Mişcarea, ianuarie 1923 (Anul 17, nr. 1-22)

1923-01-31 / nr. 22

$ r v # r jr *> •Äs • « t « « I 15$8t 4SI «4? Mms*m „ « * * . mm « - # * Ä pfe*» ss#». , , » * * UH LEU HÜMäRUI. S&swwöäH fé tims&um I Oäö t» m?bs^m m mmmmf®* Mme m 1 ^___«___ mams*®» m&m $m *N8» mm* | „ „ ^ B*msata*6m- pm Ml ét amÜÜHttl | * ■«saftwpß T%JJTiri'i ifirT.1T~ “MrirTiiTT T i'nr^'^IWTlilfiWr’irlIfftiiniiir'iiirirririlIÂiit­iiîîirTinfr'ltrrTri'riiiliTfTl­rr|rTIMrwrriltl,TfiraWWBTlMirTirtnT^'fiJM^||f|,Bitli1^^ |l &s|88*fessr«^| mm,mm ««»«* m * «BA £-*©*. % £ ta-A® *3£> «£» MERCURI 31 IANUARIE 1923 Desorientarea opoziţiei în faţa noului proect de Constituţie Agitaţiile în aşteptarea Constituţiei.—Participarea opoziţiei la şedinţa şi în­casarea diurnelor.—Nici o părere şi nici o atitudine.—Discre­ditul anticipat al blocului de răsturnare. Se ştie agitaţia neîntreruptă dusă de opoziţie, prin preti şi prin decla­­raţiuni de tot felul, Împotriva m­ten­­ţiunii guvernului de a sprijini vo­area Constituţiei de către parlam­entul ac­tual. Chestiunea nu este nouă și datea­ză de la alegerea adultelor Camere, şi părea logic. la momentul depune­rii proectului de Constituţie pe biu­­rourile adunărilor să gătească p­o­ziţia cu o atitudine dacă cu unitară. Cel puţn bine hotărâtă pentru fie­care grupare Ia parte. Totuşi realitatea este alta. In­­­­fară de partidul naţional cu anexa ti­­­sta, Care s’a mulţtmit să ceteas­că declaraţia de «recunoaştere a legalităţii actualelor adunări, pe Care o mai făcuse cu ocazia validări or și deci contestarea lucrărilor sale cons­tituante, celelalte grupări păstrează un mutism simptomatic. * Apeporul este cd In sânul ace­stor partide, nu s’a putut consti­tui nici o put­ere in această che­stiune, afară di hotârârea par­la­­mentanlei de a-şi încasa diurnele respective fapt ce s’a consumat la redest­i­ner­ea a­dunărilor, cu o entuziastă iranimit­ate. Acestui lucru, se datore­şt­e in pri­mul rând preze­nţa opoziţiei prin culuoarete şi bufetele corpurilor legiuitoare, adk â in raza unde pre­­zi­nta se remunerează, fără de nici o attâ acttottaw mai susţinută. De a­­fel unii deputaţi de cp­o­m­el­ţte, ca de pildă d. Mi­hala­che cu toate declaraţi­­ie de o­bit aere, au luat şi cuvântat in d scuţiuni cu caracter mărunt sau de interes perse­al. Nerecunoaşterea absolută apar­tamentului şi refuzul d a participa la lucrări­e sale, rămâne dar in domeniul Inconsecvenţilor , na cu­noscute ale acestei opoziţii. Blo­cul de lupta împotriva guvernului, care se a­nuț­ă a fi gata constituit nu reprezintă decât pofida unor g spiri pofid­e, lipsite de orice pă­rere ca şi de altfel de or­­ears program de acţiune.­­­­Pentru lumi­a politică în genere, scri­le de la Cam.ro şi S noi petiteme cu prilejul depunerii Constr­­ugi­unii au răpit şi ultimele lluzii asupra sarlozifilfil şi capg­­citofil politice a sgomotoşilor e­­pozenţi de astăzi. Aşa de pildă, d-l lunlu Hsn­u, intr’o Tm^rejur-spe at&t daj impor­­tană sl «re gravi, a prafere i ii se ascundă in dosul unei uşi din Incinta Camerii lisând sarcina de a cili declaraţia d«g „neretuneaş­­tere solemnă Tn faţa poporului sâ a regdul” unul partizan de a treia mânăpşl evitând ori-re dis­cuţii. Cela ce l-a scutit de aii­fil sar­cina mai neplăcută de a primi bine militata lecţie de seriozitate şi de logică politică din partea d-lui I. I. C. Bratianu. Partidul fârânist n’a făcut nici o declaraţie oficială. Raprezsm­­tanţii sil mai de seamă au ab­sentat cu grijă din ambele adu­nări, după semnarea condicii, ră­mânând