Mişcarea, iulie 1920 (Anul 14, nr. 138-163)
1920-07-10 / nr. 146
mm'n w-* I UNVERSITAŢII ] IAȘI i up*»«1 "■ 1—1—mm—111W— Cine a împiedecat reforma agrară ? D. G. G. Mârzescu dovedește in Cameră că d. Vaida Voevod a retras legea agrară din trecutul Parlament. - DUPĂ NOTE STENOGRAFICE - Adevărul pe care d. G. G. Mârzescu l-a stabilit în plină Cameră cu privire la „legea agrari Mihilichi rai însamnă numai precizarea unui punct politic din viaţa atât de agitată a nouor partide—dar deplina spulberare a unei legende create de „oamenii nou” care ţineau să-şi afirmi democratismul printr’o demagogii ce nu poate fi calificată. Se ştie că „ţărănii« şi cu toate elementele cari au putut forma amalgamul „federaţiei“ actuale, au afirmat că în trecutul parlament disolvat, legea agrară, denumită „legea Mihalache“ nu a fost realizată din cauza „oposiţiei Suveranului şi a oligarhiei“,după formula expresă a ţărăniştilor. Această chestiune a fost pe deplin lămurită în şedinţa de alaltăeri a Camerei, de cătră d. G. G. Mârzescu. Iată după notele itenografice cum s’a restabilit în Cameră acest adevăr: I. G. G.. Mârzescu. Domnule prezident, cuvântarea colegului nostru, d. deputat Mihalache, mă obligă să intervin în discuţie pentru a stabili un fapt care interesează istoria. D. Mihalache a afirmat adineaori că a căzut de la guvern şi că trecutul parlament a fost disolvat din cauza profetului de Uge agrară can, azi, pentru a doua oară, îl depune din iniţiativă parlamentară. Voci din rândurile Federaţiei: Aşa est ! !a G. G. Mârzescu. I. Mihalache a avut aerul să spună, de altminteri, s’a şi spus din rândurile federaţiei, că proectul legei agrare în chestiune nu s’a putut realiza din cauza opunerei Suveranului, a vechilor partide, şi a nu ştiu căror alţi factori ai vieţei’ noastre publice. Doresc să fac o simplă întrebare d-lui Mihalache. : D. I. Mihalach.: Şi eu sunt gata să răspund imediat. D. O. G. Mârzescu.—Este exact, domnule MihaLche, că d. fost preşedinte al Consiliului, Vaida Voevod, v’a telegrafia de la Londra ca să nu daţi curs proectului D-voastră de lege agrară ? (Aplauze prelan£' ■)• Veci: Să răspundă, să răspundă imedat! D. O. G. Mârzescu: Din punctul de vedere al istoriei reformei agrare, cred Interesant sâ se stabilească cest fapt. Repet dar, este adevărat sau nu, că președintele consiliului de miniștri de atunci, d. Vaida-Voivod, v’a telegrafiat de la Londra, d-le Mihalache ca să nu depuneţi pe biroul Adunării proectul d-voastră de reformă agrară ? Fac apel la cuvântul de onoare al d-lui St. Pop, fostul preşedinte de consiliu ad-interim, sâ răspundă: Dacă D. Vaida t~a trimes o telegramă în acest sms, să răspundă dacă este exact sau nu, ceea ce afirm eu. Aştat răspunsul (aplaust). Aci urmează răspunsul d-nului Vaida- Voevod care nu contestă faptul, dar afirmă că d-sa era de acord cu d. Mihalache. D-sa se mai întreabă prin ce indiscreţiune a putut afla d. Mârzescu de conţinutul telegramei. In urma răspunsului d-lui Vaida Voevod, d. Mârzescu a spus următoarele : D. G. G. Mârzescu, dle preşedinte, am cerut cuvântul ca să pot răspunde câteva cuvinte d-lui Vaida Voevod. Dsa nu m’a înțeles. N’am zis că d-sa nu era de acord cu principiile proectului d-lui Mihalache; n’am zis că d-sa a telegrafiat pentru a dezavua proect. Nu am zis aceasta să mă grăbesc a recunoaşte că d-rul Vaida era de acord. D. General Cantacuzino Grănicerul: Ba nu, nu este aşa. D. G. G. Mârzescu, d-re general, te rog să stai liniştit şi să asculţi. Sunt două chestiuni cu totul deosebite pe care vă rog să nu le confundeţi. Eu am zis lămurit : ca, d. Vaida prin telegrama d-sale a impedecat depunerea, discuţiunea şi, prin urmare, votarea proectului de