Mişcarea, noiembrie 1919 (Anul 13, nr. 227-252)
1919-11-21 / nr. 245
i 4 * 4 % f ANUL m No. 245 In ajunul deschidere! Corpurilor Legiuitoare AM/'/zff Jovi se deschid Corpurile Legiuitoare ale României Mari. Este desigur un moment istoric nu numai pentru viaţa noastră parlamentară, dar pentru însăşi istoria neamului nostru reîntregit. Reprezentanţii tuturor straturilor sociale din toate unghiurile nouei Românii se adună în marele sfat al ţarei pentru a aduce cuvântul bun de unire şi de înfrăţire între fraţii cari pănă mai ieri trăiau uniţi doară prin cuget şi simţire. Realizarea idealului naţional dobândit cu atâtea jertfe eroice ne-a adus această zi măreaţă din istoria neamului de a putea vedea laolaltă pe toţi aleşii provinciilor româneşti desrobite alăturea de aleşii din vechiul regat. Importanţa zilei de mâine devine şi mai mare când ştim că membrii nouilor Adunări au fost aleşi pe baza votului universal care s’a înfăptuit odată cu noua Românie. In România nouă începe o eră nouă—o eră care întronează in viaţa noastră politică regimul celei mai largi democraţii. In această apoteoză reală salutăm cu bucurie deschiderea celor dintâi Corpuri Legiuitoare ale României Mari. Luptele politice din nouile provincii româneşti desrobite nu au putut fi încă atât de pronunţate ca cele din vechiul regat. Nici basarabenii nici bucovinenii şi nici chiar ardelenii,—cari au stat veacuri sub dominaţiune străină—nu au dus o viaţă politică propriu zisă, singura politică supremă fiind,aceea de a scăpa de sub dominaţiunea străină. Cu foarte rare excepţii pentru românii transilvănenii, toţi parlamentarii din ţinuturile desrobite prezintă aproape o notă uniformă în ce priveşte coloratura politică generală. Se prea poate ,totuşi ca să se manifesteze în timpul funcţiunei Parlamentului anumite păreri sau credinţe isvorâte dintr’o anumită concepţiune politică sau culturală. Această manifestare nu poate avea decât cel mult un caracter polemic în căutarea unei soluţiuni generice pentru anumite probleme politice. Totuşi, în eventualitatea unor anumite manifestări cari ar putea avea caracterul polemic şi nici decum caracterul unei lupte politice pe chestii de programe contrarii, să avem credinţa că unitatea naţională, în parlament, nu va avea să sufere nimic. * Lupta politică propriu zisă poate fi accentuată de parlamentarii vechiului regat. Aceştia în mare parte aparţin unor partide politice vechi, la cari s’au alăturat reprezentanţii partidelor noui cari au pătruns în parlament datorită nouei reforme elect®rale. Oricum vor decurge luptele politice între parlamentarii din vechea Românie, este de prevăzut totuşi dacă diversele curente şi opiniuni nu vor căuta o armonizare în ce priveşte marea problemă a consolidării naţionale. Vor fi şi pe această chestiune păreri şi opiniuni diverse, dar din schimbul de idei, din discuţiunele ce vor urma, nu va isvorî decât lumină. Astfel salutăm cu inima voioasă deschiderea celui dintâi sfat al Marii Românii. Facă Domnul ca activitatea lui să aducă cât mai grabnic consolidarea unităţei naţionale şi deplina armonie socială. Şah la liege — Rolul trurei campanii. — Generalul Averescu prin contagiune, de când luptă la braţul tovarăşilor lui Racovski, a devenit revoluţionar şi antidinastic. La întrunirea de la „Dacia," generalul Averescu în aplauzele sindicaliştilor,, a vorbit de „prăbuşirea tronurilor“ de „regimul hamidisn“ şi a culminat prin a rosti cuvântul de „republică“. Accese furioase de om disperat! Acum după un război glorios, acum când însăşi noţiunea de Patrie se confundă cu aceia de Rege, acum când suflarea românească de pretutindeni înconjoară cu dragostea ei nemărginită Dinastia, atacurile împotriva Tronului nu pot provoca decât desquist. Dacă generalul Averescu și-ar da seamă ce impresie produce asemenea atacuri, desigur că nule-ar rosti. Și impresia este cu atât mai penibilă, cu cât este prea fetise cunoscut mobilul acestor atacuri. Intr’adevăr, dacă Regele ar fi nesocotit interesele superioare ale ţării şî ar fi însărcinat pe generalul Averescu cu formarea unui minister, fără îndoială că întreg dicţionarul platitudinilor ar fi fost utilizat. Aşa fiind, nu mai este vorba de o convingere, ci de un