în Incintă doar cei mă­runţi. Averascanul, în mod oficios se gudură cu speranţa succesiunii la guvern şi cu credinţa că o Constituţie făcută de alţii, le va da foiţe avantajale fără a­­ în­cărca de nici o răspundere. In mod oficial nu au făcut nici o declaraţie, d-l Argatoianu a ple­cat subit la Paris, iar d-l general Averescu tratează un bloc opo­­ziţionist cu scop practic de răs­turnare a guvernului. Numai naţionaliştii democraţi, au declarat în Senat că vor dis­­cuta Constituţia revenind asupra hotărârii de a se retrage. Se vor abţine Insă de la vot de­oare­ce procetul nu a fost revăzut şi stampilat de d-l lorga. * Părerea unanimă este că opoziţia suferă un eşec enorm prin această lipsă de pregătire şi de concepţii. —Care bane sau rele se impun doar printr’o atitudine consecventă şi ho­tărâtă. Dar In acelaş timp opinia pu­blică înaintea căreia s’au «dus de către opoziţie numai lamentări de ord n electoral, constată nu numai necesitatea constituţiei şi echilibrul textelor sale, dar şi faptul că aceas­tă operă—Cum o dovedeşte—nu pă­tea fi întreprinsă decât de un par­lament omogen şi conştient—adică tocmai ceerece n’ar putea realiza par­tidele Care se agită la zădar. Blocul pe care noii dintre frun­taşi încearcă să-l constitue, se pre­zintă cu această sorginte comică: întâi bloc împotriva guvernului şî du­pă «Ceia 11 vom găsi principii, deda­ţi® şi atitudine faţă de guvern. Ţara judecă şi trig. Învăţăminte­le. I­ar oamen­i politici cu experienţă, rătăciţi în partidele noul. Constată lip­sa de pregătire a conducătorilor şi discreditul complect care li covârşe­­şte. In special, In partidul naţional, foştii tikşil, compară atitudinea ti­midă și aproape ridicolă a jublaru­­lui din Manta — cu rolul activ, pe Care Take Ionescu l’ar fi jucat In orice împrejurare a vieţii politice- Simplă Coincidenţă ?! — In­jurii! agitaţiilor studenţeşti — La Bucureşti a avut loc, în aiupul şi în ziua redeschiderel Corpurilor Legiuitoare o Inti­unire a delegitlar­l­­lor studenţeşti, din Cluj, şi Coraăuţi, —­Consfatuirea care drept urmare a avut ca rezultat şî închiderea Cursuri­lor universitare din Capitală. Ziorul nostru nu s’a amestecat nici­odată în priptele IEU agitaţiile studen­ţeşti, cum a făcut şi de astă-dată. Noi ne-aţ­ făcut datoria atrăgând ate­nţi­unea studenţimoi noastre asupra faptului că mişcările lor cu caracter antisemit sunt foarte bine privite de duşmanii ţârei din lăantis şi dta a­­fară, Cari sunt dispuşi ale Încuraja pentru a putea provoca astfel,—cred el—tulburâri Interne. Studenţimea In bună parte este şl ea conviniâ de această aspiraţiune a duşman­ior României,—şl Ca atare ea păstrează o atitudine demnă, con­formă şi cu zi Iul şi Cu nivelul ei cultural. In această privinţă suntem deci de acord,—după Cum de aSrmenea am fost şi suntem de partea studenţilor atunci când formulează revendicări Cari privesc Cultura lor, fără a tul­bura ordinea. Desordinele şi agitaţiile Cari ating interesele statuia!, autoritatea Uni­versităţii ş! chiar prest­ilul stu­­denţimei ie-ae desaprobat şi le vom desaparia. In privinţa consfătuirilor Ce au a­­vut log la B­ucureşti şi a încercărilor făcute de o parte a gtudenţimei, ca să împiedice Cursurile, avem de pus o s­igură îndreptare : Cum se face că delegaţiunile stu­­dinţsşri de la Cluj, hş», etc., s’ass întrunit Cu studenţii breareşîeni toc­mai în ajunul şî în zua deschi­srel Corpurilor Legiuitoare şi tocmai în zilele îa Cire gnunlul—politician!!