Mişcarea, septembrie 1920 (Anul 14, nr. 188-213)

1920-09-15 / nr. 200

K I­uhiversh ANUL XIV No. 200 B­iliccităţile politi­eiste Situaţiunea Angliei nu este din cele mai fericite. Ameninţată în Asia de re­voluţie, nesigură In Egipet, zdruncinată în interior de chestiunea irlandeză—ma­rele imperiu britanic este în căutarea mijloacelor care să-i asigure pacea şi stăpânirea liniştită a vastelor sale po­sesiuni. Alăturea de aceste dificultăţi care au luat proporţii îngrijitoare în urma răz­boiului—Anglia trebuie să fie atentă la mişcările sociale interne,"a căror însem­nătate a trecut dincolo de ceiace era o­­­bicinuit să se întâmple într’o ţară de mare industrie şi de mari capitaluri. Fiind nevoit să ţină socoteală de aceste împrejurări, Lloyd George face o poli­tică de acomodare cu mersul evenimen­telor şi de aceia trebuie să asistăm la tratative cu Rusia sovietică, la atitudini care să nu mulţămească Franţa şi la soluţii cărora le lipseşte aprobarea ce­­lorlalţi aliaţi. Anglia voieşte să-şi păstreze rolul de factor deciziv în politica mondială, dar îşi dă seama, că pentru aceasta trebuie să sacrifice intransigenţa şi mândria dis­preţuitoare cu care veacuri de a rândul e tratat pe celelalte state. Politica Angliei urmează drumul eve­nimentelor şi de aceis e greu de preci­zat unde se sfârşeşte duplicitatea şi con­cesiunea şi unde începe sinceritatea şi siguranţa atitudinei sale internaţionale. *­­ * Ceiace nemulţămeşte însă opinia pu­blică mondială pate nprspvprpnta un parp Anglia înţelege a păstra netoleranţa şi nedreptatea faţă de irlandezi. Chestiunea Irlandei, cu toate soluţiile ce i s’au dat de un veac şi mai bine, a ramas neîncetat la ordinea zilei, pentru că individualitatea naţională a acestui popor nu s'a plecat în faţa persecuţiilor şi a inechităţilor cu care a fost tratat. Astăzi autoritatea statului englez tre­buie să suporte mişcarea formidabilă a irlandezilor care nu acceptă decât regi­mul libertăţei şi al dreptăţei sociale. Lloyd George nu cedează, dar înţele­ge că fără rezolvarea integrală a pro­­plemei acesteia nu poate fi linişte şi An­glia nu poate avea prestigiul necesar pentru a vor­bi lumei de drepturile po­poarelor şi de triumful ideilor de liber­tate şi de toleranţă. Oricum însă ar decurge lucrurile,Ir­landa rămâne o pată a politicei engleze şi nesoluţionarea acestei mari chestiuni a determinat, pentru Anglia, o serie în­treagă de dificultăţi a căror gravitate nu poate fi contestată de nimeni. * * * Anglia se îngrijeşte deasemenea de mişcările muncitoreşti care au ajuns să creadă că autoritatea organizaţiunilor pro­letare—poate avea mai mare importanţă decât guvernul lui Lloyd George. O vastă asociaţie muncitorească—al­cătuită din toate organizaţiunile de lu­crători—fără a trece dincolo de limita intereselor naţionale, cere guvernului en­glez să ia măsurile necesare, pentru a se da sătisfacţiune tuturor acelora cari aşteaptă pacea pentru a-şi începe acti­vitatea de consolidare şi de refacere. Nu se poate pierde din vedere că 14 milioane de lucrători­ voiesc să-şi afir­me puterea socială pe care o reprezintă şi să influenţeze, în chip direct, hotărâ­rile guvernului. Conducătorul muncitorilor englezi a spus că războiul ar însemna revoluţia şi pentru că revoluţia însemnează ruina şi dezastrul iremediabil trebuie să se în­conjoare războiul. Mişcarea muncitorească engleză nu este revoluţionară, pentru că schimbările necesare se vor face pe cale pueinică. Evident că într’o ţară tradiţionalistă şi cu o educaţie politică complectă cum e Anglia, nu se va împinge la revoluţie, guvernul va avea destulă putere pentru a conduce, dar o asemenea mişcare so­cială nu poate fi neglijată şi toate con­secinţele trebuie examinate în lumina *■* “ .