legea agrară a d-lui Mihalache. N’am vorbit nimic de desavuarea principiilor pe care se întemeia acest proect pentru că era lucru ştiut, încă de la constituirea guvernului, că d. Vaida le-a acceptat, după ce s’a asigurat că nu se vor aplica şi în Ardeal. (Aplauze frenetice, pe băncile majorităţei). Recunosc aceasta, d-le Vaida : eraţi de acord cu principiile proectului Mihalache, întru cât ele nu atingeau Ardealul (aplause). Dar nu aceasta era chestiunea. De şease luni, în Parlamentul disolvat, în alegeri, în faţa corpului electoral, ca şi acum, în actualul Parlament, vreţi să daţi în opinia publică impresia că proectul de lege ce depuneţi, şi care ar reprezenta quiatenserţa aspiraţiilor ţărăneşti, nu s’a putut înfăptui din cauza coaliţiei vechilor partide şi din cauza Suveranului... (Întreruperi, protestări pe băncile minorităţei). Spuneţi necontenit aceasta... D. I. Maniu: Este inexact. D. G. G. Mârzescu: D-le Maniu, dv. vă este foarte uşor să desminţiţi, dar faptele rămân. O voce de la Federaţi: De ce amestecaţi pe Suveran ? Lăsaţi metoda veche de a amesteca pe Suveran. D. G. G. Mârzescu: Nu pot primi de la d-voastră nici o lecţiune de constituţionalism sau de parlamentarism, pentru că, în trecutul Parlament, mie mi-a fost dat de la această tribună, să protestez împotriva actului d lui Mihalache care punea în discuție persoana Suveranului. Dezbaterile parlamentare opun cuvântărel d-lui Mihalache, cuvântarea mea. Constat cu plăcere, din întreruperea făcută adineaori, că lecţia ce v’am dat v’a servit şi că acum vă încercaţi să mi-o întoarceţi. Dar, pentru că contestaţi faptele, în afară de cuvântarea d-lui Mihalache de atunci, vă voi a reaminti că persoana Suveranului a fost pusă din nou în discuţie, acum câteva zile, prin declaraţia făcută la Senat de unul din membrii federaţiei, şi mai presus de toate, de acum ca şi din trecut, prin textul demisiunei d- lui Mihalache care este actul cel mai ireverenţios pe care vreodată în ţara noastră, L’a făcut faţă de Suveran, un fost stolnic al Tronului. (aplaus*). O voce: Abecedarul. D. G. G. Mârzescu: Dle preşedinte, ceea ce mi-am propus să stabilesc, în aceasta discuţie, cred că rămân definitiv stabilit şi câştigat istoriei reformei noastre agrare: proectul Mihalache n’a fost împiedicat nici de Suveran, nici de vechile partide, ci de însuşi şeful guvernului, din care făcea parte d. Mihalache. (aplaus?) N’am nevoe să mai Insist. D. Vaida adineaori, de aci, de la tribună, a confirmat că faptul este aşa precum L’am relatat eu. Telegrama există, în sensul ce v’am arătat. Nu vă mai osteniţi, d-le Vaida, să căutaţi izvorul Informaţia mele şi îndiscreţiunil funcţionarilor de la ministerul de externe. Dacă aceasta vă interesează căutaţi Izvorul în indiscreţiunil prietenilor d-voastr. (aplauze pe băncile majorităţei). Ceea ce importă nu este de unde vine informaţia, ci tmeinicia ei şi după recunoaşterea d-voastră nu mai face îndoială pentru nimeni că d voastră aţi cerut suspendarea lucrărilor Parlamentului şi amânarea procetdor de legi, printre care şi aeo ai reformei agrare. Şi dacă vroiţi numaidecât să vorbim de desavuări, apoi nu pot vorbi decât de una singură: de desavuarea procedeului d-lui Mihalache de pe banca minis-s terială, prin declaraţia locţiitorului dv., d. St. Pop. D. I. Mihalache: Credeţi d-voastră că dacă nu procedam aşa guvernul avea posibilitatea să facă legea agrară ? D. G. G. Mârzescu: Sânt deplin convins., d-le Mähalach®, că era posibil să se votez®, îrs trecutei Parlament, o tergă lege agrară în acord ca aproape unanimitatea Camerei. Dumne-voastră cunoaşteţi punctul de vedere al partidului naţional-liberal in această chestiune şi n’am nevoe să