­au pus la cale „blocul“ opoz­ţiei şi lup­tele pentru împiedicarea aducere! no­nei Constituţii In Parlament? Punem acostă întrebare ~ fără a da şl rispunsul. Prin ea nu vlzăm pe acel politîei­­anl cari în orbul lor obstructionism, şi îa mre mea patimilor, sunt gata la ori-ce acţiune; adresăm insă această întrebare sîudgnţlme i­luminate şl Con­ştiente, dornice de lumină şi cultură, care este prea demnă Ca să se pre­teze la jocul ocult al acelora Cari în numele­­naţionalismului, săvârşesc fapte dăună­tare Intereselor şi pres­­t­­tutal statului roama, implicând Ia acţionea lor o parte a tineretului u­­niversitar, de bună credință, dar la totul strein şi inexperient la jo­cul o- Cult al acestor politician! iSamsar al* stadiei da mo­nologie socială a d iul H. St. St­ettman va apare In curănd In vo-.um, D. Gh. Tătăracu, deputat a terminat o piesă tntitulatd mCăid vine viforul“ din ca­re a apărut un fragment In noul rumâr al revistei ,Cugetul Românesc'. Luc­ran a dramatică a d Iul Tătărescu este consacrată epopei războiului nostru. * Artistul V Maxim Han a înscenat o nouă lucrare teatrala, aOmul cu urechia ruptă* fatezie d­amatică în 8 tablouri, după roma­nul lui Edmond About. * Postul I. Mnulescu directorul general al teat­rlor intenționează a organica un turneu plastic prin­uier­e centre ale ţării. In chipul acesta se va putea face educa­­ţiunea publicului lipsit de apă. * Noutăţi în literatura franceză: „Michel Alctatr• piesă în vii acte de Charles Vidrac, »Le Bouquet inutile poem de Jean Pelietin, »La Gedls■ roman de Paul Bou­get, »Fragu­tté* roma­n de Marcel Du­pont. 9 In biblioteca »Cunoştinţe Folositoare* de sub di­ecţiunea d-lui prof. I. Simionescu, a mai apărut: »Dobrogea* de Dr. C. Brătescu, »Viermii de motasă• de T. A. Bădărău şi , Oftica* de Dr. Emil Gheorghiu. Rasboidl informativ Conflictele internaţionale Încep din nou să creeze atmosfera ce domnea in presă pe vremea ceatraiu­lţli noaatre. Din ce in ce, ştirile capătă caractmul tendenţios pa care sorgintea lor urmăre­­şte să-l acrediteze In opinia publică mon­­diilă. In privinţa pae­atlaal’or din Rahr, cu dec­­aebrie, procedeu! acesta devine tot mai a­­parent. Deoparte sent ştirile franceze, care a­­rată că ocupiţianea ce deafiţoară In li­nişte ier Împotrivirile răelete sunt uşor infrnite. Pe de alta,­isvoarele germane arată starea de efervescenţă a poptsUţia­­niior şi eşecai tot mai depl n al ope­r­­ţicallor franco-belgiene. In fine presa eng­eză, consecventă po­liticei d-lui Binar Lsw, comenteasă de prefeiloţă informa;ian­ie de nsia ă să di­­ved'SBcă importen­tarea ţelurilor urmărite de francizi. Se împace astfel, judecares ca sânge rece a şt rilor de cenzsţia Şi aprecierea obiec­tivă a răsboi­lui latent cifre ae dacei, spe­cia­l prin presă şi agenţiie telegrafice. Chiar şi la noi in ţară, se definesc tot mai mult protagoniştii acei anumite tabere —care în primai­­ani prin alarmarea opi­niei publice urmăreşte scăderea încrederii în paterii­ noast­e proprii şi fa­c­itarea o­­peraţiiior de specină care duc la prăbuşi­rea valutei noastre. IN SAPA Multe şi mărunte... In Moscova soVietieft fac ravagii şoare­cii de cimp. Telegramei» arată ca­­legiuni întregi de şoareci trec Donul in victa. Istoria va lua act de această revoluţie a şoarecilor bolcevici ! * La­tina din berăriile noastre a avut loc ieri solemnitatea foi mărei .blocului a­leşan care va lupta împotriva Constituţiei. Capul blocului este d-l Cherasim, cunos­cutul om cu capi. La Bucureşti a avut loc, alaltăieri, în­mormântarea deputatului general Q. Cire­­şeanu. PARIURI