război­ glorios, acum când însăşi noţiunea de Pa­trie se confundă cu aceia de Rege, acum când suflarea românească de pretutindeni înconjoară cu dragos­tea ei nemărginită Dinastia, atacu­rile împotriva Tronului nu pot pro­­voca decât desquist. Dacă generalul Averescu și-ar da seamă ce impresie produce aseme­nea atacuri, de­sigur că nu­­le-ar rosti. Și impresia este cu atât mai pe­nibilă, cu cât este prea fetise cu­nos­cut mobilul acestor atacuri. Intr’adevăr, dacă Regele ar fi ne­socotit interesele superioare ale ţării şî ar fi însărcinat pe genera­lul Averescu cu formarea unui mi­nister, fără îndoială că întreg dic­ţionarul platitudinilor ar fi fost u­­tilizat. Aşa fiind, nu mai este vorba de o convingere, ci de un meschin in­teres politic, care pune într’o lumi­nă şi mai urâtă gestul necugetat al generalului Averescu. Se vede însă că d. Take Ionescu şi-a pus în gând să compromită de­finitiv pe generalul Averescu şi trebue să recunoaştem că a isbutit. Intr’adevar, după ce l’a convins să nu lupte î­i alegeri, acum pen­tru a-l face și odioă îl îndeamnă la atacuri necugetate împotriva Co­roanei. Se va convinge însă foarte cu­rând generalul Averescu că nu­ are nimic de câștigat de pe urma acestei campanii. Ecouri Ziarul „Oscia“ înregistrând iniţiativa lu­ată de Primăria Iaşi pentru a ridica monu­mente la mormintele neuitatei Aristizza Ro­manes­cu şi a maestrului Delavrancea, pro­pune ca şi asociaţia artiştilor din Bucureşti să deie concursul­ pentru strângerea fondu­lui necesar.* Teatrele vieneze și-au alcătuit repertoriul nouei stagiuni cu piese din literatura fran­ceză care preponderează. * Sub pseudonimul Rakasoff un scriitor au­striac a scris o piesă pe baza unei opere de-a lui Tolstoi. Piesa a fost intitulată „In cântarea Dom­nului“. „ Pentru festivalul ce se va organiza la Teatrul Naţional din Iaşi în vederea străngerei fondului necesar pentru mo­numentul Arislizzei Romanescu şi al lui Delavrancea, se va institui un co­mitet compus de doamne din elita ie­­şană şi din reprezentanţii autorităţilor locale. In acest scop va avea loc o întrunire la Primărie. SCUZAŢI! POSTUMENote Politice In cuvântarea rostită la întrunirea de la Dacia, generalul Averescu în afară de incoherenţele debitate, a săvârşit şi o necuviinţă. Vorbind de primul parlament al Ro­mă­niei Mari, d-l Averescu l-a numit Par­lamentul minciună. Dacă aprecierea ar fi fost făcută de vre-un desmațat de la gazdele anarhice, de sigur nimeni nu s’ar fi oprit asupra ei. Dar că nu este aruncată în întrunire publică de un pretins şef de partid, ia caracterul unei plate necuviinţi. Intr'adevăr, d-l general Averescu uită că din acest parlament fac parte repre­zentanţii Ardealului, Bucovinei şi Basa­rabiei, cari aveau dreptul la un alt tra­tament din partea fraţilor din Regat. Dacă d-l Averescu şi întreaga ho­iotă tachistă ar fi făcut parte din actualul parlament, de­sigur el ar fi fost expre­­siunea adevărată a voinţei naţiunei...... Cu această ocaziune d-l general Ave­rescu a mai repetat acusaţia că în ulti­­mile alegeri opoziţia a fost sufocată. Ei bine, alegerile s’au făcut în văzul tuturor. Toată opinia noastră publică ştie că n’au existat în România alegeri mai libere şi mai liniştite ca acelea doa care s’au abţinut d-nii Take Ionescu şi general Averescu. Acuzaţiile postume de azi n’au nici o valoare.