«.va îw f»v VW. V * k« uvyw tăzi omenirea. Anglia a fost întotdeauna un exemplu în privinţa maturităţii pe care o au ho­tărârile sale. Este sigur că şi astăzi tot ea va arata cum trebue rezolvate problemele sociale care agită lumea. ^ * * * SITUATIA IN RUSIA Ie»­lij[Mki In fie­care zi Trotzky sau guvernul sovietelor dă nnei proclamaţiuni contra lui Wrangol. S'ar zice că soviietele au uitat de Polonia. Ultimul din aceste strigate de furie şi de tulburare transmis prin telegraba fără fir, releva puţinul credit ce se acordă comunicatelor optimiste pe care propa­ganda bolcevică se respîndeşte asupra situaţiei din Crimeea. — Infrângererea Poloniei albe, zice acest radio, care îngăduie asfel de a judeca de la primele cuvinte valoarea afirmaţiilor bolcevice, a forţat guvernul francez să aţâţe pe generalul Wranger ca să lucreze contra ruslei sovietelor în calitate de om de paie. Frontul acestui general e prin urmare de prima impor­tanţă. Wranger a fost oficial menţinut de Franţa şi el primeşte tot ajutorul posibil de la Antantă. Ţinînd seama în deosebi de cavaleria Kubanului şi de in­fanteria lui Deuikin, el caută a-şi des­chide drum pînă la teritoriie Donului şi ale Kubanului. Constituindu-se un front la sud, el devine o ameninţare serioasă pentru re­publică, lupta contra lui Wrangel e acum una din problemele ceie mai importante ale rep­licei sovietelor şi frontul acestui general trebue să fie suprimat de cătră armata noastră dinainte, fără a slăbi întru nimic armatele cari combat Polonia. Printre măsurile pe cari bolșevicii Ie consideră ca absolut necesare pentru a combate pe Wranger, ci fac menţiune de formarea de detaşamente speciale de cavalerie, de rem­prospatarea armatei oşii, de trimitere de catre soviete şi­­ uşor de înţeles pentru ce Anglia încearcă în politica sa actuală atâtea mijloace pentru a isbuti să liniştească Europa şi să aducă pacea. Anglia vrea să se ferească de orice pericol şi pentru aceasta calcă interese­le celor mici şi nesocoteşte acele conti­­genţe internaţionale pe care le crede, fără folos, în realizarea scopurilor sale. Este de văzut dacă imperiul britanic va triumfa şi dacă va putea da omeni­­rei, până la sfârşit, un nou exemplu de înţelepciune politică şi de virtute socială, sindicatele jucătorilorilor, a celor mai buni agenţi in sud, şi mai în particular de „aplicarea disciplinei celei mai severe şi a metodelor revoluţionare". Furia lui Trotzky ajunge pentru a face elogiul genialului Wranger. Un francez revenit de curât,d din Crimeea spuija următoarele: — Aud câte-o dată că se compară aici pe Wrangei cu Denikin. Aceasta e o comparaţie din cele mai nedrepte. Denikin dezorganizează; Wrangei oraga­­nizează. De cum i­a în posesie­ un teri­toriu, Wrangei instalează acolo adminis­traţie, justiţie. Ţaranii, pe cari ofiţerii îi terorisau în timpul lui Denikin, acuma respiră. Crimeea începe a cunoaşte cu Wran­­gel, binefacerile ordine­ şi ale libertăţii. Copiii ruşi în Franţa Opt sute de copii ruşi venind din Vladivostok prin San Francisco şi Ca­nalul Panama, au sosit zilele trecute în Franţa. Despărţiţi de familiile lor, mai bine de doi ani, el traită ln S­beria sub paza Crucei Roşii americane. Copii aceştia vor sta la Franţa până ce părinţii lor vor pleca în Rusia sau in altă ţară unde vor emigra. Se estimează la seast mii numărul copiilor trimişi de părinţii lor in S.bo­rta, la începutul revoluţiunii, In grupe de 20, 50 şi de 100 sub conducerea unor infirmiere sau gardieni. Când suna ora de întoarcere, o barieră de fac separi pe copil