Şl FAPTE Revistele noastre Judecând după sumedenia revistelor ce au a­­părut în ultimul timp la noi, s’ar părea că se­ceta literară pe care critica autorizată a semna­lat-o în primii ani de duă război,­ a fost în to­tul înlăturată—atât de multe sunt aceste publi­­caţiuni. Cine­va a avut curiositatea de a întocmi o statistică a revistelor noastre şi a ajuns l­a un număr extraordinar. După număr­ suntem la ni­velul publicisticei din ţările occidentale,­după factură şi conţinut. Cele mai principale din publicaţiile noastră sunt de­sigur .Viaţa Românească* şi .Convor­birile literare*. Prima îşi continuă regulat apa­riţia căutând să se adopteze şi nouîlor curente, şi fiind cea mal bună şi mal serioasă din perio­dicele noastre; a doua, .Convorbirile Literare* se menţine într’un cerc foarte restrâns, dintr’un spirit lăudabil, tradiţional. Dintre revistele mai nouă, cea mai solidă este desigur .Cugetul Românesc* care apare sub În­grijirea distinsului poet,IoniPn­ţât,şi a talenta­tului cronicar şi publicist Tudor Arghezi. .Cu­getul Românesc* in primul an de apariţie, a reu­şit să adune in jurul ei pe cei mai autorizaţi reprezentanţi al culturei, artei şi picturei româ­neşti. .Gândirea* d-lui Cezar Petrescu este cea mal substanţiala publicaţiune a poeziei şi prozei scri­să de scriitorii tineri, şi conducătorul ei d-nul Cezar Petrescu, autorul minunatelor­­scrisori* a Isbutir să­­ imprime o directivă de absolută artă. »Ideea Europeană* continuă programul de ac­ţiune a foastei »Noua Rivlta Română* având ca semănător de idei pe d-l profesor C. R. Mo­­tin Păcat numai că revista nu e mai bine răs­pândită, ea bucurându-se de un număr limitat de cetitori. La aceste publicaţiuni se adaugă altele mai nouă, ca .Revista Vremii*, .Contemporanul“, .Hiena", »Clopotul*, .Facla", »Ţara nostra“, .Cele trei Crişuri", .Aurora", .Culisele* ş.a. Aceste periodice, unele cu caracter de pam­flete, fără a avea un program de activitate care să îmbrăţoşeze toate laturile culturale—cu pri­mele ireviste amintite aci — se mărginesc a se învârti intr’un cenaclu restrâns, şi ete,—au ex­­cepţiunea polemicilor cu caracter prea personal sunt departe de a aduce servicii, culture! noas­tre. Ceeace se poate observa însă cu satisfacţiune legitimă, este faptul că astăzi publicul nostru cetitor s’a mărit In mod tonsiderabil. Marii ma­eştri al literature! noastre, defuncţii Caragiale, Vlăhuţa şl Coşbuc, cu toţi contemporanii lor de talent, au luptat cu mari şi numeroase pe­­dici ca să poată susţine câte o revistă, pe atun­­cea atât de rare. Astăzi publicul susţine atâtea reviste şi e dispus să mai susţie şi altele.—nu­mai să poată afla hrana intelectuală ce­­ se ser­veşte adesea sub forma unor adevărate suroga­te culturale... ARALD MUNCA — Politica, natura şi drepturile et Find a «tîtadiae?, pe c*re grepirile po­litice mai ales, o adopţi şi o nimeşti, când e vo­ia tă trateze na «semit *et eaa fenomen ecoactiFea-goc!»!, politic eaa ceitaral, ori chiar întreagă chestiaaea so­cială la câmpie tei ca­­i îi pătţ­ie el, se smmeşte de obicei poiMcit vata epme da la lampst, ca ceva rccapoiint de toţi că f!