­ Ele ascund doar regretul gene­ralului că prin politica nenorocită ce a adoptat, s’a eliminat singur din viaţa politică. Din trecutul nostru cultural Istoria Teatrului din Moldova In şedinţa de ori a comisiunei interi­mare s-a pus, incidental, în discuţiune chestiunea importantei lucrări statistice şi documentare a d-lui T. T. Burada, cu privire la „Istoria teatrului din Mol­dova“. Se ştie că prin­ mari sforţări, neavând nici un sprijin material de nicăieri, ve­neratul istoriograf­ şi etnograf­eşan a izbutit să tipărească din veniturile pro­prii—şi se ştie ce venituri are d. Bura­da !—primul volum din această extrem de importantă lucrare care se referă la trecutul cultural şi artistic atât de bo­gat al foastei capitale moldoveneşti.­­ D. Burada, în nemărginita-i dragoste şi în cultul ce-l are pentru întregul tre­cut istorie al Moldovei, a pus sus tipar şi al douilea volum, dar n'a putut impri­ma de­cât primele 5—6 coaie, fiind si­lit să se opriască din cauza războiului care a produs enormeler greutâţi şi scum­­petea tiparului. In scopul de a putea termina lucra­rea—şi partea doua a „Istoriei teatrului din Moldova“ este şi mai bogată în da­te, fapte şi reminiscenţe istorice—d-sa a apelat la Comună cerând concurs spre a putea continua tipărirea. Comisiunea interimară faţă de budge­tul restrâns ce-l are, n-a putut destina de­cât suma de una mie lei ca subven­­ţiune. Evident puţin, foarte puţin, dar co­muna lipseşte de resurse financiare. Înregistrând faptul acesta am dori să atragem atenţiunea Academiei Române— al cărui membru corespondent este d. Burada—precum şi aceia a Ministerului de Instrucţie să ia iniţiativa de a tipări lucrarea d-lui Burada. Istoricii şi criticii de azi şi de mâine vor utiliza multe din­­­ isvoarele atât de importante pe cari le-a­ colectat venera­­tul scriitor, şi având în vedere vârsta sa înaintată—noi îi dorim din toată ini­ma să trăiască încă mulţi ani şi să-şi continue bogata-i activitate—am ’vrea ca lucrarea să apară sub însăşi îngrijirea autorului atât de fascinat ,pentru trecu­tul măreţ al Moldovei. In scopul ca această dorinţă — care este da sigur în asentimentul tuturor oamenilor de cultură—să aibă un ecou,, am ruga pe confraţii noştri din Iaşi şi din Bucureşti s-o repete­ prin ziare, în speranţa că se va obţine rezultatul ne­cesar. CITITI IN PAGINA a 1i-a ULTIMILE STIRI TELE­GRAFICE întoarcerea d-lui Mehedinţi cu faţa „spre răsărit“ şi retragerea d-sale din gruparea marghilomanistă a dat prilej d-lui dr. Sion să publice în „Viitorul“ o scrisoare caustică în care ironizează a­­titudinea politică dubioasă a junimis­tului care se considera „ţărănist“. D. dr. Sion arată că d. Mehedinţi „con­tinuă a sta ca faţa spre partidul con­servator şi ca partea opusă spre acei pentru­­pământul şi votui cărora luptau alţii. * Sindicaliştii cari au umplut Duminică sala „Dacia“ din Bucureşti, la întruni­rea opoziţiei­ unite, au cântat „ internaţio­nali“. D-l Averescu pretinde că acest imn i s’a cântat numai d-sals, ci nu d-lui Take Ionescu, care la rândul său revendici ca şi şef­ul „Ligei poporului" acţiunea co­mună cu Uit Mosesvici. *• Antidinasticismul d-lui Averescu s’a manifestat din nou la aceiaşi întrunire de care vorbim mai sus. D. Averescu a vorbit de „prăbuşirea Tronurilor“ şi de „regimul hamidian“, iar primul Sfat al României Mari l-a denumit pur şi simplu „Parlamentul­ Minciunei“.