meschin interes politic, care pune într’o lumină şi mai urâtă gestul necugetat al generalului Averescu. Se vede însă că d. Take Ionescu şi-a pus în gând să compromită definitiv pe generalul Averescu şi trebue să recunoaştem că a isbutit. Intr’adevar, după ce l’a convins să nu lupte îi alegeri, acum pentru a-l face și odioă îl îndeamnă la atacuri necugetate împotriva Coroanei. Se va convinge însă foarte curând generalul Averescu că nu are nimic de câștigat de pe urma acestei campanii. Ecouri Ziarul „Oscia“ înregistrând iniţiativa luată de Primăria Iaşi pentru a ridica monumente la mormintele neuitatei Aristizza Romanescu şi a maestrului Delavrancea, propune ca şi asociaţia artiştilor din Bucureşti să deie concursul pentru strângerea fondului necesar.* Teatrele vieneze și-au alcătuit repertoriul nouei stagiuni cu piese din literatura franceză care preponderează. * Sub pseudonimul Rakasoff un scriitor austriac a scris o piesă pe baza unei opere de-a lui Tolstoi. Piesa a fost intitulată „In cântarea Domnului“. „ Pentru festivalul ce se va organiza la Teatrul Naţional din Iaşi în vederea străngerei fondului necesar pentru monumentul Arislizzei Romanescu şi al lui Delavrancea, se va institui un comitet compus de doamne din elita ieşană şi din reprezentanţii autorităţilor locale. In acest scop va avea loc o întrunire la Primărie. SCUZAŢI! POSTUMENote Politice In cuvântarea rostită la întrunirea de la Dacia, generalul Averescu în afară de incoherenţele debitate, a săvârşit şi o necuviinţă. Vorbind de primul parlament al Romăniei Mari, d-l Averescu l-a numit Parlamentul minciună. Dacă aprecierea ar fi fost făcută de vre-un desmațat de la gazdele anarhice, de sigur nimeni nu s’ar fi oprit asupra ei. Dar că nu este aruncată în întrunire publică de un pretins şef de partid, ia caracterul unei plate necuviinţi. Intr'adevăr, d-l general Averescu uită că din acest parlament fac parte reprezentanţii Ardealului, Bucovinei şi Basarabiei, cari aveau dreptul la un alt tratament din partea fraţilor din Regat. Dacă d-l Averescu şi întreaga hoiotă tachistă ar fi făcut parte din actualul parlament, desigur el ar fi fost expresiunea adevărată a voinţei naţiunei...... Cu această ocaziune d-l general Averescu a mai repetat acusaţia că în ultimile alegeri opoziţia a fost sufocată. Ei bine, alegerile s’au făcut în văzul tuturor. Toată opinia noastră publică ştie că n’au existat în România alegeri mai libere şi mai liniştite ca acelea doa care s’au abţinut d-nii Take Ionescu şi general Averescu. Acuzaţiile postume de azi n’au nici o valoare. Ele ascund doar regretul generalului că prin politica nenorocită ce a adoptat, s’a eliminat singur din viaţa politică. Din trecutul nostru cultural Istoria Teatrului din Moldova In şedinţa de ori a comisiunei interimare s-a pus, incidental, în discuţiune chestiunea importantei lucrări statistice şi documentare a d-lui T. T. Burada, cu privire la „Istoria teatrului din Moldova“. Se ştie că prin mari sforţări, neavând nici un sprijin material de nicăieri, veneratul istoriograf şi etnografeşan a izbutit să tipărească din veniturile proprii—şi se ştie ce venituri are d. Burada !—primul volum din această extrem de importantă lucrare care se referă la trecutul cultural şi artistic atât de bogat al foastei capitale moldoveneşti. D. Burada, în nemărginita-i dragoste şi în cultul ce-l are pentru întregul trecut istorie al Moldovei, a pus sus tipar şi al douilea volum, dar n'a putut imprima decât primele 5—6 coaie, fiind silit să se opriască din cauza războiului care a produs enormeler greutâţi şi scumpetea tiparului. In scopul de a putea termina lucrarea—şi partea doua a „Istoriei teatrului din Moldova“ este şi mai bogată în date, fapte şi reminiscenţe istorice—d-sa a apelat la Comună cerând concurs spre a putea continua tipărirea. Comisiunea interimară faţă de budgetul restrâns ce-l are, n-a putut destina decât suma de una mie lei ca subvenţiune. Evident puţin, foarte puţin, dar comuna lipseşte de resurse financiare. Înregistrând faptul acesta am dori să atragem atenţiunea Academiei Române— al cărui membru corespondent este d. Burada—precum şi aceia a Ministerului de Instrucţie să ia iniţiativa de a tipări