­moaca are politica ei. Mase*,—Ia toat« formele sob rare se prezintă î;t «societate, eaia m*î miit da cât na siapln fenom­aa e.onotsk­, iste însăşi paterea, pila acțlsncs cărriz se p tte ex­plica și îlmarl cea mal mvrs paria din fe­­soiseaeic vieţel sociale. Şi da ă petro al ori cârba’, ele za po­liba lor; dacă se vorbeşte de o politică a trastarilor, a Im­­poiioiEi ori a exportului, se poate vorbi ca atât nul mirii ce spre o politică s man­cei, d;pl cum se vorbeşte despre o poli­tică sgravă. Polii­­a, care este o artă, şi sa prezin­tă ca o aplictţiasa practică a enor idei, a anei concepţuni, urmează să se sprijine şi si se nască din o astfel de concepţia­­na, care nu va lipsi,—şi aceasta cu atât nui mult, când e vorba de mancă. Dar masca, această patera, dă esenţă vitală, nu întotdeaana a foit sosolită şi tratată la acelaş chip. Şi fiindcă nu avem Intenţianea să fa­cem istoricei fel a uri de judecare al man­ce», vom observa numii, ca să eviden­ţiem mai bine, feni d, gândi e contem­poran, că in lsm?a antică, manca, care se producea prin ch?ltuia!a puterilor fizice, era prea puţin consideraţi. Societatea veche omenesscă, stăpânită de spiri­ti d vîziaael şi li castelor, consa­crase Ci aocmite cs­egolii sociale să pres­teze atâta mancă, indesjans cit să p ate trăi d­e produsele ei întreaga societa e. Namri rob­i, per edi, şi plebeii, numai cei făc *ţi — după mitologia act că. — din picic&rale ţi b­ate e de aramă ori de lat «Ie­zelor treboian si macelască. Na­ra»! ei *n z'dit mormintele regilor egipteni f! aa Înălţat piramidele gigantice. Dar ce eticem noi de sstichitzte, pini mai «cam câ eva stecle îa urmă diferitele feluri de mancă, au fost «apuse la tratamente spe­ciale. S'a zia îstr’o vreme, că mmu! man­ca nvgastorale! este preţioasă, fiindcă ea aduce bogăţ­­ie îa fată; iar «n­ădati s’a saiţiaat, ci gingsra mancă predactivă, fi­ste acela a plagm­clai, de oare ce ea cre­­iszi matetia, deci boglţ­­ie. Toate celelalte îndeletniciri ca: ştiinţa, cegastoria, mese­riile, sa­­ sterpe, sterile, ier mai apol s’a susţinat şi se susţiie în a de seci ce nu s’au adeptat spiritchi democratic, că din punctai de «eae e al utliUfiţii sociste, un fel de mancă es e mai de darie decât al­tul. S’a zis că munca imeiectnică na pro­­duce, ci sama­ cea manual, fleică, nanul aceia ar produce. D:n«emenea s’a­bia, că cutare mnacă fizică este nui de preţ de cât suta, «fi­ miţiace care s’a făcut şi pen­­tru meîicsa la teleriselă. E da sigur o eroa e la m­j­oc, de oare ce într’an regim de democreţie, orice men­­că din paactul de vedere ai eti ităţii gete­­raie se b^ca'ă în priecipia de aceiaşi dem­­nitste. Na există mancă aobi i fi m^ncă cenobilâ; na există muncă cinstit! ori rcuccă despr teită; există l. tă trat a­­m.nte deosebite de la un fel de maură la altaî, trstameate delerminate de legea cerere! şi a ofertei, dar acessîă osciisţtene nu estedde naturi să atregă demnitatea mnscei. Manca rămâne ceva divin, care i­­nobiesză ps om şi-l ridică ptntra noi, msECs, nu mii este împl sirea biestemuîui biblic, pe care Dumnezeu l’ar fi fiest a­­«sprs celui dintâi birbat, din eseza soţiei sale, nici va spori, de plăcere — ia csre s’ar dada orcul după voe ; ci ea este o (.ondițkne vlteiă atât pentru individ cât fi pentru s­cietate este o oblig*țione de lea­­­o dm mo«*, csre in.bil­azl perioina o­ — Următorii ofiţe­i de nzervă stint rn­­giji s comunic* de urgență ad­eseie Re­­gimestaînl 9 Artillerie CralGvs, cunoscând că ia csa contraria vor suferi rigorile le­gilor militar?. V.ternisr m*ion Ersie Ștefan, A­d­or Locotenent, Mlsrif A exsadra. Locotenent L*eăr Gheorge, Veterinar Căpitan Geor­geses Eugenia. Veterinar Căprian Re­­g­an C-tin. Sub­oeotecent Morăreica C-’­ia. Subiocotenent Cor­ăcheacu Domb­ra. Sub­­iocotecent Bakban Asrei. Scblosotenental Ferresca Trslaa. Medic Subiocot. Bena Iulian. Medic Subiocot. Grunberg Aizic

Next