inzist asupra lui. Partidul naţional-liberal a declarat şi declară că de este nevoie admite lărgirea bazelor exproprierei pe care el a făcut-o. Partidul molenal-librtral însă nu poate admite procedeul d-voastră că pentru cei puţini să aştepte cei mulţi şî ca prin miza în scenă a deponrei proectatei din iniţiativă parlamentară, când erai încă la guvern, t& încercaţi a induce în eroare opinia publică, să-i daţi impresia c’&ţi fi împederaţi de Suveran sau de coaliţia vechilor partide să vă realizaţi proectul, at nei când împotriva proectelui stătea un singur om : preşedintele Consiliului d-voastră de Miniştri, d. Valds-Voevod (aplauze prelungite). Note Extragem din „Umanitaires et libertaires“ a lui A. Fouile, următoarele consideraţiuni asupra socialismului, de o importanţă deosebită : „Forma socialismului, astăzi cea mai onorată, care constituie aproape toată morala şi toată religiunea unui număr considerabil de muncitori—este marxismul. Or, cele trei mari principii ale acestei morale, cele trei dogme ale acestei religii sunt in primul rând, materialismul economic; în al doilea rând, ca urmare firească lupta de clasă; în al treilea rând, ca încheiere ultimă, teoria crizelor și a „catastrofei“ finale. Dogma materialismului economic susţine că orice mişcare socială este dominată de interese materiale. Dar interesele materiale, departe de a apropia pe oameni in ideia şi iubirea de umanitate, sunt principalul factor al diviziunilor, urilor şi războailor: interesul material şi egoismul sânt ireparabile. A doua dogmă a religiei marxiste este lupta de clase, dogma urei şi a răsboiului social. Marxismul ne face să nu vedem în mişcarea economică şi socială decât o serie de crize, revoluţiuni şi catastrofe, ajungând la marea catastrofă de la sfârşit: trecerea întregului capital în marile proletariatului. Atunci, numai atunci, reapare ideia de umanitate, căci, după Marx, proletariatul se confundă cu umanitatea însăşi, şi aceasta va triumfa prin triumful său. Dar aşteptând venirea îndepărtată a umanităţei, morala este o morală de clasă, religia este o religie de clasă....“ Se ştie că marxismul aşteaptă zădarnic de aproape trei sferturi de veac triumful preceptelor sale, catastrofa capitalistă şi venirea umanităţii... proletare... Cât va mai aştepta—nu se poate preciza, dar un lucru e sigur: marxismul ca şi orice sistem filozofico-social cam învechit a început să piardă şi importanţa teoretică... VYC. SAMBATA 10 IULIE 1920 ANUL XIV No. 146 50 Bard Rariacția și AmincteaH șt Reclame Se pftow®c 5» ckwS^wsí éfceet fa Adsiri ®fete#?te zfontfed. Pfe4» UM #. Dw®«ae»e« pete toate nțye^Kie de pnfeltellate. ‘Ha»feau#a* w 2® fed Apar® rîînk j Sttb Direcfiuatea enot comitet de Retted ie50 Bani % Ecouri La Bârlad, din iniţiativa societăţii „Unei Drepturilor şi Datoriilor Femeei“ de sub preşidenţia d-nei Lucia Teodorescu, se va ridica un bust al poetului Al Vlăhuţă, care în timpul răsboiului a stat acolo în refugiu. Bustul, opera sculptorului Dimitriu Bârlad, se înalţă pe un soclu de bronz, cu o placă care simbolizează pe Femeia-Mamă. * Colonia română din Paris a scos un ziar hebdomadar întitulat „L’Echo France-Roumain*.