de părinţii lor. Micii exilaţi In număr de opt sate, au fost transportaţi la Vladivostok în trei trenuri speciale. Acest voiij dară mai mult de trei săp­tămâni. In timpul şedere lor in Franţa, ce opt sute de copii vor rămânea sub paza Crucei Roşii americane. MERCURI 15 SEPTEMBRIE 1920 Situaţia Politică c­olesTiDiEA mmm D. Flondor cere departamentul Finanţelor. — D. Tache Ionescu cere departamentul justiţiei pentru d. Matei Carstacuzino. — Nemul­ţumiri intre averescani şi kitchişti. — Dîn Bucureşti de la corespondentul nostru — BUC. Situaţiunea delicată a guvernului, îidiamnă pe d. Avere­scu ca pe de o parte, să declare opoziţie­, sus şi tare, că poate continua guvernarea multă vreme cu actuala formaţiune a cabinetului şi că este cu de săvârşire excluă orice înţele­ge­re între d-sa şi Federaţie — pentru ca pe de altă parte să facă tot soiul da Investigaţi­uni cu scopul de a-şi putea primeni ministerial. Deşi între d-nii Averescu şi Tache Ionescu a intervenit o înţelegere ca for­maţiuni­a actuală să rămăie în ace la­ stadiu până la toamnă, totuşi primul mi­nistru încearcă tot soiul de combinaţii,­­ cu sau fără ştirea d-lui T. lonescu. % * Din ears® cea mai bună vă pot comunici următoarele amănunte In jurul remaniere!; papă tratativele din ultimul timp d. Flondor a fost convins să nu condiţionezi debarcarea din guvern a d-lui Tăzlăoanu. In limb d. Flondor a pus şi d-sa o condiţiune nouă : să i se în­credinţeze departamentul Finanţelor, şi căra­ interimat îl de­ţine d. Tasche lonescu. D. Flondor pare a avea şî asentimentul d lui Ta­he lonescu este va rămâne delegatul guvernului la străinătate. Dar dacă d. Tache lonescu ar accepta această combinaţiune, pune şi d-sa o condîţkune esenţială şi anume : cere ca departamentul Jas- Utle! să fie încredinţat d-lui Mîşu Cattiacuzino, noul »ies la Trei­ Scaune Chestiunea aceasta este însă foarte complicată. In ultim­­ timp d. 5. Petrovici a Isbuti să facă tip cerc mai larg în jurul său şi si determine gruparea avereacană să ceară primului ministru ca d-sa ș! nimeni altul ai fie succesoralu­) guvern al d-lui Matei Cint^cuzîno. Evident că partizanii d-lui Tacha Ionescn au motiv, din ecessta cauzl, eft cestă cu insistență Intrare® In guvern a d-ta! Mişu C&nî&cnzino. Acest® e buletinul remaniere! pe ziua de azi. CURKSFONDENT CRONICA de vară GRAVE Gândul Germaniei. Este notoriu că în­ainte de răsboiul mondial, nimeni nu se Interesa de aproape de ce pun la cale Ger­manii. A trebuit să­ vină marele Cataclism, pen­tru ca opera Iul Bernhard­, Treitschke etc. să fie tradusă,­­şi lumea să rămână înmărmurită de Ignoranţa In care dormi­tase. Mi-aduc aminte cu câtă înfrigurare ur­măream şi noi articolele lui Al. Clurcn din „Adevărul“, în care acesta traducea cea ce spusese un neamţ cu ani înainte despre războiul mondial şi despre rolul României în acest viitor războiu, care atunci era deja în totu. Se pare că această eroare nu se va mai repeta şi că Marile Puteri, caută să se ţi­nă la curent cu starea spiritelor din ţara lui Krupp. Văd astfel tradusă în franţuzeşte noua carte a lui Otto Autenrieth, care a avut mare răsunet în Germania „Ceie trei răz­­boae apropiate". Autorul prevede în un viitor apropiat pe Anglia şi America distrugând într'un prim războiu Japonia, urmează un al doi­lea războiu între Anglia şi America, din care prima ese desfiinţată ca putere ma­ritimă şi pierde toate coloniele. In fine un al treilea războiu, în care rasa galbenă redeşteptată, năvăleşte asupra Europei şi e ţinută în Ioc de Germania. Din toată această învălmăşeală, Germa­nia acum neputincioasă, se reface econo­­miceşte stând neutră, capătă