* D. P. Dragomirescu mulţumeşte ale­gătorilor ieşeni, în numele d-lui Avere­scu, „pentru dragostea şi încrederea“ ce i-au arătat în recentele alegeri. Această expresie de recunoştinţă a li­­gistului ieşan este explicată într’o altă notă din ziarul local, în care se plânge că nimeni nu cumpăra „Liga Poporului"... * Intr’un interview acordat ziarului „Iz­bânda“ d. S. Mehedinţi ţărănistul, arată că la Putna, unde a candidat, „alegă­torii nici nu voiau să audă de oamenii din partidele vechi". In consecinţă d. Mehedinţi caută să se înregimenteze intr’un partid nou —pentru a continua aceiaşi politică veche... PA­HERI SI ZP­AZPOL E Ştiinţă şi reformă socială Cea dintâi dintre pubicaţiunele noui a­­părute în vechiul regat cu hotărârea de a răspândi cultura în toata ţinuturile ro­mâneşti desrobite , e­s­t­e „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială“ pusă sub di­recţiunea d-lui prof. D. Gusti. Cu prilejul apariţiei celui dintâi volum al acestei­ mari publicaţiuni, am relevat frumosul articol introductiv pa care direc­torul acestei „Arhive“ culturale l-a scris în forma unei expuneri programatice, ar­ticol intitulat „Realitate, ştiinţă şi reforma socială“. Cine a cetit cu luare aminte acest fru­mos studiu al d-lui prof. D. Gusti a putut deducă seriositatea şi însemnătatea­ pro­gramului pe care tinde a-l desvolta grupul scriitorilor din jurul acestei „Arhive“ care a luat fiinţă odată cu reînvierea unităţii culturale pe care implicit o aduce unita­tea naţională. Această valoroasă publicaţiune este o urmare a activităţii pe care şi-a propus s’o desfăşoare­­.Asociaţia pentru studiul şi reformă socială“ care la rândul ei s’a născut la Iaşi în timpul războiului, adu­nând în jurul ei elemente de cultură şi scriitori cu reputaţie în studiarea diver­selor probleme sociale, economice şi filo-SCÎ1C6. Pe lângă pene reputate din vechiul re­­gat, ca d-nii D. Gusti, V. Pârvan, A. Teo-­­­dorescu, Sandu-Aldea, V. Slavescu, V.­­Mad­gearu, V. Pârvan, M. Sanaievici, mai găsim în jurul „Arhivei“ scriitori din ce­lelalte ţinuturi: d-nii I. Nistor, ministrul Bucovinei, I. Mateiu, directorul învăţă­mântului primar din Transilvania şi scrii­tori specialişti în diverse ramuri culturale, economice şi financiare, militare sau ad­ministrative cari în studii bine scrise şi documentate popularizează diverse proble­me toate în legătură cu nouile curente de cultură generală. „Arhiva pentru reforma socială“ apare în volume mari, cu numeroase studii des­­voltate, astfel că este cu neputinţă a face o recenzie generală în spaţiul restrâns al unei cronici. Fie­care studiu în parte re­clamă o analiză minuţioasă, ceea­ ce depă­şeşte proporţia unei simple recenziuni. În noul volum apărut directorul „Arhi­vei“ care a dovedit că este un versat cer-­­ cetător în materie de sociologia şi care îşi scrie studiile într’o aleasă formă lite­rară, tratează în spaţiul rezervat „mişcă­rii ideilor“ o chestiune de absolută actua­litate : Problema Naţiunilor“. D-l prof. D. Gusti îşi manifestă şi aicea în cercetarea acestei probleme, competinţă sociologică, formulând şi analizând teoriile privitoare la naţiuni. D-l I. Nistor îşi continuă studiul cu pri­vire la „Populaţia Basarabeană“ din epoca 1812—1918, d. I. Matei tratează despre „Cul­tura românească şi minorităţile naţionale din Transilvania“ şi din celelalte studii [ scrise intre alţii de d-nii C. Botez, Costin­­ VINERI 21 NGER IW 1919 Stoicescu, A.