lucrarea d-lui Burada. Istoricii şi criticii de azi şi de mâine vor utiliza multe din isvoarele atât de importante pe cari le-a colectat veneratul scriitor, şi având în vedere vârsta sa înaintată—noi îi dorim din toată inima să trăiască încă mulţi ani şi să-şi continue bogata-i activitate—am ’vrea ca lucrarea să apară sub însăşi îngrijirea autorului atât de fascinat ,pentru trecutul măreţ al Moldovei. In scopul ca această dorinţă — care este da sigur în asentimentul tuturor oamenilor de cultură—să aibă un ecou,, am ruga pe confraţii noştri din Iaşi şi din Bucureşti s-o repete prin ziare, în speranţa că se va obţine rezultatul necesar. CITITI IN PAGINA a 1i-a ULTIMILE STIRI TELEGRAFICE întoarcerea d-lui Mehedinţi cu faţa „spre răsărit“ şi retragerea d-sale din gruparea marghilomanistă a dat prilej d-lui dr. Sion să publice în „Viitorul“ o scrisoare caustică în care ironizează atitudinea politică dubioasă a junimistului care se considera „ţărănist“. D. dr. Sion arată că d. Mehedinţi „continuă a sta ca faţa spre partidul conservator şi ca partea opusă spre acei pentrupământul şi votui cărora luptau alţii. * Sindicaliştii cari au umplut Duminică sala „Dacia“ din Bucureşti, la întrunirea opoziţiei unite, au cântat „ internaţionali“. D-l Averescu pretinde că acest imn i s’a cântat numai d-sals, ci nu d-lui Take Ionescu, care la rândul său revendici ca şi şeful „Ligei poporului" acţiunea comună cu Uit Mosesvici. *• Antidinasticismul d-lui Averescu s’a manifestat din nou la aceiaşi întrunire de care vorbim mai sus. D. Averescu a vorbit de „prăbuşirea Tronurilor“ şi de „regimul hamidian“, iar primul Sfat al României Mari l-a denumit pur şi simplu „Parlamentul Minciunei“.* D. P. Dragomirescu mulţumeşte alegătorilor ieşeni, în numele d-lui Averescu, „pentru dragostea şi încrederea“ ce i-au arătat în recentele alegeri. Această expresie de recunoştinţă a ligistului ieşan este explicată într’o altă notă din ziarul local, în care se plânge că nimeni nu cumpăra „Liga Poporului"... * Intr’un interview acordat ziarului „Izbânda“ d. S. Mehedinţi ţărănistul, arată că la Putna, unde a candidat, „alegătorii nici nu voiau să audă de oamenii din partidele vechi". In consecinţă d. Mehedinţi caută să se înregimenteze intr’un partid nou —pentru a continua aceiaşi politică veche... PAHERI SI ZPAZPOL E Ştiinţă şi reformă socială Cea dintâi dintre pubicaţiunele noui apărute în vechiul regat cu hotărârea de a răspândi cultura în toata ţinuturile româneşti desrobite , este „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială“ pusă sub direcţiunea d-lui prof. D. Gusti. Cu prilejul apariţiei celui dintâi volum al acestei mari publicaţiuni, am relevat frumosul articol introductiv pa care directorul acestei „Arhive“ culturale l-a scris în forma unei expuneri programatice, articol intitulat „Realitate, ştiinţă şi reforma socială“. Cine a cetit cu luare aminte acest frumos studiu al d-lui prof. D. Gusti a putut deducă seriositatea şi însemnătatea programului pe care tinde a-l desvolta grupul scriitorilor din jurul acestei „Arhive“ care a luat fiinţă odată cu reînvierea unităţii culturale pe care implicit o aduce unitatea naţională. Această valoroasă publicaţiune este o urmare a activităţii pe care şi-a propus s’o desfăşoare.Asociaţia pentru studiul şi reformă socială“ care la rândul ei s’a născut la Iaşi în timpul războiului, adunând în jurul ei elemente de cultură şi scriitori cu reputaţie în studiarea diverselor probleme sociale, economice şi filo-SCÎ1C6. Pe lângă pene reputate din vechiul regat, ca d-nii D. Gusti, V. Pârvan, A. Teo-dorescu, Sandu-Aldea, V. Slavescu, V.Madgearu, V. Pârvan, M. Sanaievici, mai găsim în jurul „Arhivei“ scriitori din celelalte ţinuturi: d-nii I. Nistor, ministrul Bucovinei, I. Mateiu, directorul învăţământului primar din Transilvania şi scriitori specialişti în diverse ramuri culturale, economice şi financiare, militare sau administrative cari în studii bine scrise şi documentate popularizează diverse probleme toate în legătură cu nouile curente de cultură generală. „Arhiva pentru reforma socială“ apare în volume mari, cu numeroase studii desvoltate, astfel că este cu neputinţă a face o recenzie generală în spaţiul