Alsacia-Lo­­rena, Austria Germană, minele din Ceho­slovacia, o parte din Polonia din nou îm­părţită, vechea frontieră de est, t­ână li­beră în Rusia şi drumul Berlin-Bagdat cu Mittel-Europa. Franţa, distrusă în peripeţiile războiu­lui şi pierzând toate coloniele, sărăcită şi prin abrogarea tratatului din Versailles, cade în rândul statelor fără importanţă, iar în lume comandă America pe mare şî Germania pe uscat. Autorul, din calcul politic, nu menţio­nează şi ultimul fftzboiu mondial în care Germania va da apoi gata America. Nu râdeţi, căci aşa s’a zâmbit ironic şi de cărţile lui Benhardt şi de supra-omul lui Nietzsche. — Mai bine citiţi finalul reclamei ce se face acestei cărţi în „Illustrieste Zeitung" din Leipzig : „Librarul German are datoria morală să lucreze aşa ca o atare operă să nu ră­mână necunoscută nici unui German". Cântec oriental. Extras din romanul „Mai bine moartea“ a scriitorului japonez To­­kutomi Kenjiro : „Nu, un adevăr, ofiţerii de astăzi... N’aşl. voi să vorbesc de rău, dar se petrec lu­cruri­ revoltătoare. Toţi vreau să facă a­­vere. N'a m­ai ramas nimic din Samuraii de altă dată. Ofiţerul s’a dat cu trup şi suflet patriei sale, şi datoria sa este s’o apere. Se poa­te oare admite ca în afară de profesiu­nea sa, să exercite un meşteşug secret, împrumuturi pe camătă, înţelegeri cu fur­­nizorii armatei pentru a realiza câştiguri unic­­e? Şi apoi, cea ce­ mă exasperează, este patima lor pentru jocul de cărţi. Cu­nosc camarazi cari o practică în secret e­ste în adevăr deplorabil. Faţă de şefi­e„ fac mereu ploconeli, îa vreme ce prin toa­te mijloacele caută să sustragă cea ce a­­parţine subordonaţilor lor". Ar fi poate cazul să zicem şi noi ca Du­duia Grădinăriţa, asta 'n Brăila şi Buzău, la Tokio şi Chişinău.... Lastradorul­„Oraşuri" face ca reposatul Ion Pop Florentin, care când îi prindea­ cu vre­o enormitate, Iţi răspundea ată­­cându-te la ortografie, că ai lua o vir­gulă greşit sau că ai scris cu â în loc de i. E mai corect de zis „luştri“ de­cât „lus­­truri“ ? Nu mă pot pronunţa, căci nu a­­vem încă un dicţionar al Academiei Ro­mâne, care să ne indice versiunea consa­crată. Iar poetul care a întrebuinţat plu­ralul „luştri“, e tot cel care spunea şi „o­­nor“ în joc de „onoare“, cum se spune as­tăzi. Eu socot însă că logic este ca după cum „lucru“ care vine de la „lucruri“ face la plural „lucruri“, tot aşa şi neologismul „lustru“ care vine de la latinescul „lus­trum“ sa facă la plural „lustrum­". Dar nu insist, căci aceasta este numai chestie de formă și pe noi ne interesează fondul. Ori fondul este că ilustrul Lustrador confundă „lustrui“, in adevăr, nu cu „ţi­nut", ci cu... „deceniul“. Căci altfel spă­tarul Negruzzi n’ar fi putut fi preziden­tul Eforiei Orăşăneşti a Iaşilor acum opt „luştri“, când sunt mai bine de zece „lus­truri“ de când a adormit intru Domnul. Morala fabulei este că s’o mai laşi sti­mate Lustrador cu cuvintele „radicale“, când nu le cunoşti ce însam­nă şi să ne mai slăbeşti şi cu perierea Dinastiilor, căci nu de alta de a se sperie umbra lui Dinu cafegiul lui Constants Baiş Ciuntit din Trifeştî. Asta, dacă ar fi să credem „Arhedolo­­gie Moldovei“ a puţin vrednicului de cre­zare Paharnicul Constantin Sion—şi el un Lustrador, dar cu peria ceva mai aspră. Cât privește spiritele nătânge, în stil­­de suburbie, pe care Lustradorele încear­că să le facă, ele nu merită răspuns. Face omul ce poate. GUITREL Ecouri La alegerea comitetului executiv al Inter­naţionalei de la Moscova au fost aleşi mai mulţi membri aparţinărid stângei intransi­gente, Troţki a fost ales, iar Lenin a căzut în balotaj.