­Nasia, An. Gusti, Ionescu- Siseşti, etc. relevăm interesantul studiu „Armata şi nou­le curent de­­cultură so­cială“ al d-lui colonel I. I­anolescu, direc­torul „Caselor Naţionale“. Sub toate raporturile „Arhiva pentru re­forma socială“ este şi ate­resantă şi utilă pentru toate ramurile culturale — și ca atare o recomandăm călduros tuturor iu­bitorilor de cultură. ARALD —I' nirmwcaac Bsuanm­arxa sun .Mi. iabwamMBOM .izax. j/izi&am Delegaţia basarabeană la Iaşi — Ceremonia de ori — Eri o delegaţie de senatori şi depu­taţi basarabeni au sosit în localitate la ora 2 după prânz. Au fost întâmpinaţi la gară de d. Marcu, directorul Prefecturei de poliţie. Curând după aceasta au pornit la sta­tuia voevodului Ştefan cel Mare, unde au depus o coroană, în numele aleşilor Basarabiei. Curând s’a adunat multă lume. D. deputat Bejan, a ţinut o cuvântare, arătând dragostea pe care aleşii o au pentru memoria Marelui Voevod. Apoi d. Vrabie, senator din Soroca, a spus că e fericit că el ca bătrân a putut aici si-şi aducă omagiul memo­riei Marelui Voevod, şi promite d­­in primăvară toţi basarabenii să vie in Iaşi, pentru a face o rugăciune la picioarele statuiei Marelui Voevod. H. De aci oaspeţii, conduşi de d. Marcu, au mers la Mitropolie, unde se oficia vecernia obicinuită, de aci au ficut la Palatul Mitropolitan o vizită I. P. S. Episcopului Qurie, care era încântat de a­­ceastă vizită, căci cunoştea pe toţi per­sonal. Părintele vicar, a dat fie­căruia vizi­tator, câte o broşură scrisă de d-sa des­pre „Minunele Sfintei Paraschiva* — şi i-a rugat ca în Parlament, să-şi depaie toată munca pentru Mnele neamului. Apoi i-a însoţit din nou în biserici, arătându-le toate icoanele făcătoare de minuni şi a spus că la întoarcere, le va înlesni vizitarea bisericilor din Iaşi, care sunt o podoabă a religiei creştine. Seara delegaţia a pişcat la Bucureşti. — Cu prilejul întrunirei ţinu­tă ori la „Dacia“, d. Take Ie­nescu a făcut, între alte afir­­maţiuni gratuite şi pe aceia că, până în ziua de 2 August 1916, d. Ion I. C. Brătianu încă nu ştia cu cine vom fi alături în răsboi. Intre afirmaţiile d-lui Take Ionescu, a căror valoare se poate aprecia cu propriile sale „amintiri“, şi dovada­ indiscuta­bilă a documentelor diplomaţi­­ce,, cari se găsesc in arhivele statului român ca şi în arhive­le statelor aliate, ni se pare că nici nu poate fi discuţie. De altfel nu este pentru pri­ma dată, când d. Take Ionescu falsifică cu intenţie adevărul, iată un fapt care e sigur. — După cum anunţăm şi în altă parte, administraţia comunală a aprobat ieri listele alegătorilor Camerei de comerţ. Comercianţii patentări cari vor să se mai înscrie în aceste liste se vor adresa direct Tribunalului. — In şedinţa de ieri a Comisiunei In­terimare, d. Scutura a făcut cunoscut ci zarzavagiii angrosişti din Iaşi, trans­portă mărfurile spre alte oraşe în ve­derea speculaţiunei. — Contigentele 1910—1916 inclusiv vor fi puse în concediu pe opt luni, iar contigentele 1917-18 vor avea concediu de şase luni pe an. — D-l Isopescul-Grecul şi d. Filality au fost numiţi comisari ai guvernului nostru, cel întâi la Viena, iar cel al doi­lea la Constantinopol. — De la 20 Noembre se reia schim­bul de corespondenţă poştală de tot fe­lul, simple sau recomandate, fără ram­­aurs, între România şî Germania. Conrespondența se va scrie în limbile admise și pentru conrespondența cu A­­ustria.

Next