restrâns al unei cronici. Fiecare studiu în parte reclamă o analiză minuţioasă, ceea ce depăşeşte proporţia unei simple recenziuni. În noul volum apărut directorul „Arhivei“ care a dovedit că este un versat cer- cetător în materie de sociologia şi care îşi scrie studiile într’o aleasă formă literară, tratează în spaţiul rezervat „mişcării ideilor“ o chestiune de absolută actualitate : Problema Naţiunilor“. D-l prof. D. Gusti îşi manifestă şi aicea în cercetarea acestei probleme, competinţă sociologică, formulând şi analizând teoriile privitoare la naţiuni. D-l I. Nistor îşi continuă studiul cu privire la „Populaţia Basarabeană“ din epoca 1812—1918, d. I. Matei tratează despre „Cultura românească şi minorităţile naţionale din Transilvania“ şi din celelalte studii [ scrise intre alţii de d-nii C. Botez, Costin VINERI 21 NGER IW 1919 Stoicescu, A.Nasia, An. Gusti, Ionescu- Siseşti, etc. relevăm interesantul studiu „Armata şi noule curent decultură socială“ al d-lui colonel I. Ianolescu, directorul „Caselor Naţionale“. Sub toate raporturile „Arhiva pentru reforma socială“ este şi ateresantă şi utilă pentru toate ramurile culturale — și ca atare o recomandăm călduros tuturor iubitorilor de cultură. ARALD —I' nirmwcaac Bsuanmarxa sun .Mi. iabwamMBOM .izax. j/izi&am Delegaţia basarabeană la Iaşi — Ceremonia de ori — Eri o delegaţie de senatori şi deputaţi basarabeni au sosit în localitate la ora 2 după prânz. Au fost întâmpinaţi la gară de d. Marcu, directorul Prefecturei de poliţie. Curând după aceasta au pornit la statuia voevodului Ştefan cel Mare, unde au depus o coroană, în numele aleşilor Basarabiei. Curând s’a adunat multă lume. D. deputat Bejan, a ţinut o cuvântare, arătând dragostea pe care aleşii o au pentru memoria Marelui Voevod. Apoi d. Vrabie, senator din Soroca, a spus că e fericit că el ca bătrân a putut aici si-şi aducă omagiul memoriei Marelui Voevod, şi promite din primăvară toţi basarabenii să vie in Iaşi, pentru a face o rugăciune la picioarele statuiei Marelui Voevod. H. De aci oaspeţii, conduşi de d. Marcu, au mers la Mitropolie, unde se oficia vecernia obicinuită, de aci au ficut la Palatul Mitropolitan o vizită I. P. S. Episcopului Qurie, care era încântat de această vizită, căci cunoştea pe toţi personal. Părintele vicar, a dat fiecăruia vizitator, câte o broşură scrisă de d-sa despre „Minunele Sfintei Paraschiva* — şi i-a rugat ca în Parlament, să-şi depaie toată munca pentru Mnele neamului. Apoi i-a însoţit din nou în biserici, arătându-le toate icoanele făcătoare de minuni şi a spus că la întoarcere, le va înlesni vizitarea bisericilor din Iaşi, care sunt o podoabă a religiei creştine. Seara delegaţia a pişcat la Bucureşti. — Cu prilejul întrunirei ţinută ori la „Dacia“, d. Take Ienescu a făcut, între alte afirmaţiuni gratuite şi pe aceia că, până în ziua de 2 August 1916, d. Ion I. C. Brătianu încă nu ştia cu cine vom fi alături în răsboi. Intre afirmaţiile d-lui Take Ionescu, a căror valoare se poate aprecia cu propriile sale „amintiri“, şi dovada indiscutabilă a documentelor diplomaţice,, cari se găsesc in arhivele statului român ca şi în arhivele statelor aliate, ni se pare că nici nu poate fi discuţie. De altfel nu este pentru prima dată, când d. Take Ionescu falsifică cu intenţie adevărul, iată un fapt care e sigur. — După cum anunţăm şi în altă parte, administraţia comunală a aprobat ieri listele alegătorilor Camerei de comerţ. Comercianţii patentări cari vor să se mai înscrie în aceste liste se vor adresa direct Tribunalului. — In şedinţa de ieri a Comisiunei Interimare, d. Scutura a făcut cunoscut ci zarzavagiii angrosişti din Iaşi, transportă mărfurile spre alte oraşe în vederea speculaţiunei. — Contigentele 1910—1916 inclusiv vor fi puse în concediu pe opt luni, iar contigentele 1917-18 vor avea concediu de şase luni pe an. — D-l Isopescul-Grecul şi d. Filality au fost numiţi comisari ai guvernului nostru, cel întâi la Viena, iar cel al doilea la Constantinopol. — De la 20 Noembre se reia schimbul de corespondenţă poştală de tot felul, simple sau recomandate, fără ramaurs, între România şî Germania. Conrespondența se va scrie în limbile admise și pentru conrespondența cu Austria.