* D. George Pasca,—„doctorul"— publică în noul număr al „Curentului Nou“ un violent articol îi­ contra defunctului V. A. Ureche, pentru a combate, fireşte, „Oligarhia Uni­versitară“—în care tot, fireşte, se sbate de a­­tăta amar de vreme ca să pătrundă!.. ♦ De la 1 August apare la Moscova jurnalul “Novaia Ruskaya Jisn", sub red­acţiune­a lui Maxim Gorki. Acest ziar este consacrat pro­pagandei comuniste şi protecţiunea muncii intelectuale în domeniul ştiinţei, artei şi li­te­ratur­ii. CITITI IN PAGINA­­ I-­ ULTIMILE STIRI TELE­FONICE DînŞagfi Cupletele lui Tololoî Tolo, Tolo, Tololoî Oameni vechi la vremuri ooî Cârlani, o!, Ce-am avut și ce-am pierdut Dacă taci,­te ia drept mut. început El vorbit-am­ în Senat e femei, izlas, suhat... Pogonat. Cartea jucându-şi la laş Virgin mi’a făcut din laş. — Ce apaş !... Conu­.Mecu Bădărău A oftat când­va din gen Căci doar eu Adept l-am fost devotat. — Cu copita cine-a dat — Am uitat. La eher Demétre ’n partid Doar n’atn lins un an din blid, Şi apoi vid Am­ lăsat şi tot m­’am dus Şi când credeam c’ara apus... Iar îs sus Tolo, Tolo, Tololol Oameni vechi la vremuri noi, Cârlani, oi... De când sânt eu in Senat Nici-o clip’ nu te-am uitat Pogonat ! NAVOI Informaţii —­ D-l Vintilă Brătiana, însoţit fiind de d. Al. Mavrodi, dim­­orat în localitate. D-sa a descins la d. G. Q. Măt­­zescu. In cursul zilei d. Vintilă Brătiana a fost vizitat de numeroase persoane marcante din localitate. Seara d-nii V. Brătiana, CI. G. Mârzescu şi Al. Mavrodi au plecat la Chişinău. „ Anvcii noştri, d-nii Ath. Ath. Ghior­­ghiu şi Xenofon Eraclid*, cari au fost plecaţi­ în vitiglistură, s'au întors în lo­calitate. “„ Consiliul de Administraţie al socie­tăţii „Frăţia Veteranilor“ întrunindu-se tri 12 Septembrie a subscris suma de 50.000, ca parte din capitalul steduar care este de lei 100 000 urmând ca văr­­săminteie să se facă treptat pănă la sfârşitul acestei luni, pentru a se putea începe aprovizionarea membrilor. — Guvernul a decretat libera fabri­­caţium a păinii, şi a funcţionărei mo­rilor—până la noul di poziţiuni. — D. Victor Iam­andi, prof., fost pre­şedinte al Centrului Studenţesc din Iaşi, a răspuns in­vitaţmnei ce i s’a făcut de a participa la congresul studenţesc dela Cluj, prin următoarea telegramă adre­sată preşedintelui congresului : „R grefând că nu pot participa la ce dintâi congres al studenţilor din Româ­nia unită, adunaţi astăzi în capitala Ar­dealului desrobit, vă mulţămesc pentru invitaţie şi vă urez ca diviziunile ce veţi lua să arate că tineretul universitar, păs­trând o veche şi bună tradiţie, înţelege a fi mai ales în vremurile tulburi de as­tăzi, elementul de ord­ie şi de cultură naţională pe care să se spu­­­ne cu suc­ces ţara şi neamul nostru î­­ng.a — „Lumea­ de ieri, redactată de fi­nanciarii mondiaii, a adus următoarea ştire : „Ambasadorul Franţei la Berlin a pri­mit din partea guvernului german un cec de 100 000 lei ca despăgubire a pa­gubelor cauzate în incidentele din Bres­lau*. Precum se vede, după financiarii „Lu­ntri* guvernul german fare plăţite în... Iei româneşti!.. . Astăzi Luni la ora 0 jum. p. m. are loc la Sediul „Garzei Conştiinţei Naţionale“ o mare întrunire în care se vor arata faptele grave ce se petrec printre lucrătorii de la R. M. S. La întrunirea de azi au fost convo­caţi şi reprezentanţii tuturor autorităţi­lor civile şi militare.­­ Poliţia de siguranţă a arestat pe S. Raviţki zis Raul Rodig-a fost fun­cţionar la banca „Dacia“ care dân­­du-se drept ziarist şi avocat a săvârșit o serie de escrocherii, încasând diverse sume de bani.­­ Comisia interimară, a fost convo­cată în seziune ordinară, cu începere de la 17 a lunci.

Next