♦ Marele Stat Major pe care Franţa îl întreţine cu Polonia este alcătuit din : 9 generali, 29 coloneii, 63 maiori, 196 căpitani, 435 locotenenţi şi sublocotenenţi şi 2000 soldaţi toţi francezi.Această mică statistică este dată de revista „Le Progres Civique“, care în numărul 45 din 23 iunie se ocupă de problema intervențiunei militare în Rusia. * „Cele Trei Crişuri“ revista de cultură ce apare la Oradea-Mare, vorbind de teatrul naţional din Cluj, arată că in timpul scurt al actualei stagiuni s’a jucat cu mare succese, în repeţite rânduri, următorul repertor: Ovidiu, Păpuşile, Doctorul fără voie, Cinematograful, Brânduşa, Avarul, Doi Sergenţi, Scrisoarea pierdută, Institutorii. Se face zidă, Jean-Marie, Răzvan și Vidra, Cârceii, Poemul Unirii și Revizorul. * DL Metei Cantacuzino despre Partidul Liberal D. Matei Cantacuzino, făcând finaliza partidelor politice in discursul rostit de Senat a spus următoarele despre partidul naţional-liberal. *Trebuie să recunoaştem că partidul liberal are un mare aport în desvoltarea în care a rjuns azi ţaria și mai ales nu trebuie să uităm că reformele de care ne ocupăm noi azi de la partidul liberal pornesc11. torul Eric Dăunăzi m’am oprit la Săveni în judeţul Dorohoi. Am fost să-mi văd doi prieteni. Sub arborii plăpânzi ai grădiniţei am luat dejunul la doctorul Galan medicul Spitalului. Vântul bătea molcom, iarba se ’nvăluiea lin şi amintirile studenţiei se desfirau reterizate de trecut, pluteau duse de adieri peste largul orizont al dealurilor joase şi înholdate. Doctorul mi se plângea de greutăţile cu care se zbate ca să-şi îndeplinească datoria sa umanitară şi sâ-şi menţie ştiinţa sa cu greu acumulată.’ — Nu am uneltele de chirurgie, nu am nici măcar baie pentru bolnavi. De laborator, nici nu gândesc. Un medic de ţară, microscop ! Şi totuşi stau aici alergând pe la oraş dupăapă oxigenată şi după instrumente. Ce mă ţine mai mult e el. Şi arată rotofeiul care alerga prin iarbă după gângănii. — E mult eroism în viaţa d-stră, îi spuneam. Pe lângă sforţarea traiului, vă trudiţi zilnic să vă dobândiţi tot d-stră şi rostul vieţii. Nimenea, poate, nu suferă ca dv. de inutilitatea la care împrejurările vă osândesc. — Da, uneori mă gândesc să plec şi eu în lume cum a plecat doctorul Kristensen. In lumea toată... Să plec de aici... — Cine e doctorul Kristensen ? — Un danez care a murit în România. — Cum aşa ? Şi atunci doctorul mi-a spus trista poveste—poveste !—a acestui erou a cărui gură o umple azi ţărâna cimitirului din Iaşi. ’Dr. Kristensen era fiul preşedintelui camerei daneze. Tânăr şi doritor de ştiinţă, a plecat în combaterea epidemiilor. Rătăcea din 1913, de când şi a lăsat alba lui ţară ca să-şi aducă sufletul lui mare şi tinereţea lui întreagă în răsboiul balcanic. De acolo a trecut în Serbia, apoi în Rusia şi—urmărind tifosul exantematic— a venit în România. Alăturea cu medicii noştri a luptat cu această calamitate de care nici ţara noastră nu a fost cruţată. Aici a cunoscut pe o tânără studentă, fiica unui profesor de matematici de la Universitatea din Petrograd, pornită şi ea în ajutorul celor nenorociţi de răsboiu. După încheierea păcii noastre, dr. Kristensen a ramas pribeag pe meleagurile noastre. A cerut să-şi continuie serviciile şi cu greu a obţinut un foc la Săveni. îngrijind un bolnav de antrax, a contractat această boală îngrozitoare. Am vrut să-l scap. N’am avut termocauter ! Eram nenorocit şi disperat, şi văzând că nu-i pot da nici un ajutor, l-am urcat în tren şi l-am trimis la Iaşi. Saracul de el ! Cea mai mare mizerie îi aştepta aici. Cu mare greutate doctorii i-au pornit la Spitalul Israelit, lui, doctor, ca şi ei, un danez devotat românilor, i-au precupeţit ajutorul lor cerâmlu-i cîte 50 lei pe zi. Iar tratamentul a constat din adevarate expediţii pe care le făceau doctorii urmaţi de studenţi, de persoane şi de curioşi pănă la uşa lui. De aici, mascaţi şi îngroziţi, descriau pe nenorocite/ bolnav care se svârcolea părăsit şi jefuit. După vreo două săptămâni tocmai când i-au luat şi ultimul ban, doctorul Kristensen, acest străin nechemat, a murit în chinurile cele mai îngrozitoare sub ochii numai ai nenorocitei lui soţii. Şi, în sfârşit, l-au svârlit la cimitir. — Şi ce face doamna ? — Ce face ? De vreun an de zile cere să i se plătească salarul soţului. — Pensia ? — Nu , salarul soţului său pe timpul cât a servit. — Ce nu i-au plătit ? — Nu. S’a chinuit pentru noi, a murit în serviciul nostru, ca un câine,—şi soţia lui, singură pe lume, fără să ştie pe unde mai sunt părinţiiei, prin Rusia ceea, bate la toate uşile şi se întreabă dacă viaţa ei mai face s’o trăiască. Vrea să intre gardiană într’un spital ori guvernantă la copii. — Şi unde e acum ? — Stă la noi. Acuma e la Bucureşti. S’a dus să mai facă o încercare. Tăcurăm. Doctorul mozolea un gigoloş de pâne şi se uita la deal. Pe poarta spitalului ieşi un om cu capul înfăşurat în bandaje, f când se’ntoarse să închidă portiţa ne zări și salută. — Cine-i ? întrebai. — Da —se trezi doctorul. Să vezi şi ăsta a avut antrax. S’a vindecat. — Cum? Se poate ? — De sigur. Cu o condiţie să ai cauter. Şi alta: să ai omenie. II privi plecând şi perzându-se pe drumul alb. Silueta lui coborî sub muchia dealurilor ce tremura şi dispăru printre copaci. Şi m’am gândit cu revoltă şi cu ruşine la femeea eroului care cădea la rîndul ei sub greutatea recunoştinţei noastre nemaipomenite. Adonis Popov Informaţii —■ Amestecat d-lui prefect de judeţ în chestiuni cari nu întră în atribuţiunile sale —nu se mărgineşte numai la cazul de la Româneşti, asupra căruia am dat ntaţiuni precise în numărul de aseară al ziarului nostru. D. Pogonat şi a făcut o specialitate din anchitarea chestiunilor şcolare şi ţine ca această specialitate sâ se manifesteze, cu mai multă putere, ori de câte ori e vorba de a se inventa acuzaţiuni împotriva unor învăţători sau institutori ce şi-au permis să facă politică liberală. D. prefect de judeţ e gata sâ recurgă la orice mijloace, numai pentru a se face simţită autoritatea situaţiunei sale pe cart o confundă, in orice împujurare, cu aeda de membru al celui „mai popular“ şi mai de temut partid politic. In numărul de mâine vom ilustra proadiile samavolnice ale d-lui Pogonat cu un nosi cez — de o gravitate excepţională—pe care nu i-ar fi îngăduit nici rigimul politicianismului de acum 30 de ani—de pt care actualul prefect al judeţului, un om „al vremurilor nouă“, îl provoacă şi-l patronează cu o perzistenţă şi o patimă surprinzătoare. — La serbarea, pe care sindicatul ziariştilor o dă Sâmbătă seara in grădina Copou, s’au stabilit preţuri modeste la consumaţiuni, atât pentru mâncări cât şi pentru băuturi. Preţurile sunt inferioare birturilor din centrul oraşului. Sindicatul ziariştilor a instituit 3 premii pentru concursul de frumuseţă ce va avea loc la serbarea de la Copou în seara de 10 Iulie. — Sindicatele naţionale din Iaşi a fost înştiinţate că pentru congresul de la Brăila din zile de 1 şi 2 August s’a acordat o reducere de 75 la sută. Celebrat telepat şi hipnotist d. dr. Radwan, care urma să plece la Chişinău, şi-a amânat plecarea pentru a asista la serbarea ziariştilor de la Copou din seara de 10 iulie c. D. dr. Radin va face mai multe experienţe în grădină. Suma totală a subscrierei pentru împrumutul refacerei în oraşul şi judeţul Iaşi a fost de 42.218.500 lei, după totalizarea făcută de Administraţia Financiară. Direcţia generală a serviciului sanitar, a intrt în tratative cu epitropia Sf. Spiridon, pentru a prelua pe seama ei întreţinerea spitalului de izolare. Eptropia va ceda localul rămânând ca cheltuiala pentru întreţinerea bolnavilor şi a serviciului medical să fie acperit de direcţia generală a serviciului sanitar. — De cătră ministerul muncei, s’a înfiinţat un nou dispersariu pentru meseriaşi. Dispensariul se află în strada Palatului şi a pus sub conducerea d-lui d-l Milian. ___________